ICCJ. Decizia nr. 3781/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3781/2012

Dosar nr. 7357/30/2011

Şedinţa publică din 19 noiembrie 2012

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 118/PI din 06 aprilie 2012 pronunţată în dosarul nr. 7357/30/2011, Tribunalul Timiş, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I. pentru fapta de omor, la 15 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei, conform art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 66 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., art. 160^b alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului M.I., urmând ca legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 06 august 2011 şi până la zi.

În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul faţă de partea civilă B.V. la plata sumei de 3000 lei despăgubiri civile materiale.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 4.000 lei cheltuieli judiciare faţă de stat, din care sumele de 1274 lei - reprezentând costul operaţiunilor medico legale, 66 lei, 80 lei, 70 lei - costul lucrărilor medico legale urmând a se vira în contul IML Trezoreria Municipiului Timişoara. De asemenea, s-a dispus plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş, reprezentând onorariu avocat oficiu.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea după rămânerea definitivă a hotărârii a obiectelor menţionate în procesul verbal din 04 octombrie 2011, 26 octombrie 2011 ridicate în cursul cercetărilor.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. 862/P/2011 din data de 20 octombrie 2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş la data de 25 octombrie 2011 sub număr unic de dosar nr. 7357/30/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., constând în aceea că în noaptea de 04 august 2011, pe fondul consumului de alcool, în curtea spălătoriei auto aparţinând SC C.P., unde inculpatul şi victima locuiau într-o anexă, i-a aplicat mai multe lovituri victimei T.V., cu picioarele, după care a sărit cu picioarele pe abdomenul şi toracele acestuia, cauzându-i leziuni care au condus la decesul victimei.

În probaţiune a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 862/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, s-au administrat probe cu înscrisuri, s-a luat declaraţie inculpatului, care a recunoscut parţial săvârşirea faptei, s-au audiat martorii C.C., C.S.V., M.C., C.M., s-a luat declaraţie de constituire de parte civilă.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, a probelor administrate la urmărirea penală, coroborate cu declaraţiile inculpatului de recunoaştere a faptei date la urmărirea penală, declaraţia inculpatului dată la instanţă de recunoaştere parţială a faptei, instanţa a reţinut următoarele:

În data de 05 august 2011, în jurul orei 04⁰⁰, lucrătorii de poliţie din cadrul I.P.J. Timiş - Serviciul de Investigaţii Criminale - Compartimentul Omoruri, au fost sesizaţi despre faptul că în incinta spălătoriei auto aparţinând SC C.P. a fost găsit decedat numitul T.V., apelul la acest serviciu fiind făcut de către inculpatul M.I., care locuia împreună cu victima într-o anexă a spălătoriei.

La o examinare exterioară a victimei, medicul legist a constatat mai multe leziuni: posibil avulsie canin superior stâng, hepistaxis, fractură cartilaj nasal, excoriaţii genunchi, cot şi umăr stg., două plăgi contuze formă neregulată zona occipitală şi a concluzionat că acestea pot fi rezultatul căderii repetate şi lovirii de corpuri dure, urmând a fi stabilite în concret cauzele decesului după efectuarea necropsiei cadavrului.

Ulterior, la examenul medico-legal preliminar din 06 august 2011 emis de către I.M.L. Timişoara, s-a stabilit că moartea numitului T.V. a fost violentă şi s-a datorat politraumatismului cu traumatism toracic (cu fracturi costale, de stern şi rupturi de plămân) şi traumatism abdominal (cu rupturi hepatice), leziunile traumatice putând fi produse prin lovire cu sau de/comprimare între corpuri/planuri dure, în speţă existând suspiciuni de comitere a infracţiunii de omor.

Deşi iniţial a fost întrebat despre împrejurările în care s-a produs decesul amicului său, inculpatul M.I. a arătat că în intervalul cuprins între orele 00³⁰- 03⁰⁰ a fost plecat în oraş şi când s-a întors l-a găsit pe acesta nemişcat, rezemat de un autoturism şi după ce şi-a dat seama că nu mai respiră a sunat la 112 pentru a anunţa evenimentul, iar la îndrumarea dispecerului a încercat să-l resusciteze, lovindu-l uşor cu palmele şi stropindu-l cu apă.

Fiind verificată această susţinere a inculpatului că ar fi fost plecat în oraş, audiindu-se martori, s-a stabilit că susţinerea acestuia nu este reală şi că inculpatul şi victima au rămas în curtea spălătoriei unde au consumat alcool.

În ziua de 06 august 2011, fiindu-i solicitate inculpatului M.I. (care între timp plecase la un prieten de-al său din loc. Dumbrăviţa, jud. Timiş), informaţii suplimentare cu privire la decesul victimei T.V., după ce i-au fost prezentate concluziile examenului medico-legal preliminar, inculpatul M.I. şi-a recunoscut fapta.

Din declaraţia inculpatului a rezultat că în data de 04 august 2011, în jurul orelor 01⁰⁰-01³⁰, acesta împreună cu victima T.V., poreclit "N.", au consumat bere pe terasa barului din incinta spălătoriei şi, la un moment dat, victima l-a înjurat pe inculpat de mamă. Deranjat fiind de această injurie, întrucât mama sa este decedată, inculpatul (poreclit "G."), a reacţionat violent aplicându-i victimei o lovitură cu pumnul în zona feţei. După aplicarea acestei lovituri, victima s-a ridicat de pe scaun, dându-şi jos pantalonii scurţi de culoare albastră, cu care era îmbrăcat, afirmând că merge să-i spele întrucât şi-a făcut nevoile pe el, după care se va întoarce să-i aplice o corecţie. În timp ce se deplasa spre mijlocul curţii, "N." a continuat să-i adreseze injurii lui "G.", fapt ce l-a iritat pe acesta din urmă, motiv pentru care s-a îndreptat spre el aplicându-i o lovitură cu piciorul în spate, "N." dezechilibrându-se şi căzând jos.

Conform aceleiaşi declaraţii, fiind orbit de furie, inculpatul M.I., profitând şi de faptul că victima era căzută, a sărit cu ambele picioare simultan, de câteva ori, pe corpul acesteia, în zona toracică şi abdominală. În timp ce era lovită, victima i-a cerut inculpatului în mod repetat să nu mai dea, adresându-i şi o injurie, însă inculpatul a continuat să-l lovească cu picioarele în diferitele părţii ale corpului până când acesta a tăcut şi, observând că victima nu mai mişcă, l-a ridicat, târându-l până la o masă aflată în curte, amplasată lângă un grătar, unde la pus pe un scaun cu spătar. Văzând că victima nu-şi revine, inculpatul M.I. a aruncat pe el circa 3-4 găleţi cu apă, folosind o găleată albă. Întrucât victima nu a dat semne de viaţă, „G." şi-a dat seama că amicul său a murit, moment în care, speriat fiind, l-a târât şi apoi l-a sprijinit de un autoturism aflat în curtea spălătoriei, într-un loc ferit de ochii trecătorilor. L-a scurt timp, a efectuat apelul la 112, relatând faptul că şi-a găsit amicul în stare de inconştienţă şi, la sugestia dispecerului, a încercat să-l resusciteze din nou, stropindu-l cu apă.

Deoarece era speriat de consecinţele faptei sale, la sosirea organelor de anchetă, inculpatul M.I. a relatat că atunci când s-a întors din oraş l-a găsit pe amicul său inconştient, fapt ce l-a determinat să sune la urgenţe, încercând astfel să inducă organele de urmărire pe o pistă falsă, însă ulterior, inculpatul a recunoscut în totalitate fapta în faza de urmărire penală.

În cauză s-a procedat la efectuarea reconstituirii faptei în data de 29 august 2011 în prezenţa a doi martori asistenţi, respectiv numiţii C.S. şi C.C., precum şi a apărătorului ales, ocazie cu care inculpatul a prezentat detaliat modalitatea de comitere a faptei.

În declaraţia dată la instanţă în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a recunoscut doar parţial fapta, în sensul că împrejurările în care a comis-o sunt cele relevate anterior, însă nu a recunoscut toate loviturile aplicate victimei, în sensul că ar fi sărit cu ambele picioare simultan pe corpul acesteia în zona toracică şi abdominală, susţinând că i-ar fi aplicat doar o lovitură cu pumnul şi o lovitură cu piciorul în spate şi apoi câţiva pumni şi picioare, însă a făcut precizarea că nu-şi mai aminteşte cu exactitate toate loviturile, fiind sub influenţa alcoolului în acele momente. Această declaraţie a inculpatului nu a putut fi reţinută în totalitate de instanţă întrucât nu se justifică revenirea parţială la declaraţiile date la urmărirea penală, în condiţiile în care aceste declaraţii ale inculpatului de la urmărirea penală de recunoaştere în totalitate a faptei, inclusiv a împrejurărilor în care a fost comisă, se coroborează cu celelalte probe ale dosarului şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Astfel, din declaraţia martorului M.C., a rezultat faptul că în data de 04 august 2011, fiind de serviciu la SC C. SA Arad, cu punct de lucru în Timişoara, care se învecinează cu spălătoria auto unde a avut loc incidentul dintre părţi, în jurul orei 02⁰⁰, în timp ce îşi efectua rondul de noapte, a auzit lătrând câinii din incinta SC C.P. SRL, motiv pentru care s-a uitat atent în acea direcţie observând de la o distanţă de aproximativ 75-80 m că victima T.V. era aşezată pe un scaun la circa 2-3 m în dreapta grătarului, iar „G." arunca cu apă pe acesta, pălmuindu-l totodată, sperând că îşi va reveni. A observat, de asemenea, că „N." a rămas nemişcat, dar nu a dat o prea mare importanţă acestui fapt, crezând că este sub influenţa alcoolului, motiv pentru care şi-a continuat rondul. De asemenea, acesta a mai menţionat că în intervalul orar arătat, nu a mai văzut alte persoane în curtea spălătoriei auto sau în zonă. M.C. a mai precizat că, de regulă, cei doi, după închiderea barului din incinta spălătoriei, obişnuiau să consume băuturi alcoolice pe fondul cărora deveneau recalcitranţi. Ulterior, acesta a observat sosind la faţa locului ambulanţa şi maşina poliţiei, aflând în cursul dimineţii că „N." a fost găsit mort.

De asemenea, numita L.M.S., în declaraţia consemnată în procesul verbal aflat la dosarul de urmărire penală, a arătat că în data de 04 august 2011, în jurul orelor 11⁰⁰, a deschis SC D.K. SRL ce are ca obiect de activitate comercializarea de produse tip fast-food (kebab, pleşcaviţa, hamburger) şi în jurul orelor 23⁰⁰ - 23¹⁵ „G." (pe care îl cunoaşte ca fiind angajat la spălătoria auto din spatele Liceului Agricol din Timişoara începând cu luna aprilie 2010) a venit însoţit de o domnişoară căreia i-a cumpărat un kebab, plecând imediat cu aceasta. După aproximativ 5 minute, „G." a revenit singur având asupra sa un pet de 2 l de bere „Timişoreană" din care a consumat aproximativ jumătate, a comandat două pleşcaviţe şi cafea, iar în jurul orelor 24⁰⁰ a plecat cu un taxi aparţinând firmei „T." sau „F.". În momentul în care a urcat în taxi, acesta avea asupra sa petul de 2 l de bere „T." şi cele două pleşcaviţe.

Numitul M.L.D., în declaraţia consemnată în procesul verbal aflat la dosarul de urmărire penală, a arătat că în data de 04 august 2011, fiind de serviciu la SC I. SRL unde lucrează ca paznic, firmă situată vis-a-vis de spălătoria auto unde a avut loc incidentul dintre părţi, în jurul orelor 2³⁰, a auzit o voce de bărbat care striga „Ajutor, poliţia!", strigăt repetat de două ori. A ieşit din gheretă la auzul acestor strigăte, fără a ieşi în stradă şi nu a observat nicio persoană în împrejurimi. A mai arătat că precizează cu exactitate faptul că strigătele de ajutor veneau dinspre spălătoria auto situată vis-a-vis de punctul de pază şi după aproximativ o oră a observat sosind la faţa locului o maşină de poliţie şi două ambulanţe care au intrat în curtea spălătoriei, fapt ce i-a atras atenţia, apreciind că acolo a avut loc un scandal de amploare.

De asemenea, martorul C.C., administrator la firma SC C.P. SRL, a precizat că în seara respectivă, în jurul orei 22⁰⁰, „G." a plecat în oraş cu prietena sa N. pentru a o conduce acasă şi s-a întors singur în jurul orei 00¹⁵având asupra sa 2 hamburgeri. Înainte de a închide terasa şi de a pleca la domiciliu său, respectiv în jurul orei 00²⁵, „G.", care tocmai sosise din oraş, i-a cerut martorului patru sticle de bere pe care urma să le achite ulterior. Cunoscând faptul că pe fondul consumului de alcool aceştia obişnuiau să se certe, le-a atras atenţia părţilor să nu se îmbete şi mai apoi să facă scandal. în dimineaţa zilei de 05 august 2011, la ora 03²⁹, acesta a fost sunat pe telefonul mobil de către patronul firmei, A.C., care i-a solicitat să meargă urgent la faţa locului întrucât „G." s-ar fi bătut cu „N.", ultimul decedând. în circa 15 min. a ajuns la sediul firmei împreună cu soţia sa C.S.V., constatând că acolo ajunseseră salvarea şi poliţia, iar „G." era îmbrăcat altfel de cum fusese în seara anterioară, când a închis el terasa barului şi s-a îndreptat spre domiciliu. Acesta i-a relatat că l-a găsit pe „N." inconştient, motiv pentru care a încercat să-l resusciteze, stropindu-l cu apă şi dându-i câteva palme. Văzând că nu reacţionează, l-a sunat pe patronul firmei, C.A.

Declaraţia acestui martor a fost susţinută şi de soţia sa, martora C.S.V., care a menţionat că în data de 04 august 2011, în jurul orei 03³⁰, l-a însoţit pe soţul ei C.C. la sediul firmei.

În cauză s-a întocmit raportul medico - legal de necropsie din data de 06 august 2011 emis de I.M.L. Timişoara, din care a rezultat că moartea numitului T.V. a fost violentă şi s-a datorat politraumatismului cu traumatism toracic (cu fractură de stern, fracturi costale, contuzii şi rupturi pulmonare şi hemotorax) şi traumatism abdominal (cu rupturi hepatice şi hemoperitoneu) pe fondul unei intoxicaţii acute etilice. Leziunile de violenţă constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu sau de, comprimare între corpuri/planuri dure. S-a stabilit că sângele recoltat face parte din grupa sanguină A şi conţine 2,40 gr. alcool la 1000 ml, examenul secreţie anală nu a decelat prezenţa de spermatozoizi, iar moartea poate data din 04 august 2011. Între traumatismul/agresiunea încriminată şi decesul victimei s-a stabilit că există legătură de cauzalitate directă (leziunile traumatice toraco-abdominale constatate fiind grave şi tanatogeneratoare prin ele însele).

Din cuprinsul acestui act medico-legal a mai rezultat şi că în urma examinării cadavrului s-au stabilit un număr de 29 de leziuni traumatice externe situate pe întreg corpul acestuia.

Din coroborarea ansamblului probelor dosarului, respectiv declaraţiile inculpatului M.I. date la urmărirea penală prin care acesta recunoaşte comiterea faptei şi descrie modalitatea săvârşirii acesteia, declaraţia inculpatului dată la instanţă în care recunoaşte parţial comiterea faptei şi contestă doar modalitatea şi numărul loviturilor aplicate victimei, coroborate cu susţinerile inculpatului la reconstituirea faptei în prezenţa a doi martori asistenţi şi a apărătorului ales, declaraţiile martorilor (din care reiese că în intervalul de timp cuprins între orele 01⁰⁰ - 03⁰⁰ „G." şi „N." au consumat împreună băuturi alcoolice în curtea firmei SC C.P. SRL unde locuiau într-o anexă cu acordul patronului, după care pe fondul unui conflict spontan între ele a avut loc o altercaţie urmată de decesul victimei T.V. zis „N."), precum şi concluziile cuprinse în raportul medico-legal de necropsie din data de 06 august 2011 emis de I.M.L. Timişoara, a rezultat că inculpatul M.I. se face vinovat de fapta de omor comisă asupra victimei T.V.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut forma intenţiei indirecte întrucât, deşi inculpatul M.I. nu a folosit vreun obiect contondent în agresarea amicului său T.V., faptul că a sărit cu ambele picioare simultan de câteva ori pe abdomenul, respectiv pieptul acestuia, vizând astfel zone vitale, provocându-i multiple leziuni interne ce au dus instantaneu la decesul victimei, duce la concluzia că deşi „G." nu a acţionat cu intenţie directă de a-i suprima viaţa victimei, acest rezultat trebuia şi putea fi prevăzut de către inculpat.

Referitor la intenţia inculpatului ca prin acţiunile sale să suprime viaţa victimei, instanţa a apreciat că intenţia de a ucide se stabileşte în funcţie de materialitatea actului care evidenţiază poziţia psihică a făptuitorului, astfel că există intenţia de a ucide dacă se constată multitudinea de lovituri în zone vitale ale corpului, perseverenţa în aplicarea de lovituri cu un obiect dur în diverse regiuni ale corpului, fiind relevante pentru încadrarea juridică împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, instrumentul utilizat, intensitatea loviturii şi zona anatomică vizată, respectiv locul în care s-a aplicat lovitura, intensitatea loviturilor şi urmările acestora.

Prin urmare, s-a stabilit că fapta mai sus descrisă, săvârşită de inculpatul M.I. care, în data de 04 august 2011, pe fondul consumului de alcool, în curtea spălătoriei auto aparţinând SC C.P. SRL de pe Calea Aradului, unde locuiau într-o anexă, i-a aplicat mai multe lovituri victimei T.V. zis "N." cu piciorul în zona abdominală, după care a sărit cu ambele picioare pe abdomenul şi toracele acestuia, provocându-i leziunile descrise în examenul preliminar medico-legal (traumatism toracic cu fracturi costale, de stern şi rupturi de plămân, respectiv traumatism abdominal cu rupturi hepatice), leziuni care au condus la decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, faptă prev. şi ped. de art. 174 C. pen.

S-a reţinut că inculpatul M.I. nu este recidivist, însă anterior a comis fapte pentru care a fost condamnat şi i s-a aplicat o sancţiune administrativă, care însă nu atrag starea de recidivă, fiind comise în timpul minorităţii, respectiv a suferit o condamnare de 1 an şi 7 luni închisoare cu suspendare pentru art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., art. 99, art. 109 C. pen., art. 78 alin. (1) O.U.G. nr. 195/2002, art. 99, art. 109 C. pen., conform sentinţei penale nr. 1390 din 12 mai 2006 a Judecătoriei Timişoara şi s-a dispus scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ prin Ordonanţa nr. 664/P/2004 din 03 februarie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Deta pentru art. 208, 209 alin. (1) lit. g), i) C. pen., amendă administrativă în valoare de 3.000.000 lei.

Având în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dispoziţiile art. 52 C. pen., ţinând cont de împrejurările concrete în care inculpatul a comis fapta, gradul de pericol social al acesteia, precum şi persoana inculpatului care nu este recidivist (însă a mai fost anterior condamnat pentru fapte penale comise în perioada minorităţii), a recunoscut în totalitate fapta în faza de urmărire penală şi parţial în faza de cercetare judecătorească, instanţa l-a condamnat pe inculpatul M.I., pentru fapta de omor, prev. de art. 174 C. pen., la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei, conform art. 53 alin. (2) lit. a), art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen.

Referitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat că, iniţial, în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească până la citirea actului de sesizare, nu au fost identificaţi moştenitori ai victimei T.V. zis „N." pentru a fi introduşi şi citaţi în cauză în calitate de părţi vătămate/părţi civile, însă ulterior, în faza de cercetare judecătorească, după citirea actului de sesizare, la termenul de judecată din 7 martie 2012, a fost identificată partea civilă B.V., sora victimei T.V., iar la termenul de judecată din 06 aprilie 2012, partea civilă B.V. a declarat în prezenţa inculpatului că se constituie parte civilă cu suma de 3.000 lei, cheltuieli suportate cu înmormântarea victimei.

Deşi potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare, instanţa a reţinut că acest moment limită de constituire de parte civilă poate fi depăşit dacă inculpatul nu se opune, fiind prezent la instanţă şi asistând cum partea civilă s-a constituit parte civilă după citirea actului de sesizare.

Aşa fiind, văzând că inculpatul a fost prezent la constituirea de parte civilă şi, mai mult, prin declaraţia făcută în faţa instanţei la termenul de judecată din 06 aprilie 2012, inculpatul a fost de acord cu pretenţiile materiale de 3.000 lei solicitate de partea civilă - sora victimei, instanţa, în baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a obligat inculpatul faţă de partea civilă B.V. la plata sumei de 3000 lei despăgubiri civile materiale.

Împotriva sentinţei penale nr. 118 din 6 aprilie 2012 a Tribunalului Timiş pronunţată în dosarul nr. 7357/30/2011, a declarat apel inculpatul M.I., care, în concluziile pe fondul apelului, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi, în rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte deoarece a fost provocat de victimă, care l-a înjurat.

În subsidiar, a solicitat aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. şi reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 121/A din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia Penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de inculpatul M.I., de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare, din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 118 din 6 aprilie 2012 a Tribunalului Timiş pronunţată în dosarul nr. 7357/30/2011.

În baza art. 381 rap. la art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii arestul preventiv de la 6 aprilie 2012 la zi, iar în temeiul art. 383 alin. (1¹) rap. la art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, urmând ca suma de 200 lei reprezentând onorariul avocat din oficiu să se avanseze din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de avocaţi Timiş.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, prin prisma criticilor aduse acesteia în motivele de apel, precum şi din oficiu, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, curtea de apel a constatat că starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale, coroborate cu declaraţiile inculpatului.

Susţinerea inculpatului în sensul greşitei încadrări juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă, respectiv pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. şi că fapta săvârşită de el constituie infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte a fost apreciată ca fiind neîntemeiată.

Au fost avute în vedere concluziile examenului medico-legal preliminar din 06 august 2011 emis de către I.M.L. Timişoara, curtea de apel concluzionând că leziunile victimei puteau fi produse numai de către inculpat, întrucât cei doi au fost împreună în acea perioadă;

S-a reţinut că leziunile au avut o intensitate deosebită, ducând la moartea victimei, iar intensitatea acestor lovituri, zonele şi organele vitale asupra cărora s-a acţionat şi care au avut drept urmare leziunile prezentate în raportul medico-legal ducând la moartea victimei, demonstrează că inculpatul a urmărit suprimarea vieţii victimei, a acceptat moartea acesteia, fiind vorba de o intenţie directă.

Cererea inculpatului apelant de aplicare a dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen. nu a putut fi reţinută, având în vedere că, în apel, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., împrejurare ce denotă că nu mai recunoaşte încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu. S-a mai reţinut că inculpatul, deşi la instanţa de fond a fost de acord ca judecata să se facă în conformitate cu dispoziţiile art. 320^x C. proc. pen., nu şi-a însuşit starea de fapt descrisă în rechizitoriu, stare de fapt stabilită de un organ judiciar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală; nu a recunoscut în totalitate toate loviturile aplicate victimei în sensul că ar fi sărit cu ambele picioare simultan pe corpul victimei în zona toracică şi abdominală, susţinând că i-ar fi aplicat doar o lovitură cu pumnul şi o lovitură cu piciorul în spate şi apoi câţiva pumni şi picioare, însă a făcut precizarea că nu-şi mai aminteşte cu exactitate toate loviturile, fiind sub influenta alcoolului în acele momente. Această declaraţie a inculpatului, nu a fost reţinută în totalitate de instanţă întrucât nu se justifică revenirea parţială la declaraţiile date la urmărirea penală, în condiţiile în care în acea fază procesuală, declaraţiile inculpatului au fost de recunoaştere în totalitate a faptei, inclusiv a împrejurărilor în care a fost comisă, iar în apel nu a mai fost de acord nici cu încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu.

Având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, instanţa de apel a apreciat că prin condamnarea inculpatului la pedeapsa de 15 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei, se poate obţine reeducarea acestuia, pedeapsa fiind în măsură să ducă la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Procedându-se la verificarea legalităţii măsurii arestării preventive, s-a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, astfel că se impune menţinerea în continuare a inculpatului în stare de arest. Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.I., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.

În susţinerea orală a recursului, s-a solicitat, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, admiterea căii de atac şi reducerea pedepsei aplicate, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

În ultimul cuvânt, recurentul inculpat a arătat că doreşte să beneficieze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., că nu i s-au reţinut circumstanţe atenuante, deşi a recunoscut fapta de la început şi a solicitat reducerea pedepsei.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, respectiv omor, faptă prev. şi ped. de art. 174 C. pen., constând în aceea că, în data de 04 august 2011, pe fondul consumului de alcool, în curtea spălătoriei auto aparţinând SC C.P., unde locuiau într-o anexă, i-a aplicat mai multe lovituri victimei T.V. zis "N." cu piciorul în zona abdominală, după care a sărit cu ambele picioare pe abdomenul şi toracele acestuia, provocându-i leziunile descrise în examenul preliminar medico-legal (traumatism toracic cu fracturi costale, de stern şi rupturi de plămân, respectiv traumatism abdominal cu rupturi hepatice), leziuni care au condus la decesul victimei.

Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticile formulate de către recurentul inculpat nu sunt întemeiate, înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa de 15 ani închisoare, aplicată inculpatului, a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

În prezenta cauză, înalta Curte constată că nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, cu consecinţa reducerii pedepsei, având în vedere gradul de pericol social sporit al faptei comise de inculpat, care rezultă din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, modul concret în care a fost derulată activitatea infracţională, fiind de remarcat numărul, zonele şi intensitatea mare a loviturilor cauzate de inculpat victimei, dar şi urmarea produsă.

Tot astfel, împrejurarea că inculpatul ar fi fost sub influenţa consumului de alcool în momentul comiterii faptei, dar şi împrejurarea că acesta nu este recidivist (fiind însă anterior condamnat pentru fapte penale comise în perioada minorităţii), nu pot constitui argumente apte să conducă la adoptarea unei soluţii de reducere a cuantumului pedepsei întrucât acestor împrejurări nu li se poate acorda o pondere mai mare în procesul individualizării judiciare a pedepsei, faţă de modalitatea concretă de comitere a faptei.

Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului apare ca fiind temeinică şi legală, aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare, consfinţit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei, respectiv cea în regim de detenţie, fiind, de asemenea, corect stabilită, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru schimbarea modalităţii de executare.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentului inculpat în sensul de a se face aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei, înalta Curte, în acord cu instanţa de prim control judiciar, reţine că aceasta este neîntemeiată întrucât inculpatul nu a recunoscut încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, fiind de remarcat că a solicitat în faza apelului schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de inculpare din infracţiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

Pe de altă parte, chiar dacă la instanţa de fond inculpatul a fost de acord ca judecata să se facă în baza procedurii simplificate, acesta nu şi-a însuşit starea de fapt descrisă în rechizitoriu şi nu a recunoscut toate loviturile aplicate victimei, susţinând că i-ar fi aplicat doar o lovitură cu pumnul şi o lovitură cu piciorul în spate şi apoi câţiva pumni şi picioare, însă a făcut precizarea că nu-şi mai aminteşte cu exactitate toate loviturile, fiind sub influenţa alcoolului în acele momente.

În lumina acestor consideraţii, criticile formulate de recurentul inculpat apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 385¹⁵pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 385¹⁷ alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 06 august 2011 la 19 noiembrie 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 121/A din 18 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia Penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 06 august 2011 la 19 noiembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 noiembrie 2012

← ICCJ. Decizia nr. 4141/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3750/2012. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3781/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3781/2012. Penal