ICCJ. Decizia nr. 4141/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4141/2012

Dosar nr. 3779/85/2009

Şedinţa publică din 13 decembrie 2012

Asupra recursului penal de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 229 din 29 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu s-a dispus:

Admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei P.E., cereri formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpata P.E., şi, în consecinţă;

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei, din infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (5) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 în infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în ceea ce priveşte pe inculpata C.C., din 2 infracţiuni prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cerere formulată de inculpata C.C.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în ceea ce priveşte pe inculpatul P.N. din infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi 26 C. pen., raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a), 13 C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 272 alin. (1) pct. 2 din legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cerere formulată de inculpatul P.N.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.G. din infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., 246 C. pen., art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cerere formulată de inculpatul B.G.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului B.G., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 1 din rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246, art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 2 rechizitoriu).

În baza art. 122 lit. d) rap. la art. 124 C. pen. a constat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte pe inculpatul B.G. pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

În baza art. 13 alin. (1²) C. proc. pen. a dispus continuarea procesului penal, şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (fapta 3 rechizitoriu )

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul B.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. proc. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (fapta 4 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.C., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 1 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., 33 lit. a), 13 C. proc. pen. (fapta 2 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.N., pentru săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 1 rechizitoriu).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat săvârşirea infracţiunii continuate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen. (fapta 2 rechizitoriu).

În baza art. 122 lit. d) C. pen. raportat la art. 124 C. pen. a constat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce-I pe inculpatul P.N., pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (fapta 3 rechizitoriu).

În baza art. 13 alin. (2¹) C. proc. pen. a dispus continuarea procesului penal şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul P.N. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea continuată de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., 33 lit. a), 13 C. proc. pen. (fapta 4 rechizitoriu).

În baza art. 122 lit. d) C. pen., raportat la art. 124 C. pen.,a constat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce o priveşte pe inculpata P.E., pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

În baza art. 13 alin. (1²) C. proc. pen., a dispus continuarea procesului penal şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P.E., pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

În baza art. 122 lit. d) C. pen., raportat la art. 124 C. pen., a constat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale în ceea ce priveşte pe inculpata P.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

În baza art. 13 alin. (1²) C. proc. pen. a dispus continuarea procesului penal şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P.E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 43 din legea nr. 82/1991.

A dispus anularea facturilor fiscale din 18 ianuarie 2000 şi 27 ianuarie 2000.

A respins acţiunea civilă formulată de partea civilă SC A. SA Constanţa prin administrator judiciar CC I. IPURL cu sediul în Constanţa, privind obligarea inculpaţilor B.G., C.C., P.N. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.S.T. SRL cu sediul în Constanţa, Incintă Port - DANA 18, jud. Constanţa la plata sumei de 72.522.401.168 lei vechi şi echivalentul în lei a 3.241 dolari SUA.

A dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpaţilor şi ale părţii responsabile civilmente SC A.S.T. SRL Constanţa până la concurenţa sumei de 72.522.401.168 lei vechi, măsură instituită prin încheierea din 03 august 2005 a Judecătoriei Sibiu, dată în dosarul nr. 569/2005 al Judecătoriei Sibiu.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- B.G., pentru infracţiunile prev. de:

- art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen.

- art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen.

- art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

- art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

- C.C., pentru infracţiunile prev. de:

- art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen.

- art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

- P.N., pentru infracţiunile prev. de:

- art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen.

- art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen.

- art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

- art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

- P.E., pentru infracţiunile prev. de:

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)

- art. 291 C. pen.

- art. 215 alin. (2) C. pen.

- art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

În motivarea rechizitoriului se arată, în fapt, că SC A.S.P. a fost înfiinţată în baza Hotărârii de Guvern nr. 1293/1990 ca societatea cu capital de stat, iar din anul 1995 a intrat în proces de privatizare ( persoane fizice şi juridice), statul rămânând acţionar cu un procent de 18, 529% ( f. 53-55 d.u.p.).

Această societate comercială are ca obiect de activitate în principal intermedieri în comerţul cu materii prime agricole, animale vii,materii prime textile şi semiproduse din producţia internă şi import, cu tradiţie în municipiul Constanţa şi în ţară, funcţionând de peste 50 de ani sub denumirea de I.C.E. A..S.P. SA Constanţa, cu sediul în Bucureşti, iar din luna aprilie şi-a mutat sediul în Constanţa unde a funcţionat sucursala acesteia.

În toată această perioadă la sucursala SC A.S.P. SA Constanţa, conducerea a fost asigurată de inculpatul B.G. în calitate de director executiv, apoi de director coordonator şi director general adjunct, iar inculpata C.C. a îndeplinit funcţia de contabil.

La rândul său SC A.S.T. a fost înfiinţată în anul 1991, în termenii contractului şi statului societăţii, autentificat sub număr 15477 din 26 iulie 1991 şi a sentinţei civile nr. 2445/C din 31 iulie 1991 a Judecătoriei Constanta, această societate fiind înfiinţată pentru a agentura navele cu care opera SC A.S.P. SA Constanţa.

În ceea ce priveşte activitatea inculpaţilor în cadrul acestor societăţi, se reţine că inculpatul B.G. a îndeplinit funcţii de administrare la SC „A.S.P." SA - Sucursala Constanta, inclusiv membru al Consiliului de Administraţie potrivit Ordinului Ministrului Agriculturii şi Alimentaţiei nr. 76 din 26 decembrie 1990 până la 01 august 1991, după care şi-a reluat funcţiile din 07 aprilie 1995 până la 01 iulie 2001.

Inculpatul P.N. a deţinut de la înfiinţarea SC „A.S.P." SA - Sucursala Constanţa până la 29 august 1995 şi funcţia de consilier comercial până la data de 30 iunie 2001 în afara schemei de organizare. Dar, totodată, asigura şi conducerea SC A.S.T. SRL Constanţa în calitate de preşedinte (administrator) împreună cu soţia sa, inculpata P.E., contabil şef.

Inculpata C.C. a îndeplinit funcţia de contabil şef la SC „A.S.P." SA Constanţa de la înfiinţare până la data de 21 aprilie 2001, când sediul societăţii s-a mutat de la Bucureşti la Constanţa.

În desfăşurarea activităţilor specifice, SC „A.S.P." SA Constanţa, pe perioada analizată 1995-2000 ce face obiectul cauzei penale, a încheiat contracte de prestări servicii cu SC „B." Bucureşti, SC „A." Bucureşti, SC „R." Bucureşti, SC „P." Bucureşti, SC „A.I." Bucureşti, SC „Z." Buzău, SC „D." SA Constanţa, SC „O." Râmnicu Vâlcea, SC „A." Bacău.

Pentru derularea acestor contracte, cu încălcarea prevederilor legale, inculpaţii B.G. şi C.C. din partea SC „A.S.P." SA Constanţa au încheiat la rândul lor contracte economice cu SC „A.S.T." SRL Constanţa, semnate de inculpatul P.N.

În acest sens, de menţionat contractele din 24 august 1995 ( f. 267 voi. I, dosar urmărire penală), contractul din 18 decembrie 1997 (f. 269, voi. I dosar urmărire penală), contractul ( f. 270, voi. I, dosar urmărire penală), şi contractul din 06 iulie 2000 ( f. 272, voi. I dosar urmărire penală), acest ultim contract fiind semnat numai de inculpaţii B.G. şi P.N.

Aceste contracte au fost încheiate sub formă scrisă, cu precizarea părţilor contractante şi a obiectului său determinat - obligaţia de a face anumite prestaţii portuare, stabilindu-se termenele de operare, tarifele de plată, rezolvarea eventualelor litigii, modalităţile concrete şi termenele de plată.

De asemenea, în aceste contracte, cu excepţia celui din 2000, au fost precizate şi clauze penale cu titlu de penalităţi pentru întârzieri în plata facturilor.

În acest sens, se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 142 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, art. 144, art. 145 din Legea nr. 31/1990, arătându-se că aceste contracte au fost profitabile doar pentru SC „ A.S.T." SRL Constanţa, care a totalizat în perioada 1995-2000 un beneficiu net de 59.328.257.000 lei, în condiţiile în care SC „A.S.P." Constanţa, a înregistrat în aceeaşi perioadă un beneficiu net nesemnificativ prin reducerea până la limita de subzistenţă, în condiţiile în care această societate presta serviciile cu dotării proprii şi forţă de muncă, ajungând să fie în imposibilitatea de a achita anumite creanţe, inclusiv salariile personalului.

În categoria serviciilor portuare efectuate de SC „A.S.P." prin intermediul său, SC „A.S.T." SRL Constanţa sunt exemplificate operaţiunile de transport indirect de cereale în perioada 1995-200, pentru care s-a practicat un preţ de 4,5  dolari SUA/tonă sau 3,5  dolari SUA/tonă, în timp ce pentru alţi beneficiari s-a practicat un preţ de 5,5  dolari SUA/tonă sau 4  dolari SUA/tonă, pentru şrot transport direct s-au aplicat 2  dolari SUA/tonă în perioada 1995-1997, iar pentru alţi parteneri s-au facturat 2,5 dolari SUA/tonă, pentru transport indirect şroturi s-a aplicat un preţ de 4,5  dolari SUA/tonă fără a fi prevăzut în contractele încheiate, iar tariful practicat cu SC „ A." SRL în mai 1997 a fost de 6,5 dolari SUA/tonă, iar la importul de zahăr brut în vrac s-a aplicat un plus de 2,25  dolari SUA/tonă în perioada 1997-2000, în timp ce cu SC „A." s-au prevăzut 2, 5  dolari SUA/tonă în anul 1998.

În aceste condiţii, s-a dedus faptul că, încheierea şi derularea contractelor cu SC „A.S.T." SRL Constanţa a condus la realizarea unui volum important de venituri pentru această societate cu repercusiuni în reducerea beneficiilor la SC „A.S.P.", cu toate că operaţiunile de prestări servicii portuare ar fi putut fi realizate în condiţii optime prin dotările existente şi personal calificat de către diverşi beneficiară direct de către SC A.S.P." şi nu prin intermediul SC „A.S.T." SRL Constanţa.

Aprecierile experţilor desemnaţi în cele 4 expertize contabile judiciare au fost apreciate ca total eronate, deoarece au făcut menţiuni repetate că acele contracte încheiate în perioada 1995-2000 de SC „ A.S.P." - Sucursala Constanţa cu SC A.S.T." SRL Constanţa ar fi fost benefice pentru ambele părţi, aspect necorespunzător realităţii, sens în care se menţionează şi declaraţiile martorilor: C.G. (fila I, voi. II, dosar urmărire penală), Ș.N. ( f.8, voi. II, dosar urmărire penală), G.D. - expert parte ( fila 11, voi. II, dosar urmărire penală), Ț.M. ( f. 20, voi. II, dosar urmărire penală), C.A. (f. 44, voi. II, dosar urmărire penală), C.M. ( f. 47, voi. II, dosar urmărire penală).

La aceste probe au fost adăugate şi concluziile revizorilor SC „A.S.P." Constanţa din 2001 ( f. 200-223, voi. I dosar urmărire penală), precum şi măsurile dispuse de conducere la acea dată ce au făcut obiectul protocolului din 30 mai 2001 ( f. 449, voi. III, dosar urmărire penală), însă neacceptate de conducerea SC „A.S.T." SRL Constanţa prin adresa nr. 484 din data de 29 mai 2011 ( f. 450, voi. III).

Faţă de cele mai de sus s-a stabilit drept prejudiciu suma de 59.328.257.000 lei în sarcina inculpaţilor B.G., P.N., C.C., reprezentând suma de bani obţinută nejustificat de SC „A.S.T." SRL Constanţa în dauna SC „A.S.P." Constanţa ca urmare a contractelor încheiate şi derulate în perioada 1995-2000, prin încălcarea legii ( f. 345, voi. III, dosar urmărire penală).

În acest context s-a constatat că, fapta inculpaţilor B.G., C.C., P.N., care prin încălcarea unor dispoziţii legale (Legea nr. 31/1990) precum şi obligaţiile statutare aparţinând SC „A.S.P." Constanţa, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au încheiat contracte economice în perioada 1995-2000" cu SC „A.S.T." SRL Constanţa conducând la producerea unui prejudiciu de 59.328.257.000 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen.

S-a reţinut, de asemenea că, în cadrul relaţiilor comerciale de prestări servicii portuare în perioada 1995-2000, aşa cum s-a menţionat, s-au încheiat contracte economice cu încălcarea legii de către inculpaţii B.G., C.C. şi P.N., iar în clauzele acestor contracte s-au prevăzut şi anumite penalizări pentru plata cu întârziere a contravalorii prestaţiei, în sarcina beneficiarului SC „A.S.T." SRL Constanţa.

Întrucât scadenţa de plată a facturilor a fost stabilită diferit sub aspectul cuantumului şi a datei şi modalităţii de plată, s-a constatat de către revizorii SC „A.S.P." Constanţa şi de experţii contabili ai acestei societăţi că, prin neplata la timp a prestaţiilor efectuate în favoarea SC „A.S.T." SRL Constanţa, a rezultat un prejudiciu cert de 13.194.144.168 lei şi 3214 dolari SUA ( f. 388, voi. III, dosar urmărire penală)., responsabilitatea acestei situaţii revenind inculpaţilor B.G., C.C. şi P.N., care, din interese materiale şi de familie, au susţinut interesele economico-financiare ale SC „A.S.T." SRL Constanta.

De asemenea, actul de sesizare a instanţei stabileşte că, fapta inculpaţilor B.G. şi C.C., care în calitate de reprezentanţi ai SC „A.S.P." - s ucursala Constanţa şi a inculpatului P.N. - în calitate de reprezentant al SC „A.S.T." SRL Constanţa, prin încălcarea în mod repetat într-o rezoluţie unică a atribuţiilor de serviciu, stabilite prin statului societăţilor şi a fişelor posturilor, a condus la neîncasarea penalităţilor şi a dobânzilor (în sumă totală de 13.194.1444.168 lei) pentru prestaţiile efectuate de SC „A.S.P." Constanţa în perioada 1995-2000, avantajând din punct de vedere economico-financiar SC „ A.S.T." SRL Constanţa, unde existau interese patrimoniale ale inculpaţilor şi familiilor acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (2) C. pen.

S-a mai arătat că, la data de 12 octombrie 2000, ofiţerii de poliţie din Portul Constanţa au descoperit cantitatea de 6,2 tone zahăr care fusese descărcată din vagonul 1723 aflat în triajul portului, dana 33 şi a dispus primirea în custodie a acelei cantităţi de zahăr industrial la SC „A.S.P." Constanţa, conform procesului verbal de la fila 135, voi. I, dosar urmărire penală.

La data de 13 octombrie 2000, inculpaţii B.G. şi P.N. au dispus expedierea cantităţii de 6,2 tone zahăr către SC „Z." Călăraşi prin SC A.I. SA Bucureşti, fapt confirmat prin adresa nr. 2013 din data de 12 octombrie 2000, adresată către SC „A.S.T." SRL Constanţa ( f. 145, voi. I, dosar urmărire penală) şi a martorului B.V. (f. 38, voi. II, dosar urmărire penală), în condiţiile în care nu se cunoştea proveninţa zahărului.

Inculpatul B.G. a comunicat organelor de poliţie cu adresa nr. 3755 din 12 octombrie 2000 (f. 137, vol. I, dosar urmărire penală), o altă situaţie legată de descărcarea de zahăr de pe mai multe nave, referindu-se la o altă lucrare penală nr. 464.505 din 10 octombrie 2000.

În acest context, se apreciază că, fapta inculpatului B.G. de a dispune, la data de 13 octombrie 2000, expedierea cantităţii de 6,2 tone zahăr către fabrica „ Z." Călăraşi, în condiţiile în care această cantitate se afla în custodia legală a SC „ A.S.P.", întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. De art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

La data de 17 decembrie 1999 SC „A.S.P." SA în calitate de prestator servicii portuare, încheie contractul economic cu firma „E.F.M.S." Limited Londra în calitate de beneficiar, contract ce avea ca obiect conform art. 1, transbordarea direct din vas în vagoane CFR a cantităţii de 15.000 tone zahăr brut, de provenienţă din Brazilia, care urma să vină cu nava „B.A.", în perioada decembrie 1999-ianuarie 2000.

Cu avizul telex din 14 decembrie 1999, înregistrat la operatorul SC „A.S.P." Constanţa, comandantul navei „B.A.", avizează sosirea navei în Portul Constanţa în data de 22 decembrie 1999.

SC „A.S.T." SRL, în calitate de agent al navei „B.A.", cu telexul din data de 16 decembrie 1999, avizează operatorul SC „A.S.P." Constanţa despre sosirea navei în Portul Constanţa în data de 22 decembrie 1999, pentru descărcarea 15.000 tone zahăr brut de provenienţă Brazilia.

În calitate de ordonator, SC „A.S.P." Constanta, la data de 07 decembrie 1999, încheie contractul economic pentru prestări servicii de control marfă import export (fila 67, voi. VI dosar urmărire penală) cu E.F.M.S." Limited Londra.

Aceeaşi societate comercială, la 18 decembrie  2000, încheie contractul economic cu SC „I.C.B." SRL Constanta, în calitate de beneficiar al serviciilor.

Din verificările efectuate de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa ( f. 134, voi. VI, dosar urmărire penală), a rezultat că, în realitate, cantitatea netă totală brut de zahăr provenit din Brazilia, descărcată de nava „B.A." şi încărcată în vagoane C.F.R. este de 15886,4 tone zahăr, din care numai cantitatea de 15.000 tone a fost declarată la autoritatea vamală.

Referitor la diferenţa de 886,4 tone zahăr, ca urmare a cercetărilor penale efectuate s-a stabilit că, în cunoştinţă de cauză, inculpatul B.G. a dispus predarea, fără nicio formă legală, către SC „A.S.T." SRL Constanţa, respectiv inculpatului P.N., urmând ca acesta să ia măsuri pentru valorificarea ei.

Ca atare s-a constatat că fapta inculpatului B.G. care în calitatea de reprezentant al SC „A.S.P." Constanţa în luna ianuarie 2000, contrar atribuţiilor de serviciu a dispus întocmirea unor scrisori de trăsură (f. 160-176, vol. VI dosar urmărire penală), pentru cantitatea de 886,4 tone zahăr industrial rezultat ca plus de marfă de la nava „B.A.", proprietatea „E.F.M.S." Limited Londra, către SC „A.S.T." SRL Constanţa, respectiv inculpatului P.N., în valoare de 3.269.929.600 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) raportat la art. 248¹ C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului P.N., care în cunoştinţă de cauză cu privire la existenţa plusului de 886,4 tone de zahăr, l-a ajutat pe inculpatul B.G., să valorifice această cantitate de zahăr la SC „A.I." SA Bucureşti, întruneşte elementele constitutive de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 248¹ C. pen.

S-a precizată că, pentru valorificarea cantităţii de 886,4 tone de zahăr ca plus marfă, inculpata P.E., contabil şef la SC „A.S.T." SRL Constanţa, întocmeşte în fals factura fiscală din 18 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 762, 2 tone zahăr import Brazilia şi ulterior factura din 27 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 160, 2 tone zahăr, atestând nelegal că este proprietarul mărfii ( voi. VI, f. 199-200).

Această cantitate de 886,4 tone zahăr provenită de la „B.A." este livrată în vagoane C.F.R., cu toată documentaţia aferentă, la Fabrica de Zahăr Călăraşi, care aparţinea SC „A.I." Bucureşti.

Contravaloarea Zahărului, în sumă de 3.269.929.600 lei, a fost achitată cu ordinele de plată (f. 201, vol. IV dosar urmărire penală), iar apoi înregistrată în evidenţele financiar contabile ale SC „A.S.T." SRL Constanţa de către inculpata P.E., în cont, reprezentând „venituri din lucrări executate şi serviciu prestate".

S-a apreciat că fapta inculpatei P.E. care în calitate de contabil şef la SC „A.S.T." SRL Constanţa, a întocmit în fals, facturile fiscale din 18 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 762,2 tone de zahăr import Brazilia şi din 27 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr, atestând proprietatea acestora la SC „A.S.T." SRL Constanţa, facturi care au fost folosite în valorificarea Zahărului la SC „A.I." Bucureşti,, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual, uz de fals şi înşelăciune, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (2) C. pen.

Fapta aceleiaşi inculpate care în calitate de contabil şef la SC „A.S.T." SRL Constanţa, a efectuat cu bună înregistrări inexacte în contabilitate, respectiv a înregistrat contravaloarea celor 886,4 tone zahăr industrial plătite de SC „A.I." Bucureşti în cont, ca fiind venituri prestări servicii, cu consecinţa reflectării în bilanţul contabil al societăţii a unor date nereale, constituie elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, republicată.

S-a reţinut că, în conformitate cu prevederile art. 445 C. proc. pen. instanţa de judecată urmează să declare ca fiind false facturile fiscale din 18 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 726,2 tone zahăr import Brazilia şi din 27 ianuarie 2000 pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr, întocmite de inculpata P.E.

În faza de urmărire penală a fost administrată proba cu înscrisuri, au fost audiaţi martorii C.G., Ș.N., G.D., M.C., Ţ.M., D.S., S.C., M.F., B.V., C.A., C.M., G.O., şi s-a procedat la audierea inculpaţilor.

În faza de urmărire penală, inculpaţii au arătat că nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.

Cauza a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Constanţa, însă prin încheierea din 17 decembrie 2004 a Î.C.C.J. s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Judecătoria Sibiu, dosarul fiind înregistrat sub număr 569/2005 (177/306/2005).

Prin încheierea penală din 20 septembrie 2007 a Judecătoriei Sibiu s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (5) C. pen., fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, cu motivarea că, rechizitoriul Parchetului Curţii de Apel Constanţa reţine în sarcina inculpatei P.E., săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, fals intelectual şi uz de fals, contând în întocmirea în fals a facturilor fiscale din 18 ianuarie 2000 şi din 27 ianuarie 2000, acestea având înscrise drept preţ al Zahărului aparţinând părţii vătămate „E.F.M.S." Limited Londra, şi înstrăinat către SC „A.I." Bucureşti, sumele de 596.977.8000 lei vechi, deci o pagubă de peste 200.000 lei ( noi), ceea ce atrage competenţa de soluţionare a tribunalului.

Pe rolul Tribunalului Sibiu cauza a fost înregistrată sub număr 177/306/2005, iar prin sentinţa penală nr. 106 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, dată în urma conflictului negativ de competenţă, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, dosarul fiind înregistrat sub număr 3779/85/2009.

În faza de judecată, Tribunalul a procedat la audierea inculpaţilor, la administrarea probei cu înscrisuri ( balanţe contabile, fişe analitice, raport de verificare al expertului D.V., proces verbal din 30 ianuarie 2001 al D.C.F.F. Constanţa, la audierea martorilor T.C., I.C., D.S., S.C., S.E., M.F., S.G., B.V., P.N., prin comisie rogatorie la Tribunalul Constanţa (dosar nr. 13196/118/2010 al Tribunalului Constanţa), şi a martorilor C.G., Ş.N., Ţ.M., C.A. prin comisie rogatorie la Tribunalul Bucureşti, (f. 324-328 vol. II dosar instanţă), a martorilor P.B., ( f. 373 dosar instanţă), I.G. (f. 386 dosar instanţă), D.M.D. ( f. 387 dosar instanţă).

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, raportată la starea de fapt expusă evaziv în rechizitoriu, fără a preciza cu exactitate care au fost contractele încheiate în perioada 1995-2000 care au prejudiciat SC „A.S.P." şi cu ce sume a prejudiciat societatea fiecare contract, Tribunalul a reţinut că, la data de 15 aprilie 2003 ( f. 29-34 dosar urmărire penală) se înregistrează pe rolul Parchetului Curţii de Apel Constanţa plângerea penală formulată de SC „B." împotriva inculpaţilor B.G., B.M., P.N. şi C.C., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu, fals şi uz de fals, folosirea cu rea credinţă a bunurilor societăţii, furt calificat şi contrabandă, constând în aceea că în perioada 1995-2001, aceştia au folosit bunurile SC A. în interes personal, au încheiat contracte false şi şi-au însuşit sumele de bani rezultate din aceste contracte, producând un prejudiciu de peste 15 miliarde lei SC A.

Prin H.G. nr. 1293 din 31 decembrie 1990 se înfiinţează SC A.S.P. SA, cu sediul în Bucureşti şi cu o sucursală în Portul Constanţa, condusă de un director care reprezintă sucursala în relaţia cu terţii, sucursala putând dispune de bunurile şi fondurile pe care le gestionează (f. 53 -55 voi. 1 dosar urmărire penală). Această societate are ca asociaţi, SC „A.S.T." SRL Constanţa, SC B. SA Bucureşti, PAS A.S.P. Bucureşti şi pe B.G., C.G. şi Ș.N. (f. 42 - 44 dosar urmărire penală).

Dintre administratorii societăţii făceau parte inculpaţii B.G. şi martorii C.A.M., C.M., C.G., T.F. (f. 51 dosar urmărire penală).

La rândul său, SC „A.S.T." SRL Constanţa se organizează ca societate cu răspundere limitată, având ca asociaţi: B.M., P.N., T.F. şi A.S.P. Constanţa SA - Sucursala Constanţa şi SC B. SA Bucureşti, această societate având ca administrator pe inculpatul P.N. (f. 46-47 voi. I dosar urmărire penală).

Între cele două societăţi s-au derulat, pe parcursul anilor 1995-2000, relaţii comerciale, în baza contractelor încheiate între acestea.

Dintre aceste contracte, rechizitoriul face referire expresă la contractele din 24 august 1995, contractul din 18 decembrie 1997, şi contractul din 06 iulie 2000, contracte care au produs un prejudiciu de 59.328.257.000 lei SC A.S.P. Constanţa.

Astfel, la data de 24 august 1995, se încheie între SC A.S.P. SA reprezentantă de B.G. şi C.C. şi SC „A.S.T." SRL Constanţa reprezentată de P.N., contractul de prestări servicii portuare, contract având ca obiect transbordarea directă la vagoane sau auto a 14.000 tone soia în vrac ce vor sosi cu nava G.T. în perioada 25 august 2010, cu obligaţia plăţii prestaţiei de 2 dolari SUA/tonă + TVA şi a unei penalităţi de 0,4% pe fiecare zi de întârziere după 30 de zile de la data scadenţei ( f. 267-268 dosar urmărire penală).

De asemenea, la data de 18 decembrie 1997, între cele două societăţi se încheie contractul de prestări servicii portuare ( f. 269 -271 dosar urmărire penală), având ca obiect prestări servicii portuare, cu stipularea tarifelor practicate pentru fiecare tip de operaţiune şi a unor penalităţi de 0,25% pe fiecare zi de întârziere ( f. 270 dosar urmărire penală). Acest contract este modificat ulterior, printr-un addendum ( f. 271 dosar urmărire penală), prin care se modifică unele tarife practicate, în sensul reducerii acestora.

La data de 06 iulie 2000 între acelaşi societăţi se încheie contractul de prestări servicii portuare ( f. 272-274 dosar urmărire penală), prin care se stipulează tarifele pentru servicii portuare cuprinse între 0,40 dolari SUA/tonă şi 5, 25 dolari SUA /tonă.

Datorită acţionariatului reciproc în cazul celor două societăţi, acestea au stipulat în raporturile contractuale o serie de facilităţi constând în practicarea unor tarife preferenţiale faţă de cele practicate cu alţi agenţi economici, împrejurare cunoscută şi acceptată de conducerea SC A.S.P. SA de la Bucureşti. în acest sens, apare ca fiind relevantă adresa din 09 iunie 2000 a A.S.P. Constanţa ( f. 62, voi. I, dosar urmărire penală) prin care directorul general T.F. comunică sucursalei Constanţa faptul că în şedinţa Consiliului de Administraţie au fost aprobate tarife de prestări servicii portuare cu o reducere de 0,77 dolari SUA/tonă la seminţe de floarea soarelui şi 0,70 dolari SUA/tonă la cereale pentru SC B. SA şi SC „A.S.T." SRL

De altfel, relaţia comercială dintre cele două societăţi a făcut obiectul analizei Consiliului de Administraţie al SC A. SA Bucureşti în mod permanent, astfel cum rezultă din convocatorul emis pentru data de 09 octombrie 2000 şi din declaraţiile martorilor C.G., Ș.N., C.A.M.

Astfel, martorul C.G. arată că inculpatul B.G. prezenta lunar rapoarte referitoare la activitatea societăţii (f. 324 dosar fond), iar martorul Ș.N. arată că SC A. exercita un control asupra contractelor încheiate cu SC „A.S.T." SRL (f. 325 dosar fond). La rândul său martora C.A.M. arată că între cele două societăţi au fost încheiate contracte preferenţiale cu acordul Consiliului de Administraţie, însă SC „A.S.T." SRL nu a fost singura societate care a beneficiat de astfel de contracte ( f. 327 dosar fond). La rândul său martorul P.B. ( f. 373 dosar fond), arată că tarifele practicate între cele două societăţi erau foarte apropiate de tarifele societăţilor prestatoare de servicii. Aceleaşi împrejurări relatează şi martorul I.G. (f. 387-388 dosar fond).

Este adevărat că sucursala Constanţa a A. a fost înştiinţată, de către directorul general T.F., să încheie contracte de prestări servicii portuare direct cu partenerii interni şi externi, fără intermediari (SC „A.S.T." SRL), însă, această înştiinţare s-a făcut la data de 10 octombrie 2000, deci după momentul încheierii contractelor la care face referire rechizitoriul (f. 66 dosar urmărire penală, voi. I).

În ceea ce priveşte situaţia penalităţilor de întârziere, acestea au fost solicitate de SC A. începând din anul 2001 pentru serviciile prestate în perioada 1997-2001, fiind emise facturile din 30 decembrie 2002 (f. 68,69 dosar urmărire penală) şi din 15 aprilie 2003 ( f. 73, 74 dosar urmărire penală). De altfel, între părţi au avut loc şi o conciliere privitoare la calculul penalităţilor aferente contractelor, deşi prin contract nu au fost stipulate penalităţi de întârziere ( f. 120-123 dosar urmărire penală).

Pentru nerespectarea clauzelor referitoare la penalităţile de întârziere, conducerea A. Bucureşti a solicitat, în mai multe rânduri, inculpatului B.G. explicaţii ( f. 187 -192 dosar urmărire penală) pentru ca, prin procesul verbal încheiat la data de 11 iulie 2001 ( f. 208-243 voi. I dosar urmărire penală), revizorul contabil S.G. să calculeze o pagubă în patrimoniul A. Constanţa de 16.942.332.615 lei datorată gestionării necorespunzătoare a patrimoniului societăţii în perioada 1995-2001. În aceste condiţii A. Constanţa emite o serie de decizii împotriva inculpaţilor ( f. 259-261 dosar urmărire penală).

Concluziile raportului revizorului S.G. sunt însă contradictorii cu concluziile celor 4 rapoarte de expertiză contabilă efectuate în cauză, şi cu toate acestea, procurorul apreciază că aprecierile experţilor judiciari sunt eronate, întrucât nu se coroborează cu declaraţiile martorilor C.G., Ș.N., Ţ.M., C.A.M. şi C.M., date în faza urmăririi penale.

Examinând cuprinsul acestor expertize, Tribunalul a constat că raportul expertului judiciar B.V. constată că, în relaţiile dintre SA A. Constanţa şi SC „A.S.T." SRL, nu poate fi reţinut vreun prejudiciu în dauna vreuneia dintre părţi (f. 225-229 voi. II, dosar urmărire penală). În acelaşi sens, expertul L.D., constată că nu se înregistrează nici un prejudiciu la SC A. SA ci numai sume de încasat cu titlu de daune interese care sunt reciproce, existând hotărâri judecătoreşti în favoarea SC „A.S.T." SRL, iar valoarea datorată de SC A. către SC „A.S.T." SRL este mai mare decât valoarea datorată de SC „A.S.T." SRL ( f. 11-48 voi. III, dosar urmărire penală).

De asemenea, expertiza judiciară întocmită de experţii L.N., G.D., B.V., B.M., S.O. şi T.G., constată că tarifele aplicate în contractele A. cu SC „A.S.T." SRL nu diferă în raport cu cele aplicate altor societăţi ( f. 122 vil. IV dosar urmărire penală), iar relaţia contractuală dintre cele două societăţi a fost benefică pentru A. (f. 123 dosar urmărire penală) şi nu există prejudiciu pentru această societate sau responsabilităţi pentru inculpaţi, întrucât revizorii contabili au finalizat greşit calculul penalităţilor, întrucât nu au ţinut cont de termenul de prescripţie de 3 ani conform Decretului nr. 167/1958, nu au ţinut cont de prevederile contractului privitoare la marja de efectuare a plăţilor de 40 de zile, au calculat daune la daune şi nu s-a demarat o acţiune în justiţie contra SC „A.S.T." SRL pentru a întrerupe termenul de prescripţie (f. 130 voi. IV, dosar urmărire penală). Pe cale de consecinţă, experţii au concluzionat că nu există prejudiciu pentru A., dar există sume de plată din partea A. către SC „A.S.T." SRL ca pagube rezultante din neexecutarea contractelor încheiate (f. 137, voi. IV, dosar urmărire penală). Expertiza contabilă judiciară efectuată în cauză de expertul B.F. ( f. 169-192 voi. V dosar urmărire penală), a constat că nu s-au înregistrat prejudicii ca urmare a relaţiilor dintre SC „A.S.T." SRL şi SA „A.S.P." Constanţa (f. 192, voi. V, dosar urmărire penală).

Relevantă în acest sens este şi adresa depusă la dosarul cauzei de partea civilă SC „A.S.P." Constanţa ( f. 71 voi. 1 dosar fond) prin lichidator judiciar SC IPURL Constanţa, prin care se atestă faptul că, la data deschiderii procedurii, din evidenţele contabile nu există un sold debitor sau un prejudiciu, motiv pentru care nu se mai susţine cererea de constituire de parte civilă formulată iniţial, întrucât acea constituire de parte civilă nu era susţinută de acte contabile.

Această adresă este însoţită de balanţe contabile şi fişele analitice aferente perioadelor aprilie, mai, iunie 2007, registru jurnal - mai 2007, note contabile şi OP-uri (f. 73-170, voi. I, dosar fond).

În aceste condiţii, Tribunalul a constatat că, atât la momentul imediat următor încheierii contractelor specificate în rechizitoriu, cât şi ulterior, în patrimoniu SC „A.S.P." Constanţa, nu s-a înregistrat nici un prejudiciu, iar neîncasarea ori neincluderea în contract a unor penalităţi de întârziere nu a produs nici un prejudiciu de natură patrimonială la SC A., în condiţiile în care dispoziţiile legale aplicabile la momentul încheierii contractelor ( Legea nr. 76/1992), prevedeau caracterul facultativ al clauzei penale în contracte comerciale, aceste dispoziţii legale fiind abrogate prin art. 11 lit. c) din O.U.G. nr. 10 din 19 aprilie 1997, şi, ulterior, prin O.G. nr. 9/2000 care prevede libertatea părţilor de a stabili rata dobânzii pentru întârziere în plata unei obligaţii băneşti.

Tribunalul a constat că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, faptă prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. pen. şi anume: urmarea imediată, cauzarea unei vătămări a intereselor legale ale unei persoane.

Această vătămare este necesar să aibă o asemenea gravitate, respectiv, să fi produs consecinţe deosebit de grave, anume o pagubă materială mai mare de 2.000.000.000 lei vechi sau perturbare deosebit de gravă a activităţii unei persoane fizice sau juridice.

Nefiind îndeplinite aceste condiţii Tribunalul a apreciat că lipseşte latura obiectivă a infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), primele două fapte din rechizitoriu reţinute în sarcina inculpaţilor B.G., C.C. şi P.N., motiv pentru care, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat inculpaţii pentru aceste fapte.

Sub aspectul încadrării juridice a acestor fapte, inculpaţii C.C., P.N. şi B.G. au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu - prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), într-o singură infracţiune continuată, prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în forma complicităţii pentru inculpata C.C., cu motivarea că sunt incidente dispoziţiile normei cu caracter special, norme faţă de care dispoziţiile codului penal în materia abuzului în serviciu nu au caracter subsidiar.

Examinând aceste cereri de schimbare a încadrării juridice a faptelor de abuz în serviciu reţinute în sarcina inculpaţilor prin rechizitoriu în infracţiunea de folosire cu rea credinţă a bunurilor ori creditului societăţii, Tribunalul a constat că textul art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 sancţionează fapta fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal al societăţii de a folosi, cu rea credinţă, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu, ori pentru a favoriza a altă societate în care are interese direct sau indirect.

În speţă lipseşte unul din elementele constitutive ale aceste infracţiuni respectiv, folosirea cu rea credinţă a bunurilor societăţii, nefiind întrunită, astfel latura obiectivă a acestei infracţiuni.

În aceste condiţii, Tribunalul a apreciat cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor din abuz în serviciu prev. de art. 246, art. 248¹ C. pen., 41 alin. (1), (2) C. pen., art. 42, art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 272 alin. (1) pct. 2 din legea nr. 31/1990, ca fiind neîntemeiate şi, pe cale de consecinţă l-e a respins.

În ceea ce priveşte a treia faptă din rechizitoriu reţinută în sarcina inculpaţilor B.G. şi P.N., aceea de a dispune la data de 13 octombrie 2000, expedierea unei cantităţi de 6,2 tone zahăr industrial către fabrica Z. Călăraşi, această cantitate de zahăr aflându-se în custodia legală a SC A.S.P. Constanţa, Tribunalul constată că, prin procesul verbal din 11 octombrie 2000 ( f. 134 voi. I, dosar urmărire penală) întocmit de Serviciul Politie Port Constanta, s-a constatat că din vagonul aflat pe linia 4 dana 31, s-au descărcat 110 saci cu zahăr industrial, iar din verificările efectuate la cabina C.F.R., vagonul era trecut în situaţia tirajului de aproximativ 2 luni, fiind făcută menţiunea rest marfă. în urma cântăririi acestui zahăr a rezultat o cantitate de 6020 kg zahăr industrial, lăsat în custodia lui B.V. (f. 134-136, 147, voi. I dosar urmărire penală). În urma verificărilor efectuate s-a constatat că, în perioada 01 august – 17 august 2000, în danele 31-33 au descărcat zahăr brut navele P.R, A., P. şi A. (f. 137 dosar urmărire penală), cu nota de predare recepţie fiind expediată la SC Z., cantitatea de 6020 kg zahăr provenit de pe nava A. (f. 138- 139 dosar urmărire penală) deşi prin adresa nr. 371 din 16 martie 2004 (f. 143 dosar urmărire penală), SA A.I. SA Bucureşti atestă că nu figurează în evidenţele lor achiziţia, la data de 18 octombrie 2001, a 6020 kg zahăr de la SC A.

Întrucât beneficiarul zahărului descărcat de pe nava A. a fost SC A.I. SA, reprezentanţii SC A. au dispus expedierea cantităţii de zahăr găsită în plus în favoarea beneficiarului, în acest caz, A. acţionând ca un intermediar între furnizorul extern al mărfii şi beneficiarul intern, fără a exista vreun titlu ( contract, factură, comandă), care să-i confere SC A. calitatea de custode legal, aşa cum se susţine în rechizitoriu. Faptul că această societate a descărcat nava nu-i conferă niciun drept asupra mărfii, astfel că, în concluziile expertizei contabile judiciare efectuate în faza de urmărire penală ( f. 134 vol. IV dosar urmărire penală), care constată că nu există prejudiciu pentru A. şi nici persoană responsabilă, apar a fi în acord cu actele existente la dosarul cauzei.

Mai mult decât atât, această expertiză constată că cele 6.02 tone de zahăr au provenit din colectarea resturilor din vagoanele măturate şi din măturătura de pe dane, pentru acestea neexistând obligaţia legală de înregistrare în evidenţele contabile.

Cu privire la această cantitate de zahăr, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor B.G. şi P.N. pentru infracţiunea de abuz în serviciu constând în aceea că la data de 13 octombrie 2000 au dispus expedierea cantităţii de 6, 2 tone zahăr către fabrica Z. Călăraşi, deşi această cantitate se afla în custodia legală a SA A. Constanţa. Raportat la data faptei şi la pedeapsa prev. de lege pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) ( închisoare de la 6 luni la 3 ani), Tribunalul, faţă de dispoziţiile art. 124 C. pen., art. 122 pct. 1 lit. d) C. pen., a constat că această faptă s-a prescris la data de 13 aprilie 2008.

Dat fiind faptul că inculpaţii au solicitat continuarea procesului penal în condiţiile art. 13 alin. (1²) C. proc. pen., Tribunalul analizând incidenţa elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), a constat că, în speţă, nu este întrunită latura obiectivă întrucât nu au produs nicio pagubă SC A., această cantitate de 6,2 tone zahăr nefiind în proprietatea acestei societăţi, iar, sub aspectul laturi subiective, în sarcina inculpaţilor nu se poate reţine faptul că au dispus expedierea acestei cantităţi de zahăr cu rea credinţă, ci au acţionat în temeiul contractului dintre furnizorul extern al zahărului şi beneficiarul intern, presupunând, în mod rezonabil, că această cantitate de zahăr aparţine beneficiarului.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii B.G. şi P.N. pentru infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (fapta 3 din rechizitoriu).

În ceea ce priveşte a patra faptă din rechizitoriu reţinută în sarcina inculpaţilor B.G. şi P.N., aceea de a dispune întocmirea unei scrisori de trăsură pentru cantitatea de 886,4 tone zahăr, rezultat ca plus marfă de la nava B.A., proprietatea firmei „E.F.M.S." Limited Londra, către SC „A.S.T." SRL, şi de a-l ajuta pe inculpatul B. să valorifice această cantitate de zahăr la SC A.I. ( pentru inculpatul P.N.), Tribunalul a constat că, la data de 07 decembrie 1999 se încheie între SC A.S.P. Constanţa şi „ E.F.M.S." Limited Londra un contract de prestări servicii portuare având ca obiect transbordarea din vas în vagoane a unei cantităţi de 15.000 tone zahăr, ce urmează a sosi cu nava B.A. între decembrie 1999 - ianuarie 2000 ( f. 69-71 voi. VI, dosar urmărire penală). Nava B.A. soseşte în Portul Constanţa, fiind avizat operatorul SC A. despre sosirea navei pentru descărcarea a 15.000 tone zahăr Brazilia. În urma cântăririi cantităţii de zahăr descărcată, cu ajutorul prestatorului de servicii SC I.C.B., se constată că a fost descărcată cantitatea de 15.916,2 tone zahăr, din care 15.000 tone a fost expediată la SC Z. Oradea, 886,4 tone la SC Z. Călăraşi şi 26,7 tone a fost reîncărcată la bordul navei ( f. 37-38 voi. VI dosar urmărire penală).

Cantitatea de 160,2 kg zahăr a fost expediată de A. către SC Z. Călăraşi (f. 196, 197 dosar urmărire penală, voi. VI), această cantitate fiind plătită cu facturile din 18 ianuarie 2000 şi din 27 ianuarie 2000 ( f. 199-200 dosar urmărire penală, voi VI), iar cu privire la această cantitate de zahăr nu s-au regăsit documente justificative, însă a fost achitată taxa vamală.

Vânzarea, de către SC „A.S.T." S.R.L către SC A.I. SA Bucureşti, a cantităţii de 886,4 tone zahăr s-a făcut în temeiul convenţiei existente între cele două societăţi, potrivit căreia, diferenţa de cantitate ce depăşeşte 15.000 tone, încărcată în vagoane în vederea tranzitării, va fi achitată de SC Z. SA ( f. 276 voi. VI dosar urmărire penală), chiar dacă în evidenţa SC „A.S.T." SRL nu au fost identificate documente care să precizeze proprietatea acestei societăţi asupra cantităţii de zahăr.

Cu privire la cantitatea de marfă descărcată de pe nava „B. A.", expeditorul mărfii „E.F.M.S." Limited Londra, comunică, încă de la data de 23 iunie 2004, faptul că nici această societate, nici clienţii lor, nu au pretenţii cu privire la transportul efectuat cu nava „B.A." la Constanţa, în perioada 21 decembrie 1999-14 ianuarie 2000 (f. 4 voi. 6 dosar urmărire penală).

Aceeaşi poziţie exprimă „E.F.M.S." Limited Londra, şi la data de 15 iunie 2005 când precizează că nu au înregistrat vreun prejudiciu în dauna societăţii prin faptele inculpaţilor şi nu se constituie parte civilă în cauză ( f. 101 dosar 177/306/2005 al Judecătoriei Sibiu) cât şi la data de 21 septembrie 2005 ( f. 337 dosar nr. 177/306/20005 al Judecătoriei Sibiu).

În aceste condiţii, fapta inculpatului B.G. de a dispune întocmirea unor scrisori de trăsură pentru cantitatea de 886 tone zahăr provenind de pe nava „B.A.) şi a inculpatului P.N., de a-l ajuta pe inculpatul B.G. să valorifice această cantitate de zahăr la A.I., nu a produs urmarea imediată prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), raportat la art. 248¹ C. pen., aceea de a produce vătămare a intereselor legale ale unei persoane, cu consecinţe deosebit de grave. în lipsa unui element esenţial al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu, nu poate subzista această infracţiune nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpaţii B.G. şi P.N. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, faptă prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), respectiv pentru complicitate la această infracţiune ( fapta 4 din rechizitoriu).

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.E., aceasta a fost trimisă în judecată pentru două infracţiuni, prev. de art. 289, art. 291 C. pen., art. 215 alin. (2) C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, constând în aceea că a întocmit în fals facturile fiscale din 18 ianuarie 2000, pentru cantitatea de 726,2 tone zahăr şi 27 ianuarie 2000, pentru cantitatea de 160,2 tone zahăr atestând proprietatea acestora la SC „A.S.T." SRL Constanţa, facturi folosite la valorificarea zahărului către A.I. Bucureşti şi a efectuat cu ştiinţă înregistrări inexacte în contabilitate, înregistrând contravaloarea celor 886,4 tone zahăr, în cont ca fiind venituri din prestări servicii, ceea ce a dus la reflectarea în bilanţul contabil al societăţii a unor date nereale.

Faţă de această descriere a faptelor din rechizitoriu, reprezentantul Ministerului Public şi inculpata P.E. au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în infracţiunile prev. de art. 290 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Examinând aceste cereri de schimbare a încadrării juridice, Tribunalul a constat că faptele inculpatei P.E. de a întocmi în fals facturile fiscale menţionate, atestând, în mod nereal proprietatea acestora la SC „A.S.T." SRL Constanta, se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată. Facturile fiscale întocmite în cadrul unei societăţi comerciale neputând fi asimilate unor înscrisuri oficiale. Pe de altă parte, în săvârşirea acestei infracţiuni nu există nicio activitate de inducere în eroare a unei persoane şi nicio pagubă produsă în patrimoniul vreunei persoane, astfel că nu subzistă latura obiectivă şi nici latura subiectivă a infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (2) C. pen., nefiind dovedit faptul că inculpata, cu ocazia întocmirii acestor facturi, a folosit nume sau calităţi mincinoase ori alte mijloace frauduloase.

În aceste condiţii, tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a primei fapte, din infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen. şi art. 215 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

Faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune (închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda), tribunalul a constat că de la momentul săvârşirii faptei ( 18 ianuarie 2000, respectiv 27 ianuarie 2000), s-a împlinit termenul de prescripţie specială a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen. (7 ani şi 6 luni), astfel că, Tribunalul a constatat că a intervenit prescripţia specială pentru infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

Întrucât inculpata a solicitat în mod expres, continuarea procesului penal pentru această infracţiune, Tribunalul continuat procesului penal cu privire la infracţiunea prev. de art. 290 C. pen.

Analizând elementele constitutive ale acestei infracţiuni, tribunalul a constat că, falsificarea înscrisului sub semnătură privată trebuie să se facă în unul din modurile arătate în art. 288 C. pen., respectiv prin contrafacerea scrierii, subscrierii ori prin alterarea lui în orice mod. În speţă, nu este vorba despre o imitare a semnăturii, despre confecţionarea unui înscris similar sau despre o alterare a acestuia, şi, nici nu s-a produs urmarea imediată cerută de lege, aceea a creării unei stări de pericol urmată de producerea unei consecinţe juridice, respectiv, producerea unui prejudiciu material. Ori, aceste facturi au fost înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii, în cont, fiind achitate toate taxele şi impozitele aferente, astfel că Tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite, în cauză, elementele laturii obiective ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. Pe cale de consecinţă, Tribunalul a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpatei P.E. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.

În ceea ce priveşte a doua infracţiune reţinută în sarcina inculpatei, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, Tribunalul a constat că, în urma modificării legii prin O.G. nr. 61/2001, Legea nr. 310/2002, O.G. nr. 70/2004, O.U.G. nr. 162/2007, Legea nr. 86/2008, Legea nr. 259/2007, textele au primit o nouă numerotare, astfel că, fapta inculpatei de efectuare cu ştiinţă, de înregistrări inexacte în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi a elementelor de activ şi pasiv ce se reflectă în bilanţ, este sancţionată de art. 43 din Legea nr. 82/1991 actualizată.

În aceste condiţii, tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice a celei de a doua infracţiuni reţinute în sarcina inculpatei P.E., din infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 40 din Legea nr. 80/1991, în infracţiunea prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Faţă de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de fals intelectual (6 luni la 5 ani), Tribunalul a constat că a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale, faţă de dispoziţiile art. 122 lit. d) C. pen. şi art. 124 C. pen. (7 ani şi 6 luni).

Şi cu privire la această infracţiune, inculpata a solicitat continuarea procesului penal.

S-a reţinut că inculpata a înregistrat în contabilitate cele două facturi care au fost achitate de A.I. către SC „A.S.T." SRL Constanţa, astfel cum rezultă din cuprinsul facturilor aflate la filele 199-200 voi. VI dosar urmărire penală, însă, fără ca această înregistrare să producă consecinţele prevăzute de lege, respectiv, fără să denatureze veniturile, cheltuielile sau rezultatele financiare ale societăţii. În aceste condiţii, nefiind realizată urmarea imediată, ca element esenţial al laturii obiective a infracţiunii de fals intelectual, Tribunalul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpata P.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Întrucât societatea SC „A.S.T." SRL Constanţa nu era proprietara cantităţii de 886,4 tone zahăr, acesta provenind din surplusul descărcat de pe nava B.A., Tribunalul a dispus anularea facturilor fiscale din 18 ianuarie 2000 şi 27 ianuarie 2000, emise de SC „A.S.T." SRL Constanţa.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, tribunalul a constat că, iniţial, SC A. SA Constanţa prin reprezentantul legal de la aceea dată, martorul T.F., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 72.522.401.168 lei şi echivalentul a 3.241 dolari SUA , reprezentând profitul net de care a fost lipsită societatea ca urmare a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor ( f. 64 dosar nr. 177/306/2005 al Judecătoriei Sibiu, voi. I).

Ulterior, SC A. SA Constanţa, lichidatorul judiciar al acesteia CC. I. IPURL Constanţa, a specificat, pe baza evidenţelor contabile de la data deschideri procedurii, că nu există înregistrat nici un prejudiciu în contul SC „A.S.T." SRL Constanţa, astfel că nu îşi mai menţine cererea de constituire parte civilă.

În aceste condiţii, Tribunalul a respins acţiunea civilă formulată de SC A. SA Constanţa, ca fiind nesusţinută.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul, constatând că nu există vreo pagubă produsă prin infracţiune, ce se cere a fi reparată, a constatat că măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaţilor nu mai sunt necesare şi oportune, motiv pentru care, în baza art. 163 C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor inculpaţilor şi ale părţii responsabile civilmente SC „A.S.T." SRL Constanţa, până la concurenţa sumei de 72.522.401.168 lei vechi, măsură instituită prin încheierea din 03 august 2005 a Judecătoriei Sibiu, dată în dosar nr. 177/306/2005 ( număr vechi 569/2005 - f.316-318 dosar).

Împotriva acestei soluţii a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu solicitând desfiinţarea în parte a hotărârii. În dezvoltarea motivelor de apel astfel cum au fost precizate oral, cu ocazia dezbaterii cauzei, s-a susţinut că în mod greşit au fost achitaţi inculpaţii B.G. şi P.N. privind infracţiunea de abuz în serviciu săvârşită la 13 octombrie 2010, întrucât aceştia au cunoscut faptul că, cantitatea de zahăr se află în custodie. Totodată, reprezentanta Parchetului solicită încetarea procesului penal, deoarece a intervenit prescripţia specială.

Reprezentanta parchetului a susţinut motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu şi pentru inculpata intimată P.E., arătând că greşit s-a dispus achitarea acesteia, întrucât inculpata a realizat înregistrări inexacte în contabilitate. De asemenea, reprezentanta Parchetului arată că a intervenit prescripţia specială, motiv pentru care arată că se impune încetarea procesului penal.

Prin decizia penală nr. 76/A din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia - Secţia Penală a fost respins ca nefondat apelul declarat în cauză.

Curtea de Apel a reţinut că instanţa de fond a făcut o justă apreciere asupra probatoriului administrat şi a reţinut o stare de fapt temeinică. La verificarea din oficiu a legalităţii şi temeiniciei hotărârii apelate nefiind relevate aspecte care să impună desfiinţarea acesteia.

În ceea ce privesc, punctual, criticile formulate de apelant Curtea retine următoarele:

S-a reţinut prin rechizitoriu, în sarcina inculpaţilor B.G. şi P.N., că la data de 13 octombrie 2000 au dispus expedierea cantităţii de 6,2t de zahăr către fabrica Z. Călăraş deşi această cantitate se afla în custodia legală a SA A.E.C., faptă care ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

În speţă este necontestat că din vagon s-au descărcat 110 saci de zahăr industrial.

Distinct de această cantitate de zahăr, din colectarea resturilor din vagoanele măturate şi din măturătura de pe dane a rezultat o cantitate de 6.020 kg zahăr industrial. Această cantitate de zahăr provenite de pe nava A. a fost expediată de către SC A. către SC A.I. SA beneficiarul cantităţii de marfă livrată contractual cu motivarea că întrucât plusul de marfă a rezultat din resturile colectate de pe nava care a livrat marfă către SC A.I. SA, acesteia era firesc să i se livreze şi resturile colectate.

În mod corect instanţa de fond a considerat că SC A. nu avea calitatea de custode legal al acestei cantităţi de zahăr, în condiţiile în care această societate nu a fost decât un intermediar între furnizorul extern al mărcii şi beneficiarul intern. Totodată, în mod just s-a statuat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu deoarece nu s-a dovedit în cauză existenţa vreunui prejudiciu sau a unei vătămări a intereselor unei persoane.

Atâta vreme cât SC A. nu a avut calitatea de proprietar al mărfii în nici un moment, în patrimoniul său nu s-a produs nici un prejudiciu. Pe de altă parte, nici expeditorul mărfii în privinţa căreia s-a constatat plusul nu a reclamat vreodată o îndeplinire defectuoasă a obligaţiilor contractuale care să-i fi produs o pagubă.

Fată de acestea în mod corect instanţa de fond continuând procesul penal a dispus achitarea inculpaţilor.

Nici solicitarea de constatare a vinovăţiei inculpatei P.E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 şi de încetare a procesului penal ca urmare a intervenţiei prescripţiei este neîntemeiată.

S-a reţinut în sarcina inculpatei că a înregistrat în contabilitate două facturi care au fost achitate de A.I. către SC A.S.T. SRL Constanţa, respectiv a înregistrat contravaloarea a 886,4 t de zahăr industrial ca fiind venituri din prestări servicii cu consecinţa reflectării în bilanţul contabil al societăţii a unor date nereale.

Potrivit dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 82/1991:

„Efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii."

Pentru realizarea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni este necesar nu numai efectuarea de înregistrări inexacte în contabilitate ci şi de existenţa consecinţei produse de aceste înregistrări, respectiv denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare. În speţă nu s-a probat în nici un fel consecinţele cuprinse în norma de incriminare şi nici rechizitoriul nu explicitează în mod concret care ar fi fost aceste consecinţe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 şi 18 C. proc. pen.

S-a susţinut astfel în principal că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor de apel formulate de Parchet, ci doar asupra celor susţinute de procurorul de şedinţă cu ocazia dezbaterilor.

În subsidiar, s-a criticat soluţia de achitare a inculpaţilor B.G. şi P.N. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), precum şi a inculpatei P.E. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 290 şi 289 C. pen. rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că recursul este fondat.

Potrivit art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate, indiferent că este vorba despre motivele scrise sau despre cele susţinute oral cu ocazia dezbaterilor.

În situaţia căii de atac exercitate de către Parchet, această îndatorire a instanţei de control judiciar subzistă şi în ipoteza în care, în aplicarea art. 316 alin. (1) C. proc. pen., procurorul de şedinţă a menţionat cu ocazia dezbaterilor că nu înţelege să susţină, în tot sau parte, motivele scrise de apel.

Într-o altă interpretare, s-ar putea ajunge la situaţii contrare legii, cum ar fi de pildă în cazul nesusținerii în totalitate a motivelor de apel. Într-o asemenea ipoteză, calea de atac declarată ar rămâne lipsită de conţinut, iar conduita procurorului de şedinţă ar echivala cu o retragere în fapt a apelului, deşi potrivit art. 369 alin. (3) C. proc. pen. acesta poate fi retras doar de procurorul ierarhic superior.

Prin urmare, libertatea recunoscută de lege procurorilor de şedinţă, de a prezenta concluziile pe care le consideră întemeiate, inclusiv prin raportare la motivele scrise de apel formulate de procurorul care a participat la judecarea cauzei în primă instanţă, nu modifică în vreun fel obligaţia legală care incumbă instanţei de control judiciar de a analiza şi a răspunde tuturor motivelor de apel, inclusiv celor eventual nesusţinute de procurorul de şedinţă.

Procedând în alt fel, instanţa de apel pronunţă o hotărâre contrară legii, care este supusă casării în condiţiile art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

În speţă, deşi motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu au vizat reţinerea unor încadrări juridice incorecte, precum şi soluţiile de achitare a inculpaţilor pentru toate infracţiunile deduse judecăţii, instanţa de apel a analizat doar în parte calea de atac declarată, luând act de conduita procurorului de şedinţă care a arătat cu ocazia dezbaterilor că susţine doar unele dintre criticile cuprinse în motivele scrise de apel, considerând celelalte soluţii de achitare ca fiind legale şi temeinice.

În consecinţă, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite recursul Parchetului, va casa în totalitate decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba lulia, care urmează a analiza şi a se pronunţa asupra tuturor criticilor cuprinse în motivele scrise de apel.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 76/A din 15 iunie 2012 a Curţii de Apel Alba lulia - Secţia Penală, privind pe inculpaţii B.G., C.C., P.N. şi P.E.

Casează decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Alba lulia, Secţia Penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 decembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3475/2012. Penal. înlocuirea măsurii...		ICCJ. Decizia nr. 3781/2012. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3749/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3750/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3781/2012. Penal ICCJ. Decizia nr. 3475/2012. Penal. înlocuirea măsurii preventive (art. 139 C.p.p.). Recurs