ICCJ. Decizia nr. 3852/2012. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3852/2012
Dosar nr. 147/109/2011
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 267 din 23 aprilie 2012, Tribunalul Argeş, a condamnat pe inculpatul A.M.N., născut în Videle, jud Teleorman, domiciliat în Hîrtieşti, sat Hîrtieşti, jud. Argeş, la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu executare în condiţiile art. 57, art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A admis în parte acţiunea civilă formulată de Statul Român prin A.N.A.F. - Bucureşti, sector 5, str. A., Statul Român fiind reprezentat de D.G.F.P. Argeş - Piteşti, B-dul R., jud Argeş.
A obligat pe inculpat la plata sumei de 27.961,62 RON TVA, 36.815,28 RON impozit profit plus dobânzi şi penalităţi calculate până la data achitării efective a prejudiciului.
A instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, până la concurenţa sumei ce constituie prejudiciu.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în perioada 2001 - 2003 inculpatul A.M.N. în calitate de administrator la SC R.C.F. SRL Piteşti nu a înregistrat în contabilitatea societăţi operaţiunile comerciale desfăşurate cu SC P. SRL Bradu şi SC D.F. SRL, nu a depus la organul fiscal declaraţiile obligatorii privind veniturile realizate (balanţe de verificare, bilanţuri contabile, deconturi de TVA) denaturând astfel impozitul pe profit şi TVA-ul, în scopul de a se sustrage de la plata către bugetul de stat a TVA-ului în sumă de 27.961,62 RON şi impozitului pe profit în sumă de 36.815,28 RON.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite pe baza materialul probator administrat în cauză, astfel cum se regăseşte la dosarul cauzei.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 74/A din 5 iulie 2012 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A.M.N. şi partea civilă STATUL ROMÂN prin A.N.A.F. reprezentată prin D.G.F.P. ARGEŞ, împotriva Sentinţei penale nr. 267 din 23 aprilie 2012, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 147/109/2011, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeş, arătând în motivele scrise depuse la dosar faptul că s-a constituit parte civilă în acest dosar, faţă de inculpatul A.M.N., fiind solicitată obligarea acestuia în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.C.F. SRL, la acoperirea prejudiciului, prin plata sumei de 206.710 RON, la care să se adauge accesoriile aferente, calculate până în ziua achitării acesteia, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc.
În susţinerea motivelor scrise de recurs, s-a mai arătat că instanţa de fond, Tribunalul Argeş, prin Sentinţa penală nr. 267 din 23 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 147/109/2011 a admis doar în parte acţiunea civilă formulată de Statul Român, prin A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeş, iar Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, a respins apelul declarat de către instituţie, fără a analiza motivele invocate, apreciind astfel că, cele două instanţe, în mod eronat s-au pronunţat cu privire la obligaţiile fiscale datorate de către inculpat, iar pe de altă parte nu s-au pronunţat referitor la obligarea în solidar cu acesta, a părţii responsabile civilmente SC R.C.F. SRL, la acoperirea prejudiciului.
În raport de criticile formulate, în conformitate cu prevederile art. 163 - 167 C. proc. pen., recurenta a solicitat a se dispune:
- menţinerea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente;
- instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatului sau părţii responsabile civilmente, în condiţiile art. 167 - C. proc. pen., având în vedere că, potrivit prevederilor art. 11 din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale: "în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie"; măsura urmând a fi adusă la îndeplinire de către organele fiscale competente, conform dispoziţiilor art. 164 alin. (3) - C. proc. pen. şi art. 129 alin. (1) şi 6 din O.G. nr. 92/2003, cu respectarea prevederilor art. 165, 166 şi 167 - C. proc. pen.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost motivat şi obligarea inculpatului, în solidar cu persoana responsabilă civilmente SC R.C.F. SRL, la plata sumei de 206.710 RON, a dobânzilor şi penalităţilor aferente, până în ziua achitării acesteia, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de către partea civilă, Înalta Curte constată că acestea au fost iniţial susţinute în faţa instanţei de prim control judiciar, care a motivat amplu şi temeinic respingerea acestora.
Astfel, cu privire la solicitarea vizând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.C.F. SRL la plata sumei de 206.710 RON, a dobânzilor şi penalităţilor aferente până în ziua achitării acesteia precum şi menţinerea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului şi părţii responsabile civilmente, instituirea popririi asigurătorii asupra sumelor de bani datorată cu orice titlu celor două persoane nominalizate anterior, Înalta Curte constată că, aşa după cum a reţinut şi instanţa de apel, în analizarea legalităţi judecării acţiunii civile de către prima instanţă, situaţia premisă, respectiv obligare; inculpatului la plata TVA-ului în cuantum de 27961,62 RON, a impozitului pe profit în cuantum de 36815,28 RON, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi calculate până la data achitării efective a prejudiciului, în primul ciclu procesual, a fost corect stabilită.
În această ordine de idei, Înalta Curte constată că, în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, partea vătămată Statul Român prin A.N.A.F - reprezentat de D.G.F.P. Argeş (urm dos. inst. fond), s-a constituit parte civilă cu suma totală de 206.710 RON, defalcată conform notei de prezentare aflată la dosar fond, precizându-se că societatea administrată de către inculpat înregistrează această obligaţie bugetară de plată începând cu luna martie 2002 - data ultimei declaraţii de impozite şi taxe organul de control fiscal stabilind prin estimare, conform art. 14 din Legea 87/1994 cuantumul acesteia.
Rezolvarea acţiunii civile, astfel cum a fost stabilită de către prima instanţă şi însuşită de către instanţa de prim control judiciar, în mod corect a avut în vedere doar prejudiciul cauzat de inculpat, în calitate de administrator al societăţii, prin prisma obiectului cauzei, astfel încât, în raport de constatările expertizei contabile - faţă de facturile emise de către SC P. SRL Bradu şi calculului efectuat de G.F. Argeş - în raport de factura emisă pentru SC D.F. SRL, aşa cum s-a menţionat anterior, prejudiciul adus bugetului de stat este în sumă de 27.961,62 RON TVA (27.503,64 + 457,98 RON) şi în sumă de 36.815,28 RON impozit profit (36.189 + 626,28 RON) la care se adaugă dobânzi şi penalităţi calculate până la data achitării efective a prejudiciului, conform prev. O.G. nr. 92/2003.
Ca o garanţie a achitării prejudiciului, prima instanţă, conform art. 11 din Legea nr. 241/2005 şi art. 163 C. proc. pen., a instituit asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului sechestrul asigurător, până la concurenţa sumei reţinute ca prejudiciu, asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului, avându-se în vedere obligativitatea luării unei astfel de măsuri chiar dacă nu există dovezi ale existenţe unor bunuri în patrimoniul inculpatului, întrucât identificarea acestora este o procedură proprie fazei de executare.
În mod corect, în justificarea acestor dispoziţii, prima instanţă a avut în vedere probele administrate în cauză, concluzionând că în rezolvarea acţiunii civil se are în vedere doar prejudiciul cauzat de inculpat în calitate de administrator a societăţii, prin prisma obiectului cauzei, precum şi împrejurarea că partea responsabilă civilmente SC R.C.F. SRL a fost radiată la data de 12 iulie 2007.
În legătură cu acest ultim aspect, corect s-a reţinut că societatea comercială la care inculpatul avea calitate de administrator a fost radiată la data de 12 iulie 2007 (dos. inst. fond), fiind numit lichidator judiciar. În aceste condiţii, în procedura insolvenţei ori a falimentului, urmată de radierea societăţii comerciale, în mod justificat numai inculpatul a fost obligat la acoperirea prejudiciului, nu şi partea responsabilă civilmente a cărei existenţă juridică a încetat.
Aşa după cum şi instanţa de prim control judiciar a reţinut în motivare, în condiţiile în care prima instanţă s-a conformat dispoziţiilor legale sus-amintite este de prisos a se institui poprirea asiguratorie asupra sumelor de bani datorate de terţi, sub orice titlu inculpatului, aceasta cu atât mai mult cu cât, partea civilă nu a făcut dovada existenţei unor asemenea creanţe ale inculpatului faţă de debitorii săi.
În această succesiune logico-juridică, în raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că nu sunt neîntemeiate pretenţiile părţii civile, reiterate în recurs, cu privire la soluţionarea laturii civile a procesului penal.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) Cod proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Argeş împotriva Deciziei penale nr. 74/A din 5 iulie 2012 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.M.N., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 212/2012. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 236/2012. Penal → |
|---|
