ICCJ. Decizia nr. 3854/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3854/2012
Dosar nr. 1034/120/2011
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 416 din 29 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., inculpatul V.N., fiul lui I. şi S., născut în Uglegorsk - Ucraina, domiciliat în Găeşti, str. U., judeţul Dâmboviţa, a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În temeiul dispoziţiilor art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare de 3 ani, compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate de 1 an, la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitor la revocarea suspendării condiţionate a pedepsei dacă în termenul de încercare acesta va săvârşi din nou o infracţiune.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 14, 15 raportat la dispoziţiile art. 346 C. proc. pen., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti, prin D.G.F.P. Dâmboviţa şi a fost obligat inculpatul V.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.V.C. SRL, cu sediul în Găeşti, str. U., judeţul Dâmboviţa, la plata sumei de 13.344 RON, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului, către partea civilă.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.V.C. SRL, la 630 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat acestuia din oficiu şi care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dâmboviţa, iar 250 RON reprezintă cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, inculpatul V.N. în perioada 1 august 2008 - 31 decembrie 2009 nu a înregistrat în evidenţa contabilă toate operaţiunile comerciale efectuate, având ca scop neplata taxelor şi impozitelor aferente, astfel cum rezultă şi din actul de control încheiat de organele de inspecţie fiscală - A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmboviţa, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile martorei A.E., procesul-verbal de inspecţie fiscală din 22 martie 2010, raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 22 martie 2010 de către D.G.F.P. Dâmboviţa - B.I.F.P.J., listele de inventar din 31 decembrie 2009, menţiunile din procura de administrare a societăţii autentificată sub nr. X la 14 octombrie 2009 de către B.N.P. G.D. precum şi declaraţiile inculpatului.
Deşi legal citat, inculpatul V.N. nu s-a prezentat în faţa instanţei de judecată, însă în cursul urmăririi penale acesta a recunoscut săvârşirea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 40 din 6 martie 2012, a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Dâmboviţa cu sediul în Târgovişte, C.D., judeţul Dâmboviţa împotriva Sentinţei penale nr. 416 din 29 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în contradictoriu cu intimatul-inculpat V.N., fiul lui I. şi S., domiciliat în Găeşti, str. U., judeţul Dâmboviţa, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmboviţa, criticând prin motivele scrise aflate la dosar decizia atacată sub aspectul calculului pe care instanţa de fond a înţeles să-l facă.
În acest sens a arătat că, deşi în mod corect instanţa a admis cererea A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmboviţa şi a obligat inculpatul în solidar cu SC A.V. SRL Găeşti la plata despăgubirilor civile şi a obligaţiilor fiscale accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului către bugetul general consolidat la statului, instanţa de fond, a consemnat suma de plata ca fiind de 13.344 RON, în timp ce constituirea de parte civilă a fost făcută cu suma de 22.234 RON, reprezentând: impozit pe profit = 19.188 RON, majorări impozit pe profit = 55 RON şi dobânzi şi penalităţi TVA = 2.986 RON.
Un alt motiv de critică al deciziei recurate a fost acela că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii de luare a măsurilor asigurătorii.
Recursul este nefondat.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor invocate în motivele scrise de către recurenta A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmboviţa, Înalta Curte constată că acestea au fost iniţial susţinute şi în faţa instanţei de apel, care în mod temeinic şi judicios a motivat respingerea acestora.
Astfel, verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că, potrivit rechizitoriului, ce constituie actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în sarcina inculpatului intimat producerea unui prejudiciu în valoare de 10.358 RON, reprezentând debit impozit pe profit neachitat, la care se adaugă accesorii în sumă de 1.625 RON, majorări impozit pe profit şi majorare TVA neachitat în sumă de 1.556 RON.
Totodată, în cursul judecăţii, în ce priveşte latura civilă a cauzei, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au constatat că prin adresa din 20 aprilie 2011 A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 22.234 RON reprezentând impozit pe profit - debit, majorări impozit pe profit, dobânzi şi penalităţi TVA, cât şi obligaţiile fiscale accesorii aferente calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului.
Însă prin adresa din 2 decembrie 2010 D.G.F.P. Dâmboviţa - A.F.P. Găeşti a comunicat organelor de urmărire penală că în urma încheierii raportului de inspecţie fiscală din data de 23 martie 2010, SC A.V.C. SRL avea de achitat următoarele obligaţii de plată: debit impozit profit în sumă de 10.358 RON, majorări impozit pe profit în sumă de 1.625 RON, majorări TVA 1.556 RON din care a achitat 195 RON, rămânând de plată 1.361 RON.
Analizând materialul probator, instanţa constată că prejudiciul cauzat de către inculpat prin infracţiunea săvârşită, este de 13.344 RON la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii calculate până la acoperirea integrală a prejudiciului.
Pe cale de consecinţă, obiectul sesizării instanţei se limitează la sumele anterior menţionate, de altfel, aceasta fiind şi suma în raport de care partea civilă a exercitat acţiunea civilă în procesul penal, în cursul urmăririi penale, în acest sens fiind adresa din 2 decembrie 2010 emisă de A.F.P. Găeşti, din care rezultă că prejudiciul produs prin faptele inculpatului este cel anterior menţionat.
În cursul judecăţii în fond a cauzei, partea civilă D.G.F.P. Dâmboviţa a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 22.234 RON, la care se adaugă obligaţii fiscale accesorii, reprezentând impozit pe profit în cuantum de 19.188 RON, majorări impozit pe profit în sumă de 55 RON şi dobânzi şi penalităţi TVA - 2986 RON. De asemenea, în cererea de constituire ca parte civilă, s-a solicitat instituirea măsurilor asigurătorii prev. de art. 163 - 169 C. proc. pen. cu privire la bunurile sechestrate ale inculpatului.
Prin cererea de constituire ca parte civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Dâmboviţa a solicitat ca despăgubiri, pe lângă prejudiciul efectiv cauzat prin infracţiune şi alte taxe şi impozite datorate de către SC A.V.C. SRL bugetului consolidat al statului care nu fac obiectul infracţiunii, acestea putând fi recuperate în cadrul altor proceduri, pe cale civilă.
Potrivit art. 317 C. proc. pen., judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătată în actul de sesizare al instanţei, iar în noţiunea de obiect al sesizării instanţei se include şi prejudiciul efectiv reţinut în cazul unei infracţiuni economice, cum este cazul în speţă.
Cu alte cuvinte, atâta vreme cât trimiterea în judecată se limitează la o anumită sumă indicată drept prejudiciu, inclusiv majorările calculate cu titlu de accesorii fiscale, determinată pentru perioada avută în vedere cu ocazia cercetării penale desfăşurate în cauză, se constată că este lipsită de temei legal solicitarea altor sume cu aceeaşi natură juridică, dar pentru perioade care nu au făcut obiectul acestui dosar.
În condiţiile în care, aşa cum rezultă din adresa din 2 decembrie 2010 (dosar urm. pen.), debitul pentru care s-a efectuat urmărirea penală împotriva inculpatului este cel reţinut de către prima instanţă, aceasta în mod legal a respins restul pretenţiilor formulate de către partea civilă apreciind că acestea exced obiectul sesizării sale, diferenţele vizând impozite şi taxe pentru perioade care nu au făcut obiectul procesului penale de faţă.
Împrejurarea că prin declaraţia de constituire de parte civilă, recurenta-parte civilă a înţeles să solicite adăugarea unor sume suplimentare pentru care s-a constituit parte civilă, nu poate conduce la concluzia necesităţii reformării hotărârilor atacate, deoarece la momentul pronunţării sentinţei, întreg prejudiciul ce constituie obiectul trimiterii în judecată a inculpatului (reprezentând prejudiciu efectiv produs plus accesorii fiscale) aşa cum a fost reţinut în actul de sesizare, a fost avut în vedere şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata sa.
Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că solicitarea părţii civile de obligare a inculpatului la suma de 22.234 RON, reprezentând: impozit pe profit = 19.188 RON, majorări impozit pe profit = 55 RON şi dobânzi şi penalităţi TVA = 2.986 RON, pe lângă faptul că este nejustificată este şi greşită, aceasta deoarece prin însumarea aritmetică a sumelor defalcate rezultă un total de 22.229 RON şi nu cel solicitat, diferenţa fiind de 5 RON.
Cu privire la cererea de instituire a măsurii asigurătorii a sechestrului formulată de către partea civilă, Înalta Curte constată că, aşa după cum şi instanţa de apel a reţinut, în cuprinsul acesteia nu s-a indicat nici un bun care ar putea face obiectul acestei măsuri, condiţii, în raport de care în mod legal şi temeinic ambele instanţe au apreciat ca având un caracter pur formal cererea părţii civile.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Înalta Curte urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Dâmboviţa împotriva Deciziei penale nr. 40 din 6 martie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 ON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat V.N., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2360/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2363/2012. Penal → |
|---|
