Decizia nr.494/2012
Dosar nr. 4895/103/2010*
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 83/P din 01 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia penală, în Dosarul penal nr. 4895/103/2010*, s-a dispus condamnarea inculpatului M.D. pentru tentativă de omor calificat, infracţiune prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe timp de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive, de la 18 octombrie 2010 până la zi.
Pe latură civilă, a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile S.A.J. Neamţ suma de 499,88 RON reprezentând cheltuieli de transport şi părţii civile Spitalul Municipal de Urgenţă Roman suma de 1328,56 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
S-a luat act că partea vătămată D.G.D. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cuţitului cu lungimea de 23 cm, obiect aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Neamţ.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 200 RON a fost avansat către Baroul de avocaţi Neamţ din fondurile Ministerului Justiţiei. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 1000 RON, cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ nr. 380/P din 08 noiembrie 2010, înregistrat sub nr. 4895/103 din 10 noiembrie 2010, a fost trimis în judecată inculpatul M.D., pentru tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Sentinţa penală nr. 192 din 21 decembrie 2010 a Tribunalului Neamţ, secţia penală, a fost desfiinţată în urma admiterii apelurilor declarate de Ministerul Public şi de inculpat, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la instanţa de fond. Prin Decizia penală nr. 1945 din 12 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpat împotriva deciziei menţionate. Cauza a fost reînregistrată pe rolul instanţei de fond sub nr. 4895/103 din 08 iulie 2011*, iar S.M.U.R. s-a constituit parte civilă cu suma de 1328,56 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părţii vătămate D.G.D. De asemenea, S.A.J. Neamţ s-a constituit parte civilă cu suma de 499,88 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport şi asistenţă medicală pentru victimă. S-a reţinut că partea vătămată D.G.D., deşi legal citat, nu s-a prezentat în instanţă, iar în cursul urmăririi penale acesta nu a formulat pretenţii civile împotriva inculpatului.
Inculpatul M.D. a solicitat judecarea sa potrivit procedurii simplificate prev. de art. 3201 C. proc. pen. Acesta a recunoscut în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată şi şi-a însuşit probele administrate în faza de urmărire penală.
Instanţa de fond a admis cererea, constatând îndeplinite cerinţele legii referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancţionator şi la poziţia procesuală adoptată de inculpat.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal de cercetare la faţa locului, cu planşă fotografică, certificatele medico-legale nr. 112 şi 113 din 18 octombrie 2010, emise de Cabinetul medico-legal Roman, foile de observaţie clinică ale inculpatului şi părţii vătămate, emise de S.M.U.R., declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpatului de recunoaştere a faptei comise, instanţa de fond a constatat că acestea confirmă situaţia de fapt expusă în rechizitoriu (faptele şi împrejurările care formează obiectul judecăţii), după cum urmează.
În data de 17 octombrie 2010, organele de poliţie au fost sesizate prin „Serviciul de Urgenţă 112", de către D.S., despre faptul că în faţa magazinului S.C. „M.M." S.R.L., numitul D.G. a fost înjunghiat cu un cuţit de către M.D.
La data arătată, partea vătămată D.G.D. s-a deplasat, în jurul orei 15:00, la magazinul din satul B., unde a consumat 200 ml coniac. În magazin a fost abordat de către inculpatul M.D., care se afla în stare de ebrietate, şi care a început să vorbească în limba italiană. D.G.D. l-a întrebat de ce vorbeşte în limba italiană, când el nu ştie bine să vorbească în limba română.
Ulterior, partea vătămată a ieşit din bar, iar în stradă, în faţa barului, a fost abordat din nou de către inculpatul M.D., care i-a cerut o ţigară. Acesta nu i-a dat ţigareta solicitată şi a intrat înapoi în bar, unde a mai stat câteva minute. Apoi, partea vătămată a ieşit şi a mers în stradă, pentru a-şi lua bicicleta, şi a plecat la domiciliul său. În momentul în care partea vătămată a ajuns lângă bicicletă, din spate, din partea stângă, s-a apropiat inculpatul M.D. care i-a spus acestuia „te omor".
Partea vătămată D.G.D. s-a întors, moment în care inculpatul M.D. l-a lovit cu un cuţit în abdomen. Partea vătămată a declarat că a simţit „ceva cald", dar nu a realizat imediat că a fost înjunghiat. L-a lovit pe inculpatul M.D., i-a dat doi pumni în faţă, iar acesta a căzut. Victima i-a luat apoi din mână cuţitul şi l-a aruncat jos, după care a mers la magazin şi a rugat-o pe vânzătoare să anunţe salvarea deoarece era plin de sânge. În urma loviturii de cuţit primite, victima a fost transportată la Spitalul Municipal de Urgenţă Roman.
Din constatarea medico-legală nr. 112 din 18 octombrie 2010 rezultă că numitul D.G.D. prezintă plagă penetrantă abdominală cu plagă transfixiantă hepatică şi hemoperitoneu mediu (operate), produse posibil prin lovire activă cu obiect înţepător tăios. Leziunile necesită 30-35 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii şi pot data din 17 octombrie 2010. Prin gravitatea lor au pus în primejdie viaţa victimei.
Conform constatării medico-legale nr. 113 din 18 octombrie 2010 reiese că M.D. prezintă excoriaţii, echimoze epicraniene, faciale, hemoragie subconjunctivală şi contuzie toracică cu fractura arcului lateral C8 stânga, produse posibil prin lovire cu mijloace şi de corpuri contondente. Leziunile necesită 15-17 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicaţii şi pot data din 17 octombrie 2010.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancţionator, reduse cu 1/3, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul ridicat de pericol social al infracţiunii, natura relaţiilor sociale încălcate - referitoare la dreptul la viaţă, consecinţele produse şi cele care s-ar fi putut produce - victima a suferit leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, modalitatea şi împrejurările în care s-a comis fapta - inculpatul a agresat victima fără nici un motiv sau provocare, atacând-o pe la spate, prin surprindere, precum şi circumstanţele personale ale acestuia. Inculpatul a avut o poziţie procesuală sinceră, ceea ce a atras beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă. S-a mai constatat că, în prezent, inculpatul este reabilitat de drept dintr-o pedeapsă aplicată în anul 2007 pentru infracţiunea prev. de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, însă s-a avut în vedere faptul că şi pentru comiterea infracţiunii de faţă inculpatul a utilizat tot un cuţit. Nu s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante întrucât, în opinia instanţei de fond, nu există date referitoare la comportamentul inculpatului în societate şi familie, acesta nu a contribuit la înlăturarea rezultatului infracţiunii, iar prezentarea sa în faţa autorităţilor a fost impusă de circumstanţele procesuale (acesta fiind arestat preventiv).
În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului întrucât s-a apreciat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii acestei măsuri până în prezent, iar în cauză s-a pronunţat o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitându-se desfiinţarea sentinţei în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei principale aplicate, respectiv, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 131 din 25 octombrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.D.
În conformitate cu prevederile art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. coroborat cu art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a apelantului-inculpat, iar în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 01 septembrie 2011 la zi.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul-inculpat să plătească către stat suma de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele.
Instanţa de fond, din coroborarea mijloacelor de probă administrate, a stabilit o situaţie de fapt, în esenţă, necontestată de către inculpat, potrivit căreia, la data de 17 octombrie 2010, în jurul orelor 15,00, în timp ce se afla la un magazin din satul B., comuna D., judeţul Neamţ a înjunghiat, cu un cuţit, în zona abdominală partea vătămată D.G.D., producându-i acesteia leziuni care i-au pus în pericol viaţa. Din declaraţia părţii vătămate, care se coroborează cu declaraţiile de martori, rezultă că inculpatul a fost cel care a abordat victima, vorbindu-i în limba italiană, cerându-i o ţigară, adresându-i apoi ameninţarea „te omor", urmată de agresiunea fizică arătată anterior, practic - reţine şi instanţa de apel - fără absolut niciun motiv. Toate aceste împrejurări de fapt demonstrează, în opinia instanţei de apel, periculozitatea ridicată a inculpatului şi au drept consecinţă generarea unui grad de pericol social extrem de ridicat al faptei comise. Gravitatea faptei comise de inculpat rezultă, în mod evident, şi din consecinţele pe care fapta acestuia Ie-a produs, respectiv punerea în primejdie a vieţii victimei.
Pe de altă parte, s-a reţinut inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia cu privire la faptele reţinută în actul de sesizare al instanţei. Or, constată instanţa de apel că această împrejurare a fost deja avută în vedere de către prima instanţă, prin aplicarea beneficiului conferit de lege inculpatului conform dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime. În condiţiile în care poziţia procesuală a inculpatului a fost deja avută în vedere prin aplicarea unui tratament sancţionator favorabil, nu pot fi reţinute şi circumstanţe atenuante faţă de apelant.
Prin urmare, conchide instanţa de apel că aspectul invocat de către apelant, respectiv poziţia sa procesuală, a fost deja avut în vedere de către prima instanţă, cu consecinţa aplicării unei pedepse orientată spre minimul special, astfel cum a fost redus cu o treime în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 alin. 7 C. proc. pen. În aceste condiţii apare evident faptul că o nouă reducere a pedepsei nu ar fi conformă cu atingerea scopului educativ - preventiv al pedepsei, astfel cum acesta este prevăzut de art. 52 alin. (1) C. pen.
Împotriva deciziei, inculpatul M.D. a declarat recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a prezentei hotărâri judecătoreşti (în esenţă, acestea constând în critici cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Recursul inculpatul va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile Părţii Generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în Partea Specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Tentativa de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., rap. la art. 175 lit. i) C. pen., este sancţionată cu închisoare de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 12 ani şi 6 luni închisoare, prin reducerea limitelor conform art. 21 alin. (2) C. pen.
La solicitarea inculpatului, acesta a fost judecat potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. conform căreia a beneficiat de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă (art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.), pedeapsa aplicabilă fiind situată între 4 ani şi 8 luni închisoare şi 8 ani şi 4 luni închisoare.
Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 5 ani închisoare, orientată semnificativ către limita minimă a pedepsei aplicabile, pedeapsă situată între limitele reduse cu o treime.
În consecinţă, în raport cu criteriile legale de individualizare judiciară a pedepsei, cererea inculpatului pentru reducerea pedepsei nu este întemeiată, gravitatea concretă a faptelor (comportamentul extrem de violent, pe fondul lipsei oricărei reacţii a victimei de natură să justifice un astfel de comportament) nejustificând convingerea că scopul pedepsei aplicate poate fi atins printr-un cuantum mai redus al acesteia.
Recunoaşterea faptelor şi sinceritatea manifestată în faţa organelor judiciare a primit deja relevanţa juridică prin reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, aceleaşi împrejurări neputând să producă, simultan, şi alte efecte juridice specifice circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) din C. pen.
Aşa cum au constatat ambele instanţe, nu sunt îndeplinite nici cerinţele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. referitoare la alte circumstanţe atenuante.
Cu privire la pretinsa chemare la faţa locului a autorităţilor judiciare şi medicale, apărare invocată de către inculpat, se constată că aceasta este infirmată de probele administrate, aspectul fiind reţinut de ambele instanţe (procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi declaraţiile martorei D.D., care relevă că apelarea serviciilor de urgenţă s-a făcut de către martoră).
În concluzie, în acord cu cele două instanţe, Înalta Curte - însuşindu-şi integral argumentele instanţei de fond şi ale instanţei de apel, expuse în partea expozitivă a hotărârilor atacate, secţiunea referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei - apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului răspunde atât criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., reflectând principiul proporţionalităţii între gravitatea faptei şi datele personale ale făptuitorului.
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 131 din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 octombrie 2010 la 21 februarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
Vezi şi alte speţe de drept penal:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 494/2012. Penal
