ICCJ. Decizia nr. 512/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 512/2012
Dosar nr. 1679/88/2011
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Asupra recursului declarat de revizuent;
Pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 21 CE din 07 iunie 2011 Tribunalul Tulcea a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de revizuent.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în esenţă, s-a reţinut că:
I.V. a fost condamnat definitiv la 10 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 174 C. pen.
S-a reţinut că condamnatul a formulat cerere de revizuire prin care a învederat că în timpul cercetărilor nu s-au administrat toate probele, în special în cererea scrisă referindu-se la martorul T.I., care nu a fost lăsat să dea declaraţie.
Pentru a fi soluţionată cererea de revizuire au fost ataşate dosarele.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 100/P din 13 septembrie 2011 a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuent, apreciind că în mod corect instanţa de fond a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, revizuentul a declarat recurs, reluând motivele invocate în cererea introductivă, lăsând la aprecierea instanţei admiterea recursului.
Recursul este nefondat.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare împotriva sentinţelor penale definitive şi poate deveni admisibilă doar în condiţiile existenţei unuia dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Articolul 394 C. proc. pen. prevede 5 cazuri, printre ele neregăsindu-se niciunul din motivele invocate de revizuent, motiv pentru care instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat, sentinţă menţinută de instanţa de control judiciar.
În speţă, condamnatul nu a indicat faptele sau împrejurările necunoscute de instanţă la momentul pronunţării hotărârii de condamnare şi nici nu a făcut dovada săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă de vreun martor, sau orice probă care să conducă la admiterea revizuirii.
În aceste condiţii, corect instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, iar instanţa de apel a respins apelul revizuentului, şi pentru considerentele arătate recursul declarat de revizuient va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul I.V. împotriva deciziei penale nr. 100/P din 13 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-revizuient la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 514/2012. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 494/2012. Penal |
|---|
