ICCJ. Decizia nr. 573/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 573/2012
Dosar nr. 8325/2/2011
Şedinţa publică din 23 februarie 2012
Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele.
Prin plângerea formulată la data de 23 septembrie 2011, petentul S.N. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de 27 iulie 2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 1314/P/2011 şi trimiterea în judecată a făptuitorului T.P.R., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 264 şi art. 291 C. pen.
În motivarea detaliată a plângerii petentul a susţinut în esenţă, că făptuitorul a înregistrat o plângere în numele său şi a emis rezoluţia nr. 643/II-2/2011 din data de 5 mai 2011, pe care a depus-o în dosarul de urmărire penală şi pe baza căreia a primit o soluţie de NUP. Pentru acest motiv a solicitat extinderea urmăririi penale şi sub aspectul infracţiunilor conexe prevăzute de art. 289 şi 291 C. pen.
În susţinerea plângerii petentul a depus, în copie, rezoluţia din 21 decembrie 2010 dată în Dosarul 491/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, rezoluţia nr. 643/II-2/2011 din 5 mai 2011 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, rezoluţia din 17 mai 2011 dată în Dosarul 926/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rezoluţia din 27 iulie 2011 dată în Dosarul 1314/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rezoluţia din 29 iunie 2011 dată în Dosarul 1731/II-2/2011 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rezoluţia din 2 septembrie 2011 dată în Dosarul 2357/11-2/2011 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi plângerile penale care au stat la baza acestor dosare.
La termenul de judecată din 14 octombrie 2011, urmare a respingerii probei cu înscrisuri solicitată de petent, acesta a declarat verbal că îşi retrage plângerea formulată.
Prin sentinţa penală nr. 395 din 4 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, s-a luat act de declaraţia petentului că îşi retrage plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 2357/II-2/2011, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva soluţiei adoptată în Dosarul nr. 1314/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea hotărârii s-a luat act de manifestarea de voinţă neechivocă a petentului S.N., în raport şi de dispoziţiile deciziei nr. 27 din 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii („...instanţa învestită cu soluţionarea plângerii formulate în temeiul art. 278 C. proc. pen., în cazul retragerii acesteia de către persoana vătămată ...urmează să ia act de această manifestare de voinţă").
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul S.N., criticând-o prin aceea că i s-a respins cererea de ataşare a dosarelor menţionate în plângere, solicitând admiterea recursului şi ataşarea dosarelor, întrucât au legătură cu denunţul împotriva intimatului T.P.R.
Recursul petentului este inadmisibil.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că prin plângerea formulată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, petentul S.N. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă la data de 27 iulie 2011 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 1314/P/2011 şi trimiterea în judecată a făptuitorului T.P.R., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu, sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 264 şi art. 291 C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 395 din 4 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, s-a luat act de declaraţia petentului că îşi retrage plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr. 2357/H-2/2011, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva soluţiei adoptată în Dosarul nr. 1314/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Hotărârea pronunţată în cauză este definitivă.
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (1) C. proc. pen. pot fi atacate cu recurs.
a) sentinţele pronunţate de judecătorii;
b) sentinţele pronunţate de tribunalele militare;
c) sentinţele pronunţate de curţile de apel şi Curtea Militară de Apel;
d) sentinţele pronunţate de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
d1) sentinţele privind infracţiunile pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e) deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de curţi de apel şi curtea militară de apel;
f) sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum şi cele privind reabilitarea.
Prin urmare, potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs.
Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă.
Aşa fiind, recursul declarat de petent este inadmisibil şi urmează a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul S.N. împotriva sentinţei penale nr. 395 din 14 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 732/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 572/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
