ICCJ. Decizia nr. 582/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.582/2012
Dosar nr. 10632/99/2011
Şedinţa publică din 24 februarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 422 din 23 septembrie 2011 a Tribunalului Iaşi s-a hotărât condamnarea inculpatului O.D., în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Iaşi, studii 12 clase şi şcoală profesională, fără ocupaţie, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de „tentativă la omor calificat", prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului O.D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului O.D. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului O.D., iar, în baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 15 iunie 2011 la zi.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială, în folosul statului, de la inculpat a unui cuţit, cu lungimea de 32,5 cm., cu mâner metalic de culoare argintie cu inserţie de plastic de culoare neagră, iar lama cu o lungime de 19 cm, mijloc de probă ridicat de organul de urmărire penală în baza procesului-verbal din data de 15 iunie 2011, şi care se află, în prezent, în custodia Poliţiei oraşului Târgu Frumos.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.400 RON, din care 200 RON reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală, sumă ce va fi avansată Baroului de Avocaţi Iaşi din fondurile speciale ale Ministrului Justiţiei.
În temeiul dispoziţiilor art. 38 C. proc. pen. cu referire la art. 3201 alin. (5) C. proc. pen., au fost disjunse acţiunile civile exercitate de către părţile civile C.A., S.C. nr. 1 „S.S." Iaşi şi S.A.J. Iaşi, şi s-a fixat termen la data de 10 octombrie 2011".
Tribunalul Iaşi a reţinut următoarele:
„Atât inculpatul O.D. cât şi partea vătămată C.A. îşi au domiciliul în localitatea T.F., judeţul Iaşi şi din datele de anchetă rezultă că la un moment au fost chiar prieteni, cei doi lucrând o vreme ca taximetrişti la aceeaşi firmă din localitatea menţionată. De altfel, conflictul care a avut ca deznodământ, fapta ce constituie obiectul prezentei cauze penale, a fost unul spontan, fără a exista în antecedenţă relaţii tensionate între cei doi.
Astfel, partea vătămată C.A. a aflat că inculpatul îl şicanează pe un bun prieten de al său ori de câte ori îl întâlneşte, astfel încât s-a hotărât să se întâlnească cu O.D. şi să poarte o discuţie cu privire la cele întâmplate.
În seara zilei de 14 iunie 2011, în timp ce inculpatul se afla împreună cu prietena sa, respectiv martora G.A.E. pe esplanada din centrul oraşului Tg. Frumos, a fost sunat pe telefonul mobil de către partea vătămată C.A., stabilind să se întâlnească în locul respectiv, ceea ce s-a şi întâmplat.
În jurul orelor 20:00, partea vătămată a ajuns la faţa locului însoţită de către un prieten, respectiv martorul I.A.. Cei doi au invitat pe inculpat la o discuţie, care însă în scurt timp a degenerat, inculpatul a fost lovit cu pumnii şi doborât la pământ de către partea vătămată şi cel care o însoţea. Pe moment inculpatul nu a ripostat, ci s-a ridicat şi a fugit în apartamentul părinţilor săi. Aici a luat hotărârea de a se răzbuna pe partea vătămată, sens în care s-a înarmat cu un cuţit de bucătărie, cu lama în lungime de 19 cm, după care a ieşit în oraş în căutarea agresorului său.
În jurul orelor 22:00 în timp ce partea vătămată se afla în autoturismul său, parcat în apropierea terasei „B.O." din centrul oraşului Târgu Frumos a fost observată de către inculpat care, după cum s-a precizat anterior, o căuta prin oraş.
În momentul când partea vătămată a sesizat prezenţa inculpatului şi a deschis portiera autoturismului în care se afla, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu acel cuţit cu care se înarmase de acasă, în partea stângă a pieptului, precum şi în coasta stângă.
Agresiunea comisă de către inculpat a fost observată de către martorul ocular C.A., cel care avea să-i şi acorde primul ajutor părţii vătămate. Între timp inculpatul a fugit de la faţa locului şi s-a refugiat în apartamentul părinţilor săi, unde avea, de altfel, să fie găsit de către organele de poliţie.
În termen legal sentinţa penală a fost apelată de inculpatul O.D. care a criticat-o sub aspectul individualizării cuantumului pedepsei aplicate, solicitând reducerea acestei pedepse şi de partea vătămată C.A. care a criticat-o în latura penală, fiind nemulţumit de cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, invocând circumstanţe reale ale săvârşirii faptei, faptul că prejudiciul nu a fost achitat de inculpat.
Prin Decizia penală nr. 166 din 20 octombrie 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondate apelurile formulate de partea civilă C.A. şi inculpatul O.D. împotriva sentinţei penale nr. 422 din 23 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi pe care a menţinut-o.
A obligat partea civilă să plătească statului suma de 100 RON cheltuieli judiciare.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON, onorariu avocat oficiu va fi avansată din fondurile statului.
A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi a dedus din pedeapsă perioada prevenţiei de după data de 23 septembrie 2011 la zi.
În motivarea acestei hotărâri instanţa de apel a reţinut următoarele:
Coroborând toate probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt dând o încadrare juridică corespunzătoare faptei săvârşită de inculpat. Astfel a reţinut că fapta inculpatului O.D. care în seara zilei de 14 iunie 2011 a aplicat într-un loc public multiple lovituri cu un cuţit părţii vătămate C.A., cauzându-i multiple leziuni care au pus viaţa acestuia în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „tentativă la omor calificat" prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) – 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi în consecinţă a dispus condamnarea inculpatului.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi sub aspectul modalităţii de executare.
Cu privire la latura civilă a cauzei s-a reţinut că instanţa de apel nu poate analiza probele întrucât instanţa a dispus disjungerea soluţionării acţiunii civile pentru a fi administrate probe.
Sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen. s-a constatat legalitatea măsurii confiscării speciale a obiectului folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii.
Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recursuri partea civilă C.A. şi inculpatul O.D.
Apărătorul inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen. şi în subsidiar pct. 14 C. proc. pen. Totodată a solicitat respingerea recursului declarat de partea civilă.
Partea civilă, prin motivele scrise depuse la dosar a solicitat admiterea recursului său apreciind că hotărârea judecătorească pronunţată de instanţa de fond este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicată inculpatului în raport, atât de gravitatea faptei cât şi de consecinţele produse, în sensul că este mult prea blândă.
Examinând recursurile declarate în cauză, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, iar încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere a inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) – 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În fapt se reţine că în seara zilei de 14 iunie 2011 inculpatul, într-un loc public, a aplicat multiple lovituri cu un cuţit părţii vătămate C.A. punându-i acestuia viaţa în primejdie.
În cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen., criticile formulate de apărare în sensul că instanţa de apel nu a analizat unul din motive referitor la aplicarea greşită a art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) nereţinând circumstanţe atenuante care puteau conduce la reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, fiind nefondate.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au motivat în fapt şi în drept hotărârile pronunţate, dând dezlegare tuturor problemelor ridicate atât de acuzare, cât şi de apărare, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că nu se justifică o nouă judecată.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului O.D., se apreciază că aceasta a fost corect individualizată, nefiind incident în cauză nici cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prima instanţă de control judiciar a reevaluat atât circumstanţele reale ale săvârşirii faptei cât şi circumstanţele personale ale inculpatului prin prisma criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi ale art. 52 C. pen. referitoare la scopul pedepsei.
Astfel instanţa de fond a avut în vedere că inculpatul este infractor primar, este integrat social, are o vârstă tânără, a avut o bună conduită atât în mediul şcolar cât şi în cel social aşa cum rezultă şi din caracterizările întocmite de către fostul diriginte al inculpatului de la Grupul Şcolar Tehnic Târgu Frumos, dar şi a directorului acestei unităţi de învăţământ, caracterizarea întocmită de preşedintele asociaţiei de proprietari în circumscripţia căreia domiciliază inculpatul şi familia sa, precum şi caracterizarea întocmită de preotul parohiei, instanţa reţinând în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.
Faţă de atitudinea procesuală sinceră a inculpatului se constată că instanţa de fond în mod corect a aplicat efectele cuantificării pedepsei prevăzute de art. 76 lit. b) C. pen. şi ale reţinerii dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Aşa fiind Înalta Curte apreciază că nu se impune nici redozarea pedepsei aplicate inculpatului şi nici schimbarea modalităţii de executare, fapta comisă de acesta prezentând un grad ridicat de pericol social ce impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenţie.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă C.A. şi inculpatul O.D. împotriva deciziei penale nr. 166 din 20 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului O.D., durata reţinerii şi arestării preventive de la 15 iunie 2011 la 24 februarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul partial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obliga recurenta parte civilă C.A. la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 615/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 579/2012. Penal → |
|---|
