ICCJ. Decizia nr. 668/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 668/2012
Dosar nr. 23655/3/2009
Şedinţa publică din 12 martie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 304/F din 9 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti,secţia I penală, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata P.C., din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 329 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata P.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de proxenetism.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpata s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, conform programului stabilit de această instituţie;
b) să anunţe, în prealabil, SPTB, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice SPTB, schimbarea locului de muncă;
d) să comunice SPTB, informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.
În baza art. 863 alin. (3) C. pen., inculpata a fost obligată să desfăşoare o activitate indicată de SPTB.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 14, art. 17 alin. (3), art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., a fost obligată inculpata la plata sumei de 5.000 de RON către părţile vătămate minore N.N.A. şi G.A.M.C., cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatei P.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 (modificată şi completată), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (două acte materiale).
Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut în fapt şi în drept următoarele:
Organele de urmărire penală au fost sesizate prin denunţul numitei B.D., care a arătat că inculpata P.C., în cursul anului 2006, a obligat părţile vătămate minore G.A.M.C. şi N.N.A. să practice prostituţia.
Din declaraţiile părţii vătămate N.N.A. date în cursul urmăririi penale, a rezultat că în anul 2006 a practicat prostituţia pentru D.V.G., care, precizează partea vătămată, a vândut-o, în schimbul sumei de 500 euro, inculpatei P.C. Cât a stat la domiciliul inculpatei (în perioada martie - iunie 2006), partea vătămată precizează că a fost obligată să practice prostituţia pentru inculpată, care îi lua banii, o bătea (când nu aducea suficienţi bani sau când nu dorea să se ducă la întâlnire cu clienţii ei). În ceea ce priveşte vârsta părţii vătămate, aceasta arată că inculpata i-a reţinut certificatul de naştere şi deci îi cunoştea vârsta reală.
În cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată a revenit parţial asupra declaraţiilor date, precizând că numita D.V.G. a adus-o la domiciliul inculpatei pentru a locui cu chirie şi în timpul cât a locuit acolo a practicat prostituţia, obţinând clienţii singură sau prin intermediul inculpatei. De asemenea, partea vătămată precizează că inculpata a lovit-o o singură dată, din vina sa, că avea cheie de la locuinţă şi că putea pleca oricând şi că îi plătea diverse sume de bani pentru cheltuielile casei. Partea vătămată şi-a menţinut însă poziţia, în sensul că inculpata cunoştea faptul că era minoră, întrucât i-a dat inculpatei certificatul său de naştere.
Susţinerile părţii vătămate în sensul că putea părăsi oricând domiciliul inculpatei sunt susţinute şi de martorul T.G.R. care a declarat că a văzut-o pe partea vătămată plecând şi venind de la domiciliul inculpatei când vroia, de declaraţiile martorei D.V.G. şi de cele ale martorei B.D., care a precizat că cele două părţi vătămate nu i-au spus niciodată că nu au fost lăsate să părăsească domiciliul inculpatei, precum şi de declaraţiile martorului N.I.B., atât din cursul urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti. În cursul urmăririi penale, martora D.V.G., a precizat că părţile vătămate au venit de la Brăila să se prostitueze şi că iniţial partea vătămată N.N.A. a locuit la ea însă, fiind nemulţumită de banii pe care îi câştiga, a plecat la domiciliul inculpatei, care i-a promis că va câştiga mai mulţi bani. Martora menţionează că după câteva săptămâni partea vătămată a rugat-o să o primească înapoi, întrucât inculpata a bătut-o, o încuia în casă şi îi lua toţi banii pe care îi câştiga. Declaraţia martorei nu poate fi reţinută, întrucât este mediată (aspectele învederate fiind cunoscute de martoră de la partea vătămată) şi nu este susţinută de un alt mijloc de probă. Mai mult, chiar martora a declarat că părţile vătămate întreţineau relaţii sexuale cu diverşi clienţi în alte locuri decât domiciliul inculpatei, şi că acestea plecau singure, cu taxiul, în respectivele locaţii.
În consecinţă, s-a stabilit că declaraţia iniţială a părţii vătămate în sensul că nu putea părăsi apartamentul inculpatei, nu este susţinută de nici un mijloc de probă.
De asemenea, Tribunalul nu a putut reţine nici faptul că martora D.V.G. „a vândut-o", în schimbul sumei de 500 euro inculpatei P.C., întrucât această afirmaţie nu este susţinută nici de martoră, nici de inculpată (care a precizat că într-adevăr, numita D.V.G. a cerut „pentru partea vătămată" suma de 400 de euro, pe care însă nu i-a plătit niciodată).
Din declaraţiile inculpatei P.C., date în cursul urmăririi penale a rezultat că a găzduit-o pe partea vătămată N.N.A. cu scopul de a întreţine relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi, în schimbul unor sume de bani, clienţii fiind racolaţi fie de partea vătămată, fie de inculpată. Mai arată inculpata că a cunoscut vârsta reală a părţii vătămate, de 16 ani şi jumătate. În cursul cercetării judecătoreşti, inculpata a precizat că în perioada cât partea vătămată a locuit la domiciliul său, îi dădea un procent de 20 - 30% pe lună din banii obţinuţi din practicarea prostituţiei pentru cheltuieli de întreţinere.
Din declaraţia iniţială a părţii vătămate G.A.M.C. date în cursul urmăririi penale a rezultat că a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul unei prietene comune, E., aceasta fiind de acord începând cu luna iunie 2006 să locuiască cu ea. Partea vătămată precizează că începând cu a doua zi de când s-a mutat la domiciliul inculpatei, inculpata a început să cheme diverşi bărbaţi şi a obligat-o să întreţină cu aceşti relaţii sexuale contra unor sume de bani, pe care le lua inculpata. Mai arată partea vătămată că această situaţie a durat până în luna august, perioadă în care inculpata nu i-a permis să iasă din casă, întrucât o păzea fie ea, fie vărul său, pe nume J. Partea vătămată a declarat că a profitat într-o zi de faptul că inculpata a plecat să cumpere pâine şi a fugit, însă inculpata a aflat unde locuieşte, a aşteptat-o cu maşina în stradă şi a obligat-o prin ameninţări să urce în maşină, ducând-o la apartamentul său. Partea vătămată precizează că după o săptămână a reuşit să fugă din nou, profitând de plecarea inculpatei de la domiciliu.
În declaraţia ulterioară, partea vătămată a arătat că a ajuns la inculpată datorită unor situaţii speciale în care se afla, respectiv neînţelegerile avute cu părinţii şi că a fost forţată să practice prostituţie, întrucât inculpata a ameninţat-o că o va vinde unor proxeneţi „mai răi".
În cursul cercetării judecătoreşti, deşi au fost efectuate nenumărate demersuri în vederea prezentării părţii vătămate în faţa instanţei în vederea audierii, acestea au rămas fără rezultat, şi s-a constatat imposibilitatea audierii acesteia.
Declaraţiile părţii vătămate în sensul că a fost obligată de inculpată să practice prostituţia nu sunt confirmate de nici un mijloc de probă administrat în cauză. Astfel, martorul N.I.B., atât din cursul urmăririi penale cât şi a cercetării judecătoreşti a precizat că parte vătămată G.A.M.C. a fost adusă la domiciliul inculpatei de către B.D., întrucât o căutau părinţii şi că inculpata nu a obligat-o să practice prostituţia. Aceste precizări se coroborează cu declaraţiile martorei B.E., care locuia la domiciliul inculpatei şi practica prostituţia şi care a arătat că înainte să ajungă la domiciliul inculpatei, cele două părţi vătămate au practicat prostituţia, că inculpata nu le-a obligat în acest sens şi că părţile vătămate puteau pleca oricând.
S-a constatat că declaraţiile inculpatei P.C. date în cursul urmăririi penale a rezultat că a cunoscut-o pe partea vătămată G.A.M.C. prin intermediul numitei B.D. şi că în perioada de două săptămâni cât a locuit la domiciliul acesteia a întreţinut relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi, în schimbul unor sume de bani, clienţii fiind racolaţi fie de partea vătămată, fie de inculpată sau alţi proxeneţi. În cursul cercetării judecătoreşti, inculpata a precizat aceleaşi aspecte.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în ceea ce priveşte greşita schimbare a încadrării juridice şi condamnarea inculpatei la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 861 C. pen.
În dezvoltarea motivelor de apel, se prezintă conţinutul mijloacelor de probă, arătându-se că prin acestea s-a dovedit săvârşirea de către inculpată a unor fapte penale ce corespund normei de incriminare prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi nu infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Parchetul are în vedere plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, denunţul şi declaraţia numitei B.D., declaraţia numitei D.V.G. şi procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate de partea vătămată N.N.A. şi inculpata P.C. în zilele de 17 aprilie 2008, 21 aprilie 2008 şi 8 mai 2008, considerând că s-a dovedit că inculpata le-a constrâns pe cele două părţi vătămate minore să întreţină relaţii sexuale contra cost.
De asemenea, se arată că instanţa nu a motivat de ce era nevoie ca inculpata să reţină certificatele de naştere ale părţilor vătămate şi că în mod greşit a reţinut că inculpata a avut o atitudine sinceră, cu atât mai mult cu cât a determinat-o pe partea vătămată N.N.A. să revină asupra celor afirmate iniţial.
În consecinţă, se solicită desfiinţarea sentinţei apelate şi condamnarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenţie.
În cursul soluţionării apelului, Curtea a apreciat necesară audierea părţii vătămate G.A.M.C., care nu a putut fi audiată de către instanţa de fond.
Drept urmare, s-au luat măsuri de aducere a părţii vătămate, însă aşa cum rezultă din procesele-verbale de îndeplinire a mandatului de aducere, partea vătămată nu a fost găsită la adresa din str. D, proprietarul imobilului, numitul I.M., declarând că numita G.A.M.C. este fosta concubină a fiului soţiei acestuia şi a plecat de la respectiva adresă în urmă cu 3 ani, fără să se cunoască locul unde domiciliază în prezent. La adresa din Aleea R s-a luat legătura cu o vecină (numita F.I.A.) care a declarat că G.A.M.C. este plecată din ţară şi nu cunoaşte data revenirii la domiciliu. Prin Decizia penală nr. 91/A din 25 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de parchet.
Împotriva acestei hotărâri, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureşti a formulat recurs, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
În esenţă s-a susţinut că din probele administrate în cauză, rezultă că inculpata le-a constrâns pe cele două părţi vătămate minore să întreţină relaţii sexuale, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi nu ale infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen.
Pe de altă parte s-a criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei, cuantum şi modalitate de executare în raport de modalitatea de săvârşire a faptei dar şi de atitudinea procesuală care impune majorarea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei în regim de detenţie, dezvoltând motivele scrise.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Examinându-se hotărârea atacată prin prisma criteriilor formulate de către parchetul ce vizează încadrarea juridică a faptelor, din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi C. pen., în sensul că în mod greşit inculpata a fost condamnată pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), din verificarea actelor dosarului se reţine că la stabilirea stării de fapt a vinovăţiei inculpatei, în fazele procesual penale, judecată în fond şi apel, au fost administrate probe concludente şi relevante de consemnare a convorbirilor telefonice, declaraţiile inculpatei.
Probele administrate cauzei, dovedesc că în cauză nu se poate reţine constrângerea voinţei părţilor vătămate, că acestea erau însoţite sau transportate pentru practicarea prostituţiei, sau că aceasta le lua toţi banii în urma practicării prostituţiei.
De altfel, din probele administrate, a rezultat că părţile vătămate minore au fost de acord să practice prostituţia la domiciliul inculpatei, pe care o practicau şi înainte de a ajunge la locuinţa acesteia, deci primirea părţilor vătămate la domiciliul inculpatei nu s-a făcut prin înşelăciune. Mai mult, aşa cum s-a notat, părţile vătămate nu erau obligate să stea în casă, nu erau însoţite de inculpată sau transportate în acest scop, acestea având libertatea de a se deplasa (raporturile sexuale având loc şi în alte locaţii decât domiciliul inculpatei), inculpata doar îndemnându-le, înlesnindu-le să practice prostituţia, de pe urma activităţii trăgând foloase materiale.
Or, atâta timp cât părţile vătămate cunoşteau că scopul inculpatei era ca ele să practice prostituţia şi să primească o parte din banii câştigaţi din această activitate, fără ca ele să fie constrânse ori a se folosi una din modalităţile prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, fapta corect s-a încadrat în infracţiunea de proxenetism şi nu în cea de trafic de persoane.
Fără a relua argumentele instanţei de prim control judiciar, argumente pe care Înalta Curte le însuşeşte integral, astfel cum sunt prezentate în decizia atacată se mai pot face unele completări care justifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate:
- în cursul cercetării judecătoreşti a fost audiată inculpata, partea vătămată N.N.A., martorii N.I.B., B.D., D.V.G., B.E., T.G.R.;
- partea vătămată N.N.A. a declarat că a practicat prostituţia încă din 2006 pentru D.V., că ar fi fost vândută inculpatei pentru 500 euro, că a fost obligată să se prostitueze, era bătută, i se luau banii şi că i s-a reţinut certificatul de naştere, deci avea cunoştinţă inculpata, că era minoră, că în cursul cercetării judecătoreşti să revină parţial asupra declaraţiilor de la urmărirea penală;
- declaraţia martorului T.G.R. care a văzut-o pe partea vătămată că pleca şi venea de la domiciliul inculpatei;
- declaraţiile martorelor D.V.G. şi B.D. care susţin că cele două părţi vătămate nu s-au plâns niciodată că nu sunt lăsate să părăsească locuinţa;
- probele au demonstrat că partea vătămată nu a fost vândută, neexistând alte probe;
- partea vătămată G.A.M.C. susţine că a fost forţată să se prostitueze datorită unor situaţii familiale speciale, situaţie confirmată prin declaraţiile martorilor N.I.B. şi B.E. (şi că nu inculpata ar fi obligat-o, constrâns-o);
- se constată din actele dosarului că, deşi s-au depus toate diligentele, partea vătămată nu a făcut posibilă audierea acesteia de instanţă;
- declaraţiile inculpatei care arată cum a cunoscut părţile vătămate, că le-a găzduit, că au întreţinut relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi în schimbul unor bani, clienţi racolaţi fie de ea, fie de partea vătămată.
Toate aceste aspecte fiind relevante, pentru încadrarea juridică a faptelor comise de inculpată şi reţinute de instanţa de fond şi de control.
De asemenea, Înalta Curte, sub aspectul pedepsei reţine că, în mod corect şi în concordanţă cu circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii în formă continuată, pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, este de natură a asigura imperativul justei individualizări a pedepsei, iar protecţia comunităţii este asigurată tocmai de condiţiile şi obligaţiile impuse.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul parchetului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 91/A din 25 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe intimata inculpată P.C.
Onorariul parţial de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1866/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 671/2012. Penal → |
|---|
