ICCJ. Decizia nr. 753/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.753/2012
Dosar nr. 13334/89/2011
Şedinţa publică din 15 martie 2012
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 508/P/2011 din 11 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului F.G., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., reţinându-se în actul de sesizare următoarele:
Inculpatul F.G. şi tatăl său locuiau pe raza comunei Bosanci, într-un imobil compus din trei case, o bucătărie de vară în care locuia victima, o casă în care locuia inculpatul şi o altă casă nouă, în construcţie, proprietatea lui C.R., fiica victimei, respectiv sora inculpatului. F.G. nu a avut niciodată un loc de muncă, nu a fost angajat, câteodată muncea cu ziua pe la diverşi cetăţeni din comună, primind în schimb diferite sume de bani. Principala îndeletnicire a inculpatului era consumul de băuturi alcoolice, acesta consumând aproape zilnic.
Între inculpat şi tatăl său au existat numeroase certuri şi scandaluri, generate de starea de parazitism a inculpatului, victima reproşându-i mai tot timpul că nu lucrează şi că îi cere des bani pentru a-şi procura băuturi alcoolice. Un ultim conflict a avut loc în cursul zilei de 26 august 2011, zi în care victima s-a întors acasă, pe înserate, după ce fusese la un vecin pe care l-a ajutat să taie nişte lemne şi cu care a consumat băuturi alcoolice. Ajuns acasă, a iniţiat un conflict cu fiul său, spunându-i că nu a făcut nimic niciodată. Se mai precizează în actul de sesizare că victima F.E. era hipoacuzie, însă se făcea înţeles şi totodată se înţelegea cu fiul său.
Conform declaraţiilor inculpatului, tot scandalul a durat aproximativ două ore, după care membrii familiei s-au dus la culcare, fiecare la locuinţa lui.
Animat de o dorinţă crâncenă de a se răzbuna şi sătul totodată de reproşurile şi certurile existente, inculpatul a luat hotărârea de a-i suprima viaţa tatălui său, astfel că s-a deplasat în magazia de lemne situată lângă casa tatălui său, a luat un ciocan şi a intrat apoi în casa unde dormea victima. Profitând de faptul că tatăl său dormea, inculpatul i-a aplicat două lovituri de ciocan în zona capului iar mai apoi, cu ajutorul unui cuţit de mari dimensiuni, luat de pe o masă, i-a aplicat mai multe lovituri în zona gâtului. La scurt după aceasta, inculpatul a lăsat cuţitul pe masa de unde îl luase, a dus ciocanul în magazie, după care s-a dus la locuinţa sa şi a adormit.
A doua zi dimineaţă, în jurul orelor 08:00, s-a deplasat la un magazin din comună de unde a cumpărat cantitatea de jumătate de litru de rom, revenind ulterior la domiciliu, unde a consumat singur băutura.
Realizând ce a făcut, inculpatul i-a alertat pe membrii familiei B., vecinii săi, solicitându-le să apeleze poliţia şi salvarea, întrucât tatăl său este mort. Sosiţi la faţa locului, membrii echipajului de pe ambulanţă au constatat decesul victimei.
Inculpatul a fost condus ulterior la sediul Secţiei de poliţie Bosanci în vederea audierii, iar în prezenţa organelor de anchetă şi a martorului asistent, acesta a fost de acord să efectueze o conducere în teren, ocazie cu care a indicat şi arătat modul comiterii faptei, traseul parcurs, precum şi locurile de unde a luat obiectele vulnerabile, toate aceste aspecte fiind consemnate în proces-verbal.
Conform concluziilor raportului de necropsie nr. 308/C/2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, moartea victimei a fost violentă, s-a datorat şocului hemoragie cu hemoragie externă instalată prin secţiunea pachetelor vasculo-nervoase latero-cervicale bilaterale şi a căilor respiratorii. Medicii legişti au stabilit că leziunile au fost produse prin loviri active repetate cu un corp tăietor-înţepător (cuţit), dar şi cu un corp contondent cu suprafaţa în formă de pătrat cu aspect de amprentă (ciocan).
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului faptei; procese-verbale de examinare criminalistică şi planşele fotografice aferente; proces-verbal de conducere în teren; concluzii provizorii medico-legale; raport de constatare medico-legală autopsie; declaraţia numitei C.R.; declaraţiile martorilor: B.L., B.V., C.G., G.E., M.I., coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului.
Înainte de începerea cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul F.G., care a invocat aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 320l C. proc. pen., arătând că recunoaşte săvârşirea faptei astfel cum a fost reţinută prin rechizitoriu şi că îşi însuşeşte probele administrate în cursul urmăririi penale.
Partea vătămată C.R. a arătat că nu are nicio pretenţie de la inculpat şi că nu înţelege să se constituie parte civilă în cauză, iar Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou" Suceava s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 26 lei, cheltuieli rezultate în urma consulturilor şi investigaţiilor din U.P.U, a victimei F.E.
Prin sentinţa penală nr. 175 din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava, în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., inculpatul F.G. a fost condamnat, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat „asupra unei rude apropiate", la o pedeapsă de 16 (şaisprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a - II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 ani.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a - II-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 27 august 2011 la zi, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus luarea faţă de inculpatul F.G. a măsurii de siguranţă a confiscării speciale a cuţitului (colet nr. 1 - 1) şi ciocanului (colet nr. 2 -1), ridicate în vederea efectuării cercetărilor şi înaintate Camerei de corpuri delicte a Tribunalului Suceava, conform adresei nr. 13334/86/2011 din data de 14 octombrie 2011.
S-a luat act că partea vătămată C.R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 şi urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 26 lei către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou" Suceava, reprezentând costul investigaţiilor din U.P.U. a victimei F.E.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2318,78 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A constatat prima instanţă că, în drept, fapta inculpatului F.G. care, la data de 26/27 august 2011, pe fondul unor conflicte mai vechi, cu intenţie, a exercitat acte de violenţă repetate şi de mare intensitate asupra tatălui său F.E., aplicându-i lovituri de ciocan la nivelul capului şi mai multe lovituri de cuţit în zona gâtului, producându-i leziuni grave ce au condus la decesul acestuia, întruneşte, sub aspect obiectiv şi subiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Instanţa de fond a reţinut că în speţă este îndeplinită cerinţa esenţială a art. 320/1 C. proc. pen. - respectiv cea de la alin. (1), în sensul că inculpatul a recunoscut în mod expres în faţa instanţei săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare şi a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Referitor la persoana inculpatului instanţa de fond a reţinut că acesta este cunoscut ca fiind o persoană consumatoare de băuturi alcoolice, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor B.L., B.V., C.G., G.E. şi M.I., fiind la prima încălcare a legii penale.
Prin prisma criteriilor menţionate, instanţa de fond a considerat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 16 (şaisprezece) ani şi 6 (şase) luni închisoare, cu executare în regim de penitenciar, este necesară, dar şi suficientă pentru a-şi atinge scopul prevenţiei generale şi de reeducare a celui în cauză, astfel cum este definit de art. 52 C. pen. Totodată, nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, în baza art. 74 C. pen., în speţă, având în atenţie cerinţele art. 74 C. pen., a considerat că nu se justifică a se da eficienţă juridică acestei instituţii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul F.G., solicitând, în esenţă, redozarea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 104 din 14 decembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.G., împotriva sentinţei penale nr. 175 din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava.
A dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 14 noiembrie 2011 la zi şi a menţinut starea de arest a inculpatului.
A obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
A reţinut instanţa de apel că a fost respectat principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, în concret ţinându-se seama de limitele de pedeapsă prevăzute de normele legale incriminatoare, şi reduse cu 1/3, potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., de gradul de pericol social al faptei comise (cel abstract şi generic, evaluat antefactum de legiuitorul penal prin determinarea regimului de represiune şi prin stabilirea minimului şi maximului posibil de sancţionare, dar în corelaţie cu cel concret ce se stabileşte post factum de organele judiciare prin analiza datelor privind conţinutul şi condiţiile concrete de realizare a infracţiunii şi cele referitoare la gradul de antisociabilitate al făptuitorului) şi de urmarea produsă, constând în suprimarea vieţii unei persoane.
A apreciat instanţa de apel că faţă de modalitatea în care a fost săvârşită infracţiunea de către inculpat, care a suprimat viaţa tatălui său prin aplicarea a două lovituri de ciocan în cap şi mai multe lovituri în gât cu un cuţit mare de bucătărie, precum şi atitudinea acestuia după momentul imediat comiterii faptei şi anume dispreţul total faţă de victima care zăcea într-o baltă de sânge, el plecând la culcare fără a manifesta vreun regret, cu atât mai mult cu cât victima era tatăl său, în mod justificat instanţa de fond nu a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare, prev. de art. 74 C. pen.
De asemenea, a constatat că o pedeapsă cu închisoarea orientată către maximul prevăzut de lege, în contextul în care limita superioară, urmare a reducerii cu 1/3, este de 16 ani şi 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, este în măsură să atingă scopul prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
Împotriva acestei decizii inculpatul F.G. a formulat recurs şi a invocat cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei prin reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) si art. 76 C. pen.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) şi art. 385/7 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul F.G. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanţa de fond şi de instanţa de prim control judiciar răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunea săvârşită - omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. - urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei-tatăl inculpatului, respectiv dreptul la viaţă.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel de 16 ani şi 6 luni închisoare, este justificată în raport de împrejurările faptei săvârşite şi modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei, respectiv inculpatul a aplicat lovituri de ciocan la nivelul capului, şi apoi mai multe lovituri de cuţit în zona gâtului asupra victimei care dormea, de gradul de pericol social al faptei care a fost comisă, de persoana inculpatului cunoscut ca un consumator de băuturi alcoolice, care nu a avut niciodată un loc de muncă, nu a fost angajat niciodată şi urmarea ireversibilă a faptei acestuia - decesul victimei, F.E., în vârstă de 74 ani, tatăl inculpatului.
De asemenea, faţă de persoana inculpatului şi poziţia sa procesuală, anume că a declarat personal în faţa primei instanţe că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare şi prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, Înalta Curte constată că pedeapsa aşa cum a fost individualizată este în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen. şi nu se impune reducerea acesteia.
Faţă de solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei prin reţinerea disp. art. 74 lit. a) C. pen., Înalta Curte constată că în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante menţionate mai sus, deoarece chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale, nu se poate considera că aceste a avut o conduita bună înainte de săvârşirea infracţiunii, întrucât acesta nu a avut niciodată un loc de muncă, nu a fost angajat şi era cunoscut ca un consumator de băuturi alcoolice, acest motiv generând numeroase certuri între inculpat şi victima, tatăl său, care îi reproşa că nu lucrează şi că îi cere bani pentru a-şi procura băuturi alcoolice. Totodată, este de reţinut că inculpatul a acţionat cu violenţă şi brutalitate, a suprimat viaţa tatălui său prin aplicarea a două lovituri de ciocan în cap şi mai multe lovituri în gât cu un cuţit mare de bucătărie şi de asemenea este de reţinut atitudinea acestuia după momentul imediat comiterii faptei şi anume dispreţul total faţă de victima care zăcea într-o baltă de sânge, inculpatul plecând la culcare, fără a manifesta vreun regret, cu atât mai mult cu cât victima era tatăl său.
Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului, avându-se în vedere circumstanţele reale şi personale ale acestuia, întrucât pedeapsa de 16 ani şi 6 luni închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, faţă de dispoziţiile art.72 din codul penal, este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen. şi reflectă o individualizare temeinică.
Astfel, se constată că a fost respectat principiul proporţionalităţii, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului şi modalitatea de executare a acesteia sunt adecvate situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 104 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava.
Potrivit dispoziţiilor art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art.88 din codul penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului F.G., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 august 2011 la 15 martie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 104 din 14 decembrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 august 2011 la 15 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 756/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 689/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
