ICCJ. Decizia nr. 741/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.741/2012
Dosar nr. 1226/59/2011
Şedinţa publică din 14 martie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, petentul A.l. a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei nr. 279/P/2011 din 24 iunie 2011, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale şi sancţionării persoanelor vinovate.
În motivarea plângerii petentul a arătat că plângerea a fost soluţionată de procuror cu încălcarea art. 10, art. 49, art. 62 şi art. 277 C. proc. pen. deoarece refuzând cercetarea tentativelor de omor dovedite cu probe materiale şi acte probatorii acesta a devenit complice la tentativele de omor şi s-a asociat grupului infracţional pentru crimă organizată împotriva petentului şi a soţiei acestuia.
Prin Sentinţa penală nr. 310/ PI din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent şi a fost menţinută rezoluţia atacată.
Din analiza materialului probator, Curtea a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 26 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii C.B.M., T.D. şi F.V., judecători în cadrul Tribunalului Arad, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la tentativă de omor, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 20, rap. la art. 174 din C. pen.
În motivare s-a reţinut în esenţă că faptele imputate nu pot fi reţinute deoarece nu există nici un indiciu de comitere a unei astfel de infracţiuni iar, a admite că judecătorul răspunde penal pentru hotărârea dată, ori pentru modul de interpretare şi aplicare a legii, ar echivala cu încălcarea principiilor care guvernează justiţia şi activitatea judecătorilor, respectiv independenţa şi imparţialitatea judecătorilor şi autoritatea de lucru judecat.
Această rezoluţie a fost menţinută prin Rezoluţia nr. 893/11/2/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
S-a reţinut că aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate cei trei magistraţi în calitate de judecători au soluţionat contestaţia în anulare formulată de către contestatorul A.l. şi au respins cererea ca inadmisibilă în conformitate cu art. 391 alin. (1) C. proc. pen., această soluţie neconstituind o faptă de natură a întruni elementul material al laturii obiective a infracţiunii de complicitate la tentativă de omor.
S-a mai constatat că nu se poate reţine în sarcina intimaţilor în prezenta cauză săvârşirea infracţiunii invocate prin plângere, întrucât acesta s-a pronunţat în limitele competenţelor stabilite prin lege cu privire la cauza dedusă judecăţii.
În mod corect s-a reţinut prin rezoluţia contestată faptul că în baza întregului material probator s-a constatat absenţa oricăror indicii temeinice de săvârşire de către intimaţi a infracţiunii imputate prin plângere.
Împotriva acestei din urmă sentinţe, petiţionarul a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul A.l.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul A.l. împotriva sentinţei penale nr. 310/ PI din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 744/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 737/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
