ICCJ. Decizia nr. 744/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.744/2012
Dosar nr.7957/2/2011
Şedinţa publică din 14 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin Rezoluţia nr.788/ P din 09 iunie 2011, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus, în baza art.10 lit. a) din C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul judecător S.E. de la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi executorul judecătoresc U.B.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art.246 din C. pen., respectiv art.208-209 din C. pen. şi art.290 din C. pen.
În fapt, prin încheierea de şedinţă din 14 martie 2011, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în Dosarul nr.30464/299/2010, având ca obiect contestaţia la executare formulată de Z.C.F., în contradictoriu cu intimata R.B.S.B. SA, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanţe şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru efectuarea cercetărilor fată de intimaţii făptuitori menţionaţi anterior.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a calificat contestaţia la executare, în Dosarul nr.9034/299/2010, ca fiind o plângere penală greşit îndreptată (art. 222 alin. (7) din C. proc. pen.), întrucât contestatorul Z.C.F. a înţeles să-şi motiveze contestaţia în raport de faptul că magistratul judecător S.E., în colaborare cu executorul judecătoresc, a pronunţat o sentinţă abuzivă de încuviinţare a executării silite a petentului, deşi nu există niciun contract încheiat între Z.C.F. şi R.B.S.B. SA.
S-a reţinut că petentul era obligat, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit încheiat cu R.B.S.B. SA, la plata către creditoare a sumei de 524,92 lei, la care s-a adăugat onorariul executorului judecătoresc (71,60 lei), conform contractului de executare silită nr. 35 din 18 ianuarie 2010, Decizia magistratului judecător S.E., de încuviinţare a executării silite a fost luată pe baza actelor existente şi nu poate constitui, prin ea însăşi, o faptă care să atragă o responsabilitate penală a acestuia.
În acelaşi mod şi executorul judecătoresc U.B.V. a acţionat legal, la cererea creditoarei R.B.S.B. SA, conform contractului de executare silită nr. 35 din 18 ianuarie 2010, solicitând instanţei încuviinţarea executării silite, prin poprirea sumelor de bani deţinute la terţii popriţi din sectorul 1, privind pe debitorul Z.C.
Prin Rezoluţia nr.1901/II/2/2011 din 21 iulie 2011 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva sus - arătatei rezoluţii.
Nemulţumit petentul s-a adresat cu plângere instanţei competente.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Sentinţa penală nr. 426/ R din 31 octombrie 2011 a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul Z.C.F., pe care l-a obligat la plat sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că petentul a motivat plângerea prin inexistenţa contractului, ne-audierea sa, reverificarea actelor, omiţând să precizeze dacă este sau nu debitor pentru suma de 524.92 lei, de care a beneficiat, conform înscrisurilor aflate la dosar şi pe care, la data de 12 noiembrie 2010, a plătit-o în totalitate către bancă, aceasta solicitând închiderea dosarului; apreciindu-se că rezoluţia atacată este legală şi temeinică.
Împotriva acestei din urmă sentinţe petentul Z.C.F. a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, persoana vătămată , precum şi orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanţă căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul , soluţionând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentinţă, ca în speţă, iar potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunţate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentinţa pronunţată în aceste condiţii este definitivă de la data pronunţării.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionarul Z.C.F.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul Z.C.F. împotriva sentinţei penale nr.426/ F din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 746/2012. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 741/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
