ICCJ. Decizia nr. 746/2012. Penal. Conflict de competenţă (pozitiv/negativ) (art. 43 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.746/2012
Dosar nr. 11819/30/2010
Şedinţa publică din 14 martie 2012
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş la 27 decembrie 2010 sub numărul 11819/30/2010, petenta SC A.R. SRL a formulat plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 1015/P/2009 din 05 octombrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 215, 246, 290 şi 291 C. pen.
Prin Sentinţa penală nr. 65/2011 din 09 februarie 2011, Tribunalul Timiş a declinat competenta de soluţionarea a plângerii formulată de petentă SC A.R. SRL în favoarea Judecătoriei Timişoara, apreciind că susţinerile petentei privitoare la faptul că prejudiciul reclamat este mai mare decât cel avut în vederea iniţial de organele de anchetă, chiar dacă ar fi reale, nu ar justifica reţinerea cauzei spre judecare de către tribunal. Totodată s-a considerat că în situaţia în care pe parcursul urmăririi penale s-ar descoperi că infracţiunea ce face obiectul cercetărilor este de competenţa altui organ, există alte remedii procesuale precum schimbarea încadrării juridice, extinderea cercetărilor sau disjungerea iar aceste remedii nu pot fi aplicate sau cenzurate, însă, decât de un organ competent, ipoteză care nu este incidenţă în cauză.
Judecătoria Timişoara, prin Sentinţa penală nr. 2342 din 09 septembrie 2011, a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat competenta de soluţionare a plângerii formulată de petenta SC A.R. SRL împotriva rezoluţiei nr. 1015/P/2009 din 05 octombrie 2010 în favoarea Tribunalului Timiş.
În temeiul art. 43 alin. (1) C. proc. pen. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătorie Timişoara şi Tribunalul Timiş şi sesizat Curtea de Apel Timişoara.
Prin Sentinţa penală nr. 341/ PI din 5 decembrie 2011 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect plângere împotriva rezoluţiei procurorului, formulată de petenta SC A. SRL Timişoara, în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a hotăra astfel instanţa a reţinut că:
Analizând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată în Dosar nr. 1015/P/2009 din 05 octombrie 2010 şi rezoluţia de respingere a plângerii emisă de prim procuror nr. 809/11/2/2010, instanţa a constatat că deşi petenta a formulat plângere pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (5) C. pen. nici procurorul de caz şi nici prim - procurorul nu au pronunţat o soluţie cu privire la această infracţiune, dispunându-se neînceperea urmăririi penale numai sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), C. pen. art. 290 C. pen. art. 248 C. pen. şi art. 291 C. pen. Nici în considerentele celor două ordonanţe reprezentanţii parchetului nu au făcut referire la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, nu au dat faptei reclamate o altă încadrare juridică ci dimpotrivă se constată că fapta reclamată a rămas fără soluţie.
Procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale în speţă pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., şi aşa cum şi practica judiciară a stabilit (I.C.C.J., secţia penală, încheierea nr. 5251 din 13 septembrie 2006), potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale se soluţionează de judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Competenţa materială de soluţionare a plângerii împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se stabileşte în raport cu încadrarea juridică dată de către procuror faptelor pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar nu în raport cu încadrarea juridică dată acestora de către petent, prin actul de sesizare a organelor de urmărire penală.
Împotriva aceste sentinţe petenta a formulat recursul de faţă.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen. hotărârea de declinarea a competenţei nu este supusă nici apelului şi nici recursului.
Aşa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiţionara SC A.R. SRL.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiţionară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara SC A.R. SRL împotriva sentinţei penale nr. 341/ PI din 5 decembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 76/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 744/2012. Penal → |
|---|
