ICCJ. Decizia nr. 752/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.752/2012
Dosar nr. 4911/91/2011
Şedinţa publică din 15 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 208 din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul B.A., pentru comiterea infracţiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la 7 (şapte) ani închisoare şi omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la detenţiune pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv detenţiune pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A interzis inculpatului pe timpul detenţiei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 14 august2011 şi până la pronunţare.
S-a constatat că partea vătămată K.I. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
A fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că prin rechizitoriul nr. 1712/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis în judecată inculpatul B.A. pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. c) şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen., constând în faptul că în noaptea de 12 august 2011, în jurul orelor 0,30 s-a deplasat la locuinţa numitei C.E., a pătruns fără drept în curte, pe poarta neasigurată, apoi în locuinţă, şi în urma unor discuţii contradictorii, i-a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul în zona toracelui şi abdomenului, provocându-i leziuni care au determinat moartea victimei.
S-a reţinut că inculpatul B.A., la data de 12 august 2011 a mers la vărul său N.M., din comuna Tîmboieşti, judeţul Vrancea, unde a consumat băuturi alcoolice, după care, în jurul orelor 22,00 s-a deplasat la imobilul în care dormea de obicei şi anume la familia T.N. Aici, i-a cerut numitei P.R.G. care locuia în imobil, un cuţit, motivând că vrea să taie o oaie după care a plecat spre domiciliul numitei C.E. despre care ştia că locuieşte singură. Ajuns la locuinţa acesteia, inculpatul a intrat pe poarta neasigurată şi apoi în casă, pe uşa de acces care nu era încuiată, a strigat la uşa camerei în care se afla C.E. şi pentru că nu a răspuns a pus mâna pe clanţă ca să deschidă.
Constatând că uşa este asigurată cu un cârlig, inculpatul a spart un ochi de geam, a dat la o parte cârligul şi a pătruns în cameră, unde C.E. dormea. Aceasta i-a cerut inculpatului să nu mai vină pe la ea, moment în care inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu cuţitul în zona toracelui, a abdomenului şi în zona genitală, cauzându-i leziuni traumatice ce i-au provocat decesul.
Inculpatul a rămas lângă victimă până în momentul în care aceasta a încetat să-şi mai manifeste suferinţa, după care a părăsit imobilul.
S-a apreciat că situaţia de fapt reţinută rezultă din declaraţiile martorilor C.L. şi P.R.G. care au relatat despre împrejurările în care inculpatul s-a înarmat cu cuţitul, S.A., M.I. şi M.N., care au constatat geamul spart de la uşa camerei victimei şi plăgile înjunghiate de pe corpul victimei, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat la nivelul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Vrancea - Serviciul Criminalistic, care stabileşte că urma papilară ridicată la data de 13 august 2011 cu ocazia cercetării la faţa locului aparţine inculpatului, raportul de constatare medico-legală efectuat de S.M.L. Vrancea în care concluzionează că moartea victimei C.E. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acută, consecutivă unui hemotorax bilateral şi hemoperitoneu ca urmare a unor plăgi înţepat-tăiate penetrante cu secţionare multiplă pulmonară şi a lobului drept hepatic.
Inculpatul a recunoscut împrejurările în care a pătruns în locuinţa victimei şi faptul că a înjunghiat-o cu un cuţit, însă a afirmat că a aplicat doar două lovituri şi nu mai multe aşa cum s-a reţinut în actul de acuzare.
S-a apreciat că susţinerea inculpatului nu este însă sinceră, având în vedere concluziile raportului de constatare medico-legală potrivit cărora victima a prezentat nouă plăgi produse prin înţepare şi tăiere, plăgi relevate şi de planşele foto aflate în dosarul de urmărire penală precum şi de martorele M.I. şi M.N.
S-a considerat că înarmarea cu un cuţit, deplasarea la locuinţa victimei, pe căi necirculate, multiplele lovituri aplicate victimei, în diverse regiuni ale corpului, intensitatea acestora, consecinţele produse, pledează pentru intenţia inculpatului de a suprima viaţa numitei C.E.
În drept, s-a constatat că fapta inculpatului B.A. de a pătrunde fără consimţământul victimei C.E., pe timp de noapte şi înarmat cu un cuţit, constituie infracţiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiaşi inculpat de a aplica multiple lovituri cu cuţitul victimei C.E., cauzându-i leziuni ce i-au produs decesul, în condiţiile în care anterior a mai comis o tentativă de omor pentru care a fost condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 61 din 13 martie 1998 (dosar nr. 3952/1997) a Tribunalului Vrancea, constituie infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 lit. c) C. pen.
Aşa cum rezultă din certificatul de cazier judiciar inculpatul a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie, întrucât anterior a suferit multiple condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, care au fost executate.
S-a apreciat că în cauză sunt aplicabile şi disp. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a comis cele două infracţiuni înainte de a interveni vreo condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele.
Prin urmare, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului şi, dată fiind violenţa deosebită cu care a acţionat, vârsta înaintată şi starea victimei, lipsa de compasiune, a temerii şi a dorinţei de a stopa producerea unui rezultat grav, nepăsarea cu care a asistat la manifestările de suferinţă ale victimei, comiterea anterior a unei alte fapte de omor sub forma tentativei, a aplicat acestuia pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe o durată determinată.
Pentru infracţiunea de violare de domiciliu, ţinând seama de împrejurările în care inculpatul a pătruns în locuinţă şi de starea de recidivă, instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat spre limita maximă prevăzută de textul de lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.A. criticând-o pe motive de netemeinicie susţinând că pedeapsa aplicată este prea aspră şi s-a solicitat reducerea acesteia.
Prin Decizia penală nr. 1/A din 9 ianuarie 2012 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de inculpatul B.A., a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 208 din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare a redus de la pedeapsa detenţiunii pe viaţă la pedeapsa de 22 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului B.A. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A înlăturat din cuprinsul sentinţei apelate următoarea dispoziţie: „în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. a) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea respectiv detenţiunea pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.".
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. a) şi art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin hotărâre de 22 ani închisoare şi pedeapsa complementară aplicată prin sentinţa apelată cu pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa instanţei de fond şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 22 ani închisoare sporită la 23 ani închisoare alături de care se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. în baza art. 383 alin. (1) în referire la art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului B.A.
Conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 14 august 2011 la zi (9 ianuarie 2012)
S-a constatat că apelul inculpatului este fondat sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate acestuia pentru infracţiunea de omor deosebit de grav.
A constatat instanţa de apel că faţă de probatoriul administrat în cauză, faţă de activitatea infracţională desfăşurată de inculpat, faţă de gradul de pericol social al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, având în vedere vârsta şi acestuia, se impune reducerea pedepsei aplicate pentru infracţiunea de omor deosebit de grav. împrejurarea că acest gen de infracţiune prezintă un grad ridicat de pericol social privit în mod general nu poate conduce în mod imediat şi obligatoriu la aplicarea pedepsei celei mai aspre.
Faptul că inculpatul a mai săvârşit anterior o tentativă de omor ţine de încadrarea juridică a faptei, în omor deosebit de grav (necontestată de inculpat cu ocazia soluţionării căii de atac) şi nu impune în mod obligatoriu stabilirea unei pedepse ce reprezintă maximul prevăzut de lege.
Totodată s-a considerat că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de violare de domiciliu este corect dozată, fiind respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP),
Astfel, a admis apelul inculpatului B.A. şi a redus pedeapsa aplicată de la pedeapsa detenţiunii pe viaţă la pedeapsa de 22 ani închisoare pedeapsa principală.
Împotriva acestei decizii inculpatul B.A. a formulat recurs şi a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei prin reţinerea circumstanţelor reale şi personale.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul B.A. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanţa de prim control judiciar răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunea săvârşită - omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul la viaţă.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanţa de apel de 22 ani închisoare, este justificată în raport de împrejurările faptei săvârşite şi modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei aşa cum a fost reţinută, în sensul că inculpatul înarmat cu un cuţit s-a deplasat la locuinţa victimei C.E., despre care cunoştea că este bolnavă, şi a aplicat victimei mai multe lovituri cu cuţitul. Totodată, pedeapsa este justificată în raport de gradul de pericol social al faptei care a fost comisă, de persoana inculpatului care a săvârşit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie precum şi de urmarea ireversibilă a faptei acestuia - decesul victimei.
Faţă de solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei faţă de circumstanţele reale şi personale, înalta Curte constată că în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante, întrucât inculpatul a săvârşit fapta în stare de recidivă postexecutorie, astfel cum rezultă din fişa de cazier a acestuia aflată la dosarul de urmărire penală, acesta suferind multiple condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni care au fost executate. (2 ani prin sentinţa penală nr. 386 din 11 mai 2008, 1 an şi 4 luni prin sentinţa penală nr. 843 din 7 noiembrie 1990, 6 ani prin sentinţa penală nr. 61 din 13 martie 1998 pentru art. 20 art. 174 alin. (1) C. pen., 3 ani şi 6 luni prin sentinţa penală nr. 3135 din 20 decembrie 2002, 3 ani şi 3 luni prin sentinţa penală nr. 303 din 25 februarie 2003, 3 ani prin sentinţa penală nr. 1595 din 2 iulie 2003, 2 ani prin sentinţa penală nr. 2459 din 17 octombrie 2003, 2 ani prin sentinţa penală nr. 3569 din 14 decembrie 2006, 6 luni prin sentinţa penală nr. 338 din 14 februarie 2007 Judecătoria Focşani.)
Înalta Curte constată că pedeapsa astfel cum a fost stabilită de instanţa de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 52 C. pen.
Inculpatul a acţionat cu violenţă şi brutalitate, a lovit victima în mod repetat cu cuţitul, în diverse regiuni ale corpului, aşa cum rezultă din raportul de constatare medico legală al I.J.P. Vrancea şi raportul de constatare medico legală al S.M.L. Vrancea. Mai mult decât atât, declaraţiile inculpatului date în faza de urmărire penală sunt relevante în sensul celor menţionate acesta precizând: „am intrat în încăpere şi în acest moment bătrâna mi-a spus să nu mai vin pe la ea. Eu am fost deranjat foarte tare de acest răspuns şi atunci am scos cuţitul care-l aveam asupra mea şi am tăiat-o în acest timp am stat lângă bătrână după ce am tăiat-o în cele din urmă am lăsat-o pe bătrână care începuse să se vaite din ce în ce mai încet şi să horcăie".
Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului, avându-se în vedere circumstanţele reale şi personale ale acestuia, întrucât pedeapsa de 23 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanţa de apel, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Astfel, se constată că a fost respectat principiul proporţionalităţii, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului este adecvată situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
Înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 1/A din 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.A., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 14 august 2011 la 15 martie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 1/A din 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 august 2011 la 15 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 757/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 751/2012. Penal → |
|---|
