ICCJ. Decizia nr. 751/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.751/2012
Dosar nr. 2816/91/2011
Şedinţa publică din 15 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 171 din 7 octombrie 2011 Tribunalul Vrancea a dispus condamnarea inculpatului C.L. la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
S-a interzis exerciţiul drepturilor inculpatului prev. de art. 64 teza a II-a lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
S-a admis în parte acţiunea civilă şi în consecinţă a obligat inculpatul C.L. la plata sumei de 10.000 lei către persoana vătămată B.A., reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1700 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a dispus avansarea din fondurile M.J. a sumei de 200 lei onorariu pentru avocat din oficiu.
S-a scăzut din pedeapsa de executat durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului începând cu 27 aprilie 2011, la zi.
S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 958/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis in judecata inculpatul C.L., în vederea tragerii la răspundere penala cu privire la săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută si pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.
În sarcina inculpatului s-a reţinut prin actul de sesizare, in esenţa, că în ziua de 23 aprilie 2001, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a lovit-o de mai multe ori pe B.D. cu pumnii în zona capului şi a feţei, culminând cu aplicarea, în jurul orei 12:00, a unei lovituri cu pumnul în zona feţei, care a proiectat-o cu capul de perete, în urma căreia victima a căzut pe podea şi care i-a produs leziuni ce i-au provocat decesul.
Inculpatul a fost trimis in judecata în stare de arest preventiv, măsura arestării preventive fiind verificata si menţinută potrivit art. 3001 C. proc. pen.
La primul termen de judecata inculpatul a declarat ca îşi recunoaşte fapta pentru care a fost trimis in judecata şi este de acord sa fie judecat potrivit probelor administrate in cursul urmăririi penale.
Instanţa de fond analizând admisibilitatea aplicării procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen. a constatat ca din economia acestui act normativ se impune a fi realizate cumulativ următoarele condiţii de fond:
a. sa existe recunoaşterea faptei de către inculpat;
b. sa existe solicitarea inculpatului de a fi judecat pe baza probelor administrate in cursul urmării penale;
c. inculpatul să declare ca probele administrate in cursul urmăririi penale le cunoaşte si le însuşeşte;
d. instanţa să constate ca probele administrate in cursul urmăririi penale au aptitudinea de a conduce la determinarea faptei dedusa judecăţii, a făptuitorului ca fiind inculpat şi permit aplicarea unei pedepse - tragerea la răspundere penala;
e. pedeapsa prevăzuta de lege pentru fapta dedusa judecaţii nu este detenţiunea pe viaţă
Condiţii de forma pentru aplicarea procedurii prev de art. 3201 C. proc. pen.:
a. declaraţia inculpatului de recurgere la procedura este data in forma autentica;
b. declaraţia inculpatului de recurgere la procedura este data personal in faţa instanţei.
Instanţa de fond a constatat realizate in cauza atât condiţiile de fond, cat şi cele de formă, respectiv că exista recunoaşterea faptei din actul de sesizare de către inculpat, precum si solicitarea expresa a acestuia de a fi judecat pe baza probelor administrate la urmărirea penala, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, declaraţia fiind data la primul termen de judecata in faţa instanţei de fond, toate acestea rezulta din declaraţia ataşata la dosarul cauzei din 30 martie 2011 semnata de inculpat.
De asemenea, instanţa a constatat ca la dosarul cauzei exista administrate în cursul urmăririi penale probe suficiente şi apte sa releve fapta ilicit penala de care este acuzat inculpatul si anume: raportul de constatare medico legala, precum si cel de expertiza medico-legala, declaraţiile de martori, planşele fotografice, precum si declaraţiile inculpatului, la toate acestea se adăuga depoziţia de recunoaştere a inculpatului dată in cursul judecaţii. în cauza nu sunt probe care sa pună in evidenţă existenţa unor cauze de impunitate, justificative ori de nepedepsire. Din economia art. 174 C. pen. instanţa a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta ilicit - penală imputată inculpatului este pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani, că fapta reţinută în sarcina inculpatului realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de omor prev de art. 174 alin. (1) C. pen şi a condamnat inculpatul, cu observarea limitelor de pedeapsă reduse potrivit art. 3201, alin. (7) C. proc. pen., adică cu o treime - respectiv la 12 ani închisoare.
De asemenea, fiind realizate condiţiile prev. de art. 65 C. pen. Instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa complementară pe o durată de 5 ani, socotind că se impune interzicerea drepturilor inculpatului atât cele prevăzute de lit. a) teza a II-a si b) din art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) A scăzut din pedeapsa de executat durata masurilor preventive in temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi inculpatul C.L.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat hotărârea instanţei de fond susţinând că hotărârea este nelegală, întrucât instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra sumelor cu care unităţile spitaliceşti la care victima B.D. a fost internată s-au constituit părţi civile în cauză şi că instanţa de fond a omis să facă aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 şi să dispună prelevarea, după rămânerea definitivă a hotărârii, de probe biologice de la inculpatul C.L., în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
Inculpatul a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante şi reducerea pedepsei ce i-a fost aplicată.
Prin Decizia penală nr. 304/A din 21 decembrie 2011 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea împotriva sentinţei penale nr. 171 din 07 octombrie 2011 a Tribunalului Vrancea şi a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi în rejudecare:
În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a obligat pe inculpatul C.L. la plata:
- sumei de 1.942,53 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 23 aprilie 2011 şi până la achitarea integrală a debitului cu titlu de despăgubiri civile către Serviciul de Ambulantă Judeţean Vrancea;
- sumei de 434,66 lei cu dobânda legală aferentă calculată de la data de 23 aprilie 2011 şi până la achitarea integrală a debitului cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de Urgenţă Focşani;
- sumei de 167,27 lei cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Municipal Adjud;
- sumei de 9,24 lei cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul Judeţean de urgenţă Bacău.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.L., în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a hotărârii.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.L. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Conform art. 383 alin. (11) în ref. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la data de 27 aprilie 2011 la zi, respectiv 21 decembrie 2011.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.L. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
A constatat instanţa de apel că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, pe baza unei analize pertinente a probatoriului administrat în cauză în faza de urmărire penală, având în vedere că inculpatul s-a prevalat de procedura instituită de art. 3201 C. proc. pen. şi că încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpatul C.L. este cea corectă, întrucât lovirea victimei în mod repetat cu pumnii, cu intensitate mare în zona capului, culminând cu aplicarea unei lovituri puternice în zona feţei ceea ce a determinat căderea victimei şi lovirea cu capul de podea, denotă că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, prevăzând şi acceptând posibilitatea producerii unor leziuni grave asupra victimei, care să conducă la decesul acesteia, astfel că fapta a fost comisă cu intenţie indirectă şi reprezintă deci infracţiunea de „omor" şi nu cu „praeterintenţie" pentru a constitui infracţiunea de „loviri sau vătămări cauzatoare de moarte".
Totodată, a constatat instanţa de apel că instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la cheltuielile de spitalizare pentru care Serviciul de Ambulanţă Judeţean Vrancea, Spitalul Municipal Adjud; Spitalul Judeţean de Urgenţă Focşani şi Spitalul Judeţean de urgenţă Bacău care s-au constituit părţi civile în cauză şi că, în speţă, se impunea a se dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul C.L., având în vedere că faţă de acest inculpat instanţa de fond a dispus aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul C.L. a apreciat că instanţa de fond a aplicat deja o pedeapsă dozată corespunzător, orientarea spre maximul special al limitelor de pedeapsă reduse potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (închisoarea de la 6 ani şi 8 luni la 13 ani şi 4 luni) fiind justificată de modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei şi de vârsta tânără a victimei B.D.
A apreciat că în aceste condiţii reducerea pedepsei aplicată inculpatului este inoportună, întrucât ar conduce la imposibilitatea atingerii scopului preventiv educativ al sancţiunii penale, astfel cum este acesta reglementat de art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii inculpatul C.L. a formulat recurs şi a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reţinerea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi 76 C. pen. şi reducerea pedepsei în raport de circumstanţele reale si personale.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul C.L. este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator şi că pedeapsa astfel cum a fost individualizată, răspunde atât principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracţiunea săvârşită - omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul la viaţă.
De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat inculpatului dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., constatând că limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 6 ani şi 8 luni închisoare şi 13 ani şi 4 luni închisoare, şi a aplicat o pedeapsă de 12 ani închisoare, aceasta fiind justificată faţă de modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei, de vârsta victimei B.D. şi în conformitate cu criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), relativ la gradul de pericol social al faptei săvârşite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, de persoana inculpatului şi urmarea ireversibilă a faptei acestuia, respectiv moartea victimei.
Nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. şi nici reducerea pedepsei, astfel cum au fost solicitate de către apărare, întrucât pedeapsa de 12 ani închisoare, astfel cum a fost stabilită de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel, reflectă o individualizare temeinică, conform dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul a acţionat cu violenţă şi brutalitate, a lovit victima în mod repetat cu pumnii, cu intensitate mare în zona capului, culminând cu aplicarea unei lovituri în zona feţei, ceea ce a determinat căderea victimei, lovirea cu capul de podea, şi decesul acesteia.
Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului, avându-se în vedere circumstanţele reale şi personale ale acestuia, întrucât pedeapsa de 12 ani închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanţa de fond şi de instanţa de apel, faţă de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), este necesară realizării funcţiilor sale de constrângere, de reeducare, cât şi scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Astfel, se constată că a fost respectat principiul proporţionalităţii, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului este adecvată situaţiei de fapt şi scopului urmărit de legea penală.
înalta Curte, ţinând seama de aceste împrejurări precum şi de administrarea legală şi completă a probelor de către prima instanţă şi de către instanţa de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 304/A din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.L., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 aprilie 2011 la 15 martie 2012.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 304/A din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 aprilie 2011 la 15 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 752/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 749/2012. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
