ICCJ. Decizia nr. 815/2012. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 815/2012
Dosar nr. 1138/1/2012
Şedinţa publică din 23 mai 2012
Asupra plângerii penale de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 21 martie 2011, petentul B.E. a formulat plângere penală împotriva mai multor judecători, procurori, grefieri şi ofiţei de poliţie din circumscripţia Curţii de Apel Iaşi sub aspectul săvârşirii unor fapte penale în legătură cu soluţionarea Dosarelor civile nr. 2705/245/2010, nr. 17686/245/2007 ş.a. ale Tribunalului Iaşi, printre aceştia fiind enumeraţi şi procurorii V.E. - Procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi C.S. -şeful D.N.A. - Serviciul Teritorial Iaşi, care atrag competenţa de soluţionare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Plângerea a fost formulată împotriva următoarelor persoane: avocat M.M., fost şef al secţiei penale a Tribunalului Iaşi, B.S.M. -procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, procurorii C.A.M., A.G., C.F.D., P.C.I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, procuror P.C. -şefa secţiei de urmărire penală de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, procuror C.R. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, procuror V.E. - procuror general adjunct la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, procuror B.D. - fost şef de secţie la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, judecător C.S. -şeful D.N.A. Iaşi, procuror S.E., judecător C.D.M. de la Curtea de Apel Iaşi, judecător C.P. de la Curtea de Apel Iaşi, judecător C.A. de la Curtea de Apel Iaşi, judecător S.C. de la Judecătoria Iaşi, judecător M.M. de la Judecătoria Iaşi, judecător M.M. de la Tribunalul Iaşi, judecător P.S.A. de la Judecătoria Iaşi, judecător R.C. de la Judecătoria Iaşi, B.G., M.G. - grefier la Tribunalul Iaşi, H.G.L. -grefier la Judecătoria Iaşi, B.D.N., grefier la Judecătoria Iaşi, lucrătorii de poliţie M.E.L., N.V., C.A., C.D., B.V. şi D.G. din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi şi numiţii M.A., U.S., P.I.M., T.U., T.D. şi P.R.
Petentul nu a indicat în concret faptele de natură penală pe care cei menţionaţi le-ar fi săvârşit, mărginindu-se la formulări generice în sensul că acestea ar proteja în mod sfidător şi făţiş persoanele cu care petentul se află în conflict mai vechi. Petentul se consideră cercetat pe nedrept şi fiind victima unor „acţiuni de represiune nedreaptă, nelegală, abuzivă...";
A susţinut că persoanele indicate în plângere sunt complici cu toţii, fiind incidente dispoziţiile art. 323 C. pen. şi a arătat că solicită cercetarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 2481 C. pen., art. 264 C. pen., art. 242 alin. (1) C. pen., art. 271 C. pen. A mai arătat că nu i s-au respectat drepturile legale şi constituţionale prev. de art. 21 alin. (3) şi altele din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului.
Singurele fapte indicate în mod concret au fost cele privind pe scms M.E.L. care ar fi dat ordine să se muşamalizeze faptele penale ale învinuiţilor şi în mai multe dosare a sustras împreună cu subalternii săi o mulţime de înscrisuri din dosarul parchetului şi prin fraudarea repetată a programului de distribuţie aleatorie a dosarelor, învinuiţii ar fi ajuns pe mâna aceloraşi judecători, prin implicarea grefierei M.G., care ar „mânări"; aceste dosare şi sustrage probe esenţiale din ele.
A mai arătat în plângere să a formulat cereri de recuzare, cereri de amânare, precizări, excepţii, excepţii de neconstitutionalitate şi ar fi depus înscrisuri esenţiale în ciuda cărora s-ar fi suspendat totuşi judecarea cauzei.
Prin rezoluţia din 30 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 2481 C. pen., art. 264 C. pen., art. 242 alin. (1) C. pen., art. 288 - art. 291 C. pen., art. 271 C. pen., art. 195 C. pen., art. 268 C. pen. şi art. 323 C. pen.
În motivarea acestei soluţii s-a arătat că esenţa nemulţumirilor petentului rezidă din soluţionarea în defavoarea sa a mai multor litigii civile, promovate în faţa instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Iaşi, că petentul a formulat plângere penală împotriva organelor judiciare implicate în soluţionarea acestora, fără a indica în concret şi fără a proba, săvârşirea de către aceştia a vreunei fapte de natură penală, ci exprimându-şi nemulţumirea faţă de soluţiile judecătoreşti adoptate în litigiile în care acesta a participat, iar că simplele afirmaţii, nesusţinute prin indicarea unor fapte concrete, precum şi lipsa oricăror indicii care să poată constitui mijloace de probă, conduc la aceeaşi soluţie de neîncepere a urmăririi penale.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluţia din 5 martie 2012 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B.E., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
S-a arătat în motivarea acestei soluţii că la dosar nu există date, indicii sau dovezi care să demonstreze vinovăţia făptuitorilor şi existenţa unor infracţiuni săvârşite de către aceştia. Faptele descrise de către petent în cuprinsul plângerilor sale reprezintă doar acuzaţii de ordin subiectiv, rară suport probator.
Împotriva rezoluţiei din 30 ianuaruie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia urmărire penală şi criminalistică, petentul a formulat plângere în temeiul art. 2781 C. proc. pen.
Plângerea formulată nu este fondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., plângerea formulată de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune, trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi mijloacele de probă în dovedirea plângerii.
În cauza de faţă petentul a formulat plângere împotriva mai multor judecători, procurori, grefieri, lucrători de poliţie şi a altor persoane, solicitând tregerea la răspundere a acestora sub aspectul săvârşirii unor infracţiuni grave, fără a menţiona în concret şi pentru fiecare în parte, faptele care fac obiectul plângerii şi mijloacele de probă în dovedirea susţinerilor sale.
Nemulţumit fiind de modul în care au fost soluţionate unele dosare civile în care petentul a fost parte, acesta a formulat plângere penală împotriva tuturor reprezentanţilor autorităţilor publice care au fost implicate în derularea actelor de justiţie, referindu-se în mod generic la faptul că aceştia nu au efectuat cercetările necesare cu privire la „samavolnicii, fărădelegi şi fapte penale grave";, în legătură cu persoanele cu care se află în litigiu.
Întrucât din datele existente şi din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii temeinice, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 681 C. proc. pen., cu privire la săvârşirea unor faprte de natură penală, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmării penale faţă de intimaţi.
Ca atare, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. se va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B.E., împotriva rezoluţiei din 30 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o va menţine.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B.E. împotriva rezoluţiei din 30 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petentui la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 23 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 756/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 918/2012. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
