ICCJ. Decizia nr. 756/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.756/2012
Dosar nr. 437/1372/2011
Şedinţa publică din 15 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 66 din 28 septembrie 2011, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a hotărât după cum urmează :
În baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., condamnarea inculpatului O.R.R. la pedeapsa de 12 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 10 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În baza art. 85 C. pen., a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.R.R. prin sentinţa penală nr. 139 din 06 iunie 2011 a Judecătoriei Făgăraş, pronunţată în dosarul nr. 375/226/2011, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 05 iulie 2011.
În baza art. 33 lit. b), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 139 din 06 iunie 2011 a Judecătoriei Făgăraş si a aplicat inculpatului O.R.R. pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, şi, în baza art. 35, art. 36 C. pen., a aplicat alături pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator, pe o durată de 10 ani.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului O.R.R. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut, din durata pedepsei închisorii pronunţate, timpul reţinerii din data de 18 iulie 2011 şi al arestării preventive a inculpatului O.R.R. începând cu data de 19 iulie 2011 şi până la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut arestarea preventivă a inculpatului O.R.R., deţinut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 15 din 18 iulie 2011 emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.
În baza art. 7 din Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, a dispus prelevarea în condiţiile legii a probelor biologice de la persoana condamnată definitiv O.R.R., în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, art. 999 C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă B.C.M., prin preşedintele Consiliului Judeţean Braşov şi în consecinţă a obligat inculpatul O.R.R. la plata sumei de 10000 lei către partea civilă B.C.M., cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în luna septembrie 2010, într-o zi a cărei dată nu a putut fi stabilită, aflându-se în locul numit „sub crematoriu" situat pe raza localităţii Mandra, judeţul Braşov, profitând de imposibilitatea victimei minore de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, inculpatul a întreţinut un raport sexual oral cu partea vătămată minoră B.C.M. - în vârstă de 3 ani şi 4 luni la acel moment, iar după consumarea raportului sexual a ameninţat-o pe aceasta cu acte de violenţă dacă va povesti cuiva cele întâmplate.
Din punct de vedere juridic, s-a apreciat de către prima instanţă că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi inculpatul O.R.R.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, a apreciat, urmare a efectuării operaţiunii juridice de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă, că pedeapsa de 12 ani închisoare nu este aptă să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Inculpatul O.R.R. a solicitat a i se aplica minimul de 10 ani închisoare urmare a faptului că a uzat de dispoziţiile referitoare la judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Prin Decizia penală nr. 139/Ap din 22 decembrie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi inculpatul O.R.R. împotriva sentinţei penale nr. 66 din 28 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, pe care a desfiinţat-o cu privire la temeiul de drept al pluralităţii de infracţiuni reţinut în procedeul contopirii pedepselor concurente comise de inculpat.
Rejudecând în aceste limite, a înlăturat dispoziţiile art. 33 lit. b) C. pen. şi a reţinut disp. art. 33 lit. a) C. pen., în procedeul contopirii pedepselor concurente comise de inculpat.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
În baza art. 383 alin. (1)1 raportat la art. 350 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului O.R.R., iar în baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. a adăugat timpul de arestare scurs de la data de 28 septembrie 2011 la zi.
A reţinut sub aspectul individualizării pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, că prima instanţă a avut în vedere, pe lângă dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise de inculpat, circumstanţele personale ale inculpatului, care nu este la primul conflict cu legea penală, dar şi faptul că, din punct de vedere psihiatric, acesta prezintă tulburări comportamentale cu manifestări antisociale la o personalitate instabil-emoţională.
În aceste condiţii, a reţinut că pedeapsa nu trebuie să se caracterizeze numai prin prisma caracteristicii de a fi o măsură de constrângere, ci şi prin prisma mijlocului de reeducare care presupune formarea unei noi atitudini faţă de valorile sociale, astfel că, prin orientarea pedepsei uşor peste minimul redus ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., se va asigura pe deplin scopul şi funcţiile pedepsei, prevăzută de art. 52 C. pen.
În lumina acestor aspecte, a apreciat criticile de netemeinicie aduse atât de parchet, cât şi de inculpat, că sunt nefondate.
Pe de altă parte, a constatat, din oficiu, că temeiul de drept al pluralităţii de infracţiuni reţinut de instanţa de fond specializat în procedeul contopirii pedepselor concurente comise de inculpat, este unul greşit. Astfel, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 33 lit. b) C. pen., atât în minuta, cât şi în dispozitivul sentinţei apelate, pe când, în considerente, au fost reţinute cele ale art. 33 lit. a) C. pen.
În condiţiile în care prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 85 C. pen., anulând suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului O.R.R. prin sentinţa penală nr. 139 din 06 iunie 2011 a Judecătoriei Făgăraş, pronunţată în dosarul nr. 375/226/2011, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 05 iulie 2011, nefiind vorba de o acţiune săvârşită de inculpat care să întrunească elementele mai multor infracţiuni, în procedeul contopirii pedepselor concurente comise de inculpat trebuiau reţinute dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., sentinţa fiind desfiinţată doar sub acest aspect.
Împotriva deciziei penale nr. 139/Ap din 22 decembrie 2011 a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a solicitat în temeiul cazului de casare prev de disp. art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. majorarea pedepsei prin aplicarea unui spor de pedeapsă.
Examinând Decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, dar şi din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) şi art. 385/7 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursul declarat este întemeiat pentru următoarele considerente.
În conformitate cu dispoziţiile art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analizând pedeapsa aplicată inculpatului în raport de infracţiunea comisă şi de datele ce îl caracterizează pe inculpatul O.R.R., Înalta Curte constată, faţă de dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., că pedeapsa aplicată este insuficientă pentru realizarea scopului pedepsei, aşa cum este prevăzut în dispoziţiile mai sus arătate, respectiv pentru a asigura realizarea funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii şi a scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, astfel că, argumentele expuse de instanţele de fond şi de apel nu sunt suficiente pentru aplicarea pedepsei, aşa cum a fost individualizată de acestea.
În considerarea dispoziţiilor arătate, pedeapsa aplicată inculpatului trebuia să reflecte pericolul social al infracţiunii săvârşite, gradul de pericol social al faptei săvârşite de inculpat, care profitând de imposibilitatea de a se apăra a părţii vătămate şi de starea de imaturitate a acesteia, dată fiind vârsta părţii vătămate de 3 ani şi 4 luni la acel moment, a întreţinut un raport sexual oral. Se are în vedere şi faptul că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru săvârşirea unei infracţiuni de viol prev de art. 197 alin. (3) cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) la o pedeapsă de 5 ani prin sentinţa penală nr. 323 din 23 octombrie 2000 a Tribunalului Braşov, definitivă prin Decizia penală nr. 1 din 10 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Braşov reţinându-se că a întreţinut un raport sexual prin constrângere şi profitând de imposibilitatea de apărare a minorei G.A.M. în vârstă de 8 ani. Pe de altă parte, relevant în cauză este raportul de expertiză medico legală psihiatrică nr. 1963 din 21 iulie 2011 potrivit căruia inculpatul prezintă tulburări de comportament cu manifestări antisociale la o persoană instabil emoţională.
Astfel, faţă de natura infracţiunii săvârşite, a împrejurării în care a fost comisă fapta, Înalta Curte apreciază că se impune majorarea pedepsei inculpatului de la 12 ani închisoare la 15 ani închisoare, astfel încât, acesta să-şi formeze o atitudine corectă faţă de normele juridice, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, conform scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de procuror şi va casa în parte Decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 66/S din 28 septembrie 2011 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.
Va descontopi pedeapsa rezultată de 12 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) şi e) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Va majora pedeapsa aplicată inculpatului O.R.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 12 ani închisoare la 15 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
Va menţine dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 139 din 6 iunie 2011 a Judecătoriei Făgăraş, definitivă prin nerecurare.
În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul O.R.R. va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 15 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) şi e) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) va deduce din pedeapsa aplicată, prevenţia inculpatului de la 18 iulie 2011 la 15 martie 2012.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Faţă de disp. art. 192 alin. (6) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 139/Ap din 22 decembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează în parte Decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 66/S din 28 septembrie 2011 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov. În rejudecare:
Descontopeşte pedeapsa rezultată de 12 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) şi e) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului O.R.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. de la 12 ani închisoare la 15 ani închisoare, menţinând pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
Menţine dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 139 din 6 iunie 2011 a Judecătoriei Făgăraş, definitivă prin nerecurare.
În baza disp. art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., inculpatul O.R.R. va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 15 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II- a, b), d) şi e) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată, prevenţia inculpatului de la 18 iulie 2011 la 15 martie 2012.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimatul inculpat în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 758/2012. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 753/2012. Penal → |
|---|
