ICCJ. Decizia nr. 843/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 843/2012
Dosar nr.372/35/2011
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 128/ PI din 14 noiembrie 2011 Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 305 lit. c) C. pen., cu referire la art. 63 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul Ş.C.A., la o pedeapsă de:- 10.000 lei amendă penală.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuielile în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul din 24 iunie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Ş.C.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie în forma prevăzută şi pedepsită de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen. S-a reţinut în sarcina inculpatului faptul că nu şi-a onorat obligaţia de plată a pensiei de întreţinere stabilită în favoarea copiilor săi minori Ş.A.V. şi Ş.I.A. prin sentinţa civilă nr. 4149/2006 a Judecătoriei Satu Mare.
În fapt, inculpatul a fost căsătorit cu partea vătămată Ş.P.G., pe parcursul unei perioade cuprinsă între anii 1998 -2006, iar în urma acestei relaţii au rezultat minorii Ş.A.V., născut la 27 martie 2002 şi Ş.I.A., născută la 24 martie 2003.
Prin sentinţa civilă anterior indicată, Judecătoria Satu Mare a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi, reţinându-se culpa comună şi s-au încredinţat părţii vătămate cei doi copii minori spre creştere şi educare. Totodată, a fost obligat inculpatul la plata unei pensii lunare de întreţinere în favoarea fiecărui minor în cuantum de câte 55 lei, începând cu data de 12 septembrie 2006 şi până la majoratul acestora. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 4404/2010, Judecătoria Satu Mare a dispus majorarea cuantumului pensiei de întreţinere la suma de câte 300 lei pentru fiecare minor, începând cu data de 28 aprilie 2010.
S-a stabilit cu certitudine, în faza procesuală a urmăririi penale, împrejurarea că inculpatul nu şi-a onorat obligaţia de plată a pensiei de întreţinere stabilită legal în favoarea minorilor, acumulând restanţe de 4.759 lei aferente perioadei cuprinsă între 12 septembrie 2006 - 28 aprilie 2010 şi 7.260 lei pentru perioada din 28 aprilie 2010 până în aprilie 2011 inclusiv, respectiv 12.019 lei creanţă finală.
Audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, susţinând că a achitat sumele de bani stabilite cu titlu de pensie întreţinere fostei sale soţii, cu ocazia vizitelor pe care le făcea la domiciliul acesteia.
Curtea a reţinut că probaţiunea administrată în cursul urmăririi penale, inculpatul neprezentându-se în instanţă pentru a-şi susţine poziţia, a făcut dovada deplină a vinovăţiei acestuia, precum şi a relei credinţe.
Astfel, deşi s-a referit la împrejurarea unei achitări benevole a obligaţiilor către minori, nu a putut face dovada acestui fapt, prin chitanţe sau orice alt mijloc de probă, ceea ce a condus în opinia instanţei la dovedirea relei credinţe.
Având în vedere calitatea celor două părţi, judecător în cazul părţii vătămate şi avocat în cazul inculpatului, s-a apreciat că este exclusă varianta promovării unui demers judiciar împotriva acestuia din urmă, câtă vreme ar fi existat o atitudine pozitivă de onorare a obligaţiei legale de întreţinere.
În consecinţă instanţa, analizând probele aflate la dosarul cauzei, a considerat ca fiind dovedită vinovăţia inculpatului, fapta acestuia de a omite cu rea credinţă plata, timp de aproximativ 8 ani, a pensiei de întreţinere stabilită în favoarea celor doi minori, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie în forma prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen. În temeiul acestui text de lege, Curtea l-a condamnat la o pedeapsă de 10.000 lei amendă penală, reţinându-se dispoziţiile art. 63 alin. (3) C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate, Curtea a avut în vedere circumstanţele concrete ale cauzei, precum şi cele personale ale inculpatului, apreciindu-se că aplicarea unei sancţiuni a amenzii penale va constitui un avertisment serios, de natură să conducă la ordonarea corespunzătoare a atitudinii acestuia în legătură cu respectarea legii.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs inculpatul Ş.C.A.
La termenul fixat aleatoriu pentru soluţionarea recursului, inculpatul deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a-şi susţine recursul şi nici nu a depus la dosar motivele de recurs.
Reprezentantul parchetului a invocat excepţia tardivităţii recursului declarat de inculpat în raport de data comunicării extrasului sentinţei penale, ultima zi de declarare a recursului fiind 30 noiembrie 2011, ori inculpatul a declarat recurs la data de 2 decembrie 2011, deci cu depăşirea termenului legal. Recursul este tardiv.
Potrivit art. 3853 alin. (1) raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., sentinţa de faţă este prevăzută cu termen de recurs în 10 zile de la data comunicării, întrucât inculpatul nu a fost prezent la dezbaterea în fond a cauzei.
Sentinţa recurată a fost pronunţată la data de 14 noiembrie 2011 şi comunicată inculpatului la data de 18 noiembrie 2011, şi în raport de cele arătate, inculpatul putea să declare recurs până în data de 30 noiembrie 2011 inclusiv, ori acesta a declarat recurs la data de 2 decembrie 2011, dată situată în afara termenului de declarare a recursului.
În concluzie, Înalta Curte constată că recursul inculpatului Ş.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 128/ PI din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori este tardiv, urmând să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul Ş.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 128/ PI din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 844/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 841/2012. Penal → |
|---|
