ICCJ. Decizia nr. 853/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.853/2012
Dosar nr. 318/103/2011
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 91 din 15 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. 318/103/2011 s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul R.V.
În temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de parchet.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 318/103/2011 din 02 februarie 2011, petentul R.V. a formulat plângere penală împotriva rezoluţiei din 12 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ şi rezoluţiei din 07 ianuarie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, criticându-le ca netemeinice şi legale.
Analizând motivele plângerii, motivele rezoluţiilor contestate şi probele administrate în dosarul de urmărire penală nr. 178/P/2010, se reţin următoarele considerente:
Prin rezoluţia nr. 178/P/2010 din 12 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul O.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen., reţinându-se că aspectele sesizate de persoana vătămată R.V. nu au fost confirmate.
Ulterior, prin rezoluţia nr. 677/11-2/2010 din 07 ianuarie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de către petentul R.V. împotriva soluţiei adoptată de procuror în dosarul nr. 178/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ.
Potrivit actelor premergătoare efectuate în cauză, rezultă că persoana vătămată R.V. a formulat iniţial plângere penală împotriva lui O.V., agent şef adjunct de poliţie judiciară, prin care a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de făptuitor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 şi art. 291 C. pen., deoarece acesta a fi întocmit referatul de terminare a urmăririi penale în dosarul penal nr. 354/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, în cuprinsul căruia ar fi menţionate date neconforme cu realitatea şi, totodată, a audiat în dosarul respectiv persoane care nu aveau cunoştinţă despre faptele ce formau obiectul dosarul instrumentat de făptuitor.
Potrivit actelor de cercetare penală, s-a stabilit că la Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz s-a întocmit dosarul penal nr. 354/P/2009 privind pe învinuitul R.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., art. 293 C. pen., art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 323 C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că folosea în mod fraudulos cupoane statistice la bilete de călătorie gratuită simplă C.F.R., cupoane atribuite altor persoane ce aveau calitatea de veterani de război.
Astfel, învinuitul R.V. a folosit trei cupoane de călătorie gratuită C.F.R., după ce Ie-a completat cu date false, pe ruta Piatra Neamţ - Bucureşti, în cursul lunii decembrie 2008, folosind legitimaţia de veteran de război, emisă în mod legal martorului R.C. De asemenea, potrivit verificărilor efectuate, R.V. nu este înscris în evidenţele A.N.V.R., acesta intrând în posesia cupoanelor statistice de la martorii R.D.V., M.G. şi G.E.
Aceşti martori, fiind audiaţi în dosarul penal nr. 354/P/2009, au confirmat faptul că învinuitul R.V. folosea fraudulos legitimaţia de veteran de război şi că achiziţiona cupoane statistice pentru a efectua călătorii gratuite în cadrul C.F.R.
Pe baza probatoriului administrat în dosarul penal nr. 354/P/2009, intimatul O.V., în calitate de agent şef adjunct de poliţie judiciară, a întocmit referat de terminare a urmării penale la data de 18 mai 20009, cu propunerea de emitere a rechizitoriului pentru trimiterea în judecată a inculpatului R.V., pentru comiterea faptelor menţionate anterior.
Prin ordonanţa nr. 354/P/2009 din data de 15 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului R.V., în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ în sumă de 500 lei, reţinându-se valoarea mică a prejudiciului cauzat, respectiv suma de 189,30 lei, precum şi modul concret în care inculpatul a săvârşit faptele respective.
De asemenea, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 323 C. pen., procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului R.V., în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Prin rezoluţia nr. 217/11-2 din 28 septembrie 2009 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz a fost respinsă plângerea formulată de către învinuitul R.V. împotriva acestei soluţii, soluţie care a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 375 din 15 octombrie 2010 a Tribunalului Neamţ.
De asemenea, petentul R.V. a formulat plângere penală împotriva martorilor audiaţi în dosarul penal nr. 354/P/2009, R.D.V., M.G. şi G.E.
Prin referatul din 28 septembrie 2010, postul de poliţie Războieni a propus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarea G.E., pentru că fapta nu există şi asupra celorlalţi făptuitori pentru că nu sunt date elementele constitutive ale infracţiunii.
Referatul a fost confirmat prin rezoluţia nr. 2910/P/2010 din 30 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, cu motivarea că propunerea este legală şi temeinică.
Plângerile penale formulate de R.V. şi R.C. la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ au fost respinse prin rezoluţia nr. 71/11-2/2011 din 19 ianuarie 2011, cu motivarea că soluţia procurorului este legală şi temeinică.
Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, a introdus plângere penală petentul R.V., înregistrată la Judecătoria Piatra Neamţ la 30 ianuarie 2011 şi în motivare, petentul a susţinut că făptuitorii sunt martori mincinoşi. Prin sentinţa penală nr. 301 din 23 mai 2011a Judecătoriei Piatra Neamţ, pronunţată în dosarul nr. 755/279/2011, definitivă şi intrată în puterea lucrului judecat, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea penală formulată de petentul R.V., cu domiciliul în sat Bistriţa, comuna Alexandru cel Bun, judeţul Neamţ, împotriva rezoluţiei nr. 178/P/2010 din 12 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ şi rezoluţiei nr. 677/11-2/2010 din 7 ianuarie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, ca nefondată.
Au fost menţinute rezoluţia nr. 178/P/2010 din 12 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ şi rezoluţia nr. 677/II-2/2010 din 07 ianuarie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, ca fiind temeinice şi legale.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanţa de fond a constatat că este nefondată plângerea formulată de petentul R.V. cu următoarele considerente:
La reţinerea situaţiei de fapt în cauză au fost avute în vedere probele administrate în cursul cercetării penale, respectiv: declaraţiile făptuitorilor date la postul de poliţie Bicaz, declaraţii petent şi făptuitori, date la postul de poliţie Războieni, legitimaţie de război eliberată făptuitorului R.V. a lui D.
Astfel, prin Ordonanţa nr. 354 din 7 iulie 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz, l-a scos de sub urmărire penală pe petent pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.; uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. şi fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 C. pen.; cu motivarea că nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunilor şi i s-a aplicat sancţiunea de 500 lei amendă administrativă.
Din actele dosarului rezultă că făptuitoarea G.E. nu a dat declaraţie, iar declaraţiile celorlalţi făptuitori nu se referă la împrejurări esenţiale ce au dus la sancţionarea petentului, faptele acestuia fiind dovedite cu cupoanele statistice la biletele de călătorie gratuită simplă, acordate în baza Legii nr. 44 din 1994; folosite nejustificat de petent pentru a călători cu trenul fără a avea calitatea de veteran.
Cum şi fără declaraţiile pretinşilor învinuiţi, faptele petentului sunt dovedite în mod clar cu înscrisuri şi cu recunoaşterea parţială a acestuia, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată prezenta plângere, menţinând rezoluţia atacată.
În motivele plângerii penale formulată în acest dosar, petentul a arătat că aceiaşi martori din cadrul dosarului penal nr. 354/P/2009, ar fi dat declaraţii mincinoase împotriva sa din motive de ură personală, şi că solicită să fie audiaţi în faţa tribunalului martorii împotriva cărora el a făcut plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Solicitarea petentului de a fi audiaţi martorii respectivi în mod direct în cadrul acestui dosar a fost respinsă prin încheierea din 15 septembrie 2011, ca fiind inadmisibilă în cadrul procedurii prevăzută de art. 2781 alin. (8) lit. a)-c) C. proc. pen. De asemenea, faţă de ceea ce s-a reţinut cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa penală nr. 301 din 23 mai 2011 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pronunţată în dosarul nr. 755/279/2011, definitivă, rezultă în mod evident cu sunt nefondate acuzaţiile de mărturie mincinoasă pe care petentul le reiterează şi în cadrul acestei plângeri penale, iar situaţia de fapt şi soluţiile Parchetului privind plângere penală împotriva lui O.V., agent şef adjunct de poliţie judiciară, sunt temeinice şi legale.
În consecinţă, pentru considerentele analizate anterior, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins plângerea penală formulată de petentul R.V., cu domiciliul în judeţul Neamţ împotriva rezoluţiei nr. 178/P/2010 din 12 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ şi rezoluţiei nr. 677/11-2/2010 din 07 ianuarie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, ca nefondată.
S-au menţinut rezoluţiile nr. 178/P/2010 din 12 noiembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ şi rezoluţia nr. 677/II-2/2010 din 07 ianuarie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, ca fiind temeinice şi legale.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal recurentul R.V.
Prin motivele de recurs, recurentul a invocat netemeinicia sentinţei recurate reiterând cele arătate la instanţa de fond.
Instanţa de control judiciar, examinând motivele de recurs invocate dar şi din oficiu hotărârea, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) C. proc. pen. constată că recursul de faţă este inadmisibil din următoarele considerente.
Inadmisibilitatea, ca sancţiune procesuală intervine când se efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept procesual epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Motivele de inadmisibilitate sunt inderogabile şi nu admit sanarea, aşa cu subzistă posibilitatea în cazul acoperirii nulităţilor relative. Astfel, inadmisibilitatea apare ca o sancţiune procesuală inevitabilă în sensul obligativităţii aplicării ei şi tinde să împiedice reluarea în procesul penal a actului declarat ca atare.
În speţă recurentul a declarat recurs împotriva unei sentinţe definitive Dispoziţiile art. XXIV ale Legii nr. 202/2010 intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010 prevăd următoarele Hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Per acontrario hotărârile pronunţate după intrarea în vigoare a legii noi de procedură urmează căile de atac prevăzute de legea nouă.
Potrivit pct. 39 din Legea nr. 202/2010 intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă ".
Aşadar împotriva sentinţei prin care judecătorul de la prima instanţă admite sau respinge plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. nu se mai poate declara nicio cale de atac.
Din aceste considerente recursul a fost considerat inadmisibil şi a fost respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiţionarul.
Analizând cauza, prin prisma dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 3851 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat este inadmisibil, deoarece:
Normele de procedură penală sunt de strictă şi imediată aplicare, fiind cunoscut şi unanim acceptat caracterul activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în raport cu data când s-a săvârşit infracţiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se desfăşoară acţiunea procesuală faţă de care legea de procedură este activă.
Dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 au modificat prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, prin care acesta respinge plângerea împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată, ca inadmisibilă ori ca nefondată, este definitivă.
Rezultă, astfel, că sentinţa penală nr. 91 din 15 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. 318/103/2011 sub imperiul modificărilor legislative prevăzute de Legea nr. 202/2010, este definitivă şi nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului.
În consecinţă, în baza aceluiaşi raţionament, nici Decizia penală nr. 1062/2011 din 13 Octombrie 2011 prin care secţia penală, cauze minori şi familie a Curţii de Apel Bacău a respins, în mod legal, ca inadmisibil recursul promovat de către petiţionarul R.V. împotriva sentinţei penale nr. 91 din 15 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. 318/103/2011, nu este una dintre hotărârile care să poată fi atacate cu recurs.
Potrivit art. 3851 alin. (1) pct. e) C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva deciziilor care au fost pronunţate de curţile de apel ca instanţe de apel, situaţie care nu se regăseşte în cauza analizată, ceea ce face ca, şi din acest punct de vedere, recursul promovat de către petiţionar să fie inadmisibil.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionarul R.V. împotriva deciziei penale nr. 1062 din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 854/2012. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 848/2012. Penal → |
|---|
