ICCJ. Decizia nr. 841/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 841/2012
Dosar nr.3088/110/2011
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 196/ D din 8 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 3088/110/2011 s-a dispus, în temeiul art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 C. proc. pen pentru săvârşirea infracţiunii de viol calificat condamnarea inculpatului M.I. la pedeapsa închisorii în cuantum de 16 (şaisprezece) ani si pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a si b), C. pen., pe o durata de 4 ani.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a si b), C. pen. în condiţiile si pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat din pedeapsa aplicata perioada executata prin reţinere si arest preventiv de la 6 aprilie 2011 la zi.
În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ s-a admis in parte pretenţiile civile ale părţii civile C.A.Ş. şi a obligat inculpatul la plata sume de 100 000 ron cu titlu de daune morale.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
S-a constatat ca inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei ron cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanţa a avut în vedere că:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău înregistrat sub nr. 306/P/2011 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fapta constând în aceea că în perioada martie 2008 - martie 2011 în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin constrângere, a întreţinut raporturi sexuale normale şi orale cu fiica sa vitregă C.A.Ş., în prezent în vârstă de 14 ani.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat şi reţinut următoarele:
La data de 25 martie 2011, numitul H.M. a sesizat organele de poliţie, arătând că numitul M.I. a întreţinut în mod repetat, raporturi sexuale normale şi orale cu fiica sa vitregă C.A.Ş., în vârstă de 14 ani, în locuinţa comună situată în com. Nicolae Bălcescu. Fiind audiată, partea vătămată C.A.Ş. a declarat că locuieşte cu inculpatul M.I. de şase ani, de când acesta s-a căsătorit cu mama sa M.F., în prezent plecată la muncă în Italia. În aceeaşi casă mai locuieşte şi fratele părţii vătămate, numitul C.D.T.
Susnumita a precizat că în vara anului 2007, când mama şi fratele său nu erau acasă, inculpatul M.I. a obligat-o să se dezbrace, după care, prin ameninţare, a întreţinut cu aceasta raport sexual normal. Seara, partea vătămată a relatat mamei sale cele întâmplate, însă nu a fost crezută. Ulterior, C.A.Ş. a întreţinut raporturi sexuale, prin constrângere, cu inculpatul M.I. şi în următorii ani, menţionând că la finalizarea actelor sexuale, tatăl său vitreg ejacula pe covor sau pe pat. Actele sexuale dintre partea vătămată şi inculpat au continuat mai ales din toamna anului 2009, când mama părţii vătămate, numita M.F. a plecat la muncă în Italia, iar minora şi fratele său au rămas în îngrijirea inculpatului. Numita C.A.Ş. a menţionat că în aceeaşi perioadă a avut o relaţie de prietenie cu numitul J.B. cu care a întreţinut raporturi sexuale de bună voie.
În continuare, partea vătămată a declarat că în toamna anului 2010 a fost forţată de către inculpat să întreţină şi raporturi sexuale orale. Între timp, la sfârşitul anului 2010, C.A.Ş. a avut o relaţie de prietenie şi cu numitul B.C.F., cu care a întreţinut, de asemenea, raporturi sexuale de bună voie. Ultimul act sexual dintre C.A.Ş. şi M.I. a avut loc în ziua de 20 martie 2011, când între cele două părţi a avut loc un raport sexual normal, în urma căruia inculpatul a ejaculat pe covor, lichidul seminal fiind şters de partea vătămată cu un şerveţel de hârtie care a fost aruncat la coşul de gunoi şi care a fost ulterior descoperit de organele de poliţie şi ridicat pentru cercetări.
Partea vătămată a adus la cunoştinţă numitului H.M., profesor de cultură civică la şcoala generală, despre abuzurile sexuale comise de tatăl său vitreg, iar acesta a sesizat organele de poliţie. Victima a fost examinată medico-legal, iar din raportul de constatare medico-legală din 31 martie 2011, emis de S.M.L. Bacău, rezultă că numita C.A.Ş. prezintă deflorare veche, iar probele biologice recoltate nu au pus în evidenţă spermatozoizi (victima a fost examinată la 29 martie 2011, la nouă zile după ultimul act sexual).
În cauză, s-a procedat la audierea de martori, în vederea confirmării susţinerilor părţii vătămate, rezultând următoarele:
1. Fratele părţii vătămate, numitul C.D.T. a declarat că a observat, în vara anului 2008, uitându-se prin uşa întredeschisă dintre bucătărie şi dormitor, cum sora sa C.A.Ş. se afla întinsă pe pat, având pantalonii daţi jos, iar deasupra acesteia se afla M.I. care avea pantalonii de pijama şi chiloţii daţi jos până la nivelul genunchilor. A mai observat cum inculpatul i-a pus victimei mâna la gură, după care nu s-a mai uitat, retrăgându-se în bucătărie şi începând să facă gălăgie. La scurt timp a venit sora sa care i-a spus că tatăl ei vitreg a tras de ea. Susnumitul a mai declarat că în luna ianuarie 2011, trezindu-se din somn în jurul orei 05:00 dimineaţa, a observat cum sora sa şi cu tatăl vitreg dormeau împreună în dormitor (de obicei ambii fraţi dorm împreună în bucătărie).
De asemenea, C.D.T. a arătat că sora sa i-a povestit că a întreţinut în repetate rânduri raporturi sexuale cu inculpatul, arătându-i la un moment dat un prezervativ folosit aflat într-o pungă, despre care spunea că a fost folosit de M.I. Martorul a mai precizat că în toamna anului 2010 sora sa a vrut să se sinucidă, spunându-i că nu mai suportă abuzurile sexuale ale tatălui său vitreg, ba mai mult a prins-o în timp ce îndrepta un cuţit în zona abdominală şi a oprit-o să îl folosească.
2. Numitul P.T. a declarat că în cursul anului 2009 partea vătămată C.A.Ş. i-a relatat că tatăl său vitreg nu o lasă în pace şi trage de ea, dându-i de înţeles că întreţine raporturi sexuale cu ea. Martorul a arătat că minora era foarte tristă atunci când îi povestea aceste lucruri. Aceasta i-a mai povestit ulterior cum inculpatul o violează în repetate rânduri, că nu mai suportă această situaţie şi că vrea să scape de el. În cursul lunii martie 2011, C.A.Ş. I-a întrebat pe P.T. cum poate scăpa de abuzurile sexuale săvârşite de inculpat, iar acesta a discutat cu numitul H.M. despre problemele pe care le întâmpină victima, iar ulterior i-a dat acesteia şi numărul de telefon al profesorului de cultură civică, urmând ca aceştia să discute problemele în cauză. Martorul a mai precizat că partea vătămată a plecat în repetate rânduri de la domiciliu, obişnuind să doarmă în şura unei case părăsite, iar aceasta i-a spus că nu se înţelege cu tatăl său, care este violent şi care o bate uneori.
Numitul H.M. a declarat că în timpul orelor de curs desfăşurate la şcoala generală, numitul P.T. i-a adus la cunoştinţă faptul că minora C.A.Ş. este abuzată sexual de tatăl său, iar H.M. i-a solicitat ca minora să ia legătura cu el. Susnumitul a fost apelat telefonic de partea vătămată şi s-a întâlnit cu aceasta şi cu fratele ei în data de 20 martie 2011. Minora i-a povestit despre abuzurile sexuale la care a fost supusă de-a lungul timpului de către tatăl său vitreg. Ulterior, H.M. a luat legătura cu M.I., şi s-au întâlnit la domiciliul acestuia, unde în prezenţa celor doi minori, şi a numitului H.D.M., fiul lui H.M., inculpatul a recunoscut că întreţine de mai mult timp raporturi sexuale cu minora C.A.Ş., ultimul raport având loc la data de 20 martie 2011, că regretă cele întâmplate şi că doreşte să înceteze să mai aibă relaţii sexuale cu fiica sa. H.M. nu a sesizat autorităţile, întrucât partea vătămată i-a relatat că este depusă o plângere la postul de poliţie. În seara de 24 martie 2011, H.M. a fost apelat telefonic de M.I., care i-a spus că fiii săi vitregi nu s-au mai întors acasă de la şcoală, iară doua zi martorul i-a observat pe cei doi minori pe raza satului care i-au spus că au fost bătuţi de tatăl lor vitreg, că acesta nu şi-a schimbat comportamentul şi că nu vor să se mai întoarcă acasă. Atunci, H.M. a făcut demersuri pentru internarea minorilor într-un centru de asistenţă socială şi a sesizat organele de poliţie.
Martora C.C. a declarat că în cursul anului 2008 partea vătămată întreţine mărturisit că tatăl său vitreg M.I. Întreţine cu aceasta relaţii sexuale în mod frecvent. Într-una din zile, nu mai reţine exact când anume, martora se afla la locuinţa părţii vătămate, împreună cu acestea fiind şi C.D.T., în jurul prânzului, la locuinţă a sosit şi M.I., iar M.I. i-a spus să se ascundă în casă, deoarece tatăl său se va supăra dacă o va găsi acolo. Aceasta s-a ascuns într-o cameră sub o masă acoperită cu o faţă lungă până la podea. Inculpatul a intrat în casă şi I-a trimis pe fiul său vitreg să spele vase, el rămânând cu fiica sa vitregă într-o cameră alăturată aproximativ o oră şi jumătate. Martora nu a putut vedea dacă cei doi au întreţinut relaţii sexuale, însă i-a auzit pe inculpat cum îi cerea părţii vătămate să îi arate dacă i-au mai crescut sânii şi să se schimbe în fustă. La scurt timp după acestea, partea vătămată şi mama ei au sesizat poliţia, C.C. fiind propusă ca martor, însă aceasta nu a declarat cele văzute, deoarece i-a văzut pe inculpat şi pe soţia sa M.F. venind la poliţie cu aceeaşi maşină şi nu a dorit să fie implicată. C.C. a mai menţionat că în cursul anului 2010 partea vătămată i-a relatat că tatăl său vitreg nu o lasă în pace aproape în fiecare seară, întreţinând cu ea raporturi sexuale normale, însă nu i-a relatat dacă a întreţinut şi raporturi sexuale orale.
Martorul H.D.M. a declarat că l-a însoţit pe tatăl său H.M. la locuinţa lui M.I., unde s-a întâlnit cu acesta şi cu fiii săi vitregi. Inculpatul a mărturisit că a întreţinut raporturi sexuale cu fiica sa vitregă, de mai mult timp, că regretă cele întâmplate şi că nu va mai abuza sexual de fiica sa.
Martora B.P.M. a declarat că în cursul anului 2010, partea vătămată C.A.Ş. i-a relatat în cursul anului 2010 cum în mod repetat este abuzată sexual de tatăl ei vitreg, fiind obligată de fiecare dată să facă acest lucru.
Fiind audiat în calitate de învinuit şi apoi de inculpat, M.I. a declarat că în anul 2008, posibil în luna septembrie, în jurul orelor 16:00-17:00, după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a aşezat pe pat să se odihnească, moment în care a venit fiica sa vitregă lângă el. Atunci inculpatul a început să îi mângâie picioarele, după care şi-a scos penisul din pantaloni, l-a introdus între picioarele victimei şi l-a frecat de acestea, fără a o penetra. Ulterior, inculpatul s-a întors către marginea patului şi a ejaculat pe covor. Susnumitul a mai arătat că până la sfârşitul anului 2009, când soţia sa a plecat în Italia, nu a mai întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată. Cu aproximativ 3-4 zile înainte de Crăciunul anului 2009, în timp ce se afla în cameră şi se uita la televizor şi era sub influenţa băuturilor alcoolice, fiica sa vitregă a venit lângă el şi i-a cerut să întreţină raporturi sexuale, spunând că nu mai este virgină, iar inculpatul, după un moment de ezitare, a fost de acord, şi a întreţinut cu C.A.Ş. un raport sexual normal şi la final a ejaculat pe covor. Ulterior, începând cu anul 2010 şi până pe 20 martie 2011, inculpatul a întreţinut raporturi sexuale cu fiica sa vitregă atât normale, cât şi orale (inculpatul susţine că a avut raport sexual oral doar o singură dată). Inculpatul a precizat că toate raporturile sexuale au fost de bună voie, fără a constrânge victima în vreun fel, ba mai mult, de multe ori partea vătămată, din proprie iniţiativă, i-a solicitat inculpatului să întreţină raporturi sexuale. Inculpatul M.I. a mai fost cercetat în anul 2008 pentru săvârşirea infracţiunii de viol faţă de C.A.Ş., cauza fiind înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, iar prin rezoluţia procurorului din 04 decembrie 2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.I. La adoptarea soluţiei s-a avut în vedere raportul de constatare medico-legală din 1 octombrie 2008, conform căruia la data de 29 septembrie 2008, minora C.A.Ş. era virgină. În ceea ce priveşte unele declaraţii ale părţilor şi martorilor din prezenta cauză care coincid cu perioada când partea vătămată era virgină, trebuie avut în vedere faptul că există posibilitatea unei greşite poziţionări în timp a faptei relatate, aceasta putând fi săvârşită ulterior lunii septembrie 2008. De asemenea, există posibilitatea ca abuzul sexual anterior sfârşitului lunii septembrie 2008 să nu fi implicat penetrarea victimei, având în vedere că în conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol intră orice act sexual, inclusiv cel care nu presupune penetrarea victimei. În orice caz, caracterul continuat al faptei subzistă din probele administrate în cauză, având în vedere actele săvârşite după septembrie 2008. Cu ocazia efectuării cercetării la faţa locului, a fost descoperit de către organele de poliţie pe lângă şerveţelul menţionat anterior în cuprinsul expunerii, şi un înscris (foaie de caiet de matematică) care conţine următorul mesaj: „Tată noi am plecat de acasă pentru că tu nu ţi-ai schimbat comportamentul. Mai încearcă şi mai vorbim. Salut-o pe mama şi zii că o iubim ca şi pe tine. A. şi D. Nu ne căuta o să ne întoarcem. Promit". înscrisul a fost ridicat şi anexat la dosarul cauzei. În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice genetice de către specialişti din cadrul Institutului de Criminalistică Bucureşti. Din concluziile raportului de expertiză din 24 mai 2011, a rezultat că pe şerveţelul ridicat de la locul faptei au fost evidenţiate urme de spermă, iar haplotipul probei biologice de referinţă recoltate de la numitul M.I. sau a oricărei alte persoane înrudite pe linie paternă cu acesta este inclus în amestecul existent pe şerveţel. Fiind audiaţi, învinuiţii J.B. şi B.C.F. au recunoscut că au întreţinut raporturi sexuale cu minora C.A.Ş. În perioada în care au avut cu aceasta relaţii de prietenie. B.C.F. a mai declarat că C.A.Ş. i-a povestit cum tatăl său vitreg o obligă să întreţină raporturi sexuale cu acesta.
Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. şi a solicitat judecarea în cazul recunoaşterii vinovăţiei.
Situaţia de fapt reţinută rezultă din probele administrate la urmărirea penală, după cum urmează: proces-verbal de cercetare la faţa locului; planşe foto; plic conţinând înscris ridicat de la faţa locului; declaraţii parte vătămată C.A.Ş.; raport psihologic al minorei C.A.Ş.; raport de constatare medico-legală din 31 martie 2011; declaraţii inculpat M.I.; declaraţii învinuit B.C.F.; declaraţii învinuit J.B.; declaraţiile martorilor C.D.T., P.T., H.M.; C.C.; H.D.M. şi B.P.M.; raportul de expertiză biocriminalistică genetică 24 mai 2011; plicul conţinând şerveţelul ridicat de la faţa locului şi raport de constatare medico-legală din 1 octombrie 2008.
În drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol calificat în formă continuată prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Având în vedere pericolul social concret al faptei comise, urmările produse, valorile lezate, vârsta victimei minore, durata în timp a activităţii infracţionale desfăşurată de acesta, tribunalul a dispus condamnarea acestuia şi a aplicat o pedeapsă cu închisoarea orientată spre maximul prevăzut de lege, astfel cum se impune a fi redusă ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza II-a şi b), C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 350 C. proc. pen a menţinut starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat din pedeapsa aplicata perioada executata prin reţinere şi arest preventiv de la 06 aprilie 2011 la zi.
În latură civilă a cauzei partea civilă C.A.Ş. s-a constituit parte civilă cu suma de 150 Ron, reprezentând c/valoarea unui telefon mobil în timp ce vorbea la telefon cu un prieten şi suma de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Cât priveşte daunele materiale solicitate, tribunalul a constatat că acestea nu au nici o legătură cu infracţiunea reclamată, iar cât priveşte daunele morale, tribunalul a apreciat că acestea sunt justificate, într-un cuantum normal, proporţional cu trauma produsă, aşa încât, în temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. urmează a le admite şi va obliga inculpatul la plata acestora.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat la data rămânerii definitive a hotărârii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, solicitându-se desfiinţarea sentinţei în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei principale aplicate, respectiv s-a solicitat reducerea acestuia, motivele apelului fiind expuse în preambulul prezentei decizii.
Procedând la verificarea sentinţei apelate în raport de actele şi lucrările dosarului şi de motivele de apel invocate Curtea a reţinut următoarele:
Prima instanţă a reţinut din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză o situaţie de fapt cu privire la care inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia, potrivit căreia în perioada martie 2008 - martie 2011, a întreţinut raporturi sexuale normale şi orale, prin constrângere, cu fiica sa vitregă, partea vătămată C.A.Ş., în prezent în prezent în vârstă de 11 ani.
Împrejurarea recunoaşterii vinovăţiei a fost avută în vedere de către prima instanţă, prin aplicarea beneficiului conferit de lege inculpatului prin dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. În sensul reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime. În acest mod limitele de pedeapsă se situează între 6 ani şi 8 luni închisoare şi 16 ani şi 8 luni închisoare, iar pedeapsa stabilită de prima instanţă se situează spre limita maximului special.
În cauză s-a apreciat că nu pot fi identificate aspecte cu privire la situaţia de fapt care se pot constitui în circumstanţe favorabile pentru inculpat, având în vedere că faptele au fost comise în mod repetat, pe o perioadă mare de timp, asupra unui copil în vârstă de numai 11 ani la data săvârşirii primului act material, pe care inculpatul îl avea în îngrijire. Din acest punct de vedere primai instanţă a reţinut în mod justificat criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. în sensul celor mai sus menţionate.
Totuşi, Curtea a apreciat că pedeapsa principală aplicată apelantului - inculpat este prea mare în raport cu circumstanţele personale ale acestuia şi cu atitudinea procesuală. Fără a fi reţinute ca şi circumstanţe atenuante, întrucât aplicarea acestora ar conduce la aplicarea unei pedepse în cuantum sub minimul special, deja redus cu o treime, iar o pedeapsă sub cuantumul de 6 ani şi 8 luni închisoare nu şi-ar atinge scopul educativ - preventiv în raport de gravitatea extremă a faptelor, trebuie reţinut că inculpatul nu posedă antecedente penale până la vârsta de 51 ani, că la data comiterii faptelor era încadrat în muncă ca şofer profesionist, iar după iniţierea anchetei penale a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare şi adat declaraţii constante de recunoaştere.
Pentru aceste considerente instanţa de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse situate către media dintre minimul şi maximul special prevăzut de lege ar fi mai echitabilă în raport de toate criteriile de individualizare, printre acestea situându-se şi circumstanţele personale ale inculpatului şi atitudinea sa procesuală.
Prin urmare a fost admis apelul în sensul celor menţionate, desfiinţată în parte sentinţa penală apelată, doar cu privire la cuantumul pedepsei principale şi, reţinându-se cauza spre rejudecare s-a procedat la reducerea acestuia cuantum, şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.I., criticând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi reducerea pedepsei de 11 ani, aplicată inculpatului.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat M.I., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului acesteia cât şi a modalităţii de executare, nefiind identificate circumstanţe favorabile inculpatului.
Aşadar, Înalta Curte, reţine că, la individualizarea pedepsei de 11 ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, inculpatul M.I., a întreţinut raporturi sexuale normale şi orale cu fiica sa vitregă C.A.Ş., în vârstă de 14 ani, în locuinţa comună situată în com. Nicolae Bălcescu, jud. Bacău, de persoana inculpatului, poziţia procesuală a acestuia, care a recunoscut fapta în conformitate cu art. 3201 C proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 11 ani şi cu executarea în regim de detenţie.
Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră şi cooperantă, la soluţionarea cauzei a uzat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte, retine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului M.I. împotriva deciziei penale nr. 149 din 06 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 149 din 06 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 06 aprilie 2011 la 21 martie 2012.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 149 din 06 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.I., durata reţinerii şi arestării preventive de la 06 aprilie 2011 la 21 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 843/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 836/2012. Penal → |
|---|
