ICCJ. Decizia nr. 844/2012. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 844/2012
Dosar nr.60333/3/2010
Şedinţa publică din 21 martie 2012
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 133/ F din 3 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 60333/3/2010, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina celor trei inculpaţi în actul de sesizare, în sensul reţinerii şi alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul T.A., la pedeapsa de 3 (trei) ani si 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului T.A. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului T.A. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 861 C. pen. a fost suspendată, sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani şi 4 luni, termen stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul T.A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, potrivit programului întocmit de această instituţie; b) să anunţe, în prealabil, serviciului de probaţiune orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice serviciului de probaţiune, schimbarea locului de muncă; d) să comunice serviciului de probaţiune, informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului T.A. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere.
II. În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.S.S. la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (sase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului B.S.S. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului B.S.S. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 861 C. pen. a fost suspendată, sub supraveghere, executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani şi 6 luni, termen stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul B.S.S. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, potrivit programului întocmit de această instituţie; b) să anunţe, în prealabil, Serviciului de Probaţiune orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice Serviciului de Probaţiune, schimbarea locului de muncă; d) să comunice Serviciului de Probaţiune, informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului B.S.S. asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării pedepsei sub supraveghere. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.S.S. dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză. S-a constatat că inculpatului B.S.S. a fost reţinut şi arestat preventivă din data de 18 noiembrie 2010 până la data punerii efective în libertate.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 80 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.A.M. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 80 C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.A.M. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite cele două pedepse aplicate, în final, inculpatului P.A.M. dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatului P.A.M. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului P.A.M. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului P.A.M.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.A.M. reţinerea şi arestarea preventivă din data de 18 noiembrie 2010 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a 1746 comprimate MDMA şi a cantităţii de 7,20 grame pulbere MDMA, precum şi a unui grinder cu urme de cannabis, rămase în urma analizelor de laborator şi indisponibilizate la I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezilor din data de 07 decembrie 2010. Au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 17 noiembrie 2010, în prezenţa organelor de cercetare penală, martora denunţătoare N.A.L. l-a contactat telefonic pe inculpatul T.A. stabilind să se întâlnească în jurul orei 17,00 în faţa blocului unde locuieşte acesta. Organele de cercetare penală însoţite de martorul asistent şi martora denunţătoare s-au deplasat în zona sus menţionată unde banii înseriaţi au fost predaţi acesteia din urmă în vederea cumpărării a 10 comprimate ecstasy de la inculpatul T.A. În prezenţa organelor de cercetare penală, martora denunţătoare l-a contactat din nou pe inculpat, comunicându-i că a ajuns în faţa blocului. După aproximativ 10-15 minute, din bloc a coborât inculpatul T.A. care s-a îndreptat către martora denunţătoare N.A.L. După o scurtă discuţie, martora denunţătoare i-a înmânat inculpatului T.A. suma de 350 lei, iar acesta i-a predat denunţătoarei o punguţă în care se aflau 10 comprimate de culoare roz. Imediat după realizarea tranzacţiei lucrătorii de poliţie au procedat la imobilizarea inculpatului T.A. În prezenţa martorului asistent T.I., organele de cercetare penală au procedat la efectuarea unei percheziţiei corporale asupra inculpatului, ocazie cu care asupra acestuia a fost descoperită suma de 350 lei, precum şi 10 comprimate de culoare roz ce au fost ridicate în vederea continuării cercetărilor. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 noiembrie 2010 cele 10 comprimate descoperite asupra inculpatului T.A., în urma percheziţiei corporale, conţineau ca substanţă activă 3,4 methyllene dioxymet amfetamine (MDMA). Proba a fost consumată în urma analizelor de laborator. Procedându-se la compararea seriilor bancnotelor descoperite asupra inculpatului T.A., în prezenţa martorului asistent, s-a constatat că seriile acestora corespundeau cu cele consemnate anterior de către organele de cercetare penală în proces-verbal şi folosite la realizarea flagrantului. Martora denunţătoare N.A.L., în prezenţa aceluiaşi martor asistent, a predat organelor de cercetare penală cele 10 comprimate de culoare roz cumpărate de la inculpat. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 noiembrie 2010 cele 10 comprimate cumpărate de către martora denunţătoare de la inculpatul T.A. conţineau ca substanţă activă 3,4 methyllene dioxymet amfetamine (MDMA). Proba a fost consumată în urma analizelor de laborator. Această situaţie de fapt a fost reţinută de către prima instanţă pe baza coroborării declaraţiilor inculpatului T.A., declaraţiilor martorei denunţătoare, declaraţiei martorului asistent T.I., procesului verbal de realizare a flagrantului din data de 17 noiembrie 2010, procesului verbal de înseriere a sumei de 350 lei, proceselor verbale de percheziţionam a martorei denunţătoare N.A.L., rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică şi procesului verbal de redare a discuţiilor în mediu ambiental dintre martora denunţătoare şi inculpatul T.A. cu ocazia tranzacţiei realizate în cauză.
Pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul T.A. a formulat la data de 18 noiembrie 2010 un denunţ împotriva numiţilor P. şi S. cu privire la care a declarat că se ocupă cu comercializarea de droguri de mare risc (ecstasy) în zona Tineretului, fiind de acord să colaboreze cu organele de cercetare penală în vederea tragerii la răspundere penală a acestora. În vederea realizării flagrantului, la data de 18 noiembrie 2010, în prezenţa martorului asistent T.I., organele de cercetare penală au procedat la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor unor bancnote ce compuneau suma de 350 de lei. Lucrătorii de poliţie au efectuat o percheziţie corporală asupra denunţătorului T.A., ocazie cu care s-a stabilit că acesta nu deţine bani, bunuri, înscrisuri, valori ori substanţe interzise de lege la deţinere. În vederea realizării tranzacţiei, în prezenţa organelor de cercetare penală, denunţătorul T.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul B.S.S., acesta din urmă solicitându-i să vină la domiciliul său din Bucureşti. Sub supravegherea organelor de cercetare penală, denunţătorul T.A. s-a deplasat la domiciliul inculpatului B.S.S. unde s-a întâlnit cu acesta. Denunţătorul i-a solicitat inculpatului B.S.S. să-i procure 10 comprimate ecstasy. Întrucât inculpatul B.S.S. a fost de acord, după ce a primit de la denunţătorul T.A. suma de 350 lei în vederea procurării drogurilor, cei doi s-au deplasat către domiciliul inculpatului P.A.M. din Bucureşti, unde denunţătorul a rămas în scara imobilului menţionat, iar inculpatul B.S.S. a urcat cu liftul până la etajul 3 şi a intrat în apartament unde locuia inculpatul P.A.M. După aproximativ 10 minute, în scara imobilului în care se afla denunţătorul T.A. a intrat martorul C.M. Întrucât se cunoşteau, cei doi au început să poarte o discuţie, moment în care martorul C.M. a fost sunat de către inculpatul P.A.M. căruia i-a comunicat că este în scara blocului împreună cu denunţătorul T.A.
Inculpatul P.A.M. i-a solicitat martorului să urce împreună cu denunţătorul T.A. în apartamentul său. Denunţătorul împreună cu martorul C.M. au intrat în apartament unde se aflau inculpaţii P.A.M. şi B.S.S.
După aproximativ un sfert de oră, denunţătorul T.A. împreună cu inculpatul B.S.S. au părăsit apartamentul. In lift, denunţătorul i-a solicitat inculpatului B.S.S. să-i dea cele 10 comprimate ecstasy pentru care îi plătise anterior suma de 350 lei, însă acesta a refuzat pe motiv că se temea să nu fie prins, spunându-i că o să i le dea acasă, după care a scos din buzunar o pungă în care se aflau 101 comprimate ecstasy pe care Ie-a ascuns în lenjeria intimă. Denunţătorul T.A. împreună cu inculpatul B.S.S. au ieşit din scara blocului moment în care acesta din urmă a fost imobilizat de către organele de cercetare penală. În prezenţa martorului asistent T.I. s-a procedat la efectuarea unei percheziţii corporale asupra inculpatului B.S.S., ocazie cu care, asupra acestuia s-a descoperit în lenjeria intimă o pungă în care se aflau 101 comprimate de culoare roz, iar în buzunarul drept al hainei suma de 150 lei formată din 3 bancnote de 50 lei. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 25 noiembrie 2010 cele 101 comprimate conţineau ca substanţă activă 3,4 methyllene dioxymet amfetamine (MDMA). Cantitatea de 86 comprimate rămase în urma analizelor de laborator a fost predată la camera de corpuri delicte din cadrul D.C.J.S.E.O. Procedându-se la compararea seriilor celor trei bancnote descoperite asupra inculpatului B.S.S., s-a constatat că seriile acestora corespundeau cu o parte din seriile bancnotelor consemnate anterior de către organele de cercetare penală în proces-verbal şi folosite la realizarea flagrantului. Denunţătorul T.A., în prezenţa aceluiaşi martor asistent, a fost percheziţionat corporal ocazie cu care s-a stabilit că acesta nu deţine bani, bunuri, înscrisuri, valori ori substanţe interzise de lege la deţinere. În urma percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa inculpatului P.A.M., într-un dulap, s-au descoperit 1650 comprimate de culoare roz, 65 comprimate de culoare roz deschis, 9,08 grame pulbere de culoare roz, un recipient din plastic de culoare galbenă din plastic în interiorul căruia se aflau 4,47 grame resturi vegetale de culoare verde-oliv precum şi un grinder metalic cu urme de substanţă vegetală. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 25 noiembrie 2010, cele 1715 comprimate, precum şi cantitatea de 9,08 grame pulbere de culoare roz conţineau ca substanţă activă 3,4 methyllene dioxymet amfetamine (MDMA), în recipientul din plastic de culoare galbenă se afla cantitatea de 4,47 grame cannabis iar grinderul metalic conţinea urme de THC (tetrahidrocannabinol) substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. Cantităţile de 1660 comprimate MDMA şi 7,20 grame pulbere ce conţine MDMA, precum şi un grinder ce conţinea urme de cannabis rămase în urma analizelor de laborator au fost predate la camera de corpuri delicte din cadrul D.C.J.S.E.O. De asemenea, într-un alt dulap din aceeaşi camera s-a descoperit suma de 200 lei formată dintr-o bancnotă de 100 lei şi 2 bancnote de 50 lei. Procedându-se la compararea seriilor acestor bancnote s-a constatat că seriile acestora corespundeau cu restul seriilor bancnotelor consemnate anterior de către organele de cercetare penală în proces-verbal, altele decât cele descoperite asupra inculpatului B.S.S. Această situaţie de fapt a fost reţinută de instanţă pe baza coroborării declaraţiilor denunţătorului T.A., martorului asistent T.I., inculpaţilor B.S.S. şi P.A.M., procesului verbal de constatare a flagrantului, proceselor verbale de percheziţie corporală şi domiciliară, declaraţiei martorului C.M., procesului verbal de redare a discuţiilor dintre denunţătorul T.A. şi inculpaţii B.S.S. şi P.A.M. şi rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică. În baza art. 334 C. proc. pen. instanţa a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina celor trei inculpaţi în actul de sesizare în sensul reţinerii şi a alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 143/2000 întrucât alin. (2) al art. 2 din Legea nr. 143/2000 reprezintă forma agravată a infracţiunii de trafic de droguri care trebuie raportată la alineatul 1 al aceluiaşi articol ce incriminează forma simplă a acestei infracţiuni. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului T.A. care, la data de 17 noiembrie 2010, a vândut martorei denunţătoare N.A.L. 10 comprimate ecstasy contra sumei de 350 lei şi a deţinut 10 comprimate ecstasy în vederea comercializării întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000; fapta inculpatului B.S.S. care, la data de 18 noiembrie 2010, a deţinut 101 comprimate ecstasy în vederea comercializării întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000. Fapta inculpatului P.A.M. care, la data de 18 noiembrie 2010, a deţinut cantitatea de 1715 comprimate ecstasy (MDMA) şi 9,08 grame pulbere ce conţinea ecstasy (MDMA) în vederea comercializării întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) iar fapta aceluiaşi inculpat, care la data de 18 noiembrie 2010, a deţinut cantitatea de 4,47 grame cannabis în vederea consumului propriu, fără drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Inculpatul P.A.M. a săvârşit faptele deduse judecăţii în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2174 din 17 iunie 2005 a Judecătoriei sectorului 4 definitivă prin Decizia penală nr. 315 din 7 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, fiind liberat condiţionat la data de 28 noiembrie 2006, rămânând un rest de executat de 369 zile.
Constatând întrunite condiţiile răspunderii penale, instanţa de fond i-a condamnat pe inculpaţi la pedeapsa închisorii pentru fiecare infracţiune săvârşită, la individualizarea pedepselor ţinând seama de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 în privinţa inculpatului T.A., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. În privinţa tuturor inculpaţilor, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de săvârşire, persoana inculpaţilor care urmează cursuri universitare şi liceale, inculpatul B.S.S. aflându-se la primul conflict cu legea penală, inculpatului T.A. fiindu-i aplicată sancţiunea amenzii administrative de către procuror la data de 20 mai 2010 pentru art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar inculpatul P.A.M. fiind recidivist postexecutoriu, reţinând circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, respectiv: art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. faţă de inculpatul B.S.S. şi art. 74 alin. (2) C. pen. faţă de inculpatul P.A.M., faptul că acesta este student, avea un loc de muncă, făcând aplicarea art. 76 C. pen. şi stabilind pedepsele sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri inculpatul P.A.M. şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Apelantul Ministerul Public a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate celor trei inculpaţi, cu privire la cuantumul acestora ca urmare a reţinerii nejustificate a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. în privinţa inculpatului B.S.S. şi a celor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. faţă de inculpatul P.A.M., precum şi a modalităţii de executare în privinţa inculpaţilor T.A. şi B.S.S.
În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar s-a arătat că lipsa antecedentelor penale nu constituie un criteriu unic de apreciere a conduitei bune, anterioare săvârşirii infracţiunii, în condiţiile art. 74 lit. a) C. pen., ci reprezintă doar un element ce trebuie coroborat cu altele, cum ar fi existenta unor caracterizări favorabile, audierea unor martori în circumstanţiere, elemente ce nu se regăsesc în cazul de faţă, astfel că nu se poate trage automat concluzia unei comportări anterioare bune a inculpatului B.S.S. Privitor la reţinerea circumstanţelor prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. in favoarea inculpatului P.A.M. se arată că, deşi acesta avea un loc de muncă şi era student la momentul comiterii faptei, considerarea acestor împrejurări drept circumstanţe atenuante trebuie făcută prin raportare la gradul de pericol concret al faptei comise (apreciat ca fiind unul ridicat reliefat de numărul mare de comprimate găsite la domiciliul său dar şi de împrejurarea că acesta este consumator de cannabis de aproximativ un an), la urmările ei, la ansamblul condiţiilor in care a fost săvârşită, precum şi la orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului, care a mai fost anterior condamnat pentru săvârşirea de infracţiuni contra patrimoniului. Referitor la inculpatul T.A. se arată că faptele acestuia prezintă un grad mai ridicat de pericol social întrucât acesta nu se află la primul conflict cu legea penală acesta fiind sancţionat administrativ la 20 mai 2010 pentru art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi în fond, faţă de gravitatea faptelor, de modalităţile şi împrejurările de săvârşire, de persoana acestora aplicarea unor pedepse mai severe orientate către mediu cu executare in regim privativ de libertate. Totodată, se solicită reevaluarea şi proporţionalizarea pedepselor aplicate inculpaţilor în sensul înlăturării discrepanţelor majore dintre cuantumurile pedepselor aplicate celor trei inculpaţi prin raportare la cantităţile de droguri deţinute în vederea comercializării.
Inculpatul P.A.M. prin care a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii şi în fond redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată de către prima instanţă, pe care o apreciază ca fiind într-un cuantum prea mare în raport de circumstanţele sale personale ale inculpatului. Arată că, aşa cum rezultă şi din actele dosarului, a avut în societate un comportament deosebit, a urmat cursurile unei facultăţi şi a formulat un denunţ pentru tragerea la răspundere penală a altor persoane, conştientizând gravitatea faptei, iar condamnarea anterioară nu are nicio legătură cu traficul de droguri, fiind aplicată pentru furt şi comisă pe fondul unei depresii urmare a decesului tatălui său.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea a reţinut următoarele:
În baza propriei analize a probatoriului administrat în cauză, Curtea a apreciat că prima instanţă a reţinut în mod corect atât situaţia de fapt dedusă judecăţii (constând, în esenţă, în aceea că la data de 17 noiembrie 2010 inculpatul T.A. a comercializat 10 comprimate ecstasy contra sumei de 350 lei şi a deţinut 10 comprimate ecstasy în vederea comercializării, la data de 18 noiembrie 2010 inculpatul B.S.S. a deţinut 101 comprimate ecstasy în vederea comercializării iar inculpatul P.A.M. a deţinut cantitatea de 1715 comprimate ecstasy şi 4,47 grame cannabis in vederea comercializării şi a consumului propriu, fără drept), cât şi întrunirea condiţiilor tragerii la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cărora Ie-a fost dată şi în drept o corectă încadrare juridică.
Astfel, convingerea instanţei, dincolo de orice îndoială, că inculpaţii au comis faptele pentru care au fost condamnaţi a avut la bază probe certe de vinovăţie, relevate de: declaraţiile martorilor denunţători N.A.L. şi T.A., declaraţiei martorului asistent T.I., de menţiunile cuprinse in procesele verbale de realizare a flagrantului din datele de 17 şi 18 noiembrie 2010, procesele verbale de înseriere a bancnotelor, procesele verbale de percheziţie corporală şi domiciliară, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică şi procesule verbale de redare a discuţiilor în mediu ambiental, declaraţia martorului C.M. şi ale inculpaţilor T.A., B.S.S. şi P.A.M., care au recunoscut comiterea faptelor şi care au învederat instanţei că înţeleg să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. arătând că recunosc comiterea faptelor reţinute in actul de sesizare şi au solicitat ca judecata să se facă in baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Sub aspectul individualizării pedepselor, Curtea, prin prisma criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a constatat că criticile formulate cu privire la dozarea cuantumului acestora, sunt neîntemeiate, în urma analizării actelor şi lucrărilor existente la dosarul cauzei, reţinând că pedepsele aplicate pentru faptele de comiterea cărora se fac vinovaţi inculpaţii T.A., B.S.S. şi P.A.M. au fost corect individualizate, fiind apte să satisfacă exigenţele dispoziţiilor art. 52 C. pen.
Astfel, s-a reţinut că scopul legii penale poate fi atins, doar atunci când datele ce caracterizează, în mod pozitiv persoana inculpatului sunt apreciate ca atare, aşa încât raportul dintre cuantumul sancţiunii ce trebuie aplicată în vederea reeducării şi scopul său educativ să fie cât mai echilibrat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la proporţionalizarea pedepsei ce se aplică inculpaţilor, instanţa este datoare să ţină seama, cumulativ, de dispoziţiile părţii generale ale codului penal, de limitele speciale de pedeapsă fixate de lege (reduse cu o treime ca urmare a incidenţei alin. (7) al art. 3201 C. proc. pen., respectiv de la 6 ani şi 8 luni la 13 ani şi 4 luni în cazul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de la 4 luni la un an şi 4 luni în cazul infracţiunii de deţinere fără drept de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000), de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de datele ce caracterizează persoana infractorilor şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală (stări, situaţii, circumstanţe).
Astfel, în cazul inculpatului T.A., Curtea a reţinut că acesta a denunţat şi facilitat identificarea şi tragerea la răspundere penală a celorlalţi doi coinculpaţi, că a avut o atitudine sinceră şi de colaborare cu organele de anchetă încă din momentele imediat ulterioare prinderii sale in flagrant, că are un domiciliu stabil, un loc muncă fiind angajat in funcţia de gestionar, urmând totodată cursurile colegiului tehnologic G.C., în societate prezentând un comportament corespunzător, aspecte în raport de care se poate aprecia că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârşi infracţiuni.
În accepţiunea instanţei de apel funcţia de reeducare a pedepsei poate fi realizată numai printr-o justă individualizare a pedepsei, ceea ce presupune stabilirea unei modalităţi de executare care să ţină seama în egală măsură de natura şi gravitatea faptei (în speţă gradul de pericol social fiind unul mediu), dar şi de persoana inculpatului. Scopul pedepsei constând în reinserţia socială a condamnatului nu poate fi atins întotdeauna prin izolarea acestuia de societate.
O pedeapsă prea severă în raport cu criteriile anterior menţionate s-a apreciat că poate fi ineficientă şi poate conduce la obţinerea unui efect contrar celui vizat, reducând perspectivele de reintegrare a persoanei condamnate.
Referitor la inculpatul B.S.S., în acord cu prima instanţă, Curtea a apreciat că în mod justificat a fost reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. căreia i s-a dat eficienţa cuvenită în condiţiile art. 76 C. pen., reţinând că acesta este necunoscut cu antecedente penale (fiind deci la primul contact cu legea penală); este tânăr student în anul II la F.A.P. iar din caracterizarea emisă de aceasta a rezultat că a dovedit seriozitate şi preocupare în asimilarea cunoştinţelor, are o atitudine serioasă şi de respect în relaţiile cu colegii şi cadrele didactice iar în cei doi ani de studiu nu a creat niciun fel de probleme; se bucură de o bună reputaţie în societate (astfel cum rezultă din caracterizările făcute de asociaţia de proprietari, de colegi şi alte persoane cu care inculpatul a venit în contact).
În raport de cele mai sus arătate şi de convingerea instanţei că inculpatul a înţeles pe deplin gravitatea faptei comise, că perioada arestului preventiv şi pronunţarea condamnării constituie un avertisment şi chiar fără executare acesta nu va mai săvârşi infracţiuni, Curtea a constatat că şi modalitatea de executare a pedepsei a fost corect individualizată, în cauză fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 861 alin. (1) C. proc. pen., ţinându-se seama atât de persoana inculpatului B.S.S. cât şi de comportamentul său după comiterea faptei, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere oferind suficiente garanţii.
Şi în privinţa inculpatului P.A.M., instanţa de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei reţinând în mod corect atât starea de recidivă atrasă de condamnarea pentru comiterea de infracţiuni contra patrimoniului cât şi circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., la momentul arestării preventive, acesta fiind student şi având un loc de muncă, prezentând un comportament corespunzător în societate.
Cu toate acestea instanţa de apel a apreciat că circumstanţele personale favorabile acestui inculpat nu justifică o reducere şi mai mare a cuantumului pedepsei aplicate, apreciind că prima instanţă a dat acestora relevanta cuvenită, în contextul ansamblului criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Conchizând, a considerat Curtea că a realiza o corectă individualizare a pedepsei înseamnă a acorda semnificaţia cuvenită tuturor acelor date ce ţin de circumstanţele reale ale faptelor şi de cele personale ale inculpaţilor.
În consecinţă, Curtea în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul P.A.M., soluţie in raport de care inculpatul va fi obligat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare către stat in sumă de 300 lei.
În baza art. 381 C. proc. pen. a dedus reţinerea şi arestarea preventivă în privinţa inculpatului P.A.M. de la 18 octombrie 2010 la zi şi a constatat că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea a menţinut starea de arest a acestui inculpat.
Împotriva acestei decizii în termen legal, a declarat recurs inculpatul P.A.M., criticând Decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul desemnat din oficiu, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi reducerea pedepsei, aplicată inculpatului.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. dar şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte consideră că nu poate avea în vedere critica formulată de către recurentul inculpat P.A.M., întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată acestuia a fost corect individualizată, atât din punct de vedere al cuantumului cât şi a modalităţii de executare, nefiind identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să nu fi fost anterior valorificate de instanţe.
Aşadar, Înalta Curte reţine că, la individualizarea pedepsei de 4 (patru) ani închisoare ce a fost aplicată inculpatului, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, inculpatului P.A.M., care, la data de 18 noiembrie 2010, a deţinut cantitatea de 1715 comprimate ecstasy (MDMA) şi 9,08 grame pulbere ce conţinea ecstasy (MDMA) în vederea comercializării faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) iar fapta aceluiaşi inculpat, care la data de 18 noiembrie 2010, a deţinut cantitatea de 4,47 grame cannabis în vederea consumului propriu, fără drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fără drept, prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), de faptul că inculpatul P.A.M. a săvârşit faptele deduse judecăţii în stare de recidivă postexecutorie în raport de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2174 din 17 iunie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 definitivă prin Decizia penală nr. 315 din 7 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, fiind liberat condiţionat la data de 28 noiembrie 2006, rămânând un rest de executat de 369 zile, de persoana inculpatului, poziţia procesuală a acestuia, care a recunoscut fapta în conformitate cu art. 3201 C proc. pen., însă, scopul educativ al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse întru-un cuantum de 4 ani şi cu executarea în regim de detenţie.
Astfel, Înalta Curte a apreciat că nu au fost identificate alte circumstanţe favorabile inculpatului care să conducă la o reindividualizare a pedepsei, inculpatul având o atitudine procesuală constant sinceră şi cooperantă, la soluţionarea cauzei a uzat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Fată de aceste considerente, Înalta Curte retine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 38514 C. proc. pen., neimpunându-se reducerea pedepsei aplicată inculpatului P.A.M.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.A.M. împotriva deciziei penale nr. 252/ A din 06 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la de la 18 noiembrie 2010 la 21 martie 2012.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.A.M. împotriva deciziei penale nr. 252/ A din 06 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.A.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 noiembrie 2010 la 21 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 848/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 843/2012. Penal → |
|---|
