ICCJ. Decizia nr. 871/2012. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 871/2012
Dosar nr. 7135/100/2011
Şedinţa publică din 22 martie 2012
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 1/A din 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.I., a fost menţinută starea de arest şi dedusă din pedeapsa aplicată arestul preventiv de la 30 iunie 2011 la zi şi a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 584 din 17 noiembrie 2011 a fost condamnat inculpatul P.I. la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei prin sentinţa penală nr. 276 din 14 iunie 2010, pedeapsă pe care a cumulat-o cu prezenta, rezultanta fiind de 10 ani şi 4 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, cu consecinţele prev. de art. 71, 64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 30 iunie 2011 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat corpurile delicte (fila 9 dosar de urmărire penală) înregistrate la poziţia 33/2011 în registrul de corpuri delicte aflat la instanţă.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile T.V.M., reprezentant de curatorul M.G.C., suma de 30.000 lei despăgubiri pentru daune morale.
A fost obligat inculpatul să achite cheltuielile cu asistenţa medicală acordată victimei T.M.M. către Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş” Baia Mare, în sumă de 2956,63 lei.
În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească 2600 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezintă onorariul av. din oficiu G.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş cu nr. 426/P/2011 a fost trimis în judecată inculpatul P.I. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 23/24 iunie 2011 pe fondul unui conflict spontan cu victima T.M., a urmărit-o până la intersecţia străzilor Tisa cu Rodnei, unde a exercitat violenţe asupra acesteia, aruncând cu pietre iar apoi după căderea victimei a lovit-o cu piciorul, cauzându-i leziuni care i-au produs decesul.
Trecând la soluţionarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi anume: procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit la data de 24 iunie 2011 de Poliţia mun. Sighetu Marmaţiei, procesul-verbal de sesizare din oficiu întocmit la aceeaşi dată de Serviciul de Investigaţii Criminale din cadrul I.P.J. Maramureş, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto anexe, constatările preliminarii din 24 iunie 2011 ale Serviciului Medico-Legal Judeţean Baia Mare privind cauza decesului victimei T.M.M., Raportul de expertiză medico-legală nr. 652/135 din 21 iulie 2011 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Baia Mare, procesul-verbal de examinare a tricoului purtat de inculpat la data agresiunii, declaraţiile martorului P.G., procesul-verbal de confruntare dintre inculpat şi martorul P.G., declaraţiile martorilor E.F., P.G., I.A., N.L., D.D., B.I., Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 06 iulie 2011 al I.P.J. Maramureş – Serviciul Criminalistic – laboratorul Poligraf, precum şi mijloacele materiale de probă (piatră, două bucăţi de lemn esenţă brad, briceag) dar şi împrejurarea că inculpatul a recunoscut, însuşindu-şi în integralitate probele administrate, tribunalul a reţinut următoarea stare de fapt:
La data de 23 iunie 2011, în jurul miezului nopţii, inculpatul P.I. însoţit de martorul P.G. s-a întâlnit întâmplător cu victima pe str. General Mociulski din Sighetu Marmaţiei, căreia, pe un ton batjocoritor, înjurându-l, i-a cerut un foc, dar i-a şi luat ţigara pe care aceasta o avea pusă după ureche.
Gestul a deranjat-o pe victimă, care pe lângă că era sub influenţa băuturilor alcoolice suferea şi de afecţiuni psihice destul de grave, aşa că a scos un briceag din buzunar cu care l-a înţepat pe inculpat în zona toracică.
La strigătele inculpatului, martorul P.G. a intrat într-un bloc din apropiere pentru a cere ajutorul unui prieten de-al lor – E.I. Când au ieşit cei doi din scara blocului, scandalul a luat sfârşit în sensul că victima se depărtase deja de acel loc, iar inculpatul plecase s-o urmărească.
Martorul P.G. a plecat şi el după cei doi încercând să-l facă pe inculpat să renunţe la răzbunare, însă nu a reuşit deşi a încercat chiar să-l imobilizeze.
După parcurgerea unei distanţe de peste 800 m., inculpatul a ajuns-o pe victimă în apropierea zonei Liceului nr. 2 şi a început să arunce cu pietre şi cu şipci smulse din gardul şcolii. Victima a ripostat şi ea aruncând cu pietre, moment în care inculpatul a smuls un panou întreg din acelaşi gard, cu care a aruncat spre victimă.
Cu toate că în urma loviturilor primite victima a căzut, inculpatul a continuat s-o lovească în diverse zone ale corpului, după care a abandonat-o în acel loc, unde a rămas în stare de inconştienţă până în jurul orelor 1,30 când a fost transportată la spital unde a decedat la data de 27 iunie 2011.
Conform Raportului de expertiză medico-legală nr. 652/135 din 21 iulie 2011 întocmit de Serviciul Medico-Legal Judeţean Baia Mare „moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningeale şi contuziilor cerebrale cu fractură craniană; leziunile tanato-generatoare s-au putut produce prin lovire cu piatra corp delict, aruncată de la mică distanţă, urmată de căderea victimei la sol; direcţia de aplicare a loviturii tanato-generatoare a putut fi din stânga spre dreapta victimei, în plan frontal şi orizontal, victima fiind în ortostatism, fiind posibil ca victima să cadă la pământ în urma aplicării acestei lovituri; restul leziunilor traumatice – excoriaţii şi echimoze la nivel parietal stâng, pleoapa superioară dreaptă, subclavicular stâng, marginea cubitală a braţului drept, marginea radială deget V mâna dreaptă, frontoparietal stâng şi retroarticular stâng – s-au putut produce prin loviri cu alte corpuri dure, de exemplu picior încălţat, victima fiind căzută la pământ; leziunile pot data din 24 iunie 2011, iar moartea din 27 iunie 2011).
În drept, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen., faptă pentru care instanţa i-a aplicat pedeapsa de 10 ani închisoare cu executare în regim de detenţie şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.
Cum în termenul de încercare dispus prin sentinţa penală nr. 276 din 14 iunie 2010 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei, inculpatul a comis prezenta infracţiune, instanţa în baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării pedepsei de 4 luni închisoare pe care a cumulat-o cu cea aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute 10 ani şi 4 luni închisoare alături de pedeapsa complementară mai sus menţionată.
După aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. instanţa, la individualizarea pedepsei, a mai avut în vedere, pe de-o parte, persoana inculpatului, vârsta acestuia, conjunctura în care a comis infracţiunea, iar pe de altă parte consecinţele acesteia si anume suprimarea unei vieţi.
Raportat la starea de fapt expusă, este evident că cererea inculpatului de a se reţine în favoarea sa circumstanţa atenuantă a provocării este nejustificată. Este adevărat că victima l-a înţepat pe inculpat cu un briceag, cauzându-i leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale, prezentând o plagă tăiată superficială a hemitoracelui stâng, însă acţiunea victimei a fost determinată de atitudinea batjocoritoare a inculpatului care deşi a observat că aceasta suferea de o tulburare psihică, i-a luat ţigara de după ureche, înjurându-l.
De altfel, reacţia inculpatului nu a fost spontană, în sensul art. 73 lit. b) C. pen. şi asta pentru că după acel incident, a plecat în urmărirea victimei, evident în scopul de a se răzbuna pe aceasta.
În aceste condiţii, deşi nu există argumente juridice suficiente pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, aşa cum a solicitat, instanţa de fond a avut în vedere aceste împrejurări şi modul de derulare a evenimentului la dozarea sancţiunii.
În cauză nu există constituire de parte civilă, deşi din căsătoria victimei cu defuncta P.A. a rezultat minorul T.V.M. născut la 13 februarie 1997, minor care în prezent are desemnat un curator, pe numitul M.G.
În lipsa unei cereri de solicitare de despăgubiri civile, instanţa de fond a apreciat ca întemeiată cererea reprezentantului Ministerului Public de a soluţiona latura civilă în scopul de a obliga inculpatul, care şi-a exprimat acordul în acest sens la plata unor despăgubiri în favoarea minorului şi drept urmare stabileşte un cuantum de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, sumă care să compenseze măcar în parte suferinţa minorului cauzată de moartea singurului părinte pe care-l mai avea.
Instanţa l-a obligat pe inculpat să achite şi cheltuielile ocazionate cu asistenţa medicală acordată victimei în cuantum de 2956,63 lei către Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş” Baia Mare.
S-a confiscat de la inculpat corpurile delicte înregistrate la poziţia 33/2011 în registrul de corpuri delicte aflat la instanţă şi-l obligă să se supună prelevării probelor biologice după rămânerea definitivă a sentinţei.
Inculpatul a executat pedeapsa în regim de detenţie, astfel că tribunalul a apreciat că menţinerea măsurii arestării preventive se justifică chiar dacă hotărârea nu este definitivă şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu 30 iunie 2011 la zi.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul P.I. a declarat apel arătând că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare, că a recunoscut comiterea faptei, că mama sa este bolnavă de inimă şi are 2 minori în întreţinere, dar nu are un loc de muncă.
În şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2012, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea apelului şi condamnarea la o pedeapsă într-un cuantum mai redus decât cel aplicat de prima instanţă, ca urmare a individualizării pedepsei conform criteriilor prev. de art. 72 şi 73 lit. b) C. pen.
S-a apreciat că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată de prima instanţă este prea mare raportat la fapta comisă, împrejurările concrete ale comiterii faptei şi scuza provocării care este incidentă în cauză având în vedere că victima l-a înjunghiat pe inculpat cu un briceag, în zona toracică.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art. 378 C. proc. pen., curtea a constatat că apelul nu este fondat şi l-a respins, pentru considerentele expuse în continuare.
Astfel s-a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, susţinută de probatoriul administrat în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că în noaptea de 23 iunie 2011 pe fondul unui conflict spontan cu victima T.M., inculpatul apelant P.I. a urmărit-o până la intersecţia străzilor Tisa cu Rodnei, unde a exercitat violenţe asupra acesteia, aruncând cu pietre, iar apoi după căderea victimei a lovit-o cu piciorul, cauzându-i leziuni care i-au produs decesul la data de 27 iunie 2011.
Analiza obiectivă a probelor administrate a relevat justeţea soluţiei pronunţate de instanţa de fond sub aspectul existenţei faptei şi a vinovăţiei inculpatului apelant P.I. în comiterea acesteia, vinovăţie de altfel recunoscută de inculpat, care a solicitat a fi judecat în procedura reglementată de art. 3201 C. proc. pen., privind recunoaşterea vinovăţiei, punând în evidenţă şi caracterul adecvat al pedepsei aplicate, atât ca şi cuantum cât şi ca modalitate de executare.
Prima instanţă a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise şi de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art. 52 C. pen.
Astfel, potrivit art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea şi a altor persoane în săvârşirea de noi infracţiuni şi nu doar a inculpatului.
Ori un astfel de scop – prevenţia generală în săvârşirea de noi infracţiuni – nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave îndreptate împotriva vieţii persoanelor s-ar aplica pedepse modice.
În cauză nu a fost incidentă circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., respectiv săvârşirea faptei în stare de provocare, având în vedere circumstanţele comiterii faptei, din care nu a rezultat că inculpatul s-ar fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de comportamentul victimei.
De altfel s-a observat că inculpatul a recunoscut comiterea faptei astfel cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu, act în care nu a fost reţinută scuza provocării.
În mod corect a arătat instanţa de fond că nu există argumente juridice suficiente pentru reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, modul de derulare a evenimentului fiind avut în vedere la dozarea sancţiunii.
Acţiunea victimei de înţepare a inculpatului cu un briceag, cauzându-i leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale a fost determinată de atitudinea batjocoritoare a inculpatului care deşi a observat că victima suferea de o tulburare psihică, i-a luat ţigara de după ureche, înjurându-l.
Instanţa de fond a manifestat suficientă clemenţă faţă de inculpat aplicându-i o pedeapsă situată la nivelul limitei minime reduse cu o treime ca efect al reţinerii prevederilor art. 3201 C. proc. pen., în condiţiile în care fapta comisă a fost sancţionată cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar prin reducerea cu o treime limitele sunt închisoarea de la 10 ani la 16 ani şi 8 luni şi interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa finală de 10 ani şi 4 luni este urmarea săvârşirii de către inculpat a prezentei fapte în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 276/2010 al Judecătoriei Sighetu Marmaţiei pentru infracţiunea de lovire, în condiţiile art. 83 C. pen. pedeapsa anterioară fiind cumulată aritmetic cu pedeapsa aplicată pentru fapta din prezentul dosar penal.
Condamnarea anterioară a inculpatului apelant P.I. pentru infracţiunea de lovire a conturat înclinaţia spre o conduită violentă a acestuia.
Raportat la caracterul imprevizibil al comportamentului uman, riscul repetării unor fapte similare a fost crescut dacă pentru fapte de o extremă gravitate şi violenţă, ce au avut ca urmare decesul unui om, sancţiunea aplicată a fost una modică.
În cazul concret reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului apelant P.I. nu s-a impus, deoarece ar fi afectat justul echilibru dintre gravitatea faptei şi pedeapsa aplicată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a solicitat reindividualizarea pedepsei.
A invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazului de casare invocat, constată că recursul formulat este nefondat.
Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă egală în cuantum cu minimul special al pedepsei prevăzute de lege, după reducerea cuantumului cu 1/3, conform dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., deşi violenţele săvârşite nu aveau nicio justificare, iar inculpatul fusese condamnat anterior la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru o infracţiune de lovire.
Cum în cauză nu s-au putut reţine circumstanţe atenuante, o reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii ei, ar însemna aplicarea unei pedepse nelegale.
De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul şi în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.I. împotriva deciziei penale nr. 1/A din 9 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, Secţia Penală şi de Minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 30 iunie 2011 la 22 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 870/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 872/2012. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
