ICCJ. Decizia nr. 872/2012. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 872/2012
Dosar nr. 3380/112/2011
Şedinţa publică din 22 martie 2012
Asupra recursurilor de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 104 din 19 octombrie 2011, Tribunalul Bistriţa Năsăud, l- a condamnat inculpatul Ş.A.S. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicare art. 3201 C. proc. pen., cu executare în regim de detenţie, menţinând starea de arest şi deducând prevenţia de la 12 februarie 2011 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de daune morale câte 15.000 euro către părţile civile R.D., R.E. şi C.M.
S-a constatat achitarea integrală a pretenţiilor materiale ale părţilor civile R.D., R.E., C.M. şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că la data de 11 februarie 2011, în jurul orei 23,00, victima R.P. însoţit de martorii U.L.R., C.S. şi D.A., precum şi inculpatul Ş.A.S. împreună cu martorul C.S. s-au deplasat la barul „M.E." din municipiul Bistriţa, unde după o oră a venit şi martora B.O.C., prietena inculpatului, care avusese anterior o relaţie cu martorul D.A.
Sesizând că în bar se afla şi martorul D.A., inculpatul, care avusese un conflict cu acesta generat de faptul că o aborda în continuare pe martora B.O.C., deşi nu mai erau prieteni, a încercat să se împăca cu martorul care însă a refuzat.
La un moment dat, martorul D.A. i-a expediat martorei un B.O.C. un sms prin care o întreba „Mă duci scurt până acasă?", ulterior primirii mesajului aceasta împreună cu inculpatul au plecat şi o dată ajunşi în maşină i-a povestit prietenului său cele întâmplate, motiv pentru care inculpatul s-a reîntors în bar, fiind secondat de martoră.
Găsindu-l pe martorul D.A., inculpatul l-a luat de după gât, l-a scos afară, ducându-l în parcare la autoturismul martorei B.O.C., unde l-a împins şi i-a făcut reproşuri cu privire la mesajul trimis, timp în care s-au apropiat de ei martorul S.D. şi victima R.P. care au intervenit pentru a-i împiedica să se bată, victima punând chiar mâna pe inculpat, moment în care acesta a împins-o cu pieptul, îndreptându-se astfel înspre un şanţ aflat la marginea parcării. Victima şi inculpatul s-au împins reciproc, iar la un moment dat acesta din urmă i-a aplicat lui R.P. o puternică lovitură cu pumnul în zona abdominală dreaptă, care l-a destabilizat, imediat căzând pe spate în şanţ, fiind secondat de inculpatul care s-a dezechilibrat şi a căzut peste victimă, ridicându-se rapid în picioare.
Ieşind din şanţ, inculpatul Ş.A. l-a văzut în apropriere pe martorul D.A., motiv pentru care a intenţionat să continue conflict, însă au intervenit martorul S.D.H. şi alte persoane strânse la faţa locului, care au pus capăt incidentului, astfel că, la insistenţele acestora, inculpatul a urcat în autoturismul martorei B.O.C. plecând.
Victima care ieşise din canal s-a ghemuit lângă un autoturism fiindu-i rău, motiv pentru care martorul D.A. a ridicat-o şi a dus-o în bar pentru a-l căuta pe martorul U.L.R., împreună urmând să o ducă acasă.
În timp ce martorul D.A. îl căuta pe martorul U.L.R., victima, căzând pe jos, a fost ridicată şi dusă la un taxi de persoane necunoscute, fiind transportată iniţial înspre domiciliul de martorul M.O.V., şoferul autoturismului, împreună cu ceilalţi doi martori, iar, întrucât pe drum starea acesteia s-a înrăutăţit aspect rezultat din faptul că „gemea" şi „horcăia", a fost condusă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa, unde a suferit o intervenţie chirurgicală, ocazie cu care a decedat.
Conform raportului de expertiză medico-legală SML Bistriţa rezultă că moartea victimei R.P. a fost violentă, datorându-se unei hemoragii interne masive, consecutivă unei dilacerări hepatice în cadrul unui traumatism toraco-abdominal, leziunea tanatogeneratoare directă din zona abdomen - ficat putând fi produsă prin lovire directă cu un corp dur, fiind exclusă posibilitatea producerii prin lovire şi comprimare a regiunii descrise prin căderea agresorului pe faţa ventrală a victimei în timpul altercaţiei.
Raportul de autopsie dispus ulterior în cauză a constatat că moartea lui R.P. s-a datorat hemoragiei interne masive consecutiv dilacerării hepatice în cadrul unui traumatism toraco-abdominal, dilacererea şi leziunea tanatogeneratoare producându-se cel mai probabil prin lovire directă cu corp dur (pumn, genunchi, picior etc.), concluziile acestuia fiind confirmate şi de suplimentul de expertiză medico-legală efectuat la solicitarea inculpatului.
Ulterior sesizării instanţei cu rechizitoriu, s-a depus la dosar „Nota Expertală", întocmită de expertul medico-legal D.P.M., medic primar legist în cadrul I.M.L. Cluj-Napoca, căruia parchetul i-a permis să asiste la efectuarea expertizei medico-legală, potrivit căreia moartea victimei a fost violentă şi cauzată de hemoragia internă prin ruptură hepatică, leziunile tanatogeneratoare (ruptura şi dilacerarea hepatică), precum şi cele toracice (hemopneumontoracele), consecinţă a leziunilor pulmonare neconsemnate la autopsie dar confirmate de către examenul histopatologic, s-au putut produce prin decelare bruscă (cădere pe fundul şanţului) urmată de compresiune între corpul „agresorului" şi planul dur al solului, fiind exclusă producerea unor leziuni pe o suprafaţă atât de extinsă şi de o astfel de gravitate printr-o singură lovitură de pumn, întrucât chiar dacă s-ar accepta că ar fi fost aplicată cu o intensitate suficientă pentru a produce leziuni atât de grave (dilacerare hepatic), ar interesa o suprafaţă mult mai mică şi în mod obligatoriu ar trebui să fie însoţită de leziuni ale părţilor moi ale peretelui abdominal (ţesut celular, perete muscular ), de tipul infiltratelor sanguine.
Prima instanţă a constatat că doar martora B.O.C. a surprins integral incidentul, ceilalţi martori audiaţi relatând doar secvenţe sau momente izolate care însă coroborate conduc la concluzia că victima a fost la început împinsă cu pieptul de către inculpat până lângă marginea şanţului, unde acesta i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în zona abdominală dreaptă, în urma căreia s-a dezechilibrat şi a căzut în şanţ pe spate, imediat deasupra ei căzând şi inculpatul, care probabil a alunecat din cauza gheţuşului de la marginea şanţului şi s-a ridicat şi a ieşit imediat din şanţ, fără să o mai agreseze, variantă care nu a fost exclusă nici de declaraţiile inculpatului.
S-a mai reţinut că în raport de concluziile „Notei Expertală", leziunea tanatogeneratoare (ruptura şi dilacerarea hepatică) precum şi leziunile toracice (hemopneumontoracele), consecinţă a leziunilor pulmonare neconsemnate la autopsie, dar confirmate de către examenul histopatologic, s-au putut produce prin decelare bruscă (cădere pe fundul şanţului ), urmată de compresiune între corpul „agresorului" şi planul dur al şanţului, fiind exclusă producerea unor leziuni pe corpul victimei, pe suprafaţa atât de extinsă şi de o astfel de gravitate, prin aplicarea unei singure lovituri de pumn, motiv pentru care s-a apreciat că activitatea inculpatului se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
În acest context s-a arătat că inculpatul Ş.A.S. a lovit victima, un tânăr în vârstă de 22 de ani, cu constituţie scheletică, cu pumnul, în zona abdominală dreaptă, cauzându-i astfel o hemoragie internă masivă prin ruptură hepatică, care a dus în scurt timp la deces, acţiune violentă caracterizată cu intenţia de a cauza o suferinţă neînsemnată, dar al cărei rezultat, respectiv moartea victimei, s-a datorat depăşirii acestei intenţii, deci culpei.
În raport de circumstanţele concrete în care s-a derulat agresiunea exercitată de inculpat, instanţa de fond a apreciat că în plan subiectiv inculpatul nu a urmărit să ia viaţa victimei, ci doar să-i aplice o corecţie pentru faptul că a intervenit în conflictul pe care-l avea cu martorul D.A., acesta nemaifiind în măsură, pe fondul consumului de alcool şi al drogurilor, să-şi controleze comportamentul impulsiv, reacţionând cu disproporţionat.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret şi circumstanţele de comitere a faptei, urmările cauzate şi datele care caracterizează persoana inculpatului, care s-a judecat conform procedurii simplificate a recunoaşterii de vinovăţie.
Deşi instanţa de fond a constatat că inculpatul este infractor primar, a avut o poziţie sinceră, plătind valoarea despăgubirile civile pretinse de părţile civile, nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea acestuia în condiţiile în care în mai multe rânduri inculpatul a fost sancţionat contravenţional pentru fapte de violenţă, a uzat de dreptul la tăcere în faza de urmărire penală, schimbându-şi atitudinea abia în cursul cercetării judecătoreşti ca urmare a faptului că declaraţiile martorilor oculari susţineau vinovăţia sa, motiv pentru care a invocat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., iar achitarea cheltuielilor de spitalizare şi a daunelor materiale nu sunt suficiente pentru a coborî pedeapsa sub limita minimă specială prevăzută de lege în raport de gravitatea faptei.
S-a constatat că trăsăturile native inculpatului sunt caracterizate prin altruism, preocupări cu caracter umanitar, acesta participând în calitate de salvamontist la salvarea vieţilor omeneşti, dar şi că a manifestat regret pentru fapta comisă, fără însă ca aceste împrejurări să înlăture faptul că un tânăr de 22 de ani a fost ucis pentru că a intervenit cu bună credinţă, nerecurgând la acte violente, în scopul aplanării conflictului dintre prietenului său şi inculpat, care la data incidentului se afla sub influenţa alcoolului şi a drogurilor potrivit raportului de constatare medico-legal din 9 martie 2011.
Sub aspectul laturii civile, în raport de suferinţele psihice provocate părţilor civile prin moartea victimei, instanţa de fond a obligat inculpata la plata de daune morale către acestea, dar nu în cuantumul solicitat întrucât le-a apreciat ca fiind exagerate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, părţile civile R.D., R.E. şi C.M. şi inculpatul Ş.A.S.
Părţile civile au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de omor calificat deoarece zona vizată, intensitatea loviturilor erau apte să producă moartea victimei cu atât mai mult cu cât inculpatul avea un fizic mult mai dezvoltat decât aceasta, fiind boxer, iar în subsidiar, majorarea pedepsei date fiind circumstanţele agravante în care s-a comis fapta, respectiv în loc public, sub influenţa băuturilor alcoolice şi a unor substanţe stupefiante şi de o persoană care a mai fost sancţionată contravenţional pentru acte de violenţă.
Inculpatul a solicitat redozarea pedepsei ca urmare a incidenţei circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen., cu consecinţa suspendării executării pedepsei.
Prin decizia penală nr. 216/A din 05 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj - Secţia Penală şi de Minori a admis apelul părţilor civile R.D., R.E. şi C.M., a desfiinţat în parte, pe latură civilă, hotărârea atacată şi rejudecând, a majorat cuantumul daunelor morale acordate de la câte 15.000 euro la câte 25.000 euro sau echivalentul în lei data plăţii către părţilor civile R.D., R.E. şi C., menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale şi starea de arest a inculpatului, deducând prevenţia la zi şi respingând ca nefondat apelul acestuia.
Instanţa de apel a constatat că la termenul din 05 octombrie 2011, înainte de începerea cercetării judecătoreşti inculpatul a declarat că recunoaşte fapta aşa cum a fost reţinută în sarcina sa rechizitoriu, astfel că în mod corect s-a stabilit că sunt incidente dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., iar starea de fapt necontestată a fost amplu expusă în baza probelor administrate la urmărire penală, respectiv nota expertală întocmită de dr. D.P.M., medic primat legist în cadrul I.M.L. Cluj-Napoca, raportul de constatare medico - legală, declaraţiile martorilor oculari şi cele ale inculpatului.
S-a mai reţinut că şi încadrarea juridică dată faptei inculpatului este legală şi temeinică întrucât din probele administrate rezultă cu certitudine că acesta nu a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei, în condiţiile în care a aplicat doar o lovitură cu pumnul în zona ficatului, apoi, alunecând pe gheaţă, a căzut într-un şanţ peste victimă.
S-a constatat că pedeapsa a fost just individualizată având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, atitudinea de recunoaştere materializată în reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime prin aplicarea procedurii simplificate, vârsta relativ apropiată dintre victimă şi inculpatul, concluziile referatului de evaluare şi al raportului de asistenţă psihologică, achitarea integrală a daunelor materiale, dar şi caracterul violent al inculpatului care a fost sancţionat contravenţional pentru acte de violenţă şi care este consumator de băuturi alcoolice şi de substanţe stupefianta.
În aceste condiţii s-a apreciat că în mod corect nu au fost aplicate circumstanţe atenuante.
Sub aspectul cuantumului daunelor morale s-a considerat că se impune majorarea acestora în raport de disponibilitatea inculpatului de a le achita şi de practica judiciară în materie, la stabilirea acestora fiind necesare criterii obiective ca situaţia materială a victimei, contribuţia la veniturile familiei, dar şi posibilităţile inculpatului pentru a nu se ajunge la o îmbogăţire iară justă cauză a părţilor civile, motiv pentru care s-au acordat câte 25.000 euro către fiecare parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen, recurs părţi civile R.D., R.E. şi C.M. şi inculpatul Ş.A.S.
Părţile civile au criticat greşita încadrarea juridică dată faptei, întrucât din circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, obiectul vulnerant, intensitatea loviturii, zona vizată, rezultă că acţiunea inculpatului se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de omor calificat.
Au mai arătat că în raport de gravitatea faptei, urmarea produsă şi gradul de pericol social concret ridicat, dar şi de caracterul violent al inculpatului se impune majorarea cuantumului pedepsei, dar şi a daunelor morale dat fiind şi prejudiciu psihic pe care l-au suferit.
Inculpatul Ş.A.S. a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege având în vedere poziţia de recunoaştere, recuperarea prejudiciului, comportamentul avut în societate şi pregătirea profesională, cu consecinţa suspendării executării pedepsei într-una din modalităţile reglementate de legea penală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 17, 14 şi 18 C. proc. pen., precum şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursurile declarate de părţi civile R.D., R.E. şi C.M. şi inculpat Ş.A.S., ca nefondate pentru următoarele considerente:
Spre deosebire de infracţiunea de omor, care se comite numai cu intenţie directă sau indirectă, infracţiunea de vătămări cauzatoare de moarte se săvârşeşte cu praeterintenţie, caracterizată prin intenţie în ceea ce priveşte acţiunea de lovire şi culpă în ce priveşte rezultatul.
La stabilirea intenţiei cu care s-a acţionat trebuie avute în vedere, între altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost îndreptate actele de violenţă, intensitatea acestora, precum şi gravitatea leziunilor produse.
În speţă, în raport de împrejurările comiterii faptei şi urmările produse, înalta Curte constată că inculpatul Ş.A.S. a acţionat cu intenţia de a lovi victima, moartea acesteia fiind un rezultat care a depăşit intenţia sa.
Astfel, mesajul trimis de martorul D.A. prietenei inculpatului Ş.A.S. a generat un conflict spontan între cei doi, care s-au împins reciproc în parcarea barului, ulterior intervenind victima în scopul de a pune capăt incidentului, moment în care inculpatul a împins-o cu pieptul spre marginea şanţului şi i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona abdominală dreaptă, care a destabilizat-o, aceasta căzând pe spate în şanţ, fiind urmată de inculpatul care a alunecat pe gheaţă şi s-a prăbuşit peste victimă.
Lovirea victimei cu pumnul în zona abdominală dreaptă nu implică previziunea probabilităţii proiectării acesteia cu în şanţ şi a alunecării inculpatului peste ea, întrucât nici modul şi mijlocul utilizat pentru executarea loviturii, nici regiunea în care s-a aplicat nu sunt de natură, în cazuri obişnuite, să conducă la producerea decesului.
Prin urmare, este evident că moartea victimei a fost cauzată de inculpatul Ş.A.S. care a acţionat cu intenţie depăşită, întrucât i-a aplicat cu intenţie lovitura din zona abdominală, dar nu a prevăzut din culpă rezultatul survenit, motiv pentru care, înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., activitatea inculpatului circumscriindu-se elementelor constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Verificând motivul de recurs privind cuantumul daunelor morale, înalta Curte consideră că părţile civile au criticat în realitate greşita soluţionare a laturii civile, împrejurare care se încadrează formal în dispoziţiile de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
Cuantumul despăgubirilor civile nu poate fi modificat în recurs decât în ceea ce priveşte daunele materiale, iar nu şi cele morale, care sunt stabilite de instanţele învestite cu judecarea fondului în urma propriului proces de apreciere a tuturor circumstanţelor cauzei, şi numai în măsura în care se constată existenţa unei grave erori de fapt sub aspectul laturii civile, concretizată într-o contradicţie evidentă, esenţială si necontroversată între probele administrate si cele reţinute de instanţele inferioare.
Or, în speţă nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. în condiţiile în care părţi civile R.D., R.E. şi C.M. critică cuantumul redus al daunelor morale ce i-au fost acordate de instanţa de prim control judiciar, întrucât stabilirea prejudiciului moral suferit în urma decesului fiului, respectiv fratelui şi cuantificarea în bani este o chestiune de apreciere, fiind atributul exclusiv al instanţelor care pot examina cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, neputând fi pusă în discuţie în calea de atac a recursului.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înăuntrul limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanţei atributul de a proporţionaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta şi făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancţiunea să fie capabilă să-şi atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen.
Astfel, înalta Curte constată că, în cauză, instanţele inferioare au făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Ş.A.S. atât sub aspectul cuantumului cât şi sub cel al modalităţii de executare, cu luarea în considerare, în egală măsură, atât a împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracţională, cât şi a datelor care caracterizează persoana acestuia.
A fost avută în vedere gravitatea faptei ce rezidă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, importanţa valorilor sociale lezate prin comiterea acesteia, respectiv integritatea şi viaţa persoanei, urmarea produsă (decesul victimei), dar şi caracterul agresiv al inculpatului care, deşi nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost anterior, în mai multe rânduri, sancţionat contravenţional pentru acte de violenţă, precum şi faptul că a acţionat sub influenţa băuturilor alcoolice şi a stupefiantelor, aşa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar.
În acest context, înalta Curte apreciază că lipsa condamnărilor penale, recuperarea prejudiciului material, activitatea de salvamontist desfăşurată, care implică salvarea de vieţi nu se înfăţişează ca elemente suficient de relevante pentru a justifica reducerea pedepsei sub minimul special, cu consecinţa schimbării modalităţii de executarea, în raport de gravitatea şi natura infracţiunii.
De altfel, poziţia de recunoaştere a faptei de către inculpatul Ş.A.S. a fost deja valorificată la momentul individualizării prin stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege în condiţiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen.
În plus, datele nefavorabile care caracterizează persoana inculpatului, respectiv sancţiunile contravenţionale aplicate pentru acte de violenţă, consumul băuturilor alcoolice şi de substanţe stupefiante au fost deja avute în vedere ca elemente de agravare a tratamentului sancţionator, în condiţiile în care nu s-a stabilit o pedeapsă cel puţin egală cu minimul special, astfel cum a fost redus conform dispoziţiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., care ar fi permis suspendarea executării pedepsei.
În consecinţă, faţă de considerentele dezvoltate anterior, înalta Curte apreciază că nu se justifică stabilirea unor sancţiuni penale mai severe aşa cum au solicitat părţile civile, dar nici mai blândă, cuantumul pedepsei şi modalitatea de executare, fiind apte să asigure reeducarea inculpatului Ş.A.S. şi realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
Constatând, aşadar, că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen. şi nici nu se regăseşte vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile R.D., R.E. şi C.M. şi inculpatul Ş.A.S., deducând prevenţia la zi pentru inculpat.
Având în vedere că recurenţii sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii părţi civile R.D., R.E. şi C.M. şi recurentul inculpat Ş.A.S. împotriva deciziei penale nr. 216/A din 05 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj - Secţia Penală şi de Minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat Ş.A.S., durata reţinerii şi a arestării preventive a acestuia, de la 12 februarie 2011 la 22 martie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele părţi civile la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 871/2012. Penal | ICCJ. Decizia nr. 877/2012. Penal → |
|---|
