ICCJ. Decizia nr. 958/2012. Penal

Decizii penale ICCJ 2012

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 958/2012

Dosar nr. 766/1372/2008

Şedinţa publică din 29 martie 2012

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 61/A din 19 aprilie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru minori şi familie Braşov, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov împotriva sentinţei penale nr. 34/S din data de 23 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov pe care a desfiinţat-o, sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate inculpaţilor D.C.L., M.C. şi M.L.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001.

Rejudecând în aceste limite, a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpaţilor după cum urmează:

1.pentru inculpatul D.C.L.:

- 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani;

-10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 ani;

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani;

-1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 3 lit. b) C. pen.;

-1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 aprobată prin Legea nr. 250/2002 cu aplicarea art. 42 alin. (2) C. pen. (5 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

-1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. raportat art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

-1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);

- un spor de 2 ani închisoare.

2. pentru inculpatul M.C.:

- un spor de 1 an închisoare.

3. pentru inculpatul M.L.I.:

- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani;

- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani;

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani;

A majorat pedepsele principale aplicate inculpaţilor D.C.L., M.C. şi M.L.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 de la 6 ani închisoare la 7 ani închisoare.

A menţinut celelalte pedepse principale şi complementare aplicate inculpaţilor D.C.L., M.C. şi M.L.I. şi în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele mai sus stabilite şi a aplicat inculpaţilor următoarele pedepse:

1. pentru inculpatul D.C.L. pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare la care adaugă sporul de 2 ani închisoare şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 ani,după executarea pedepsei principale;

2. pentru inculpatul M.C. pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare la care a adăugat un spor de un an închisoare şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

3. pentru inculpatul M.L.I. a dispus să execute pedeapsa finală de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

A respins apelurile declarate de către părţile vătămate D.S.F., H.A. şi T.A. şi cele declarate de către inculpaţii D.C.L., M.L.I. şi M.C. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpaţii D.C.L., M.L.I. şi M.C. şi a constatat că inculpatul P.Ş. a fost arestat preventiv în lipsă în baza mandatului de arestare preventivă din 2 iunie 2005 emis de către Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.

În baza art. 189 C. proc. pen., a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Braşov a sumei 2.150 RON de reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu desemnaţi pentru inculpaţi şi părţile vătămate(două onorarii de 400 RON fiecare şi 9 onorarii de câte 150 RON fiecare), sumă în care s-a inclus cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelanţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut că prin sentinţa penală nr. 34 din 23 februarie 2010, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, a dispus următoarele:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului D.C.L. prin actul de sesizare a instanţei din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale) şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., respectiv din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen..

A admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, şi în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpatului D.C.L., în sensul înlăturării prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 18 din Legea nr. 508/2004.

I. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpatul D.C.L. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trecere ilegală a frontierei de stat.

În baza art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (5 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen., raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), condamnă pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus şi a aplicat inculpatului D.C.L. pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, pedeapsă la care a adaugă un spor de 2 (doi) ani închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen..

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi ţara, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze.

S-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, şi în consecinţă:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpatului M.C., în sensul înlăturării prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 18 din Legea nr. 508/2004.

II. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul M.C. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite mai sus şi s-a aplicat inculpatului M.C. pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, pedeapsă la care adaugă un spor de 1 (un) an închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen..

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate prin prezenta durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, cu începere de la data de 17 mai 2005 şi până la data de 14 iunie 2006 şi în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţine măsura obligării inculpatului de a nu părăsi ţara, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze.

III. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul M.L.I. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus şi s-a aplicat inculpatului M.L.I. pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii aplicate prin prezenta.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen..

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), scade din durata pedepsei închisorii aplicate prin prezenta durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, cu începere de la data de 09 februarie 2008 şi până la data de 25 iulie 2008 şi în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi ţara, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze.

IV. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.Ş. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus şi s-a aplicat inculpatului P.Ş. pedeapsa cea mai grea, de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 5 (cinci) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţei penale nr. 188 din 22 octombrie 1999 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 1396 din 31 martie 2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a dispus contopirea restului de pedeapsă rămas de executat, de 726 de zile, cu pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen..

S-a constatat că inculpatul P.Ş. a fost arestat preventiv în lipsă la data de 02 iunie 2005, conform mandatului de arestare preventivă din 02 iunie 2005 emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov.

S-a constatat că persoana vătămată S.E.M. nu s-a constituit parte vătămată sau parte civilă în cauză şi părţile vătămate C.D., B.S.O., T.A., D.S.F., H.A., B.R., M.S.M., B.A.M. şi E.N. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpaţii D.C.L., M.C. şi M.L.I. a echivalentului în RON a sumei de câte 11.000 euro fiecare, la cursul de referinţă stabilit de Banca Naţională a României în ziua plăţii.

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003, art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.Ş. a echivalentului în RON a sumei de 3.600 euro, la cursul de referinţă stabilit de Banca Naţională a României în ziua plăţii.

În baza art. 170 C. proc. pen., raportat la art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea menţiunilor false înscrise pe paşaportul simplu românesc emis de S.E.I.P. Braşov la data de 05 noiembrie 2002 pe numele M.D.A..

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat inculpaţii D.C.L., M.C., M.L.I. şi P.Ş. la plata sumei de câte 2.000 de RON fiecare, în favoarea statului, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma totală de 3.000 de RON reprezintă cheltuieli din faza de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. la data de 06 martie 2006, în Dosarul nr. 59/D/P/2006, şi înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 07 martie 2006, sub nr. vechi Dosar 98/P/2006, Dosar nou nr. 766/1372/2008, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor:

- D.C.L., pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale) şi art. 18 din Legea nr. 508/2004; trafic de minori, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004; trecere ilegală a frontierei de stat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002; trecere ilegală a frontierei unui stat străin, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (5 acte materiale); fals privind identitatea, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale); complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen..

- M.C., pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale) şi art. 18 din Legea nr. 508/2004; trafic de minori, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen..

- M.L.I., pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale); trafic de minori, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..

- P.Ş., pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003; trafic de persoane, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale), toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen..

Iniţial, inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 78/D/P/2005 întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov, dosarul fiind înregistrat pe rolul tribunalului specializat la data de 11 iulie 2005, sub nr. 88/P/2005. Prin sentinţa penală nr. 61 din 20 decembrie 2005 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 16/R/MF/08 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, în Dosarul nr. 433/P/R/MF/2005, în baza art. 332 C. proc. pen., s-a dispus restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov, care va proceda conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen., şi anume va lua măsuri ca urmărirea să fie făcută de organul competent, Structura Centrală Bucureşti a D.I.I.C.O.T. În considerentele acestei hotărâri, s-a reţinut că, raportat la starea de fapt reţinută prin rechizitoriu, se poate considera că activitatea infracţională a acestor inculpaţi, în ceea ce priveşte infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, s-a desfăşurat în circumscripţia mai multor curţi de apel. Pentru restul infracţiunilor pentru care sunt cercetaţi cei patru inculpaţi, tribunalul specializat a constatat că organul de urmărire penală a fost cel competent, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 508/2004, până în momentul în care prin ordonanţa procurorului din data de 04 iulie 2005 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de toţi inculpaţii, relativ la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (Dosar nr. 88/P/2005). Ca urmare a hotărârii de restituire, în cauză a fost întocmit un nou rechizitoriu de organul competent: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. la data de 06 martie 2006, în Dosarul nr. 59/D/P/2006. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov la data de 07 martie 2006, sub nr. vechi Dosar 98/P/2006, Dosar nou nr. 766/1372/2008.

În esenţă, s-a reţinut că în perioada 10 decembrie 2003 - 15 septembrie 2004, a activat în România şi Spania un grup infracţional organizat, ai cărui membrii au fost inculpaţii D.C.L., M.C., M.L.I. şi P.Ş.. Scopul înfiinţării şi funcţionării acestei reţele a fost racolarea din România a unor persoane de sex femeiesc care să fie exploatate prin practicarea prostituţiei în Spania, iar profiturile realizate să fie însuşite de membrii grupării.

Acest scop, care se circumscrie sferei ilicitului penal, a fost atins în ceea ce le priveşte pe părţile vătămate C.D., S.E.M., B.S.O., T.A., H.A., B.R., D.S.F., M.S.M., B.A.M. şi E.N., victime cu vârste cuprinse între 16 şi 22 de ani.

Împărţirea rolurilor între componenţi s-a menţinut pe toată durata funcţionării reţelei; astfel, atribuţiile fiecărui membru erau următoarele:

1. Inculpatul D.C.L. a avut rolul de coordonare a activităţii infracţionale desfăşurate în Spania; a făcut parte din grupare încă de la început; a asigurat cazarea victimelor, transportul acestora la şi de la locul unde se practică prostituţia, supravegherea victimelor pe timpul cât acestea se aflau la locul de muncă, colectarea şi împărţirea beneficiilor ilicite. După arestarea sa în Spania, în luna septembrie 2004, reţeaua a căzut, iar părţile vătămate au ieşit din sfera de influenţă a membrilor rămaşi în libertate.

2. Inculpatul M.C. a fost liderul părţii din România a reţelei, precum şi finanţatorul acţiunilor desfăşurate atât pe teritoriul României cât şi al Spaniei. A participat în mod activ, în postura de coordonator, la activităţile de racolare, transport şi călăuzire a părţilor vătămate pe relaţia România - Spania. A contribuit la instaurarea şi menţinerea, uneori prin forţă, a controlului asupra părţilor vătămate. Şi-a însuşit, în interes personal, o bună parte din profiturile ilicite realizate pe perioada funcţionării grupării.

3. Inculpatul M.L.I. s-a alăturat grupării în cursul lunii februarie 2004; s-a situat pe un palier intermediar între cel de comandă (inculpaţii D.C.L. şi M.C.) şi cel de execuţie (inculpatul P.Ş.).A adus la îndeplinire, în principal, activităţi de racolare, călăuzire şi transport a părţilor vătămate; a contribuit în mod susţinut la aservirea şi păstrarea sub control a victimelor traficate.

4. Inculpatul P.Ş. a aderat la asociaţia infracţională în cursul lunii februarie 2004, în calitate de executant. În faza iniţială, a avut atribuţii legate de racolarea părţilor vătămate. Începând cu luna mai 2004, s-a stabilit în Spania unde a executat, în mod direct, activităţi de supraveghere a părţilor vătămate şi colectare a sumelor obţinute de către acestea. Nu avea o cotă-parte din încasări, ci era remunerat lunar cu o sumă fixă. Pe cont propriu, a perceput anumite sume de la părţile vătămate, cu titlul de taxe de protecţie şi pentru a adopta faţă de ele o atitudine mai moderată.”

Întreaga activitate infracţională a celor patru inculpaţi s-a desfăşurat, conform actului de sesizare, astfel:

1. „La data de 30 ianuarie 2002, inculpatul D.C.L. s-a liberat dintr-o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208, 209 C. pen., iar la data de 17 iulie 2002 a părăsit teritoriul României, stabilindu-se în Spania. Inculpatul s-a angajat, mai întâi ca şofer şi ulterior ca body-guard la clubul de noapte „T.” din localitatea Santiago de Compostela, Galicia.

În perioada octombrie - noiembrie 2003, inculpatul D.C.L., aflat în Spania, l-a contactat telefonic pe inculpatul M.C., aflat în România, propunându-i ca împreună să racoleze femei din România pe care să le exploateze prin practicarea prostituţiei în Spania. Inculpaţii se cunoşteau anterior din mediul penitenciar; inculpatul M.C. se liberase la data de 07 noiembrie 2001 dintr-o pedeapsă de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., iar în cursul anilor 1999 - 2000 fusese încarcerat împreună cu inculpatul D.C.L. în Penitenciarul C., jud. Braşov. La o dată neprecizată din prima decadă a lunii decembrie 2002, inculpatul M.C. a contactat-o pe partea vătămată C.D. şi i-a propus să lucreze ca dansatoare, „damă de companie” sau prostituată în Spania.

Termenii înţelegerii dintre partea vătămată şi inculpat au fost următorii:

- partea vătămată urma să lucreze în clubul „T.” din Santiago de Compostela, unde era angajat inculpatul D.C.L.;

- în principal, partea vătămată trebuia să presteze servicii tip „damă de companie”, adică să acompanieze clienţii la bar, să poarte discuţii cu aceştia şi să-i determine să achite note de plată cât mai mari, urmare consumaţiei făcute.

Din proprie voinţă, partea vătămată putea să şi întreţină relaţii sexuale, contra cost, cu clienţii localului, în încăperi aflate în aceeaşi incintă; în orice caz, partea vătămată nu era constrânsă la aceasta;

- atât cheltuielile de şedere, cât şi veniturile realizare de partea vătămată în oricare dintre activităţile prestate, urmau să fie împărţite în mod egal cu inculpatul M.C.;

- atât partea vătămată cât şi inculpatul M.C. urmau să locuiască în acelaşi apartament cu inculpatul D.C.L., acesta din urmă fiind beneficiarul unei cote părţi din câştigurile părţii vătămate.

Convenind în acest mod cu partea vătămată C.D., inculpatul M.C. l-a înştiinţat pe inculpatul D.C.L., care a obţinut acordul patronului clubului unde lucra, un anume „P.”, cetăţean spaniol.

Astfel, la data de 10 decembrie 2003, inculpatul M.C. şi partea vătămată C.D. au părăsit teritoriul României prin P.T.F. Bucureşti - Otopeni, cu destinaţia Madrid - Santiago de Compostela. Cheltuielile de transport au fost suportate separat, potrivit susţinerilor părţii vătămate, şi integral de către inculpatul M.C., potrivit susţinerilor acestuia. Ajunşi în localitatea de reşedinţă a inculpatului D.C.L., partea vătămată şi inculpatul M.C. au fost cazaţi într-un apartament închiriat în acest scop, unde au locuit toţi 3 împreună. Trebuie menţionat că inculpatul M.C. iniţiase, anterior plecării din România, o relaţie intimă cu partea vătămată C.D.. Imediat după sosire, partea vătămată C.D. a fost condusă de inculpatul D.C.L. la clubul unde acesta lucra şi prezentată patronului. În aceste condiţii, în perioada 11 decembrie 2003 - 22 decembrie 2003, partea vătămată C.D. a întreţinut, în incinta clubului, relaţii sexuale cu aproximativ 50 de clienţi, obţinând în schimb suma de aproximativ 4.000 euro. Tariful era de 50-100 euro pentru o jumătate de oră, 100-200 euro pentru o oră şi 500 euro pentru toată noaptea. Potrivit înţelegerii iniţiale cu inculpatul M.C., respectată şi de inculpatul D.C.L., câştigurile obţinute din prostituţie de către partea vătămată au fost împărţite în mod egal, inculpaţii primind 2.000 euro de la partea vătămată, iar aceasta oprindu-şi restul de 2.000.Condiţiile uzuale din clubul respectiv impuneau ca racolarea clienţilor să se facă în barul din incintă, după care prostituata şi clientul urcau la etaj, într-una din camerele special amenajate. După consumarea raporturilor sexuale, prostituata încasa plata direct de la client, schimba lenjeria şi cobora imediat la „recepţie” (în bar). Aici erau predate integral de către prostituată sumele obţinute, în schimbul unui bon pe care era înscrisă data şi suma; procedeul se relua după fiecare client. A doua zi dimineaţa, la terminarea programului, prostituata revenea la recepţie şi preda bonurile.

Din suma totală obţinută se scădeau 10 euro pentru fiecare jumătate de oră petrecută cu clientul în cameră, 3 euro pentru fiecare cearşaf şi 2 euro „taxă de club”, prostituata primind diferenţa. În ceea ce priveşte serviciile de „damă de companie” (care puteau fi prestate atât separat de prostituţie, cât şi alternativ), acestea erau recompensate cu un procent, de regulă variabil, din nota de plată plătită de client.

Potrivit susţinerilor concordante ale inculpaţilor şi părţii vătămate, scopul primordial al prezenţei părţii vătămate în această perioadă a fost, pe lângă obţinerea câştigului material imediat, „testarea pieţei de profil” din zonă.

Inculpaţii intenţionau să extindă şi să dea un caracter de obicei activităţii infracţionale de racolare şi exploatare prin practicarea prostituţiei, însă doreau să se asigure asupra condiţiilor concrete de lucru.

De altfel, această împrejurare a fost determinantă atât în alegerea părţii vătămate C.D. (dansatoare într-un club din Braşov şi angrenată într-o relaţie intimă cu unul din inculpaţi), cât şi în stabilirea unui program lejer de lucru pentru aceasta (lipsa oricărei manopere de constrângere, transport dus-întors cu avionul, nereţinerea paşaportului, nestabilirea unei sume minime de obţinut, neaplicarea de „amenzi”, respectarea întru totul a înţelegerii privind împărţirea în mod egal a sumelor etc.).

Ulterior, celelalte părţi vătămate din cauză (cu excepţia poate, a părţii vătămate S.E.M., devenită concubina inculpatului D.C.L.) nu au mai beneficiat de aceleaşi condiţii. Inculpaţii D.C.L. şi M.C., cărora li s-au adăugat inculpaţii M.L.I. şi P.Ş., şi-au impus şi permanentizat, prin forţă, un control total asupra părţilor vătămate, activitatea ilicită derulându-se cu caracter de obişnuinţă, în mod organizat şi asupra mai multor părţi vătămate concomitent. La data de 27 decembrie 2003, partea vătămată C.D. şi inculpatul M.C. s-au întors în România, pe calea aerului, pentru a-şi petrece sărbătorile de iarnă. Inculpatul D.C.L. a rămas în Spania. La data de 03 ianuarie 2004, inculpatul M.C. a condus-o pe partea vătămată C.D. la Aeroportul Bucureşti - Otopeni, de unde aceasta a ajuns în Spania, pe ruta Madrid - Santiago de Compostela. Inculpatul M.C. a rămas în România. Împreună cu partea vătămată C.D. a făcut deplasarea şi partea vătămată S.E.M..

În perioada 04 ianuarie 2004 - 30 martie 2004, în condiţiile expuse anterior, partea vătămată C.D. a întreţinut relaţii sexuale, contra plată, în clubul „T.” din Santiago de Compostela cu aproximativ 8 clienţi pe noapte, obţinând în acest mod circa 12.000 euro.

Potrivit susţinerilor partea vătămată a împărţit câştigul, în mod egal cu inculpaţii D.C.L., M.C. şi M.L.I. (cu ultimul începând cu data de 20 februarie 2004). În concret, partea vătămată şi-a oprit 6.000 euro, iar inculpaţii au împărţit restul de 6.000 euro într-un mod pe care partea vătămată nu-l cunoaşte. Colectarea sumelor era făcută zilnic, de regulă dimineaţa, de către inculpatul D.C.L..

În această a doua perioadă de lucru (04 ianuarie 2004 - 30 martie 2004), alături de partea vătămată C.D. au practicat prostituţia în beneficiul inculpaţilor D.C.L., M.C., M.L.I. (acesta începând cu 20 februarie 2004) şi respectiv P.Ş. (începând cu 07 mai 2004), în diferite perioade, următoarele părţi vătămate: S.E.M. (Cap. I pct. 2 din rechizitoriu), B.S.O. şi T.A. (Cap. I pct. 3 şi 4 din rechizitoriu), H.A. şi B.R. (Cap. I pct. 5, 6 şi 7 din rechizitoriu).

La data de 31 martie 2004, partea vătămată C.D. s-a întors în România, cu o cursă aeriană TT., şi din acest moment a întrerupt legătura directă cu inculpaţii deduşi judecăţii în cauza de faţă.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpaţii D.C.L. şi M.C. au recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina lor.

Rezervele inculpaţilor, care nu ţin de aspecte de fond, se referă la:

- iniţiativa săvârşirii infracţiunilor; fiecare neagă acest rol, atribuindu-l celuilalt;

- cuantumul sumelor de care efectiv au beneficiat; inculpatul D.C.L. a recunoscut că a primit doar 500 euro de la partea vătămată C.D., iar inculpatul M.C., doar 1.000 euro, într-o tranşă mai mare care ar fi implicat-o şi pe partea vătămată S.E.M.;

- modul în care fiecare dintre inculpaţi a intrat în posesia sumelor produse de partea vătămată; fiecare dintre inculpaţi a susţinut că i-a primit de la celălalt şi nu de la partea vătămată (inculpatul D.C.L. direct de la inculpatul M.C., iar acesta din urmă de la inculpatul D.C.L., dar prin W.U.).

Inculpatul M.L.I. nu a putut fi audiat, întrucât este arestat preventiv în lipsă, dat în urmărire locală, generală şi internaţională.

S-a reţinut că declaraţiile părţii vătămate C.D. se coroborează cu susţinerile părţilor vătămate S.E.M., B.S.O., T.A. şi H.A., precum şi cu declaraţiile de recunoaştere ale celor 2 inculpaţi.”

2. „În perioada 28 decembrie 2003 - 02 ianuarie 2004, partea vătămată S.E.M. l-a cunoscut pe inculpatul M.C., prin intermediul părţii vătămate C.D., alături de care lucrase ca dansatoare într-un club din Braşov (Cap. I pct. 1 din actul de sesizare, în cele ce preced).

Tot de la partea vătămată C.D., partea vătămată S.E.M. a aflat că inculpatul M.C. poate plasa românce în Spania, unde acestea urmau să lucreze ca dansatoare, dame de consumaţie sau prostituate.

Fiind asigurată de inculpatul M.C. că se poate câştiga bine din oricare dintre aceste ocupaţii, având o situaţie materială precară şi încurajată şi de partea vătămată C.D., care era hotărâtă să revină în Spania, partea vătămată S.E.M. a acceptat să facă acelaşi lucru.

Înainte de plecare, inculpatul M.C. a înştiinţat-o pe partea vătămată S.E.M. că urma să locuiască împreună cu un alt român, inculpatul D.C.L., pe care l-a nominalizat. Susţinerile inculpatului au fost confirmate de către partea vătămată C.D., care de asemenea, îl cunoştea pe inculpat.

Rezolvată fiind şi problema costului transportului aerian (pe care l-a suportat inculpatul M.C.), cele două părţi vătămate au părăsit România la 03 ianuarie 2004, prin P.T.F. Bucureşti - Otopeni, cu zborul Companiei TT.. Distanţa Braşov - Otopeni a fost parcursă cu taxiul, cele două părţi vătămate fiind însoţite de inculpatul M.C., care a rămas în România. La destinaţie, în Santiago de Compostela, cele două părţi vătămate au fost aşteptate de inculpatul D.C.L., care le-a condus la locuinţa sa. Începând de a doua zi (04 ianuarie 2004), partea vătămată S.E.M., împreună cu partea vătămată C.D., a început să lucreze la barul „T.” din aceeaşi localitate.

În fiecare seară, cele două părţi vătămate erau transportate cu autoturismul, de un angajat spaniol al clubului, de la locuinţa lor până la locul de muncă. A doua zi dimineaţă, la expirarea programului, părţile vătămate erau recuperate din club de către inculpatul D.C.L. şi transportate înapoi la locuinţă.

În aceste condiţii, pentru o perioadă de aproximativ 14 zile, posibil 04 ianuarie 2004 - 20 ianuarie 2004, partea vătămată S.E.M. a întreţinut relaţii sexuale în încăperile special amenajate din clubul „T.” cu aproximativ 10 clienţi, obţinând suma de 500 euro.

Banii au fost remişi direct inculpatului D.C.L., care a tratat apoi cu inculpaţii M.C. şi M.L.I. (cu ultimul, după data de 20 februarie 2004).

De precizat a fost faptul că în această perioadă (ianuarie 2004) partea vătămată S.E.M. a iniţiat o relaţie de concubinaj cu inculpatul D.C.L..

Aşa fiind, partea vătămată S.E.M. a arătat că în perioada 20 ianuarie 2004 (posibil) - 30 martie 2004, în principal datorită relaţiei cu inculpatul, a renunţat să se prostitueze, prestând exclusiv ca dansatoare în acelaşi club.

Este de relevat (şi chiar de acceptat, într-o anume măsură), atitudinea vădit subiectivă a părţii vătămate, aşa cum rezultă ea din declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale.

Astfel, partea vătămată a încercat în mod constant să minimalizeze contribuţia concubinului său, inculpatul D.C.L., la comiterea infracţiunilor, atât cu referire la aspectele ce o privesc direct, cât şi prin prisma activităţii celorlalte părţi vătămate din cauză. La data de 30 martie 2004, părţile vătămate S.E.M. şi C.D. au părăsit Spania şi s-au reîntors în România, întrucât le expira viza de şedere. Părţile vătămate au intrat în ţară la 31 martie 2004 prin P.T.F. Bucureşti - Otopeni, cu zborul TT..

Tot la data de 30 martie 2004, inculpatul D.C.L. a fost depistat de autorităţile spaniole fără forme legale de şedere pe teritoriul acestei ţări (intrase în Spania în 18 iulie 2002), şi internat într-un centru pentru străini din Malaga.

La data de 15 aprilie 2004, inculpatul D.C.L. este returnat din Spania, în baza acordurilor de readmisie între cele două state.

Corelativ, se relevă faptul că şi inculpatul M.L.I. (ajuns în Spania la 21 februarie 2004), se reîntorsese în România la data de 09 martie 2004, în scopul racolării altor femei care să fie exploatate de către aceeaşi grupare.

Fiindu-i imposibil, în condiţiile arătate, să părăsească legal teritoriul României pentru a se reîntoarce în Spania unde iniţiase şi organizase o activitate ilicită producătoare de beneficii, inculpatul D.C.L. a apelat la coinculpaţii M.C. şi M.L.I., aflaţi în România în acel moment, pentru a depăşi acest impediment.

Prin intermediul acestora, inculpatul D.C.L. l-a cunoscut pe martorul M.D.A.

Pentru atingerea scopului urmărit (ieşirea legală din România şi ajungerea în Spania), inculpatul D.C.L. a achiziţionat de la martor paşaportul turistic românesc al acestuia, care îi fusese eliberat legal acestuia la data de 05 martie 2002.

Preţul a fost de 400 euro, plătit în două tranşe (300 euro direct martorului şi 100 euro trimişi ulterior din Spania), şi un parfum de provenienţă străină remis martorului prin intermediul inculpatului M.C..

Rezolvată fiind problema actului său de călătorie, inculpatul D.C.L., de conivenţă cu coinculpaţii M.C. şi M.L.I., a trimis-o pe concubina sa, partea vătămată S.E.M., în Spania.

Scopul era acela de a le supraveghea până la venirea sa şi a celorlalţi inculpaţi pe părţile vătămate B.S.O., T.A. (Cap. I, pct. 3 şi 4 din actul de sesizare) şi respectiv H.A. şi B.R. (Cap. I pct. 5, 6 şi 7, în cele ce urmează), ajunse între timp în sfera de influenţă a grupului infracţional organizat. Se reţine că inculpaţii M.C. şi M.L.I. erau în acel moment în România, inculpatul P.Ş. încă nu ajunsese în Spania şi avea atribuţii strict de racolare a femeilor din România, iar partea vătămată S.E.M., câştigase deja încrederea inculpaţilor.

Aşa fiind, la data de 30 aprilie 2004 inculpatul D.C.L. a părăsit teritoriul României prin P.T.F. Turnu, Arad, cu autocarul înmatriculat.

Inculpatul D.C.L. s-a prezentat la autorităţile vamale şi de frontieră române sub identitatea nereală M.D.A. şi a prezentat, fără drept, paşaportul turistic al acestuia.

O împrejurare care a facilitat comiterea acestor infracţiuni a fost asemănarea destul de accentuată a semnalmentelor sale cu acelea ale martorului.

Singurul aspect discordant (culoarea ochilor), a fost escamotat ulterior de inculpat; după ce a ajuns fraudulos în Spania, inculpatul D.C.L. şi-a montat lentile de contact de culoare albastră pentru a exista formal o concordanţă deplină cu datele biometrice înscrise în paşaportul martorului; inculpatul D.C.L. are ochii negri.

În continuare, uzitând de aceleaşi mijloace frauduloase (prezentarea sub identitate falsă), inculpatul D.C.L. a tranzitat frontierele de stat ale mai multor ţări euroopene, pe traseul Ungaria - Austria - Italia - Franţa, ajungând în Spania la 01 mai 2004. Pentru finalizarea redării acestei laturi a activităţii infracţionale, se relevă faptul că martorul M.D.A., potrivit înţelegerii frauduloase cu inculpaţii din această cauză, a declarat pierdut paşaportul său abia la data de 25 mai 2004, ulterior deci momentului la care inculpatul D.C.L. a ajuns în Spania. Actualmente, martorul M.D.A. este cercetat în stare de libertate pentru propria contribuţie infracţională, în Dosarul nr. 4719/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov. Revenit în Santiago de Compostela, inculpatul D.C.L. şi-a reluat activitatea de traficant de persoane, în aceleaşi condiţii şi în cadrul aceleiaşi reţele infracţionale în a cărei componenţă intrau coinculpaţii M.C., M.L.I. şi P.Ş.. Pentru ultimul inculpat amintit, data de referinţă a începerii activităţii infracţionale pe teritoriul Spaniei a fost 07 mai 2004; începând însă cu luna februarie 2004, acest inculpat a desfăşurat acţiuni de racolare, cazare şi călăuzire a părţilor vătămate, în beneficiul aceleiaşi grupări, dar exclusiv pe teritoriul României.

În concret, inculpatul D.C.L. a reluat legătura cu partea vătămată S.E.M. şi respectiv supravegherea părţilor vătămate B.S.O., T.A., H.A. şi B.R., care de altfel nu ieşiseră niciodată, în mod real, din sfera de influenţă a grupării infracţionale organizate. Singura deosebire faţă de perioada anterioară returnării în România a fost aceea că inculpatul le-a mutat pe părţile vătămate într-un alt apartament din aceeaşi localitate, adică Santiago de Compostela.

La o dată neprecizată, probabil în perioada iunie - august 2004, inculpatul D.C.L. a apelat la o persoană de cetăţenie română rămasă neidentificată, care se afla la Valencia, în Spania.

În schimbul sumei de 400 euro pe care a achitat-o acestei persoane, inculpatului D.C.L. i-au fost aplicate 4 vize de tranzit falsificate aparţinând, în mod aparent, autorităţilor române şi italiene, la filele din paşaportul martorului M.D.A.. Inculpatul a apelat la această modalitate, pentru a face dovada, în mod fraudulos, a caracterului legal a şederii sale în Spania.La 19 februarie 2005, când a fost returnat din Spania, inculpatul D.C.L. a avut asupra sa paşaportul astfel falsificat.

Tot în acelaşi scop, de la aceeaşi persoană şi în acelaşi preţ, inculpatul D.C.L. şi-a procurat un permis de şedere spaniol, pe care era aplicată fotografia sa, dar înscrise datele de identitate ale martorului M.D.A..

Revenind la redarea activităţii infracţionale a reţelei, strict în ceea ce o priveşte pe partea vătămată S.E.M., se reţine că aceasta s-a situat permanent alături de concubinul său inculpatul D.C.L.. Prin aceasta, partea vătămată şi-a câştigat o poziţie relativ privilegiată în rândul femeilor aservite grupării; pentru perioade scurte de timp a exercitat atribuţii de supraveghere a celorlalte părţi vătămate şi colectare a sumelor produse în urma practicării prostituţiei, etc.

Mai mult decât atât, la data de 16 septembrie 2004, partea vătămată S.E.M. a fost arestată, alături de inculpaţii D.C.L. şi P.Ş., precum şi de alte persoane de cetăţenie română, posibil pentru apartenenţa la o reţea infracţională care se ocupa cu sustrageri de produse cosmetice şi obiecte de îmbrăcăminte.

Până la data de 19 februarie 2005, partea vătămată a fost încarcerată, împreună cu persoanele amintite, în penitenciarul T. din Santiago de Compostela, Galicia.

La data de 19 februarie 2005, partea vătămată a fost returnată în România şi de atunci nu a mai părăsit teritoriul ţării. Odată cu ea, a fost returnat şi inculpatul D.C.L., sub identitatea nereală de M.D.A., sub care, de altfel, fusese arestat şi încarcerat în Spania.

Partea vătămată S.E.M. a menţinut legătura cu inculpatul D.C.L., pe care l-a vizitat frecvent la locurile de detenţie, începând cu data arestării sale în cauza de faţă, adică 17 mai 2005.”

3. „La o dată neprecizată, anterior datei de 20 februarie 2004, inculpatul P.Ş. a contactat-o pe partea vătămată B.S.O., ambii fiind originari din oraşul Pucioasa, judeţul Dâmboviţa.

În cursul unor discuţii care au avut loc la domiciliul părţii vătămate, situat în aceeaşi localitate, inculpatul P.Ş., de conivenţă cu coinculpaţii D.C.L., M.C. şi M.L.I., i-a propus părţii vătămate să plece în Spania, unde să se prostitueze într-un club, urmând să-şi păstreze jumătate din câştiguri.

Inculpatul P.Ş. a înştiinţat-o pe partea vătămată B.S.O. că în localitatea spaniolă respectivă (pe care nu a nominalizat-o), se mai aflau alte 2 fete care se prostituau în beneficiul aceleiaşi grupări (este vorba evident de părţile vătămate C.D. şi S.E.M.). S-a mai convenit de asemenea ca partea vătămată să contribuie, pe perioada şederii, la cheltuielile cotidiene (cazare, masă, etc.).

În a doua decadă a lunii februarie 2004, inculpaţii P.Ş., M.C. şi M.L.I. s-au deplasat cu un autoturism marca „D” la domiciliul părţii vătămate B.S.O. şi au transportat-o în municipiul Braşov. Partea vătămată a fost cazată în imobilul inculpatului M.C., situat în municipiul Braşov, judeţul Braşov. După circa 2 zile, inculpatul M.L.I. i-a reţinut paşaportul părţii vătămate. În paralel, activitatea de racolare desfăşurate de membrii grupării a continuat. Astfel, la o dată neprecizată, anterior datei de 18 februarie 2004, inculpatul M.L.I. a cunoscut-o pe partea vătămată minoră T.A., prin intermediul surorii concubinei sale, martora G.M. (17 ani).Inculpatul M.L.I. i-a propus părţii vătămate T.A. să plece în Spania, unde să lucreze ca „damă de companie”. Deoarece partea vătămată nu cunoştea nici măcar sensul acestei sintagme, inculpatul i-a explicat că urma să acompanieze clienţi într-un bar şi să-i determine să achite note de plată cât mai mari pentru consumaţiile făcute. Pentru aceste servicii, i-a explicat inculpatul, partea vătămată urma să primească un anumit procent din sumele încasate de la clienţi de către patronii localului.

Partea vătămată a mai aflat, tot de la inculpatul M.L.I., că va suporta personal o parte din cheltuielile zilnice, urmând să locuiască într-un apartament al unui alt român, numit „C.” (inculpatul D.C.L.).Deoarece partea vătămată era minoră şi nu avea paşaport turistic, inculpaţii M.L.I. şi M.C. au însoţit-o la S.E.I.P. Braşov pentru a şi-l procura. Toate taxele au fost suportate de către inculpaţi. Cu acest prilej, susţine partea vătămată, inculpaţii i-au aflat vârsta reală (adică 17 ani şi 3 luni).La data de 19 februarie 2004, inculpatul M.C. a părăsit România prin P.T.F. Bucureşti - Otopeni, cu zborul Companiei TT., cu destinaţia Santiago de Compostela. La aceeaşi dată, inculpatul M.L.I. a luat-o pe partea vătămată minoră T.A. dintr-o zonă situată în apropierea domiciliului acesteia şi a transportat-o în apartamentul inculpatului M.C., situat în zona Gării C.F.R. Braşov. În acelaşi imobil se afla deja, aşa cum s-a arătat, partea vătămată B.S.O..Partea vătămată minoră T.A. nu a spus nimănui că va pleca în Spania, nici măcar părinţilor săi.

În noaptea de 19 din 20 februarie 2004, inculpatul M.L.I., împreună cu părţile vătămate B.S.O. şi T.A., s-au deplasat cu trenul pe distanţa Braşov - Arad.

Cu autoturismul înmatriculat condus de către numitul P.A.L., zis „A.”, inculpatul şi cele 2 părţi vătămate au părăsit România prin P.T.F. Turnu, judeţul Arad la data de 20 februarie 2004 şi s-au deplasat până în localitatea Zaragoza, Spania.

În vama şi respectiv frontiera române, inculpatul M.L.I. i-a restituit paşaportul părţii vătămate B.S.O., iar după efectuarea tranzitului i l-a solicitat din nou.

Inculpatul M.L.I. şi cele 2 părţi vătămate s-au cazat pentru o noapte într-un motel din această localitate, costurile fiind suportate de către inculpat.

A doua zi, toate cele 3 persoane amintite, s-au îmbarcat într-un autocar şi au ajuns în Santiago de Compostela, unde au fost aşteptaţi şi preluaţi de inculpaţii D.C.L. şi M.C. (ultimul plecat din România în 19 februarie 2004, dar cu o cursă aeriană, aşa cum s-a arătat).

Inculpatul M.L.I. şi părţile vătămate B.S.O. şi T.A. au fost cazate în acelaşi apartament închiriat de către inculpatul D.C.L.. Aici locuiau şi inculpatul M.C. şi respectiv părţile vătămate C.D. şi S.E.M..

Inculpatul M.L.I. i-a remis inculpatului D.C.L. paşaportul părţii vătămate B.S.O.. Paşaportul părţii vătămate T.A. a rămas asupra titularei.

A urmat „instructajul general” al noilor venite, efectuat după cum urmează:

- părţii vătămate B.S.O. de către inculpaţii D.C.L. şi M.C.. Ambii i-au comunicat părţii vătămate că are de plătit o „datorie” de 1.350 euro, reprezentând cheltuieli de transport, cazare, etc.; suma urma să fie plătită inculpaţilor din câştigurile obţinute de partea vătămată în urma practicării prostituţiei; abia după aceea, i-au explicat inculpaţii, urma să intre în vigoare înţelegerea cu împărţirea în mod egal a câştigurilor.

- părţii vătămate minore T.A., de către inculpatul M.L.I.; partea vătămată a aflat că are deja o „datorie” de 1.500 euro (mai mare decât a celeilalte părţi vătămate, pentru că intrau în calcul şi sumele plătite pentru eliberarea paşaportului).

Încă din acea seară (21 februarie 2004), părţile vătămate B.S.O. şi T.A. au fost „introduse în circuit”. Un autovehicul condus de un spaniol, angajat al clubului, le-a transportat pe cele nou venite (împreună cu părţile vătămate C.D. şi S.E.M.), la clubul „T.”.

Aici a fost efectuat „instructajul special”, de data aceasta de către cele 2 părţi vătămate deja iniţiate, persoane care dobândiseră între timp încrederea inculpaţilor.

Astfel, celor 2 nou venite li s-au explicat următoarele: compartimentarea clubului (bar la parter şi bordel la etaj); tariful minim practicat - 50 euro pentru jumătate de oră, sex oral şi vaginal; după fiecare client, sumele obţinute erau predate la recepţie, în schimbul unui bon pe care erau înscrise data şi cuantumul; la sfârşitul programului, a doua zi dimineaţa, erau recuperate sumele, din care erau oprite taxele reprezentând „regia de club” (a se vedea Cap. I pct. 1 din actul de sesizare, în cele ce preced); părţile vătămate urmau să aibă asupra lor nu paşapoartele originale, ci copii xerox de pe acestea; părţile vătămate au primit, de asemenea, câte un ceas de mână, motivaţia fiind evidentă; supravegherea la locul de muncă urma să fie făcută de către inculpaţi, împreună sau separat; imediat după revenirea în apartament, sumele încasate trebuiau înmânate integral inculpaţilor; cota fiecărei părţi vătămate era restituită abia atunci când inculpaţii considerau, în mod arbitrar, că au fost achitate „datoriile”, „amenzile”, etc.

Aşa după cum s-a dovedit fără putinţă de tăgadă, toate aceste aspecte s-au confirmat, activitatea părţilor vătămate desfăşurându-se exact după acelaşi tipar.

Chiar după prima noapte de lucru, la întoarcerea în apartament, partea vătămată minoră T.A. le-a reproşat inculpaţilor că nu-şi respectă înţelegerea iniţială referitoare la serviciile de acompaniere şi escortă.

Inculpaţii i-au răspuns că e liberă să plece, dar îi va fi imposibil să o facă pentru că nu are niciun ban. În plus, au arătat inculpaţii, are o datorie la ei şi o va plăti, pentru că nu are încotro.

În aceste condiţii, partea vătămată minoră T.A. a rămas în continuare în sfera de influenţă a inculpaţilor, continuând să se prostitueze în folosul acestora.

În perioada 21 februarie 2004 - 10 martie 2004 (cu aproximaţie), părţile vătămate au întreţinut relaţii sexuale contra cost în clubul amintit, după cum urmează:

- partea vătămată B.S.O., cu 3-7 clienţi pe noapte, în medie obţinând circa 1.000 euro;

- partea vătămată minoră T.A., cu 2 clienţi pe noapte, în medie; partea vătămată nu a putut aprecia o sumă globală obţinută în această perioadă.

La data de 09 martie 2004, inculpaţii M.C. şi M.L.I., se reîntorc în România, cu aceeaşi cursă aeriană.

În jurul datei de 10 martie 2004, inculpatul D.C.L. le-a separat pe părţile vătămate, care s-au prostituat, după cum urmează:

1. partea vătămată C.D. a rămas să lucreze în clubul „T.”;

2. părţile vătămate S.E.M., B.S.O. şi T.A. au fost trecute la clubul „S.L.”.

Şi în acest nou local, aflat tot în Santiago de Compostela, condiţiile au rămas în general aceleaşi.

În jurul datei de 20 martie 2004, partea vătămată minoră T.A. a relatat unui client situaţia ei reală în Spania, modalitatea în care a ajuns acolo, precum şi vârsta pe care o are. Clientul s-a plâns patronului clubului, iar acesta din urmă a luat legătura cu inculpatul D.C.L., „plasatorul” părţii vătămate.

Somat de patronul clubului să pună capăt prezenţei şi activităţii părţii vătămate, inculpatul D.C.L., însoţit de partea vătămată C.D., au condus-o pe minoră într-o localitate rămasă neprecizată şi au încredinţat-o numitului P.A.L., zis „A.”, care readus-o în România. Contravaloarea transportului a fost suportată de către inculpatul D.C.L..

La data de 25 martie 2004, partea vătămată T.A. a intrat în România prin P.T.F. Turnu, Arad, cu autoturismul înmatriculat, condus de persoana amintită.

În cursul lunii noiembrie 2004, potrivit propriilor susţineri, partea vătămată a fost contactată telefonic de către inculpaţii M.L.I. şi M.C. pentru a fi determinată să se reîntoarcă în Spania; încercarea a rămas fără rezultat, întrucât partea vătămată nu a mai părăsit teritoriul României până în prezent.

Perioada 30 martie 2004 - 01 mai 2004, inculpatul D.C.L. s-a aflat în România, urmare a returnării sale (a se vedea Cap. I pct. 2 în cele ce preced).

De asemenea, şi părţile vătămate C.D. şi S.E.M. se reîntorseseră în România.

Inculpaţii M.C. şi M.L.I. părăsiseră Spania la 09 martie 2004, aşa cum s-a arătat.

Aşa fiind, în perioada 30 martie 2004 - 01 mai 2004, partea vătămată B.S.O., împreună cu părţile vătămate H.A. şi B.R. (Cap. I pct. 5 şi 6 în cele ce urmează), au rămas singure în Spania.

În această perioadă, părţile vătămate au fost evacuate din apartament şi s-au stabilit chiar în incinta blocului „T.”.

Aflaţi în ţară, inculpaţii D.C.L., M.C. şi M.L.I., telefonic, le-au solicitat să continue să se prostitueze şi să trimită banii în ţară.

Potrivit susţinerilor lor, părţile vătămate au fost ameninţate cu acte de violenţă, în cazul în care nu se conformează.

La revenirea din România, inculpatul M.C. „i-a confiscat” părţii vătămate B.S.O. suma de 700 euro, produşi în lipsa inculpaţilor, comunicându-i, totodată, că datoria i-a crescut la 5.000 euro, deci mai are de plătit 4.300 euro. Inculpatul şi-a motivat poziţia prin aceea că partea vătămată a ascuns inculpaţilor cuantumul real al câştigurilor realizate pe perioada absenţei lor.

În perioada următoare, partea vătămată B.S.O. a fost mutată la clubul „S.” din Ponte Vedra. Aici partea vătămată a întreţinut relaţii sexuale cu aproximativ 50 de clienţi, obţinând suma totală de 5.000 euro. Toată suma a revenit inculpaţilor, cu titlul de „amendă” pentru „abaterile comise pe perioada cât a rămas singură în Spania”.

Apoi partea vătămată B.S.O. s-a prostituat într-un club din localitatea Carbalino, având în fiecare seară între 2 şi 6 clienţi. Nu poate fi precizată suma totală obţinută în această perioadă.

La data de 16 septembrie 2004, inculpatul D.C.L. a fost arestat de autorităţile spaniole aşa cum s-a arătat (cap. I pct. 2 din actul de sesizare). Acest fapt a condus la destrămarea grupului. Partea vătămată B.S.O. s-a reîntors la clubul „S.L.”.

În cursul lunii noiembrie 2004, aflată în Spania, partea vătămată este contactată telefonic de către inculpatul M.L.I., care a ameninţat-o să îi va omorî familia dacă nu se întoarce să lucreze pentru el; pentru a-şi câştiga „libertatea” inculpatul i-a solicitat părţii vătămate suma de 2.000 euro.

Partea vătămată a refuzat şi s-a prezentat la Poliţia din Santiago de Compostela, deşi nu avea paşaport şi avea viza expirată de 6 luni.

La data de 17 decembrie 2004, partea vătămată este returnată în România cu o cursă aeriană care a aterizat pe Aeroportul Băneasa.

De atunci şi până în prezent nu a mai părăsit teritoriul ţării.”

4. „La o dată neprecizată din prima decadă a lunii februarie 2004, partea vătămată minoră D.S.F. l-a cunoscut pe inculpatul M.L.I., prin intermediul martorei G.O., sora concubinei inculpatului.

Partea vătămată a aflat de la martoră că inculpatul se ocupă cu recrutarea şi plasarea femeilor în Spania. Despre inculpat şi ocupaţia acestuia, minora a înştiinţat-o şi pe verişoara sa, partea vătămată H.A., despre care cunoştea că este interesată să plece la muncă în străinătate.

Prin intermediul martorei G.O. şi la domiciliul acesteia, inculpatul M.L.I. a organizat o întâlnire cu cele 2 părţi vătămate. Întâlnirea, desfăşurată anterior datei de 19 februarie 2004, a avut loc între inculpaţii M.L.I. şi M.C., pe de o parte şi partea vătămată minoră D.S.F., pe de altă parte. Partea vătămată H.A. nu a putut participa.

Părţii vătămate minore D.S.F. „i-a fost servită” de către inculpaţi legenda obişnuită referitoare la serviciile de „damă de consumaţie”.

Partea vătămată, în vârstă de 16 ani şi încă ezitantă, a convenit cu inculpaţii că va vorbi şi cu verişoara sa, partea vătămată H.A., ca să poată pleca împreună.

Insistenţele inculpaţilor au continuat, astfel încât, anterior datei de 19 februarie 2004, cele 2 părţi vătămate s-au întâlnit, tot la domiciliul martorei G.O., dar numai cu inculpatul M.L.I..

A fost reluat, şi cu acest prilej, „mesajul de întâmpinare” privind „serviciile de acompaniere”, însă cu mai multe amănunte.

Astfel, părţile vătămate au fost asigurate de inculpatul M.L.I. că nu se vor duce să se prostitueze, lucru de altfel ilegal în Spania; că vor locui tot la un român, „C.” (inculpatul D.C.L.); că nu vor fi nevoite „să sară din viză” (să depăşească termenul legal de şedere), dar şi că, în măsura în care vor face treabă cum trebuie, patronul clubului unde vor lucra le va întocmi carte de muncă, etc.

Cele 2 părţi vătămate au fost convinse şi, ca atare, au fost iniţiate de către inculpatul M.L.I., cu acceptul restului grupului infracţional, demersurile concrete pentru plecare.

La data de 20 februarie 2004, inculpatul M.L.I. a fost nevoit, însă, să plece în Spania, călăuzindu-le pe părţile vătămate B.S.O. şi T.A. (a se vedea Cap. I pct. 3 - 4 din actul de sesizare, în cele ce preced).

Această împrejurare relevă, odată în plus, caracterul structurat al grupării infracţionale, executarea de activităţi în mod coordonat şi prin împărţirea rolurilor şi, prin aceasta, periculozitatea deosebită prezentată de reţeaua criminală.

Interesat direct în urgentarea formalităţilor de plecare a părţilor vătămate, inculpatul M.L.I., cu acordul inculpaţilor D.C.L. şi M.C., a transmis, prin intermediul martorelor G.O. şi G.M., sumele necesare pentru eliberarea paşapoartelor pentru părţile vătămate.

La data de 09 martie 2004, inculpatul M.L.I. se reîntoarce în România şi reia contactul cu cele 2 părţi vătămate.

Astfel, s-a decis de către membrii grupului infracţional organizat, ca prima să plece partea vătămată H.A. (majoră), şi abia apoi partea vătămată D.S.F. (după împlinirea vârstei de 18 ani).

Din considerente de reprezentare, precum şi pentru aservirea materială a părţii vătămate H.A., inculpatul M.L.I. a condus-o pe aceasta la coafor şi la cosmetică şi i-a achiziţionat diverse obiecte de îmbrăcăminte care să cadreze cu viitoarea ocupaţie.

Inculpatul a însoţit-o de asemenea pe partea vătămată H.A. cu ocazia eliberării paşaportului turistic, care a avut loc la 12 martie 2004.

Partea vătămată minoră D.S.F. şi-a ridicat singură paşaportul la data de 11 martie 2004. Pentru ambele, aşa cum s-a arătat, costurile au fost suportate de către reţeaua infracţională.

Cu toate acestea, reflectând mai serios asupra riscurilor potenţiale, partea vătămată H.A. s-a hotărât să renunţe la plecarea în Spania. Partea vătămată nu a avut însă curajul să aducă la cunoştinţa inculpatului M.L.I. această împrejurare.

Aşa fiind, la data de 19 februarie 2004, partea vătămată H.A. a fost contactată telefonic, în mod repetat, de către inculpatul M.L.I., care i-a solicitat la modul imperativ să coboare în faţa blocului unde locuieşte. Din acel loc, inculpatul urma să o îmbarce pe partea vătămată într-un autoturism.

La discuţiile dintre inculpatul şi partea vătămată a asistat şi martora Z.M.I..

Plângând, partea vătămată încerca să amâne întâlnirea cu inculpatul, fără a avea curajul să refuze în mod tranşant.

Inculpatul M.L.I. a continuat să insiste telefonic, iar finalmente partea vătămată şi martora au coborât în scara blocului, unde s-au întâlnit cu inculpatul.

Aici, partea vătămată l-a înştiinţat pe inculpat că a renunţat să mai plece. În prezenţa martorei, inculpatul M.L.I. a replicat că nu o obligă să plece, însă, în acest caz, va trebui să-i restituie suma de 1.000 euro reprezentând contravaloarea transportului până în Spania (despre care inculpatul a susţinut, în mod nereal, că ar fi fost achitat în avans), precum şi cheltuielile de reprezentare (coafor, cosmetică, obiecte de îmbrăcăminte, etc.).

Uzând şi de un alt registru de persuasiune, inculpatul a asigurat-o pe partea vătămată că toţi banii pe care-i va câştiga în Spania (adică aproximativ 2.000 euro pe lună), îi va trimite el personal părinţilor părţii vătămate în România.

Partea vătămată nu a rezistat acestor manopere de constrângere morală şi, din scara blocului unde locuia, fără a-şi anunţa măcar părinţii sau familia, fără nici un bagaj şi absolut fără nici un ban în buzunar, s-a urcat în maşina inculpatului, care a transportat-o la domiciliul său din Braşov, jud. Braşov.

Până şi obiectele de îmbrăcăminte achiziţionate de inculpat au rămas la domiciliul părţii vătămate.

În locuinţa inculpatului, partea vătămată H.A. îi întâlneşte pe partea vătămată B.R. şi pe numitul P.A.L..

Cu acel prilej, inculpatul M.L.I. le-a adus la cunoştinţă celor 2 părţi vătămate că vor fi aşteptate în Spania de inculpatul D.C.L..

În aceeaşi noapte (19 din 20 martie 2004), cu autoturismul condus de numitul P.A.L. şi înmatriculat, cele 2 părţi vătămate au plecat din Braşov, iar la data de 20 martie 2004 au părăsit teritoriul României prin P.T.F. Turnu, Arad, cu destinaţia Spania.

Părţile vătămate aveau asupra lor câte 50 euro, bani daţi de către inculpatul M.L.I..

Numitul P.A.L. le-a transportat pe cele 2 părţi vătămate până în localitatea Zaragoza, unde le-a predat inculpatului D.C.L., care a venit însoţit de partea vătămată C.D..

Odată cu predarea victimelor, s-a făcut şi predarea paşapoartelor lor, documentele fiind remise inculpatului D.C.L..

Pentru drumul de întoarcere, numitului P.A.L. i-a fost încredinţată de către inculpatul D.C.L. partea vătămată minoră T.A., care fusese trimisă acasă (a se vedea Cap. I, pct. 3 - 4 din actul de sesizare, în cele ce preced).

Revenită în România, partea vătămată T.A. i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate D.S.F. condiţiile pe care fusese nevoită să le îndure pe perioada şederii în Spania.

Potrivit modului de operare, părţile vătămate H.A. şi B.R. au fost cazate la locuinţa inculpatului D.C.L.. Acolo se mai aflau părţile vătămate C.D., S.E.M. şi B.S.O..

A urmat „ritualul de primire”, executat de inculpatul D.C.L., respectiv: notificarea existenţei „datoriei” de 750 euro pentru fiecare parte vătămată;după plata integrală a acesteia, urma să opereze împărţirea în mod egal a câştigurilor;paşapoartele părţilor vătămate rămâneau la inculpat, „pentru a se evita riscul pierderii sau sustragerii în club”.

Timp de 2-3 zile, părţile vătămate H.A. şi B.R. nu au fost scoase la lucru. După perioada de acomodare, cele 2 părţi vătămate au fost introduse în circuit. Inculpatul D.C.L. le-a transportat la clubul „T.”, le-a introdus în incintă, le-a prezentat personalului şi le-a spus că le va recupera a doua zi dimineaţă. O persoană de sex femeiesc şi origine portugheză, angajată a clubului, le-a condus pe cele 2 părţi vătămate direct la etaj şi le-a deschis uşa uneia dintre camere.

Prin semne, părţilor vătămate le-au fost indicate patul, chiuveta şi dulapul cu lenjerie de schimb. Părţile vătămate au încercat, fără nici un rezultat să ceară explicaţii şi, la acel moment, au realizat că fuseseră aduse în Spania nu pentru servicii de companie şi escortă, ci pentru prostituţie. În acea noapte, cele 2 părţi vătămate au refuzat să întreţină relaţii sexuale cu vreunul dintre clienţii clubului. A doua zi dimineaţă inculpatul D.C.L. le-a readus la locuinţa comună. Părţile vătămate au protestat, încercând să-l determine pe inculpat fie să respecte înţelegerea iniţială, fie să le trimită înapoi acasă.

Inculpatul a refuzat şi, timp de 4-5 zile consecutiv, le-a transportat la acelaşi club. Părţile vătămate au refuzat, în continuare, să se prostitueze.

A urmat o perioadă de câteva zile în care părţile vătămate au fost agresate şi ameninţate în mod sistematic de inculpatul D.C.L., pentru a se conforma. După aceea, a intervenit expulzarea inculpatului D.C.L. şi, concomitent, reîntoarcerea în România a părţilor vătămate C.D. şi S.E.M.. S-a ajuns astfel la situaţia în care părţile vătămate B.S.O., H.A. şi B.R. au rămas singure în Spania.

Aşa după cum s-a arătat, pe perioada absenţei membrilor grupului infracţional organizat, părţile vătămate au fost evacuate din apartament şi s-au stabilit, pentru o scurtă perioadă la club.

În perioada respectivă, cele 3 părţi vătămate au fost în mod sistematic ameninţate telefonic de către inculpaţii D.C.L., M.C. şi M.L.I., pentru a continua să se prostitueze, iar banii rezultaţi să-i trimită în ţară unde se aflau inculpaţii.

Starea de puternică temere insuflată părţilor vătămate H.A. şi B.R. avea la bază faptul că ambele erau originare din Braşov, ca şi inculpaţii. Aceştia cunoşteau adresele lor de domiciliu, precum şi pe membrii familiilor părţilor vătămate.

Aşa se face că, deşi îşi recuperaseră paşapoartele de la autorităţile spaniole care descoperiseră documentele asupra inculpatului D.C.L., părţile vătămate nu şi-au asumat riscul întoarcerii în ţară.

La 01 mai 2004, a urmat reinstaurarea controlului direct de către inculpaţii D.C.L., M.C. şi M.L.I. asupra părţilor vătămate.

În concret, inculpatul M.L.I., care avusese un rol major în racolarea numitelor H.A. şi B.R., le-a aplicat acestora mai multe corecţii fizice pentru motivul că, singure fiind, „au produs şi trimis în ţară prea puţin”.

La data de 07 mai 2004, celor 3 inculpaţi menţionaţi anterior li s-a alăturat inculpatul P.Ş., care a preluat supravegherea efectivă a părţilor vătămate atât în club cât şi în afara acestuia. Tot inculpatul P.Ş. era cel care încasa direct de la părţile vătămate sumele obţinute în urma practicării de relaţii sexuale. Apoi, inculpatul P.Ş. remitea sumele unuia dintre ceilalţi 3 inculpaţi.

Pentru activitatea sa, inculpatul P.Ş., care se situa pe un palier inferior, primea aproximativ 500 euro pe lună de la restul inculpaţilor.

Până în iulie 2004, partea vătămată H.A. a întreţinut relaţii sexuale cu aproximativ 100 de clienţi, încasând în circa 10.000 euro.

La o dată neprecizată din cursul lunii iulie 2004, partea vătămată H.A., ajutată de un client spaniol, a scăpat de sub influenţa inculpaţilor, şi după o săptămână petrecută într-un hotel pe cheltuiala clientului, a plecat la Barcelona.

Împreună cu H.A., a fugit de la inculpat şi partea vătămată B.A.M. (pentru aceasta din urmă, a se vedea Cap. I pct. 8 - 9 din actul de sesizare, din cele ce urmează).

Partea vătămată B.R. a rămas în sfera de influenţă a inculpaţilor până la momentul arestării inculpatului D.C.L.; după aceea, grupul s-a destrămat, neexistând alte date cu privire la partea vătămată, care nu a mai revenit în România până în prezent.

Stabilindu-se în Barcelona, partea vătămată H.A. a renunţat la practicarea prostituţiei şi a prestat diferite activităţi licite (îngrijire copil, etc.).

La data de 22 ianuarie 2005, partea vătămată s-a reîntors în România.

Pe perioada şederii în Spania, partea vătămată H.A. a putut comunica o singură dată cu verişoara sa, partea vătămată D.S.F.. Telefonul de contact al numitei H.A. era chiar telefonul inculpatului D.C.L..”

5. „La o dată neprecizată din cursul lunii februarie 2004, inculpaţii M.C. şi M.L.I. au contactat-o pe partea vătămată M.S.M.. Date despre partea vătămată au fost furnizate inculpaţilor de către partea vătămată B.R., prietena acesteia.

În cursul discuţiilor care au avut loc, inculpaţii i-au propus părţii vătămate M.S.M. să o plaseze în Spania unde urma să desfăşoare diverse activităţi (servicii de companie, dans în cluburi, etc.). Inculpaţii i-au spus părţii vătămate că în clubul respectiv va putea întreţine relaţii sexuale cu clienţii, dar voluntar şi din proprie iniţiativă.

Restul „legendei” prezentate părţii vătămate a fost identic (va locui cu un român, „C.”, va fi liberă să plece când vrea, va împărţi în mod egal cu inculpaţii câştigurile realizate, etc.).

Având o situaţie materială precară (părinţi pensionari, alţi 4 fraţi şi surori şi nici un loc de muncă), partea vătămată M.S.M. a acceptat să plece în Spania pe filiera inculpaţilor.

Pentru a fi puse la punct ultimele amănunte, la o dată neprecizată din intervalul 15 aprilie 2004 - 30 aprilie 2004, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpaţii D.C.L., M.C. şi M.L.I., în restaurantul „P.” situat la ieşirea din Braşov către Predeal.

După ce a vorbit cu prietena sa B.R., aflată în sfera de influenţă a inculpaţilor, partea vătămată M.S.M. le-a comunicat inculpaţilor că este gata de plecare. Părţii vătămate i-a fost fixată data plecării şi locul de întâlnire (Gara C.F.R. Braşov).

În paralel, partea vătămată S.E.M. i-a furnizat concubinului său, inculpatul D.C.L., date despre o fostă colegă de clasă, partea vătămată B.A.M.. Cunoscând situaţia materială şi familială a acesteia, numita S.E.M. a apreciat că partea vătămată B.A.M. ar putea fi racolată de către inculpaţi în vederea practicării prostituţiei în Spania.

Într-adevăr, inculpatul D.C.L. le-a solicitat inculpaţilor M.C. şi M.L.I. să o contacteze pe partea vătămată B.A.M. şi să o convingă să plece în Spania.

Partea vătămată s-a întâlnit cu cei 2 inculpaţi (M.C. şi M.L.I.) şi a acceptat ce i s-a propus.

Potrivit modului obişnuit de operare, partea vătămată a fost condusă la coafor şi cosmetică, i s-au achiziţionat obiecte de îmbrăcăminte, etc.

Aşa fiind, la data de 06 mai 2004, la Gara C.F.R. Braşov, potrivit înţelegerii lor iniţiale, a avut loc întâlnirea dintre inculpaţii M.L.I. şi P.Ş., pe de o parte şi părţile vătămate M.S.M. şi B.A.M., pe de altă parte.

Inculpaţii şi cele 2 părţi vătămate s-au deplasat cu trenul pe distanţa Braşov - Arad, costurile fiind suportate integral de membrii grupului infracţional organizat.

Toţi 4 au părăsit România prin P.T.F. Turnu, Arad la data de 07 mai 2004 cu autoturismul.

În Barcelona, Spania, s-au îmbarcat într-un autocar până într-o localitate rămasă neidentificată, de unde au fost cu toţii preluaţi de către inculpatul D.C.L..

Potrivit tiparului obişnuit, a urmat cazarea părţilor vătămate în apartamentul comun.

Inculpatului P.Ş., venit pentru prima oară în Spania, i-a fost atribuită misiunea de supraveghere efectivă a părţilor vătămate, precum şi aceea ce colectare a sumelor obţinute în urma practicării prostituţiei de către acestea.

La venirea părţilor vătămate M.S.M. şi B.A.M., sub controlul inculpaţilor se mai aflau părţile vătămate S.E.M., B.S.O., H.A. şi B.R..

În cursul lunii iunie 2004, din considerente de conspirativitate, membrii grupării au decis să nu mai locuiască cu toţii (părţi vătămate şi inculpaţi), în acelaşi loc. Astfel, în prima locaţie au rămas inculpaţii D.C.L., M.L.I. şi părţile vătămate S.E.M. şi B.S.O.; în cea de a doua, s-au stabilit inculpatul P.Ş. şi părţile vătămate H.A., B.R., M.S.M. şi B.A.M..

Celui de-al doilea grup, coordonat de aceeaşi reţea, i s-a alăturat, începând cu data de 21 iunie 2004 şi partea vătămată E.N..

Aceasta a fost racolată din România de inculpatul M.C. şi trimisă singură în Spania.

Partea vătămată a ieşit din România prin P.T.F. Turnu, Arad, cu autocarul înmatriculat. Costurile de transport au fost suportate de membrii grupării infracţionale.

Activitatea a rămas aceeaşi, pentru ambele grupuri; supravegherea se făcea la comun de către inculpatul P.Ş. (de regulă), iar sumele colectate de către acesta erau remise integral inculpaţilor D.C.L. şi M.L.I..

În perioada 08 mai 2004 - 15 septembrie 2004, partea vătămată M.S.M. a întreţinut relaţii sexuale cu clienţii clubului unde a fost plasată, toţi banii produşi fiind însuşiţi de inculpaţi.

Partea vătămată nu a putut aprecia, nici măcar estimativ, numărul clienţilor sau suma totală obţinută.

Cert este faptul că, în toată această perioadă, partea vătămată a trimis familiei sale din ţară, o singură dată suma de 100 euro.

La sfârşitul lunii iulie 2004, partea vătămată B.A.M. a scăpat de sub influenţa inculpaţilor, fugind împreună cu partea vătămată H.A. (Cap. I pct. 5 - 6 - 7 din actul de sesizare, în cele ce preced).

Părţile vătămate au profitat de împrejurarea că inculpatul D.C.L. le-a permis să poarte asupra lor paşapoartele originale, pentru că raziile poliţiei erau foarte dese în acea perioadă.

După data de 16 septembrie 2004 (data arestării inculpaţilor D.C.L. şi P.Ş.), părţile vătămate M.S.M. şi E.N. s-au mutat din Santiago de Compostela în Alicante.

La data de 16 mai 2005, partea vătămată M.S.M. a revenit în România.

Partea vătămată E.N. a lucrat la sfârşitul anului 2004 şi începutul anului 2005 la Palma de Mallorca; alte date nu se cunosc despre partea vătămată, care nu a mai revenit în România de la data traficării de către inculpaţii deduşi judecăţii în cauza de faţă.”

Analizând ansamblul probatoriului administrat în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, tribunalul a reţinut, în fapt şi în drept, următoarele:

Declaraţiile inculpaţilor:

Inculpaţii M.C. şi D.C.L. au fost audiaţi în cursul urmăririi penale, înainte de restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, în prezenţa apărătorilor aleşi (inculpatul M.C.) sau desemnaţi din oficiu (inculpatul D.C.L.). Prin declaraţiile din data de 17 mai 2005, inculpatul D.C.L. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, descriind pe larg modalitatea în care s-a desfăşurat activitatea de racolare a victimelor în vederea desfăşurării de activităţi de „dame de companie” la cluburi de profil din Spania, implicarea şi rolul avut de ceilalţi coinculpaţi în activitatea de racolare, supraveghere, găzduire a victimelor în Spania, modul de „colectare” directă a banilor încasaţi de fete în fiecare dimineaţă, sumele obţinute de fiecare dintre cei patru inculpaţi de pe urma activităţilor desfăşurate de părţile vătămate, rolurile avute de fiecare inculpat în cadrul grupului infracţional, precum şi falsificarea paşaportului „cumpărat” de la numitul M.D.A., în vederea trecerii frauduloase a frontierei de stat a României şi a altor state, şi prezentarea sa sub o identitate nereală în faţa autorităţilor vamale şi de frontieră din România, Ungaria, Austria, Franţa, Italia şi Spania (Dosar nr. 88/P/2005).

Cu prilejul declaraţiilor date după restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, la data de 03 martie 2006, inculpatul D.C.L. a precizat că menţine integral cele arătate pe parcursul urmăririi penale derulate la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov, făcând doar anumite precizări relativ la faptul că părţile vătămate au cunoscut faptul că urmează să se deplaseze în Spania pentru a desfăşura activităţi de prostituţie, în schimbul unor foloase materiale. Inculpatul a mai arătat că nu a cunoscut starea de minoritate în care se afla partea vătămată T.A., decât după ce acest aspect i-a fost adus la cunoştinţă de patronul clubului „T.” din Santiago de Compostela, Spania (Dosar D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală).

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.C., tribunalul a reţinut că acestuia i-au fost luate patru declaraţii de procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov, în prezenţa avocaţilor aleşi. Inculpatul a avut o atitudine oscilantă, declaraţiile sale fiind total contradictorii. Astfel, în primele declaraţii din data de 17 mai 2005, inculpatul a negat în totalitate implicarea sa în activitatea infracţională, arătând, spre exemplu, că nu le cunoaşte pe părţile vătămate T.A., H.A. sau B.S.O., persoane despre care a afirmat că nu le-a văzut niciodată (Dosar nr. 88/P/2005). Ulterior însă, prin declaraţia din data de 21 iunie 2005, inculpatul M.C. face referire pe larg la toate aceste părţi vătămate, încercând însă să diminueze aportul său la săvârşirea infracţiunilor, în sensul că victimele cunoşteau despre activităţile de prostituţie pe care urma să le desfăşoare în Spania, iar inculpatul le-a dat cu împrumut diverse sume de bani, pentru a le facilita acestora cheltuielile legate de obţinerea paşaportului şi transportul în această ţară (Dosar nr. 88/P/2005).

Cu prilejul declaraţiilor date după restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, la data de 03 martie 2006, inculpatul M.C. a precizat că menţine integral cele arătate pe parcursul urmăririi penale derulate la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov, exprimându-şi dorinţa ca organele judiciare să ţină cont de împrejurarea că a conlucrat la aflarea adevărului, sub toate aspectele (Dosar D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală).

În cursul cercetării judecătoreşti, cu ocazia ascultării lor în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2008, inculpaţii M.C. şi D.C.L. au negat săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., arătând că au fost făcute presiuni asupra lor de către procuror, în sensul că dacă confirmă cele declarate de părţile vătămate va beneficia de reducerea pedepsei (inculpatul M.C.) sau va fi pus în libertate (inculpatul D.C.L.) - Dosar T.M.F..

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.L.I., instanţa a reţinut că acesta a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv în lipsă, astfel că organele de urmărire penală nu au procedat a audierea acestuia în cursul cercetărilor penale desfăşurate în cauză. Inculpatul a fost ascultat de instanţă, în cursul cercetării judecătoreşti, în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2009, ocazie cu care acesta a negat implicarea sa în comiterea faptelor reţinute prin rechizitoriu, arătând că nu le cunoaşte pe părţile vătămate din prezenta cauză după nume, dar s-ar putea să le cunoască din vedere (Dosar T.M.F.).

Inculpatul P.Ş. nu a fost audiat de organele de urmărire penală sau de instanţa de judecată, fiind arestat preventiv în lipsă la data de 02 iunie 2005, conform mandatului de arestare preventivă din 02 iunie 2005 emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov. Inculpatul P.Ş. este dat în urmărire generală şi internaţională şi nu a fost identificat până la momentul soluţionării prezentei cauze (Dosar TMF).

Declaraţiile părţilor vătămate:

Părţile vătămate C.D., B.S.O., T.A. (minoră), H.A., D.S.F. (minoră) şi M.S.M. au fost ascultate în cursul urmăririi penale, în faţa procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov, ocazie cu care au relatat pe larg modalitatea în care au fost racolate, cazate, supravegheate şi obligate să se prostitueze de către cei patru inculpaţi.

Părţile vătămate B.R., B.A.M. şi E.N. nu au fost ascultate în faza de urmărire penală, acestea fiind plecate la muncă în străinătate (Dosar nr. 88/P/2005).

În ceea ce o priveşte pe numita S.E.M., aceasta a fost ascultată ca parte vătămată în cursul urmăririi penale, la data de 17 mai 2005, fără ca organele judiciare să-i fi adus la cunoştinţă că poate participa în procesul penal în această calitate, potrivit prevederilor art. 76 alin. (2) C. proc. pen., alegerea aparţinându-i în exclusivitate părţii în cauză (Dosar nr. 88/P/2005).

Prin declaraţia dată în faţa instanţei, în şedinţa publică din data de 10 decembrie 2008, înainte de a se da citire actului de sesizare a instanţei, persoana vătămată S.E.M. şi-a precizat poziţia procesuală, în sensul că nu doreşte să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată şi nu are pretenţii civile în cauză, aspecte consemnate în încheierea de şedinţă de la respectivul termen de judecată (Dosar T.M.F.). În consecinţă, luând act de manifestarea de voinţă a persoanei vătămate, instanţa specializată a dat eficienţă dispoziţiilor art. 82 C. pr. pen., ascultând-o pe aceasta în calitate de martor (Dosar TMF).

Sub aspect probatoriu, instanţa de fond a reţinut în drept, că potrivit prevederilor art. 75 C. proc. pen. „declaraţiile părţii vătămate (…) făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”.

Din declaraţiile părţilor vătămate date în cursul urmăririi penale a rezultat următoarea stare de fapt:

1. partea vătămată C.D. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul M.C. într-un club, la sfârşitul anului 2003, ocazie cu care acesta a întrebat-o dacă este interesată să lucreze într-un club din Spania, în localitatea Santiago de Compostela, „ca damă de companie”, inculpatul explicându-i că trebuie să facă consumaţie cu clienţii sau poate „să meargă cu clienţii în cameră, dacă doreşte”, urmând ca toate cheltuielile legate de cazarea în Spania să fie împărţite între partea vătămată şi inculpat. În Spania, partea vătămată a fost găzduită, conform propriilor declaraţii, în locuinţa inculpatului D.C.L.. Timp de 10 zile, partea vătămată a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu peste 50 de clienţi, din suma totală câştigată - aproximativ 4.000 euro - partea vătămată păstrându-şi 2.000 euro, restul de 2.000 euro fiind remişi celor doi inculpaţi. A mai arătat partea vătămată că a dat inculpaţilor banii respectivi întrucât aceştia i-au găsit loc de muncă în Spania şi trebuia să îi asigure protecţia. Partea vătămată s-a întors în ţară pentru a petrece sărbătorile de iarnă, perioadă în care a ţinut legătura cu inculpatul M.C., iar la începutul anului 2004, partea vătămată C.D., împreună cu S.E.M., care aflase între timp de activitatea desfăşurată în Spania, s-au deplasat cu avionul în Spania, cheltuielile de transport ale persoanei vătămate S.E.M. fiind suportate de inculpatul M.C.. Ajunse la destinaţie, în Santiago de Compostela, cele două victime au fost aşteptate de inculpatul D.C.L., care le-a condus la apartamentul închiriat, unde cei trei au locuit o perioadă împreună. Persoana vătămată S.E.M. a prestat aceleaşi activităţi ca şi C.D., la clubul „T.” din Santiago de Compostela. Între timp, conform celor susţinute de partea vătămată C.D., în apartament au mai venit şi alte fete: B.S.O., B.R., T.A., H.A. şi alte trei fete ale căror nume partea vătămată nu le-a putut preciza. De asemenea, în acest interval de timp, inculpatul M.C. s-a întors în Spania cu un prieten de-al său, coinculpatul M.L.I., iar acesta din urmă le-a adus şi pe partea vătămată B.S.O. precum şi pe o altă fată, a-l cărei nume nu-l poate preciza. A mai arătat partea vătămată şi faptul că „fiecare dintre aceste fete au început să lucreze pentru D.C.L., M.C. şi M.L.I.”. La un moment dat, fetele au fost trimise să lucreze la cluburi diferite de către inculpatul D.C.L.. Deşi partea vătămată nu a văzut ca vreuna dintre fete să fie agresată fizic de inculpaţii D.C.L., M.C. sau M.L.I., ea a arătat că a auzit când inculpatul D.C.L. le-a reproşat acestora, pe un ton ridicat, că „nu produc destul” (Dosar nr. 88/P/2005).

2. partea vătămată B.S.O. a precizat că l-a cunoscut pe inculpatul P.Ş., zis „F.”, în luna februarie 2004, iar acesta i-a propus să meargă în Spania, unde urma să se prostitueze, iar banii obţinuţi să fie împărţiţi în jumătate între cei doi. Fiind de acord cu aceste condiţii, partea vătămată a fost luată de acasă, din loc. Pucioasa, jud. Dâmboviţa, cu un autoturism de inculpatul P.Ş., care era însoţit de inculpaţii M.L.I. şi M.C.. Partea vătămată şi inculpaţii s-au deplasat la Braşov, unde victima a fost găzduită, timp de patru zile, într-o garsonieră aparţinând inculpatului M.C., zis „T.”. În continuare, la locuinţa din Braşov au venit inculpatul M.L.I., împreună cu partea vătămată T.A., şi toţi trei au plecat împreună cu trenul din gara Braşov spre Arad, transportul fiind plătit de inculpatul sus menţionat. La Arad, au fost aşteptaţi de martorul P.A.L., care conducea un autoturism marca „O.”. Inculpatul, cele două părţi vătămate, martorul şi o altă persoană de sex bărbătesc, neidentificată, s-au deplasat cu maşina până în localitatea Zaragoza, Spania, unde inculpatul şi părţile vătămate s-au cazat la un hotel, peste noapte, martorul continuându-şi călătoria separat. Cazarea la hotel a fost plătită de inculpatul M.L.I., iar a doua zi cei trei s-au deplasat cu un autocar până în localitatea Santiago de Compostela, Spania, unde au fost aşteptaţi de inculpatul D.C.L.. Părţile vătămate au fost cazate în aceeaşi locuinţă aparţinând inculpatului D.C.L., unde se mai aflau, la acel moment, şi C.D., respectiv S.E.M..

Partea vătămată B.S.O. a revenit asupra declaraţiilor iniţiale, arătând, pe parcursul aceleaşi audieri, că la momentul la care a fost abordată de inculpatul P.Ş., şi ulterior când au venit ceilalţi doi inculpaţi (M.L.I. şi M.C.), aceştia i-au spus că în Spania urmează să lucreze ca „damă de companie”, fără alte detalii, şi doar în noaptea în care au fost cazate la hotelul din Zaragoza, inculpatul M.L.I. le-a comunicat, ei şi părţii vătămate T.A., că va trebui „să se culce şi cu alţi clienţi”.

Încă din prima seară, partea vătămată B.S.O. a fost instruită de celelalte două victime, care se aflau de mai mult timp în Spania (C.D. şi S.E.M.), despre ceea ce are de făcut cu clienţii, care este tariful pentru serviciile prestate, banii care îi reveneau din câştiguri patronului clubului - 3 euro pentru cearşaf şi 8 euro pentru club. În prima seară, fetele nu au fost supravegheate, dar apoi, în nopţile care au urmat, toţi inculpaţii au exercitat activităţi de supraveghere, nepermiţându-le victimelor să stea jos în bar, cerându-le să „muncească”. Ulterior, părţile vătămate au fost supravegheate doar de inculpatul D.C.L..

Partea vătămată a mai precizat că a lucrat la clubul „T.” aproximativ două săptămâni, timp în care a avut între 3 şi 7 clienţi pe noapte, obţinând un câştig de circa 1.000 euro. Toţi banii câştigaţi în prima lună de partea vătămată au fost remişi inculpaţilor M.L.I. şi D.C.L., în contul „datoriei” de 1.350 euro, reprezentând cheltuieli de transport, cazare la hotel şi „şpagă” la vamă, cheltuieli pe care cei doi inculpaţi au pretins că le-au făcut pentru aducerea părţii vătămate în Spania. Banii au fost înmânaţi de partea vătămată inculpatului D.C.L., care îi lăsa doar suma de 5 euro, pentru a avea de ţigări.

După două săptămâni, partea vătămată, împreună cu celelalte fete, cu excepţia părţii vătămate C.D., au fost mutate la un alt club „S.L.”, din aceeaşi localitate, întrucât acest local era mai curtat, iar suma cerută de patron pentru cearşaf („savană”), era de doar 2 euro. În acest club, partea vătămată a lucrat aproape zilnic, timp de aproape 5 luni, împreună cu victima T.A., care a plecat însă după aproximativ 2 - 3 săptămâni, fiind trimisă în ţară pe motiv că era minoră. La acest club, pe lângă cele două părţi vătămate menţionate, au prestat acelaşi tip de activităţi şi victimele S.E.M., zisă „D.”, H.A. şi B.R., ultimele două fete fiind aduse din ţară tot de inculpatul M.L.I., la aproximativ o lună de zile după partea vătămată B.S.O.. După circa trei luni de zile, inculpaţii P.Ş. şi M.L.I. au mai adus în apartament alte trei fete: M.S.M., B.A.M. şi numita A., toate victimele fiind obligate să se prostitueze în folosul inculpaţilor.

A mai precizat partea vătămată B.S.O. şi faptul că inculpatul D.C.L. a fost expulzat din Spania de autorităţi, întrucât îi expirase viza de şedere, astfel că părţile vătămate au rămas o perioadă de timp singure în Spania; deşi aveau paşapoartele asupra lor, victimele nu au anunţat organele judiciare întrucât inculpaţii M.C. şi D.C.L. obişnuiau să le telefoneze săptămânal, pentru a se interesa de sumele de bani câştigate de pe urma activităţii de prostituţie. Ca urmare a ameninţărilor adresate telefonic de inculpatul D.C.L., în sensul că acesta se va întâlni cu fetele dacă se vor întoarce în ţară, victimele au trimis bani prin serviciul poştal „W.U.”, pe numele a doi prieteni ai inculpatului D.C.L., nume comunicate de acesta. Într-o primă fază au fost trimişi în ţară de partea vătămată suma de 1.600 euro, apoi 600 euro, iar a treia oară 475 euro, bani colectaţi de la toate fetele.

La aproximativ o lună după ce inculpatul D.C.L. a fost expulzat în România, părţile vătămate B.S.O., H.A. şi B.R. au fost date afară din apartament, fiind nevoite să locuiască în camerele de la clubul „S.L.”, unde au plătit o chirie de câte 7 euro pe cameră. După circa două săptămâni de şedere la acest club, inculpaţii D.C.L., M.L.I. şi M.C. s-au reîntors în Spania şi au luat legătura cu părţile vătămate. Înaintea inculpaţilor a sosit însă persoana vătămată S.E.M., concubina de la acel moment a inculpatului D.C.L., care a luat paşapoartele victimelor şi a colectat banii de la acestea, fiind pusă să facă acest lucru de către inculpat. După revenirea celor trei inculpaţi în Spania, aceştia au exercitat presiuni, ameninţări şi au apelat la violenţă fizică îndreptată împotriva părţilor vătămate, pe motiv că au trimis în ţară mai puţini bani decât au câştigat. Astfel, inculpatul D.C.L. i-a aplicat părţii vătămate B.S.O. o „amendă” de 5.000 euro, confiscându-i totodată suma de 700 euro, aflată asupra victimei. De asemenea, inculpatul M.L.I. a bătut-o pe partea vătămată B.R., iar inculpatul M.C. a procedat în acelaşi fel cu victima H.A., pe motiv că acestea nu lucrează suficient.

În continuare, părţile vătămate au fost mutate în alte locaţii, au fost separate unele de altele, fiind obligate însă să se prostitueze în folosul inculpaţilor şi să remită sumele de bani câştigate din aceste activităţi inculpatului D.C.L..

A mai precizat partea vătămată şi faptul că victimele H.A., respectiv B.A.M., au fugit la un moment dat, ieşind din sfera de influenţă a inculpaţilor, întrucât nu mai suportau regimul impus de aceştia. După arestarea inculpatului D.C.L. de autorităţile spaniole, partea vătămată a fost contactată telefonic de inculpatul M.L.I., care a ameninţat-o că îi omoară familia în cazul în care nu acceptă să lucreze pentru el în continuare, sau să îi dea suma de 1.000 - 2.000 euro, situaţie în care este liberă să plece. Partea vătămată B.S.O. a refuzat şi s-a prezentat la Poliţia din Santiago de Compostela, cerându-le autorităţilor spaniole ajutorul pentru a se întoarce în România. Partea vătămată s-a întors în ţară la data de 15 decembrie 2004. A mai precizat partea vătămată că a fost forţată să întreţină relaţii sexuale, în mai multe rânduri, sub ameninţarea cu violenţă la adresa ei şi a familiei din ţară, în perioada în care a stat în Spania, cu inculpatul D.C.L. şi cu alţi prieteni ai acestuia (Dosar nr. 88/P/2005).

3. partea vătămată minoră T.A. a descris, prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale, modalitatea în care a fost racolată, în luna februarie 2004, de inculpatul M.L.I., care i-a explicat că urmează să lucreze în Spania ca „damă de companie”, ceea ce înseamnă că va trebui să consume la bar împreună cu clienţii şi să facă conversaţie cu aceştia, urmând ca un procent din valoarea consumaţiei pe care o va face clientul să îi revină părţii vătămate. Împreună cu inculpaţii M.L.I. şi M.C., partea vătămată s-a deplasat la poliţie pentru întocmirea paşaportului, cheltuielile legate de eliberarea actului fiind suportate de cei doi inculpaţi, iar a doua zi după ridicarea paşaportului, partea vătămată s-a deplasat în Spania. Deplasarea s-a făcut mai întâi cu un autoturism până la Arad, iar de acolo, partea vătămată minoră, împreună cu inculpatul M.L.I. şi cu o altă victimă, numita B.S.O., s-au deplasat la Zaragoza, Spania, cu autoturismul condus de martorul P.A.L.. În această localitate au înnoptat la o pensiune, iar a doua zi cei trei s-au deplasat cu un autobuz în oraşul Santiago de Compostela. Ajunşi la destinaţie, cei trei au fost aşteptaţi de inculpatul D.C.L. şi conduşi în apartamentul acestuia, unde se mai aflau deja două fete: C.D. şi S.E.M.. Părţilor vătămate nou sosite le-a fost reţinut paşaportul şi li s-a dat un act cu fotografia lor, în schimb.

A mai precizat partea vătămată minoră şi împrejurarea că, în aceeaşi seară, i-a fost făcut „instructajul” de către C.D., care i-a explicat că trebuie să se întreţină relaţii sexuale cu clienţii. Constrânsă fiind de faptul că nu avea niciun ban asupra sa, nu cunoştea limba spaniolă iar paşaportul îi fusese reţinut, partea vătămată minoră T.A. şi-a început activitatea de prostituţie încă din prima seară. De asemenea, inculpatul M.L.I. i-a explicat părţii vătămate că are o „datorie” de 1.500 euro, reprezentând cheltuielile pe care inculpaţii le-au făcut cu aducerea sa în Spania. În aceste condiţii, partea vătămată a întreţinut relaţii sexuale contra cost cu diverşi clienţi, timp de aproximativ două săptămâni de zile, în mai multe cluburi, câştigând, în total, circa 1.000 euro. O parte din aceşti bani (300 euro) au fost reţinuţi de partea vătămată, iar restul au fost înmânaţi inculpatului M.L.I., care a împărţit banii cu restul inculpaţilor.

Din declaraţiile părţii vătămate mai reiese şi faptul că inculpaţii M.L.I. şi M.C. cunoşteau starea de minoritate a părţii vătămate, cei trei purtând discuţii asupra acestei chestiuni (Dosar nr. 88/P/2005).

4. partea vătămată H.A. a arătat, prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, modalitatea în care a fost care a fost racolată şi obligată să se întreţină relaţii sexuale în Spania, sumele obţinute din această activitate fiind remise, aproape în totalitate, inculpaţilor. Întrucât starea de fapt este similară cu cea prezentată de celelalte părţi vătămate, cele arătate de victima H.A. se rezumă la următoarele:

- racolarea părţii vătămate s-a realizat de către inculpatul M.L.I., prin prezentarea activităţii de „damă de companie” pe care urma să o presteze în Spania, costând în acompanierea la bar a bărbaţilor şi determinarea acestora de a face o consumaţie cât mai mare;

- din suma astfel obţinută, partea vătămată şi-ar fi reţinut jumătate, restul sumei revenind clubului;

- din procentul de 50 % astfel obţinut, partea vătămată trebuia să înmâneze un comision de 10 % inculpaţilor M.L.I., D.C.L. şi M.C.;

- inculpatul M.L.I., la întrebarea expresă a părţii vătămate, a asigurat-o pe aceasta că nu este vorba de prostituţie, întrucât legile spaniole prevăd amenzi foarte mari şi chiar închisoarea pentru asemenea activităţi;

- cheltuielile legate de întocmirea paşaportului, cosmetică, coafor şi cumpărarea de haine pentru partea vătămată au fost suportate de inculpatul M.L.I.;

- transportul până la Arad şi apoi în Spania, la Zaragoza, al părţii vătămate H.A., împreună cu victima B.R., cu autoturismul condus de un prieten al inculpatului M.L.I., acesta din urmă rămânând în România;

- aşteptarea părţilor vătămate la destinaţie de către inculpatul D.C.L. şi conducerea acestora la locuinţa inculpatului, unde se mai aflau şi părţile vătămate B.S.O. şi C.D., precum şi persoana vătămată S.E.M.;

- introducerea părţii vătămate şi a celorlalte fete, cu excepţia părţii vătămate C.D., care lucra la un alt local, la clubul „S.L.”, de către inculpatul D.C.L.;

- reţinerea paşapoartelor părţilor vătămate de către acelaşi inculpat;

- refuzul părţii vătămate de a întreţine relaţii sexuale cu clienţii, după realizarea faptului că fusese adusă la clubul în cauză cu scopul de a se prostitua;

- constrângerea părţilor vătămate H.A. şi B.R. pentru determinarea acestora să întreţină relaţii sexuale contra cost cu clienţii localului, realizată de inculpatul D.C.L., prin folosirea de violenţe fizice la adresa victimelor şi de ameninţări la adresa membrilor familiilor acestora, după ce părţile vătămate opuseseră rezistenţă timp de 4-5 zile;

- predarea tuturor sumelor de bani realizate de pe urma activităţii de prostituţie inculpatului D.C.L., în contul „datoriei”;

- frica părţii vătămate de a anunţa autorităţile spaniole, chiar după trimiterea în ţară a inculpatului D.C.L., despre ce i se întâmplă, frică determinată de ameninţările la adresa familiei părţii vătămate;

- ameninţările telefonice ale inculpaţilor D.C.L., M.C. şi M.L.I., aflaţi în România, că în situaţia în care părţile vătămate nu vor continua să se prostitueze şi nu vor produce suficienţi bani, „vor avea grijă de familiile lor”;

- revenirea în Spania a inculpaţilor D.C.L. (care a folosit un paşaport aparţinând altei persoane) şi M.C., urmată de mutarea părţii vătămate într-o altă locuinţă din aceeaşi localitate;

- reproşurile adresate părţilor vătămate de către cei doi inculpaţi, în sensul că „nu au produs destul” în perioada în care au rămas singure în Spania;

- trimiterea la club în fiecare seară a părţilor vătămate, pentru a desfăşura activităţi de prostituţie, banii obţinuţi fiind colectaţi a doua zi dimineaţă de inculpatul D.C.L. sau M.C.;

- aducerea altor două fete în apartament (partea vătămată B.A.M. şi o anume „A.”) de către inculpaţii M.L.I. şi P.Ş.;

- agresiunile fizice exercitate de inculpatul M.L.I. la adresa părţilor vătămate H.A. şi B.R., pe motivul că „nu produceau suficient”;

- ameninţările aceluiaşi inculpat cu bătaia pe care urma să o aplice o persoană din Braşov fratelui părţii vătămate, minorul în vârstă de 16 ani H.A., ce au avut drept consecinţă supunerea totală a părţii vătămate;

- supravegherea continuă a victimelor de către inculpatul P.Ş.;

- instituirea aceluiaşi regim pentru toate părţile vătămate, inclusiv pentru B.S.O. şi S.E.M., care se aflau în relaţii de prietenie cu inculpaţii M.C. şi D.C.L.;

- bătăile aplicate victimei de inculpaţii M.C. şi D.C.L., pe motiv că aceasta a vorbit cu un client în club;

- înmânarea, în această perioadă, în fiecare dimineaţă, a banilor obţinuţi din activităţile de prostituţie inculpatului P.Ş., care îi împărţea cu ceilalţi trei coinculpaţi;

- abuzarea sexuală a părţii vătămate de toţi cei patru coinculpaţi;

- restituirea paşapoartelor părţilor vătămate, pentru ca acestea să-şi poată justifica prezenţa la club în situaţia unor controale ale autorităţilor spaniole, urmată imediat de ieşirea victimei H.A. din sfera de influenţă a inculpaţilor, cu ajutorul unui cetăţean spaniol (Dosar nr. 88/P/2005).

5. partea vătămată minoră D.S.F. a fost recrutată, în aceeaşi modalitate mai sus descrisă, de inculpaţii M.L.I. şi M.C., prin prezentarea de către aceştia a posibilităţii de a lucra ca „damă de companie” în Spania, activitate constând în aceea de a sta la masă cu clienţii din bar, de a face conversaţie şi de a-i determina pe aceştia să facă o consumaţie cât mai consistentă. Racolarea părţii vătămate minore s-a realizat în intervalul ianuarie - martie 2004, în aceleaşi împrejurări cu racolarea victimei H.A., cele două fete fiind verişoare. Partea vătămată minoră şi o altă fată, pe nume Claudia, s-au răzgândit însă să mai plece, întrucât nu aveau încredere în inculpatul M.L.I., şi i-au comunicat acest lucru părţii vătămate H.A., care însă le-a spus că nu mai poate da înapoi întrucât inculpatul a cheltuit sume mari de bani cu ea, bani pe care nu avea de unde să-i restituie (Dosar nr. 88/P/2005).

6. partea vătămată M.S.M. a descris, prin declaraţia dată în cursul urmăririi penale, modalitatea în care a fost racolată, în perioada aprilie - mai 2004, de inculpaţii M.L.I. şi M.C., propunerea făcută de aceştia de a lucra în Spania ca „damă de companie”, drumul făcut până în Spania împreună cu o altă victimă recrutată între timp (partea vătămată B.A.M.), cele două fete fiind însoţite de inculpaţii M.L.I. şi P.Ş., aşteptarea grupului, preluarea şi cazarea fetelor de către inculpatul D.C.L.. Modalitatea de exploatare a victimei M.S.M., prin obligarea sa la practicarea prostituţiei în Spania, în folosul celor patru coinculpaţi, s-a realizat în condiţii identice cu cele descrise de restul părţilor vătămate, astfel că nu se mai impune redarea declaraţiilor acestei părţi vătămate (Dosar nr. 88/P/2005).

În cursul cercetării judecătoreşti, părţile vătămate B.S.O. (Dosar T.M.F.), T.A. (Dosar T.M.F.), D.S.F. (Dosar T.M.F.), B.R. (Dosar T.M.F.), M.S.M. (Dosar T.M.F.) şi C.D. (Dosar T.M.F.) au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, arătând, fie că au fost forţate să dea acele declaraţii, fie că au scris declaraţiile după dictare ori că au fost ameninţate de organele de urmărire penală care le-au luat declaraţiile că vor fi „băgate la beci”, şi că în Spania au lucrat ca dansatoare la bar ori au întreţinut relaţii sexuale cu clienţii din proprie iniţiativă, fără a fi obligate de cei patru coinculpaţi să presteze o asemenea activitate.

Aceste declaraţii nu au putut fi avute în vedere la soluţionarea cauzei de către instanţa de fond, ele fiind evident nesincere şi părtinitoare, pentru următoarele considerente:

- declaraţiile părţii vătămate C.D. (Dosar T.M.F.) sunt subiective şi părtinitoare, aceasta fiind concubina inculpatului M.C. în perioada 2003 - 2004, aspect confirmat de restul părţilor vătămate ascultate în cauză;

- cu ocazia luării declaraţiilor, tuturor părţilor vătămate le-a fost adus la cunoştinţă de către procuror dreptul de a fi asistate de un apărător, iar acestea au renunţat, arătând că îşi pot susţine singure interesele, toate acestea fiind consemnate într-un proces-verbal semnat de părţile vătămate şi organul judiciar; instanţa reţine că, potrivit prevederilor art. 44 din Legea nr. 678/2001, victimele traficului de persoane „au dreptul să primească asistenţă juridică obligatorie (…) în toate fazele procesului penal (…)”. Prin urmare, dreptul la asistenţă juridică nu poate fi impus unei persoane implicate într-un proces având ca obiect săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane” ci doar adus la cunoştinţă, fiind alegerea părţii interesate dacă uzează sau nu de acest drept conferit prin lege;

- declaraţiile părţilor vătămate sunt contradictorii pe alocuri, denotând o atitudine nesinceră, după cum urmează: partea vătămată B.S.O. a arătat că nu îi cunoaşte pe inculpaţii M.C. şi M.L.I. (Dosar T.M.F.), deşi chiar inculpatul M.C. face referire la această victimă cu ocazia declaraţiei date în cursul urmăririi penale, în prezenţa apărătorilor aleşi ai inculpatului, arătând că „la un interval de o zi două eu am plecat cu avionul în Spania, iar B.S.O. a rămas în garsoniera mea cu M.L.I. încă câteva zile” (Dosar nr. 88/P/2005); partea vătămată B.R. a arătat în faţa instanţei că nu îi cunoaşte nici pe inculpaţi nici pe restul părţilor vătămate (Dosar T.M.F.), deşi inculpatul D.C.L. se referă pe larg la această victimă, atât în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (Dosar nr. 88/P/2005), cât şi în faţa instanţei (Dosar T.M.F.);

- partea vătămată M.S.M. este singura care a dat declaraţii în faza de urmărire penală, în prezenţa apărătorilor de la acel moment ai inculpaţilor D.C.L. şi M.C. (Dosar nr. 88/P/2005); deşi această parte vătămată a relatat pe larg, prin declaraţia dată în faţa procurorului, modalitatea în care a fost exploatată, prin supunere la prostituţie, de către toţi cei patru inculpaţi, în mod absolut surprinzător ea a revenit asupra acestor declaraţii în faţa instanţei, invocând aceleaşi motive puerile şi nepertinente, arătând că nu îi cunoaşte pe inculpaţi şi că a lucrat în Spania ca bonă (Dosar T.M.F.); este evidentă atitudinea de denaturare a adevărului manifestată de partea vătămată în cauză, având în vedere că atât inculpatul D.C.L., cât şi inculpatul M.C., au declarat că aceasta a fost cazată, împreună cu alte fete, la locuinţa inculpatului D.C.L., partea vătămată fiind adusă în Spania, împreună cu B.A.M. şi numita „A.”, de către coinculpaţii M.L.I. şi P.Ş. (Dosar nr. 88/P/2005);

- relevantă în cauză a fost şi declaraţia martorului A.P., care a asistat, în calitate de avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul D.C.L., la audierea în faza de urmărire penală, de către procurorul de caz, a părţii vătămate M.S.M.; a precizat martorul ascultat în faţa instanţei că partea vătămată a dat declaraţii fără să fi fost constrânsă în vreun fel, iar cele consemnate în declaraţia scrisă aflată la dosarul de urmărire penală, corespund cu cele declarate de această victimă; a mai precizat martorul că partea vătămată nu a fost ameninţată de procurorul care i-a luat declaraţia, iar avocaţilor care reprezentau interesele inculpaţilor M.C. şi D.C.L. le-a fost oferită posibilitatea de a-i adresa întrebări, lucru pe care aceştia l-au şi făcut; a apreciat martorul că partea vătămată era timorată şi uşor speriată, starea de temere datorându-se eventualelor consecinţe pe care aceste declaraţii le-ar putea produce cu privire la persoana sa; starea de temere a părţii vătămate era produsă de inculpaţi, motiv pentru care, la terminarea declaraţiei, aceasta a refuzat să semneze, arătând că îi este frică, întrucât a primit telefoane de ameninţare din partea inculpaţilor şi a aparţinătorilor acestora;

- în concluzie, faţă de depoziţia martorului A.P., persoană obiectivă, fără interes în cauză, instanţa a acordat relevanţă juridică declaraţiilor date de părţile vătămate în cursul urmăririi penale, fiind de natura evidenţei că schimbarea conduitei procesuale a victimelor s-a datorat atât trecerii unui interval de timp foarte lung de la momentul începerii anchetei penale şi până la intrarea în cercetarea judecătorească, cât şi influenţării părţilor de către inculpaţi, în încercarea lor de a denatura aflarea adevărului în cauză. De altfel, aceste declaraţii date în cursul urmăririi penale se coroborează cu recunoaşterea săvârşirii infracţiunilor de către inculpatul D.C.L., care mai apoi a revenit şi el, în faţa instanţei, în mod nejustificat, asupra declaraţiilor date la urmărire penală, deşi nu a putut motiva această conduită procesuală, atâta vreme cât inculpatul a fost asistat de avocat ales sau desemnat din oficiu pe tot parcursul derulării procedurilor judiciare.

Faţă de considerentele expuse pe larg instanţa a reţinut că inculpaţii D.C.L., M.C., M.L.I. şi P.Ş. se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare, după cum urmează:

I. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.C.L.:

1. Fapta inculpatului constând în aceea că în perioada februarie 2004 - septembrie 2004, împreună cu coinculpaţii M.C., M.L.I. şi P.Ş. au constituit un grup infracţional organizat care a acţionat pe teritoriul României şi al Spaniei în vederea racolării, transportării, cazării şi exploatării prin practicarea prostituţiei a unui număr de 8 victime majore şi 2 minore, constituie infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzut şi pedepsit de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Astfel, grupul infracţional organizat este definit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 39/2003 ca fiind „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material”. Lit. b) a aceluiaşi text de lege include la pct. 12 infracţiuni privind traficul de persoane şi infracţiuni în legătură cu traficul de persoane în categoria infracţiunilor grave despre care se face vorbire în definiţia grupului infracţional organizat.

Instanţa de fond a apreciat că în cauză s-a dovedit atât existenţa grupului infracţional organizat constituit din cei patru inculpaţi, cât şi a rolului specific avut de fiecare dintre aceştia în cadrul grupului: în timp ce inculpaţii M.C. şi M.L.I. se ocupau de racolarea persoanelor de sex femeiesc, pentru a le obliga să se prostitueze în folosul grupului şi de transportarea acestora în străinătate, inculpatul D.C.L. avea rolul de a asigura cazarea victimelor, de a le supraveghea şi de a colecta banii, iar inculpatul P.Ş. îndeplinea activităţi legate de transport, supraveghere a părţilor vătămate exploatate şi, uneori, de colectare a banilor obţinuţi de victime din activităţile desfăşurate.

De asemenea, s-a făcut dovada în cauză atât a realizării scopului pentru care a fost constituit grupul infracţional organizat (recrutarea, transportarea, găzduirea persoanelor, prin fraudă, înşelăciune şi diverse alte forme de constrângere, în vederea exploatării acestor persoane prin obligarea lor la prostituţie), precum şi a beneficiului financiar urmărit de inculpaţi în realizarea acestui scop, beneficiu obţinut în mod direct şi care le-a profitat tuturor celor patru coinculpaţi.

Astfel cum a arătat în mod plastic inculpatul D.C.L., prin declaraţia dată în faza de urmărire penală „ în această afacere, eu şi P.Ş. am fost „săgeţile”, iar ei doi (inculpaţii M.C. şi M.L.I., n.n.) au fost „şefii de trib” (Dosar nr. 88/P/2005).

Instanţa, reţinând vinovăţia inculpatului D.C.L. relativ la comiterea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzut şi pedepsit de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii.

Deşi prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în beneficiul inculpatului aplicarea cauzei de reducere la jumătate a pedepsei, cauză prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, instanţa a apreciat că dispoziţiile acestui text de lege nu pot fi aplicate inculpatului, întrucât nu reiese din ansamblul materialului probatoriu administrat faptul că acesta ar fi denunţat sau facilitat, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, identificarea şi tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri ai unui grup infracţional organizat. Dimpotrivă, prin conduita sa procesuală, inculpatul a urmărit denaturarea adevărului în prezenta cauză, încercând tergiversarea procesului penal şi influenţarea părţilor vătămate, astfel cum s-a arătat prin prezenta. De asemenea, din actele administrate în cursul urmăririi penale nu reiese că inculpatul ar fi contribuit la denunţarea sau facilitarea identificării şi tragerii la răspundere penală a membrilor oricărui alt grup infracţional organizat.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen., tribunalul a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, a schimbat încadrarea juridiceă a infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpatului D.C.L., în sensul înlăturării prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003.

2. Fapta aceluiaşi inculpat, care în perioada 10 decembrie 2003 - 15 septembrie 2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a primit, cazat şi exploatat, prin practicarea prostituţiei, pe părţile vătămate C.D., B.S.O., H.A., B.R., M.S.M., B.A.M. şi E.N., precum şi pe persoana vătămată S.E.M., constituie infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale).

Faţă de probatoriul administrat în cauză şi expus pe larg prin prezenta, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

Tribunalul nu a putut da eficienţă juridică solicitării inculpatului D.C.L. de schimbare a încadrării juridice a infracţiunilor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei, din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale) şi art. 18 din Legea nr. 508/2004, în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., respectiv din infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 18 din Legea nr. 508/2004, în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen..

Astfel, faţă de distincţiile realizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. XVI din data de 19 martie 2007, dată în soluţionarea recursului în interesul legii, relativ la infracţiunile de trafic de persoane, prevăzute de art. 12, respectiv art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., instanţa de fond a constatat că acţiunile inculpatului D.C.L. de a primi şi caza pe părţile vătămate, persoane pe care le-a exploatat prin obligarea lor la practicarea prostituţiei, s-au realizat prin înşelăciune şi prin constrângerea morală a acestor victime, care nu au cunoscut scopul real al deplasării lor în Spania la muncă, aflând despre faptul că vor trebui să întreţină relaţii sexuale cu diverşi clienţi, contra cost, în beneficiul inculpaţilor, doar după momentul ajungerii lor în Spania. Prin urmare, fiind încălcate relaţiile sociale referitoare la dreptul la libertatea de voinţă şi de acţiune al victimelor, tribunalul specializat apreciază că în cauză nu poate fi reţinută săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 C. pen., faptă prin care se încalcă, în mod exclusiv, bunele moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi asigurarea licită a mijloacelor de existenţă.

Deşi prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în beneficiul inculpatului aplicarea cauzei de reducere la jumătate a pedepsei, cauză prevăzută de art. 18 din Legea nr. 508/2004, instanţa, pentru aceleaşi considerente expuse la pct. 1., a apreciat că dispoziţiile acestui text de lege nu pot fi aplicate inculpatului, motiv pentru care, în baza art. 334 C. proc. pen., a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, cu consecinţa schimbării încadrării juridice a infracţiunilor reţinute prin actul de sesizare a instanţei în sarcina inculpatului D.C.L., în sensul înlăturării prevederilor art. 18 din Legea nr. 508/2004.

3. Fapta inculpatului D.C.L. care, în perioada 21 februarie 2004 - 24 martie 2004, împreună cu coinculpaţii M.C. şi M.L.I., a primit-o, a găzduit-o şi a exploatat-o prin practicarea prostituţiei pe partea vătămată minoră T.A. (născută la data de 16 noiembrie 1986), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare.

Reţinând vinovăţia inculpatului, care cunoştea starea de minoritate a părţii vătămate, astfel cum reiese clar din declaraţiile minorei date în cursul urmăririi penale, instanţa de fond, în baza art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.

4. Fapta aceluiaşi inculpatul care, la data de 30 aprilie 2004, a părăsit ilegal România, prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, constituie infracţiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 - aprobată prin Legea nr. 243/2002, infracţiune pentru care, reţinând şi dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a dispus condamnarea inculpatului D.C.L. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

5. Fapta inculpatului D.C.L. care, în perioada 30 aprilie 2004 - 01 mai 2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a trecut ilegal frontierele de stat ale Ungariei, Austriei, Italiei, Franţei şi Spaniei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin, prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001 - aprobată prin Legea nr. 252/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (5 acte materiale), infracţiune continuată pentru care, reţinând şi dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

6. Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada 30 aprilie 2004 - 01 mai 2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, s-a prezentat autorităţilor vamale şi de frontieră din România, Ungaria, Austria, Franţa, Italia şi Spania, sub identitatea nereală M.D.A., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii continuate de fals privind identitatea, prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (6 acte materiale), infracţiune pentru care, reţinând şi dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a dispus condamnarea inculpatului D.C.L. la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.

7. Fapta inculpatului D.C.L. care, la o dată neprecizată din intervalul iunie - august 2004, cu intenţie, a ajutat o persoană rămasă neidentificată să falsifice paşaportul turistic românesc eliberat de S.E.I.P. Braşov la data de 05 noiembrie 2002 pe numele M.D.A., prin aplicarea a patru vize de tranzit falsificate din paşaport, constituie complicitate la săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., infracţiune pentru care, reţinând şi dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

Vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute la pct. 4, 5, 6 şi 7 reiese din probatoriul administrat în cauză, şi anume, declaraţiile inculpatului D.C.L., prin care acesta recunoaşte comiterea faptelor respective, recunoaştere care se coroborează atât cu declaraţiile părţii vătămate B.S.O. din cursul urmăririi penale (Dosar nr. 88/P/2005), cu depoziţiile martorului M.D.A., cel căruia îi aparţinea paşaportul (Dosar T.M.F.), precum şi cu proba materială reprezentată de actul falsificat folosit de inculpat.

Văzând că toate aceste infracţiuni au fost săvârşite de inculpatul D.C.L. înainte ca acesta să fie condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind astfel aplicabile prevederile art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., referitor la concursul de infracţiuni, a dispus contopirea pedepselor stabilite mai sus şi aplicarea pedepsei celei mei grele, de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, pedeapsă la care se va adăuga un spor de 2 (doi) ani închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii aplicate prin prezenta.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului D.C.L., în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), tribunalul a avut în vedere, în primul rând, gravitatea infracţiunilor săvârşite, multitudinea acestora, modalitatea de comitere a faptelor, constând în exploatarea mai multor persoane prin supunere la prostituţie, una dintre aceste victime fiind minoră, faptul că activitatea infracţională a inculpatului a început la un interval relativ scurt de timp după ce acesta a fost liberat din penitenciar, după executarea unei pedepse privative de libertate, precum şi conduita procesuală a acestuia de nerecunoaştere a infracţiunile mai grave, săvârşite împotriva persoanelor.

De asemenea, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate şi a sporului final pentru pedeapsa rezultantă, instanţa a ţinut cont de faptul că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie (a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1730 din 11 august 2000 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 609 din 01 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Braşov la pedeapsa de 3 ani închisoare; a fost încarcerat la data de 16 mai 2000 şi liberat condiţionat la data de 30 ianuarie 2002, cu un rest de pedeapsă rămas de executat de 470 de zile - Dosar T.M.F.), precum şi de scopul urmărit şi realizat de inculpat prin săvârşirea infracţiunilor, şi anume obţinerea unor beneficii materiale substanţiale ilicite profitând de veniturile obţinute de părţile vătămate ca urmare a serviciilor de natură sexuală prestate.

În conformitate cu prevederile art. 71 C. pen., tribunalul a interzis inculpatului D.C.L., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale aplicate prin prezenta, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen..

Raportat la natura infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, instanţa a apreciat că nu-i pot fi interzise acestuia şi dreptul de a alege, respectiv dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o anumită activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul la săvârşirea infracţiunilor, atât dreptul de a alege, cât şi dreptul la muncă fiind consacrate prin Constituţia României.

În schimb, având în vedere că una dintre infracţiuni au fost săvârşită asupra unei părţi vătămate minore (trafic de minori), se impune interzicerea drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (3) C. pen., raportat a art. 64 lit. d) şi e) C. pen., şi faţă de decizia nr. LXXIV/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii

În conformitate cu prevederile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului D.C.L., cu începere de la data de 17 mai 2005 şi până la data de 14 iunie 2006.

În ceea ce priveşte succesiunea măsurilor preventive, tribunalul a constatat că inculpatul a fost reţinut la data de 17 mai 2005, prin ordonanţa din aceeaşi dată a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov şi arestat preventiv prin încheierea nr. 11 din data de 18 mai 2005 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, conform mandatului de arestare preventivă nr. 19 din 18 mai 2005 (Dosar nr. 88/P/2005).

În cursul cercetării judecătoreşti, prin decizia penală nr. 119/R/MF/14 iunie 2006 a Curţii de Apel Braşov, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura neprivativă de libertate a obligării inculpatului de a nu părăsi mun. Braşov (Dosar T.M.F.). În continuare, prin încheierea din data de 14 august 2006 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea Braşov, cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea Nehoiu, jud. Buzău (Dosar T.M.F.), iar prin încheierea aceleiaşi instanţe, pronunţată la data de 10 decembrie 2008, a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea Nehoiu, jud. Buzău, cu măsura obligării inculpatului D.C.L. de a nu părăsi ţara (Dosar T.M.F.).

Faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, toate aceste fapte având un caracter transfrontalier, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul a menţinut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi ţara, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.C.:

Cu privire la grupul infracţional organizat din compunerea căruia a făcut parte inculpatul M.C. (zis „T.”), instanţa nu va mai relua motivaţia care a condus la stabilirea vinovăţiei inculpatului D.C.L. relativ la săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, temeiurile de fapt şi de drept reţinute mai sus aplicându-se prin analogie, pentru identitate de raţiune, şi în cazul inculpatului M.C..

Astfel, tribunalul a reţinut că întreg probatoriul administrat în cauză face dovada că inculpatul M.C., în perioada februarie 2004 - septembrie 2004, împreună cu coinculpaţii D.C.L., M.L.I. şi P.Ş. au constituit un grup infracţional organizat care a acţionat pe teritoriul României şi al Spaniei în vederea racolării, transportării, cazării şi exploatării prin practicarea prostituţiei a unui număr de 8 victime majore şi 2 minore.

Constatând întrunirea elementelor constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi din punct de vedere subiectiv, intenţional, ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reţinând în cauză şi incidenţa prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), tribunalul a dispus condamnarea inculpatului M.C. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei închisorii.

De asemenea, faţă de cele expuse cu privire la încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului M.C., relativ la cauzele de reducere a pedepsei conform prevederilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 18 din Legea nr. 508/2004, tribunalul a înlăturat aplicabilitatea acestor texte de lege, pentru raţiunile şi considerentele pe larg explicate cu ocazia analizării stării de fapt şi de drept în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.C.L., motivaţie care s-a reţinut, prin analogie, pentru identitate de raţiune, şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.C..

Vinovăţia inculpatului relativ la săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori reiese cu claritate, în ciuda nerecunoaşterii sale, din probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost mai sus prezentat şi care nu se impune a mai fi reluat.

Astfel, tribunalul a reţinut că fapta inculpatului M.C. care, în perioada 10 decembrie 2003 - 15 septembrie 2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a recrutat, primit, cazat şi exploatat prin practicarea prostituţiei pe părţile vătămate C.D., B.S.O., H.A., B.R., M.S.M., B.A.M. şi E.N., respectiv persoana vătămată S.E.M., constituie infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale).

De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada 21 februarie 2004 - 24 martie 2004, împreună cu coinculpaţii D.C.L. şi M.L.I., a primit-o, a găzduit-o şi a exploatat-o, prin obligarea la practicarea prostituţiei, pe partea vătămată minoră T.A. (născută la data de 16 noiembrie 1986), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare.

Reţinând vinovăţia inculpatului sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de minori, precum şi aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului M.C. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus contopirea pedepselor stabilite mai sus şi a aplicat inculpatului M.C. pedeapsa cea mai grea, de 10 (zece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii, pedeapsă la care s-a adăugat un spor de 1 (un) an închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, după executarea pedepsei închisorii aplicate prin prezenta.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M.C., în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), tribunalul a avut în vedere, în principal, natura şi gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia, faptul că o parte din activitatea infracţională desfăşurată s-a referit la o victimă care nu împlinise vârsta majoratului, conduita inculpatului care nu a recunoscut comiterea vreunei fapte penale, dovedind astfel că nu conştientizează pericolul pentru ordinea publică al activităţilor desfăşurate, precum şi faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 5 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 30 din 18 iunie 1998 a Tribunalului Covasna, definitivă prin decizia penală nr. 1768 din 06 mai 1999 a Curţii Supreme de Justiţie, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie; inculpatul a fost arestat la data de 19 februarie 1998 şi liberat condiţionat la data de 07 noiembrie 2001, cu un rest de pedeapsă rămas de executat de 752 de zile (Dosar nr. 88/P/2005). Faţă de aceste date care rezultă din cazierul inculpatului, instanţa a mai constatat că inculpatul a comis infracţiunile din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, întrucât durata pedepsei care formează primul termen al recidivei s-a împlinit la data de 18 februarie 2003.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen..

În schimb, având în vedere că una dintre infracţiunile pentru care s-a dispus condamnarea (trafic de minori) a fost săvârşită de inculpat asupra unei părţi vătămate minore, se impune interzicerea drepturilor părinteşti şi a dreptului de a fi tutore sau curator, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. (3) C. pen., raportat la art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate prin prezenta durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, cu începere de la data de 17 mai 2005 şi până la data de 14 iunie 2006.

Faţă de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite, toate aceste fapte având un caracter transfrontalier, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., tribunalul a menţinut măsura obligării inculpatului M.C. de a nu părăsi ţara, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.L.I.:

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea în concurs real, cu intenţie directă, a infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane şi trafic de minori, după cum urmează:

1. Fapta inculpatului M.L.I., constând în aceea că în perioada februarie 2004 - septembrie 2004, împreună cu coinculpaţii D.C.L., M.C. şi P.Ş. au constituit un grup infracţional organizat care a acţionat pe teritoriul României şi al Spaniei, în vederea racolării, transportării, cazării şi exploatării prin practicarea prostituţiei a unui număr de 8 victime majore şi 2 minore, constituie infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

2. Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada februarie 2004 - 15 septembrie 2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin promisiuni mincinoase, a recrutat, primit, cazat şi exploatat prin practicarea prostituţiei pe părţile vătămate C.D., B.S.O., H.A., B.R., M.S.M., B.A.M. şi E.N., respectiv pe persoana vătămată S.E.M., constituie infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale).

3. Fapta inculpatului M.L.I. care, în perioada ianuarie 2004 - 24 martie 2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, le-a primit, găzduit şi exploatat prin practicarea prostituţiei pe partea vătămată minoră D.S.F. (născută la data de 07 aprilie 1987), şi, împreună cu coinculpaţii D.C.L. şi M.C., pe partea vătămată minoră T.A. (născută la data de 16 noiembrie 1986), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale).

De menţionat că inculpatul a recrutat-o singur pe partea vătămată minoră D.S.F., oferindu-i posibilitatea de a presta servicii de „damă de companie” în Spania, dar minora, „neavând încredere în L.”, astfel cum reiese din declaraţia dată în cursul urmăririi penale, s-a răzgândit şi nu a mai plecat (Dosar nr. 88/P/2005).

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului M.L.I., în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), tribunalul a avut în vedere, în primul rând, gravitatea infracţiunilor săvârşite, multitudinea acestora, modalitatea de comitere a faptelor, prin exploatarea persoanelor şi obligarea acestora să se prostitueze, de pe urma acestei activităţi inculpatul şi restul membrilor grupului infracţional organizat obţinând beneficii materiale substanţiale, precum şi conduita procesuală a acestuia de nerecunoaştere a comiterii faptelor. Instanţa a avut în vedere, de asemenea, şi împrejurarea că inculpatul s-a sustras urmăririi penale şi unei părţi a procedurii de judecată.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b, d şi e C. pen., pentru aceleaşi motive ca cele arătate în cazul coinculpaţilor D.C.L. şi M.C..

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din durata pedepsei închisorii aplicate durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, cu începere de la data de 09 februarie 2008 şi până la data de 25 iulie 2008.

Tribunalul a constatat că inculpatul M.L.I. a fost arestat preventiv în lipsă prin încheierea nr. 14 din 02 iunie 2005 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, în cauză fiind emis mandatul de arestare preventivă din 02 iunie 2005 (Dosar nr. 88/P/2005). În cauză se va deduce şi perioada cât inculpatul a fost arestat în Spania, în vederea extrădării, din data de 09 februarie 2008, astfel cum reiese din sentinţa nr. 63 din 30 aprilie 2008 emisă de Tribunalul Naţional Madrid - Departamentul Penal (Dosar T.M.F.), chiar dacă inculpatul a fost prezentat instanţei naţionale în vederea punerii în executare a mandatului de arestare doar la data de 25 iunie 2008.

Prin încheierea pronunţată de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov la data de 25 iunie 2008, în Dosarul nr. 61/P/2005, definitivă prin decizia penală nr. 519/R/04 iulie 2008 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. 677/64/2008, s-a dispus executarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsa inculpatului M.L.I.. În continuare, prin decizia penală nr. 563/R din 25 iulie 2008 a Curţii de Apel Braşov, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Braşov, fără încuviinţarea instanţei (Dosar T.M.F.), iar prin încheierea din data de 08 august 2008 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, s-a înlocuit măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea Braşov, cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi ţara (Dosar T.M.F.).

Ulterior, prin cererea formulată la data de 06 noiembrie 2008, inculpatul M.L.I. a solicitat revocarea măsurii de a nu părăsi ţara, invocând considerente de ordin medical (Dosar T.M.F.). În şedinţa publică din data de 04 martie 2009, inculpatul a solicitat ca instanţa să proroge discutarea cererii sale, pentru a aduce dovezi faţă de constatările raportului de expertiză medico – legală întocmit în cauză (Dosar T.M.F.). Întrucât nici până la momentul dezbaterilor inculpatul nu a făcut dovada contrară celor reţinute prin raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L. „M.M.” Bucureşti, tribunalul, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura obligării inculpatului de a nu părăsi ţara, până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, având în vedere că subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.Ş.:

Inculpatul P.Ş. a fost arestat în lipsă, conform mandatului de arestare preventivă nr. 26 din 02 iunie 2005, emis de Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov (Dosar nr. 88/P/2005). Acest inculpat a fost trimis în judecată în lipsă şi nici organele de urmărire penală, nici instanţa de judecată nu au putut proceda la luarea de declaraţii de la acest inculpat, care se sustrage de la judecată.

Potrivit verificărilor efectuate de instanţă, inculpatul P.Ş. este dat în urmărire generală şi internaţională şi nu a fost identificat până la momentul soluţionării prezentei cauze (Dosar T.M.F.).

Din probatoriul administrat în cauză (declaraţiile părţilor vătămate şi ale coinculpaţilor din cursul urmăririi penale şi din faza de cercetare judecătorească, cu precizările mai sus enunţate) tribunalul specializat a constatat că inculpatul P.Ş. se face vinovat de săvârşirea, cu intenţie directă şi în concurs real, a următoarelor infracţiuni:

1. Fapta inculpatului constând în aceea că în perioada februarie 2004 - septembrie 2004, împreună cu coinculpaţii D.C.L., M.C. şi M.L.I. au constituit un grup infracţional organizat care a acţionat pe teritoriul României şi al Spaniei în vederea racolării, transportării, cazării şi exploatării prin practicarea prostituţiei a unui număr de 8 victime majore şi 2 minore, constituie infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

2. Fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada februarie 2004 - 15 septembrie 2004, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, prin promisiuni mincinoase, a exploatat prin practicarea prostituţiei pe părţile vătămate B.S.O., H.A., B.R., M.S.M., B.A.M. şi E.N., respectiv pe persoana vătămată S.E.M., în sensul că a supravegheat în permanenţă victimele şi a colectat banii obţinuţi de acestea de pe urma serviciilor sexuale prestate, constituie infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale).

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului P.Ş., în conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), tribunalul specializat a avut în vedere, la fel ca şi în cazul celorlalţi coinculpaţi, gravitatea infracţiunilor săvârşite, aspectul transfrontalier al activităţii infracţionale, modalitatea de comitere a faptelor, prin exploatarea persoanelor şi obligarea acestora să se prostitueze, de pe urma acestei activităţi inculpatul şi restul membrilor grupului infracţional organizat obţinând beneficii materiale substanţiale, precum şi împrejurarea că inculpatul s-a sustras urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti.

În baza art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen..

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, tribunalul a reţinut următoarele:

Persoana vătămată S.E.M. nu s-a constituit parte vătămată sau parte civilă în cauză, alegând, înainte de a se da citire actului de sesizare a instanţei, să participe în procesul penal ca şi persoană vătămată şi să depună mărturie, în calitate de martor (Dosar T.M.F.).

De asemenea, instanţa a constatat că părţile vătămate C.D., B.S.O., T.A., D.S.F., H.A., B.R., M.S.M., B.A.M. şi E.N. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În fapt, părţile vătămate B.S.O. şi H.A. s-au constituit părţi civile în cursul urmăririi penale, împotriva inculpaţilor, cu suma de 7.000 euro, respectiv 20.000 euro, reprezentând daune morale şi materiale (Dosar nr. 88/P/2005), dar cu ocazia ascultării lor în faţa instanţei acestea au revenit asupra constituirii de parte civilă, arătând că nu au niciun fel de pretenţii de natură materială sau morală de la cei patru inculpaţi (Dosar nr. 88/P/2005 – T.M.F., Dosar T.M.F.).

În baza art. 13 din Legea nr. 39/2003 şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., instanţa a dispus confiscarea specială de la inculpaţii D.C.L., M.C. şi M.L.I. a echivalentului în RON a sumei de câte 11.000 euro fiecare, la cursul de referinţă stabilit de Banca Naţională a României în ziua plăţii.

Tribunalul a arătat că nu se poate stabili cu exactitate cuantumul sumelor de bani dobândite de inculpaţi prin săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, în scopul comiterii infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, având în vedere multitudinea de persoane care au realizat sume de bani prin întreţinerea de relaţii sexuale, bani care le reveneau, aproape în totalitate, inculpaţilor D.C.L., M.C. şi M.L.I., precum şi perioadele diferite în care aceste persoane s-au aflat în zona de influenţă a membrilor grupului infracţional organizat.

La stabilirea acestei sume, instanţa a avut în vedere, în principal, declaraţiile date de inculpatul D.C.L. în faza de urmărire penală, în sensul că de pe urma activităţilor de prostituţie ale victimelor, celor trei inculpaţi le-a revenit, pe toată perioada derulării activităţii infracţionale, suma de aproximativ 10.000 - 12.000 euro de fiecare (Dosar nr. 88/P/2005), aceste declaraţii fiind coroborate şi cu cele arătate de părţile vătămate, care au precizat că banii erau împărţiţi de către coinculpaţii sus menţionaţi, indiferent de persoana care îi colecta.

Având în vedere că activitatea de supraveghere a victimelor şi de colectare a banilor de la părţile vătămate realizată de inculpatul P.Ş. s-a desfăşurat în perioada februarie - septembrie 2004, iar potrivit aceloraşi declaraţii ale inculpatului D.C.L. (Dosar nr. 88/P/2005), inculpatul P.Ş. era un fel de angajat al celorlalţi trei coinculpaţi, primind un „salariu” pentru activităţile prestate de aproximativ 400 – 500 euro lunar, în conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr. 39/2003 şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., instanţa a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.Ş. a echivalentului în RON a sumei de 3.600 euro (450 euro X 8 luni de zile), la cursul de referinţă stabilit de Banca Naţională a României în ziua plăţii.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, părţile vătămate şi inculpaţii.

Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov a criticat sentinţa pentru netemeinicie, arătând că pedepsele aplicate inculpaţilor au un cuantum redus faţă de gravitatea infracţiunilor săvârşite, a solicitat aplicarea unui spor de pedeapsă având în vedere multitudinea infracţiunilor săvârşite de către inculpaţi, gravitatea acestora, dar şi cuantumul pedepselor aplicate de către prima instanţă.

Parchetul a solicitat, de asemenea şi majorarea cuantumului cheltuielilor judiciare avansate de stat, la care au fost obligaţi inculpaţii să le plătească, în sprijinul acestui motiv de apel invocând faptul că, cauza se află în al doilea ciclu procesual după restituirea cauzei la parchet, sau invocat două excepţii de neconstituţionalitate şi s-au efectuate numeroase proceduri de citare ale părţilor vătămate.

Parchetul a invocat şi motive de nelegalitate, în sensul că pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), 3 teza I a din Legea nr. 678/2001 sunt nelegale, având în vedere că limita minimă a pedepsei pentru această infracţiune este de 7 ani închisoare.

2. Partea vătămată D.S.F. a criticat latura civilă solicitând acordarea de despăgubiri civile.

3. Partea vătămată H.A. a solicitat acordarea despăgubirilor civile care au fost solicitate şi în faza de urmărire penală şi nu au fost acordate de către prima instanţă.

4. Partea vătămată T.A. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece şedinţa de judecată în faţa primei instanţe nu a fost secretă, având în vedere obiectul cauzei şi vârsta ei.

5. Inculpatul D.C.L. a solicitat în principal, admiterea apelului şi restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale de către organul competent aşa cum s-a dispus prin sentinţa penală nr. 61/2005 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov. În susţinerea acestui motiv de apel inculpatul a arătat că deşi prin sentinţa 61/2005 s-a dispus restituirea către structura centrală a D.I.I.C.O.T. în vederea refacerii urmăririi penale de către organul competent, D.I.I.C.O.T. - structura centrală, nu a respectat dispoziţiile instanţei şi nu a procedat la refacerea integrală a urmăriri penale, prin urmare suntem în prezenţa unei urmăririi penale efectuate de către un organ necompetent, iar actele de urmărire penală, inclusiv declaraţiile părţilor vătămate sunt lovite de nulitate absolută. S-a arătat că cel de-al doilea rechizitoriu întocmit de către D.I.I.C.O.T.- structura centrală a fost realizat în mare grabă de către procurorii de la această unitate de parchet, neavând posibilitatea să mai formuleze plângeri ierarhic superioare în legătură cu maniera în care s-a derulat urmărirea penală în faţa organelor D.I.I.C.O.T. din cadrul structurii centrale.

Pentru aceste motive a considerat că se impune restituirea cauzei la structura centrală a D.I.I.C.O.T., pentru refacerea urmăririi penale.

Al doilea motiv de apel al inculpatului D.C.L., a vizat faptul că prima instanţă a stabilit o stare de fapt eronată care nu rezultă din mijloacele de probă ce au fost administrate în cauză. A mai arătat că în mod greşit s-au înlăturat declaraţiile date în faţa instanţei de către părţile vătămate, deoarece erau singurele declaraţii luate de către un organ competent material. Inculpatul a invocat faptul că, în mod greşit prima instanţă a statuat că el a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa în declaraţiile date în faţa procurorilor. Inculpatul a invocat că a recunoscut doar o stare de fapt care nu coincide cu structura juridică a infracţiunilor pentru care a fost condamnat.

Un alt motiv de apel privea reţinerea în mod greşit de către prima instanţă a formei continuate a infracţiunii prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 195/2001, deoarece la trecerea ilegală a frontierei i s-a cerut doar o singură dată paşaportul, respectiv atunci când a trecut frontiera dintre România şi Ungaria.

În concluzie, inculpatul a solicitat achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, deoarece nu sunt probe certe în sensul că inculpatul ar fi săvârşit aceste infracţiuni. Cu privire la celelalte infracţiuni a arătat că sunt corect reţinute de către prima instanţă.

În privinţa infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen..

6. Inculpatul M.C. a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1), 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001. Pentru a susţine acest motiv de apel, inculpatul a învederat că nu există nicio probă care să ateste că există infracţiunile pentru care a fost condamnat de către prima instanţă, că nicio probă nu dovedeşte că s-ar fi constituit un grup infracţional de către inculpaţii din această cauză. Cu privire la infracţiunea de trafic de persoane a arătat că nicio probă nu dovedeşte faptul că inculpatul a r fi exercitat vreo formă de constrângere asupra părţilor vătămate din această cauză, ci din mijloacele de probă administrate rezultă că părţile vătămate s-au deplasat de bună voie în Spania şi, tot de bună voie s-au prostitua. A mai arătat inculpatul că nu poate să fie condamnat pentru săvârşirea infracţiunea de trafic de minori, atâta vreme cât el nu a cunoscut starea de minoritate a părţii vătămate T.A..

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen..

7. Inculpatul M.L.I. a solicitat admiterea apelului, iar cu ocazia rejudecării să se dispună achitarea sa pentru toate infracţiunile în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că declaraţiile părţilor vătămate sunt contradictorii, gradul de participare al acestui inculpat la activitatea ce s-a reţinut în actul de sesizare, faptul că iniţiativa nu a aparţinut acestuia, dar şi împrejurarea că se află la prima confruntare cu legea penală.

Toţi inculpaţii şi-au însuşit motivul de apel al inculpatul D.C.L., privind restituirea cauzei la parchet.

În apel, nu s-au administrat alte mijloace de probă la termenul de judecată din data de 5 aprilie 2011, inculpatul M.C. a solicitat efectuarea de verificări prin comisie rogatorie în Spania pentru a se constata dacă există în realitate cluburile în care se reţine că s-au desfăşurat activităţi de prostituţie, dar şi audierea martorului P.C. care însă nu a fost găsit de către prima instanţă în urma citaţiilor emise.

Aceste probe au fost respinse ca nefiind utile soluţionării cauzei, deoarece în privinţa solicitărilor prin comisie rogatorie, instanţa a constatat că existenţa acelor localuri este recunoscută chiar în declaraţiile inculpaţilor, care se coroborează cu cele ale părţilor vătămate în acest sens, toţi recunoscând existenţa acelor localuri. În privinţa martorului P.C., apărătorul inculpatului M.C. a învederat faptul că acest martor nu este în ţară şi nu se cunoaşte adresa sa, or în aceste împrejurări nu se putea dispune citarea martorului, în absenţa altor date de identificare în legătură cu adresa sa, iar pe de altă parte această probă testimonială nu era utilă soluţionării cauzei deoarece pe starea de fapt ce se tindea a se dovedi cu audierea acestui martor au mai fost administrate şi alte mijloace de probă.

Curtea analizând apelurile declarate, a constatat că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt, în sensul că activitatea infracţională a inculpaţilor s-a desfăşurat în perioada 10 decembrie 2003 - 15 septembrie 2004 ,precizând şi faptul că în acest interval de timp au fost perioade în care inculpaţii au revenit în România, chiar şi inculpatul D.C.L., însă acest din urmă aspect nu este de natură a modifica nici caracterul continuat al infracţiunilor săvârşite de către cei patru inculpaţi şi nici încadrarea juridică corectă ce a fost dată infracţiunilor săvârşite de către inculpaţi.

S-a apreciat că prima instanţă a examinat în mod amănunţit starea de fapt reflectată de mijloacele de probă şi astfel nu a mai reluat expunerea ei.

Asupra cererii de restituirea cauzei la parchet.

Inculpatul D.C.L. în motivele de apel a solicitat, în principal, restituirea cauzei la parchet pentru a se reface urmărirea penală de organul competent şi implicit actul de sesizare al instanţei. Această cerere de restituire a fost însuşită şi de către ceilalţi doi inculpaţi apelanţi.

Analizând motivele ce stau la baza cererii de restituire, instanţa de apel a constatat că această cerere este nefondată pentru următoarele considerente:

- inculpaţii au fost iniţial trimişi în judecată prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov din data de 8 iulie 2005, după cum urmează

- D.C.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 (constituire de grup organizat), infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale - trafic de persoane), infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), 4 teza I din Legea nr. 678/2001 (trafic de minori), infracţiunea prevăzută de O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale), infracţiunea prevăzută de art. 1 O.U.G. nr. 102/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), infracţiunea prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP).

- M.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 (constituire de grup organizat), infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale - trafic de persoane), infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), 4 teza I din Legea nr. 678/2001 (trafic de minori) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) .

- M.L.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 (constituire de grup organizat), infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale - trafic de persoane), infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), 4 teza I din Legea nr. 678/2001 (trafic de minori).

- P.Ş. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 (constituire de grup organizat), infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale - trafic de persoane) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen..

Prin sentinţa penală nr. 61/2005 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 16/2006, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov în temeiul art. 322 C. proc. pen. s-a dispus restituirea cauzei la parchet, respectiv la organul de urmărire penală competent D.I.I.C.O.T. structura centrală Bucureşti. Prin decizia penală nr. 16/2006, Curtea de Apel Braşov a statuat că singurul motiv pentru care a admis recursul D.I.I.C.O.T. este acela că restituirea cauzei trebuia să fie făcută la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov acesta având obligaţia de a proceda potrivit art. 268 alin. (1) C. proc. pen.. Din considerentele sentinţei penale nr. 61/2005, rezultă cu claritate faptul că, restituirea cauzei la D.I.I.C.O.T. a fost atrasă doar de activitatea infracţională a celor patru inculpaţi ce se încadrează în dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat. La fila 9 din considerentele acestei sentinţe penale se menţionează faptul că, doar infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, era de competenţa de structurii centrale, pentru restul infracţiunilor această instanţă constatând că organul de urmărire penală a fost cel competent în conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Legea nr. 508/2004, respectiv până în momentul în care prin Ordonanţa procurorului din data de 4 iulie 2005 s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de cei patru inculpaţi relativ la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Prin decizia penală nr. 16/2006 Curtea de Apel Braşov, aşa cum rezultă din considerentele acesteia, respectiv din dosarul D.I.I.C.O.T. nr. 59/D/P/2006, s-a stabilit că necompetenţa organelor de urmărire penală s-a născut de abia la data de 4 iulie 2005 când s-a dispus extinderea urmăririi penale faţă de cei patru inculpaţi, relativ la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. Prin urmare, Curtea de Apel Braşov a stabilit aşa cum rezultă din considerente şi din dispozitivul deciziei penale nr. 16/2006 faptul că, singurul motiv pentru care s-a admis recursul parchetului este acela că restituirea cauzei trebuia să se dispună la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov care urmează să procedeze potrivi prevederilor art. 268 alin. (1) C. proc. pen..

Procurorul căruia i s-a restituit cauza, a procedat şi a trecut la refacerea actelor de urmărire penală astfel cum s-a stabilit prin sentinţa penală rămasă definitivă.

Procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov, prin Ordonanţa din 13.02.2006 şi-a declinat competenţa în favoarea D.I.I.C.O.T. Structura Centrală în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (1), alin. (1) ind.2 raportat la art. 42 C. proc. pen..

După ce a fost declinat dosarul de către D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Braşov, procurorul în Dosarul nr. 59/D/P/2006 a procedat respectând sentinţa penală de restituire la refacerea urmăririi penale în limita în care s-a dispus restituirea, respectiv, a procedat la căutarea inculpaţilor care nu erau arestaţi în cauză, dar şi a părţilor vătămate, în acest sens fiind înscrisurile din dosarul 59/D/P/2006. La acel moment erau arestaţi preventiv în cauză inculpaţii D.C.L. şi M.C., potrivit procesului-verbal 28 februarie 2006 apărătorul ales al acestor doi inculpaţi a studiat dosarul cauzei, respectiv actele pe care le-a considerat necesare. La dosar, apărătorul ales a formulat o cerere în probaţiune prin care solicita refacerea întregii urmăriri penale din dosarul cauzei.

Prin procesul-verbal din 2 martie 2006, procurorul de caz din cadrul D.I.I.C.O.T. Structură Centrală a constatat că prin sentinţa penală nr. 61/2006 s-au dispus anumite limite ale restituirii cauzei, respectiv pentru actele de urmărire penală efectuată după data de 4 iulie 2005. Având în vedere limitele restituirii, procurorul de caz a stabilit că rămân pe deplin valabile şi câştigate cauzei actele procesuale şi procedurale efectuate până la data de 4 iulie 2005, stabilind totodată şi ce acte de urmărire penală vor fi refăcute: ordonanţa de extindere a urmăririi penale, cea de punere în mişcare a urmăririi penale faţă de cei patru inculpaţi, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a extinderii, respectiv a punerii în mişcare, şi audierea inculpaţilor D.C.L. şi M.C. după ce s-a realizat extinderea urmăririi penale şi punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Prin procesul-verbal s-a motivat că, situaţia de necompetenţă materială a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Braşov a intervenit abia după reţinerea în sarcina tuturor inculpaţilor a infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003. Prin ordonanţa din 2 martie 2006, procurorul de caz de la D.I.I.C.O.T. Structură Centrală a respins cererea inculpaţilor D.C.L. şi M.C. de refacere a întregii urmăririi penale, soluţia de respingere a cererii având la bază considerentele pe care le-am expus anterior şi care au fost menţionate în procesul-verbal din 2 martie 2006.

În această din urmă ordonanţă procurorul (fila 80 dosar urmărire penală) a reluat, a motivat şi a indicat care sunt actele de urmărire penală pe care urmează să le refacă.

Prin procesul-verbal de la fila 85 dosar urmărire penală se arată că apărătorului ales al inculpaţilor D.C.L. şi M.C. i-a fost adusă la cunoştinţă integral ordonanţa prin care s-a respins cererea inculpaţilor de restituire a cauzei la parchet.

Prin ordonanţa din data de 3 martie 2006, dosar urmărire penală (ordonanţă dată de către procurorul şef) s-a soluţionat plângerea formulată de către inculpaţii D.C.L. şi M.C. prin apărător ales, plângerea îndreptată împotriva ordonanţei prin care s-a respins cererea celor doi inculpaţi de refacere integrală a urmăririi penale.

Prin ordonanţa din 3 martie 2006, procurorul de caz a respins motivat cererea formulată de către inculpaţii D.C.L. şi M.C. prin care se solicitau reaudierea în probaţiune a părţilor vătămate şi această din urmă ordonanţă a fost comunicată şi primită efectiv atât de către inculpaţi, cât şi de către apărătorul ales. Şi împotriva acestei din urme ordonanţe, inculpaţii prin apărător ales au formulat plângere împotriva ordonanţei procurorului de caz. Cu această ocazie, procurorul le-a adus la cunoştinţă celor doi inculpaţi dosar urmărire penală, care sunt actele pentru care se va reface urmărirea penală.

La dosar urmărire penală (Dosar 59/D/P/2006) sunt actele pe care procurorul le-a refăcut ca urmare a sentinţei de restituire:

- ordonanţa din 3 martie 2006 de extindere a urmăririi penale şi punere în mişcare a acţiunii penale faţă de cei patru inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

- procesele-verbale de aducere la cunoştinţă inculpaţilor D.C.L. şi M.C. a motivelor pentru care s-a dispus extinderea urmăririi penale (stare de fapt şi încadrare juridică).

- declaraţiile inculpaţilor D.C.L. şi M.C..

- procesele-verbale de prezentare ale actelor de urmărire penală

Instanţa a constatat că toate procesele-verbale şi ordonanţele procurorului au fost date cu respectarea tuturor dispoziţiilor legal procedurale şi corespunzător motivate.

În declaraţiile date în faţa procurorului la data de 3 martie 2006, inculpaţii D.C.L. şi M.C. au recunoscut săvârşirea faptelor solicitând aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 18 din Legea nr. 508/2004 (dosar urmărire penală).

Instanţa de apel a constatat că este nefondată cererea formulată de către inculpatul D.C.L. şi însuşită de către ceilalţi inculpaţi apelanţi de restituire a cauzei ,pentru următoarele motive:

- prin sentinţa penală nr. 61/2005 a Tribunalului pentru Minori şi familie Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 16/2006 a Curţii de Apel Braşov, restituirea s-a dispus la D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Braşov, care a trebuie să procedeze conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen.. Potrivit acestui text de lege când urmărirea penală se efectuează de către un alt organ decât cel prevăzut în textele menţionate, procurorul (în speţă procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T.- Biroul teritorial Braşov, ca urmare a restituirii cauzei), a luat măsuri în sensul ca urmărirea penală să fie făcută de organul competent. Potrivit alin. (2) al art. 268 C. proc. pen., în această situaţie, legiuitorul dă posibilitatea procurorului de a constata valabile anumite acte sau măsuri procesuale care au fost confirmate sau încuviinţate, dar şi acte procesuale care nu pot să fie refăcute.

După restituirea cauzei la Biroul teritorial Braşov, procurorul de caz a dat o ordonanţă în data de 13 februarie 2006 conformându-se dispoziţiilor de restituire din hotărârile judecătoreşti menţionate anterior şi în consecinţă, în temeiul art. 45 raportat la art. 42 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea D.I.I.C.O.T. - Structura centrală.

Primind cauza, procurorul de caz din cadrul D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 45 raportat la art. 42 C. proc. pen. şi a menţinut actele îndeplinite, efectuate în cursul urmăririi penale de către D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Braşov.

Aşa cum s-a arătat arătat, procurorul a motivat temeinic şi a arătat care sunt considerentele pentru care a menţinut actele de urmărire penală efectuate anterior restituirii cauzei.

Legiuitorul a dat posibilitatea atât procurorului în timpul urmăririi penale, dar şi instanţei de judecată să menţină actele îndeplinite şi măsurile dispuse atunci când declinarea a fost determinată de competenţă materială. Prin urmare, procurorul din cadrul structurii centrale nu a făcut altceva decât să aplice dispoziţiile legale prevăzute de art. 45 C. proc. pen., aceste din urmă dispoziţii făcând trimitere la prevederile art. 42 C. proc. pen.. Procurorul care a întocmit cel din urmă rechizitoriul a ţinut cont şi de considerentele hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet.

Menţinând actele şi măsurile îndeplinite în cursul urmăririi penale, prin ordonanţele motivate din Dosarul nr. 56/D/P/2006 care au fost amintite anterior, procurorul nu a făcut altceva decât să confere valabilitate tuturor actelor şi măsurilor procesuale dispuse pe parcursul urmăririi penale care au fost efectuate anterior restituirii cauzei.

Pentru aceste considerente, instanţa a constatat că urmărirea penală s-a efectuat de către un organ competent şi pe cale de consecinţă sesizarea instanţei a fost legală. Aşadar urmărirea penală efectuată în cauză cuprinde pe de o parte, acte efectuate în mod direct de către procurorul din cadrul D.I.I.C.O.T. - Structura centrală - dar şi acte şi măsuri procesuale ce au fost menţinute de acest procuror în baza unor dispoziţii legale care îi dau această posibilitate (art. 45 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 42 alin. (2) C. proc. pen., precum şi dispoziţiile art. 268 alin. (2) C. proc. pen.).

În ceea ce priveşte motivele de apel invocate de către cei 3 inculpaţi apelanţi în sensul că mijloacele de probă administrate nu dovedesc săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1) şi (4) teza I din Legea nr. 678/2001 instanţa de apel a constatat următoarele:

Mijloacele de probă administrate pe tot parcursul procesului penale în mod legal şi care se coroborează între ele, dovedesc fără îndoială că inculpaţii D.C.L., M.C. şi M.L.I. au săvârşit aceste infracţiuni pentru care au şi fost condamnaţi de către prima instanţă.

Toţi cei 3 inculpaţi apelanţi au susţinut în motivele de apel, printre altele, şi faptul că niciunul dintre ei nu au executat vreo formă de constrângere asupra părţilor vătămate, susţinând că acestea au plecat în Spania împreună cu inculpaţii, cunoscând faptul că acolo urmează să se prostitueze.

Potrivit declaraţiilor părţilor vătămate date în faza de urmărire penală şi pe care prima instanţă le-a analizat în mod amănunţit, rezultă fără nicio îndoială că inculpaţii au exercitat forme de constrângere fizică şi morală asupra tuturor părţilor vătămate. Declaraţiile date de părţile vătămate pe parcursul procesului penal au fost analizate temeinic de către prima instanţă.

Asupra cererilor de schimbare a încadrării juridice

Cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice, formulate de inculpatul M.C. (motivul II de apel) şi inculpatul D.C.L., aşa cum rezultă din susţinerea verbală a motivelor de apel, dar şi din concluziile scrise depuse de către inculpaţi, cerere care vizează schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane şi trafic de minori în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., instanţa a constatat că este nefondată deoarece mijloacele de probă care au fost administrate pe întreg parcursul procesului penal şi care au fost analizate amănunţit de către prima instanţă, dovedesc faptul că activitatea infracţională derulată de către cei 4 inculpaţi se circumscrie încadrării juridice de trafic de persoane şi de trafic de minori, aşa cum a fost dată prin actul de sesizare a instanţei şi menţinută de către prima instanţă.

Distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane (prevăzută de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001) şi infracţiunea de proxenetism este dată de valoarea socială diferită protejată de legiuitor şi de obiectul juridic generic diferit.

Prin incriminarea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori în Legea nr. 678/2001, legiuitorul a urmărit să apere dreptul la libertate de voinţă şi acţiune a persoanei, în timp ce în cazul infracţiunii de proxenetism se urmăreşte apărarea bunelor moravuri şi asigurarea licită a mijloacelor de existenţă.

Nu s-a putut reţine că în cauză ne aflăm în prezenţa infracţiunii de proxenetism deoarece, aşa cum rezultă din declaraţiile părţilor vătămate, asupra lor s-au exercitat acte de ameninţare, de violenţă şi de constrângere fizică şi morală. În considerente instanţa de apel a prezentat aspecte din declaraţiile părţilor vătămate care descriu acţiunile de violenţă fizică şi psihică, precum şi alte forme de constrângere pe care toţi cei patru inculpaţi din cauză le-au exercitat asupra părţilor vătămate. A fost apreciat şi faptul că şi prima instanţă a făcut o analiză minuţioasă a acestor declaraţii în considerentele sentinţei apelate.

1. În declaraţia din dosar urmărire penală, partea vătămată B.S.O. a arătat faptul că a fost luată din localitatea Pucioasa de către inculpaţii M.L.I. şi M.C., a fost cazată într-o garsonieră din Braşov, paşaportul său fiindu-i luat de către inculpatul M.L.I., singurul moment când i-a fost dat, fiind atunci când aceasta a trecut vama.

Această parte vătămată descrie în declaraţia sa de la urmărire penală faptul că a fost ameninţată de către inculpatul D.C.L., precum şi faptul că inculpatul M.L.I. şi M.C. au bătut părţile vătămate B.R. şi H.A.. Declaraţia acesteia se coroborează cu declaraţia părţii vătămate minore T.A., care a arătat că a fost ameninţată de către inculpatul D.C.L. în sensul că a ţipat la aceasta de mai multe ori deoarece nu îi aducea sumele de bani solicitate.

2. Actele de violenţă exercitate de către inculpaţi asupra părţilor vătămate sunt descrise şi de către partea vătămată H.A., care în declaraţia de la urmărire penală, a arătat că a fost bătută de către inculpatul D.C.L., cu palmele, cu pumnii în stomac, deoarece această parte vătămată îi cerea să fie adusă acasă în România şi pentru că nu a fost de acord să întreţină relaţii sexuale cu clienţii din clubul de noapte în care fusese dusă de către inculpaţi. Această parte vătămată a mai arătat că a fost ameninţată în aceleaşi împrejurări de către inculpatul D.C.L., în sensul că dacă nu se va prostitua o să-i ardă casa şi o să-i scoată ochii fratelui mai mic. Ca urmare a stării de temere ce a fost creată acestei părţi vătămate, aceasta a început să se prostitueze în favoarea inculpatului D.C.L. arătând că nu a fost lăsată nici măcar o clipă nesupravegheată. H.A. a mai arătat că au fost ameninţate telefonic de către inculpaţii M.L.I., M.C. şi D.C.L., aceştia din urmă aflându-se în România iar părţile vătămate în Spania. Inculpaţii au ameninţat că vor face rău familiilor părţilor vătămate dacă acestea nu vor continua să se prostitueze în favoarea lor.

Partea vătămată H.A. a descris actele de violenţă fizică şi psihică exercitate asupra sa şi de către inculpaţii M.L.I., D.C.L. şi M.C. şi de asemenea şi faptul că erau supravegheate permanent de către inculpatul P.Ş..

H.A. a descris şi actele de violenţă exercitate de către inculpaţii D.C.L. şi M.L.I. asupra părţii vătămate B.R. (primul a pălmuit-o şi cel de-al doilea a bătut-o foarte rău).

De asemenea, a mai arătat că toate părţile vătămate au fost supuse aceluiaşi regim (în sensul de constrângere fizică şi morală şi acţiuni de violenţă).

Nu se poate vorbi de faptul că părţile vătămate ar fi avut libertate de mişcare şi a decide asupra părăsirii acelui local din Spania deoarece potrivit declaraţiilor părţilor vătămate, acestea erau supravegheate permanent de către inculpaţi, erau ameninţate şi agresate fizic de către inculpaţi.

3. Partea vătămată M.S.M. în declaraţia dată în faza de urmărire penală a arătat faptul că îi cunoaşte pe cei patru inculpaţi, a descris activităţile pe care le-au derulat inculpaţii (în sensul că a fost recrutată de către inculpaţii M.L.I. şi M.C., prin intermediul cărora mai plecaseră în Spania părţile vătămate B.R. şi H.A., inculpaţii promiţându-i acestei părţi vătămate că nu va fi obligată sa se prostitueze în Spania). Această parte vătămată a mai arătat în declaraţia dată că la plecarea sa din Braşov către Spania a fost însoţită de către inculpaţii M.L.I. şi P.Ş., iar în Spania a fost aşteptată de către inculpatul D.C.L. care a condus-o în localitatea Santiago del Compostela. În această localitate în locuinţa închiriată de către inculpaţi în care a fost condusă se mai aflau şi părţile vătămate B.R., H.A., S.E.M. şi B.S.O..

Această parte vătămată a arătat că a fost lovită de două ori cu sabia peste picior de către inculpatul D.C.L., că a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul D.C.L. şi că a fost ameninţată atât ea cât şi celelalte părţi vătămate de către inculpaţii D.C.L., P.Ş. şi M.L.I. că dacă vor încerca să fugă din Spania le vor da foc la case şi vor avea de suferit familiile părţilor vătămate din România.

4. Partea vătămată C.D. în declaraţia dată în faza de urmărire penală, a arătat că inculpatul M.C. a fost cel care i-a propus să plece în Spania, că nu i-a adus la cunoştinţă faptul că acolo urma să se prostitueze, iar în Spania a arătat că l-a întâlnit pe inculpatul D.C.L.. Această parte vătămată a arătat că în apartamentul unde locuia în Spania şi unde a fost cazată de către inculpaţi se mai aflau părţile vătămate B.S.O., B.R., o fată minoră pe nume T.A., fiecare dintre fete lucrând pentru inculpaţii D.C.L., M.C. şi M.L.I., inculpatul D.C.L. fiind acela care încasa banii de la părţile vătămate, precum şi faptul că inculpatul D.C.L. le-a mai reproşat pe un ton ridicat părţilor vătămate că nu produc suficienţi bani.

5. Partea vătămată S.E.M. a declarat că este concubina inculpatului D.C.L. (declaraţie fază de urmărire penală) şi că prin intermediul acestui inculpat l-a cunoscut şi pe inculpatul M.C., acesta din urmă fiind preocupat de găsirea unor fete pentru a le duce ca dansatoare în Spania. În discuţiile purtate iniţial cu cei doi inculpaţi, partea vătămată a arătat că nu s-a vorbit niciodată despre prostituţie, ci doar despre activitatea de dansatoare pe care urma să o desfăşoare în Spania. În Spania această parte vătămată a fost primită de către inculpatul D.C.L., şi odată ajunsă în Spania l-a cunoscut şi pe inculpatul P.Ş.. În Spania, în aceeaşi locuinţă au mai fost aduse de către inculpatul M.L.I. alte două părţi vătămate, respectiv H.A. şi B.R., fiind cazate în locuinţa inculpatului D.C.L.. Partea vătămată S.E.M. a declarat că s-a prostituat până la momentul la care a început o relaţie serioasă cu inculpatul D.C.L..

6. Partea vătămată T.A. în declaraţia de la dosar urmărire penală, a arătat că a fost recrutată de către inculpatul M.L.I. care i-a propus să meargă în Spania, în calitate de damă de companie, fiind întrebată de către inculpatul M.L.I. dacă cunoaşte şi alte fete care să fie duse în Spania pentru a lucra în calitate de dame de companie. Această parte vătămată a arătat că inculpaţii M.L.I. şi M.C., cunoşteau că ea este minoră, purtând chiar o discuţie pe această temă. Partea vătămată a arătat că s-au deplasat către Spania însoţite de M.L.I. şi partea vătămată B.S.O., că la vamă inculpatul M.L.I. le-a dat bani pentru a-i arătat autorităţilor vamale, iar în Spania a fost aşteptată de către inculpatul D.C.L.. În locuinţa unde a fost cazată şi condusă de către inculpatul D.C.L., această parte vătămată a întâlnit alte părţi vătămate, respectiv pe S.E.M., B.S.O., C.D., a mai arătat că a fost nevoită să întreţină raporturi sexuale cu clienţii încă din prima seară, fiindcă nu avea niciun ban asupra ei, nu cunoştea limba spaniolă şi, nici nu avea o altă modalitate de a se adresa vreunei autorităţi. Inculpatul D.C.L. i-a reproşat părţii vătămate T.A. faptul că nu produce suficienţi bani şi, într-o seară acesta i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu ea.

7. Partea vătămată D.S.F. a arătat şi ea că a fost recrutată şi s-a deplasat în Spania pentru a lucra în calitate de damă de compania, aşa cum îi promisese inculpatul M.L.I.. Deşi l-a un moment dat se răzgândise să mai plece în Spania, partea vătămată H.A. a arătat că nu mai poate să renunţe la această plecare, deoarece inculpatul M.L.I. a cheltuit mulţi bani cu partea vătămată D.S.F. (pentru paşaport, transport şi îmbrăcăminte). Partea vătămată D.S.F. a mai arătat că a purtat discuţii cu partea vătămată T.A., aceasta din urmă, spunându-i că a fost dusă de către inculpatul M.L.I. şi M.C., iar de la o verişoară de-a sa a mai aflat că partea vătămată H.A. a fost bătută de către inculpatul M.L.I. şi obligată să se culce cu clienţii localului din Spania.

Părţile vătămate B.R., B.A.M. şi E.N. nu au fost audiate, întrucât nu au reuşit să fie găsite de către organele de urmărire penală.

Declaraţiile părţilor vătămate, care coroborate între ele conduc la concluzia că aceste părţi vătămate au fost constrânse fizic şi moral să se prostitueze în favoarea celor patru inculpaţi, sunt susţinute şi de către declaraţiile martorei Z.M.I., date în faza de urmărire penală.

Martorul Z.M.I. a arătat că partea vătămată H.A. a fost recrutată de către inculpatul M.L.I. (acesta i-a făcut paşaport, i-a cumpărat îmbrăcăminte), pentru a fi dusă în Spania. Aflată în Spania partea vătămată H.A. a sunat-o pe martora Z.M.I., partea vătămată povestindu-i acesteia că este bătută de inculpatul M.L.I., dar şi de alţi băieţi ai căror nume martora nu-i mai reţine.

În faţa instanţei de judecată au fost audiate următoarele părţi vătămate: C.D. care a declarat faptul că nu îşi menţine declaraţiile din faza de urmărire penală deoarece ar fi fost intimidată de către procuror la acel moment, dar că îi cunoaşte pe inculpaţii D.C.L. şi M.C. acesta din urmă ajutând-o să meargă în Spania, unde a fost aşteptată de către inculpatul D.C.L. şi împreună cu acesta din urmă a mers în barul T., în declaraţia dată în faţa instanţei arătând că le cunoaşte şi pe celelalte părţi vătămate, iar inculpatul D.C.L. care era portar la respectivul club se ocupa şi de protecţia părţilor vătămate.

Toate celelalte părţile vătămate ce au fost audiate în cursul cercetării judecătoreşti: B.S.O., T.A., D.S.F., B.R., M.S.M. şi C.D. Dosar T.M.F.) au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, arătând, că au fost forţate să dea acele declaraţii, fie că au fost ameninţate de către organele de urmărire penală. Părţile vătămate care au revenit asupra declaraţiilor date în faza de urmărire penală, nu au adus nici o dovadă sau motiv plauzibil astfel încât prima instanţă să ia în considerare declaraţiile date în faza de judecată.

Instanţa de apel a apreciat că în mod judicios prima instanţă a înlăturat din ansamblul materialului probator aceste declaraţii ca fiind evident nesincere arătând şi considerentele pentru care a procedat în acest fel.

Cu ocazia luării declaraţiilor, tuturor părţilor vătămate le-a fost adus la cunoştinţă de către procuror dreptul de a fi asistate de un apărător, iar acestea au renunţat, arătând că îşi pot susţine singure interesele, toate acestea fiind consemnate într-un proces-verbal semnat de părţile vătămate şi organul judiciar, dacă s-ar fi simţit ameninţate aşa cum au susţinut în faţa primei instanţe, ar fi trebuit să solicite prezenţa unui avocat. În mod judicios, a statuat prima instanţă că dreptul la asistenţă juridică nu poate fi impus unei persoane implicate într-un proces având ca obiect săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane” ci doar adus la cunoştinţă, fiind alegerea părţii interesate dacă uzează sau nu de acest drept conferit prin lege.

În mod temeinic a stabilit prima instanţă faptul că declaraţiile părţilor vătămate părţilor vătămate sunt contradictorii, denotând o atitudine nesinceră (partea vătămată B.S.O. a arătat că nu îi cunoaşte pe inculpaţii M.C. şi M.L.I. (Dosar T.M.F.), cu toate că inculpatul M.C. face referire la această victimă cu ocazia declaraţiei date în cursul urmăririi penale. Partea vătămată B.R. a arătat în faţa instanţei că nu îi cunoaşte nici pe inculpaţi nici pe restul părţilor vătămate , deşi inculpatul D.C.L. se referă pe larg la această victimă, atât în declaraţia dată în cursul urmăririi penale (Dosar nr. 88/P/2005), cât şi în faţa instanţei (Dosar TMF);

Şi în privinţa părţii vătămate M.S.M., în mod temeinic şi motivat în acelaşi timp a arătat care sunt motivele pentru care a înlăturat din materialul probator declaraţia acestei părţi vătămate din faţa primei instanţe. Schimbarea poziţiei procesuale nu poate fi acceptată deoarece nu există nici o justificare, cu atât mai mult cu cât în faza de urmărire penală această parte vătămată a fost ascultată în prezenţa apărătorilor aleşi ai inculpaţilor D.C.L. şi M.C., prin declaraţia dată în faţa procurorului, modalitatea în care a fost exploatată, prin supunere la prostituţie, de către toţi cei patru inculpaţi, în mod absolut surprinzător ea a revenit asupra acestor declaraţii în faţa instanţei, invocând aceleaşi motive nepertinente, arătând că nu îi cunoaşte pe inculpaţi. Or, chiar inculpaţii M.C. şi D.C.L. au declarat că aceasta a fost cazată, împreună cu alte fete, la locuinţa inculpatului D.C.L., partea vătămată fiind adusă în Spania, împreună cu B.A.M. şi numita „A.”, de către coinculpaţii M.L.I. şi P.Ş. (Dosar nr. 88/P/2005);

Martorul A.P., care a asistat, în calitate de avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul D.C.L. , la audierea în faza de urmărire penală, de către procurorul de caz, a părţii vătămate M.S.M. a precizat în faţa instanţei specializate că partea vătămată a dat declaraţii fără să fi fost constrânsă în vreun fel, iar cele consemnate în declaraţia scrisă aflată la dosarul de urmărire penală, corespund cu cele declarate de această victimă; a mai precizat martorul că partea vătămată nu a fost ameninţată de procurorul care i-a luat declaraţia, iar avocaţilor care reprezentau interesele inculpaţilor M.C. şi D.C.L. le-a fost oferită posibilitatea de a-i adresa întrebări, lucru pe care aceştia l-au şi făcut. Declaraţia acestui din urmă martor justifică faptul că prima instanţă a dat relevanţă declaraţiei părţii vătămate din fază de urmărire penală, atâta vreme cât nu există nici un motiv obiectiv şi puternic care să conducă la înlăturarea declaraţiilor părţilor vătămate din faza de urmărire penală

A fost apreciată ca nefondată solicitarea apărătorului ales al inculpatului D.C.L. prin care se solicită să se constate faptul că este necorespunzătoare adevărului constatarea făcută de către prima instanţă în sensul că, în faza de urmărire penală inculpatul D.C.L. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor şi că în faţa instanţei a revenit, în mod nejustificat, asupra declaraţiilor date la urmărire penală, deşi nu a putut motiva această conduită procesuală, atâta vreme cât inculpatul a fost asistat de avocat ales sau desemnat din oficiu pe tot parcursul derulării procedurilor judiciare, în acest sens instanţa de apel având în vedere declaraţiile pe care acest inculpat le-a dat în faţa procurorului din cadrul D.I.I.C.O.T. Structură centrală şi în care a solicitat să se aplice dispoziţiile legale de reducere a pedepselor, or de reducerea pedepselor putem vorbi, doar dacă suntem în prezenţa unor infracţiuni care sunt recunoscute.

În faza de urmărire penală, în declaraţia din data de 17 mai 2005 inculpatul D.C.L. având asigurată asistenţa juridică din oficiu a arătat că-i cunoaşte pe ceilalţi trei inculpaţii, arătând şi împrejurările în care i-au cunoscut. Inculpatul D.C.L. a arătat că în luna decembrie 2003 a fost sunat de către inculpatul M.C., acesta din urmă, propunându-i să aducă fete în Spania care să lucreze la clubul T. unde îşi desfăşura activitatea inculpatul D.C.L.. Inculpatul D.C.L. a arătat că, a fost de acord ca inculpatul M.C. să aducă fete în Spania pentru a lucra la clubul T. şi, că prima dată a fost adusă în Spania partea vătămată C.D. după care în ianuarie 2004 a venit şi partea vătămată S.E.M.. Aceste părţi vătămate au fost cazate în apartamentul aparţinând inculpatului D.C.L.. În luna februarie 2004, inculpatul D.C.L. a arătat că a venit în Spania şi inculpatul M.L.I., care l-ea adus pe părţile vătămate B.S.O. şi T.A., aceste două părţi vătămate fiind aduse atât de inculpatul M.L.I., cât şi de martorul P.A.L.. Atât inculpaţii, cât şi părţile vătămate care au fost enunţate în declaraţia inculpatului D.C.L. au locuit în apartamentul închiriat de inculpatul D.C.L.. Acest din urmă inculpat, a mai arătat că cât timp se aflau în Spania, inculpaţii M.C. şi M.L.I. au colectat banii de la părţile vătămate. Între timp inculpaţii M.C. şi M.L.I. s-au întors în România, au recrutat alte două părţi vătămate H.A. şi B.R. şi l-au sunat pe inculpatul D.C.L. să le aştepte în Spania, unde aceste două părţi vătămate au fost trimise.

Inculpatul D.C.L. a arătat că în perioada în care inculpaţii M.C. şi M.L.I. se aflau în România, era sunat aproape zilnic de către aceştia care se interesau de banii obţinuţi de către părţile vătămate din activităţi de prostituţie şi, solicitându-i inculpatului D.C.L. să le trimite în România banii obţinute de către părţile vătămate, şi inculpatul D.C.L. oprindu-şi un procent de 20% din totalul sumelor pe care le primea de la părţile vătămate, întrucât a fost prins pe teritoriul Spaniei cu paşaportul în neregulă, inculpatul D.C.L. s-a întors în ţară a povestit inculpaţilor M.L.I. şi M.C. ce s-a întâmplat, iar inculpatul M.C. (T.) i-a propus inculpatului D.C.L., ca un prieten pe numele de M.D.A. să-i vândă paşaportul.

La data de 1 mai 2004, inculpatul D.C.L. a arătat că a plecat din ţară în Spania, unde a închiriat un apartament în localitatea Compostela, iar la o săptămână au sosit în această locaţie inculpaţii M.L.I., P.Ş. şi părţile vătămate B.A.M. şi M.S.M.. A mai arătat inculpatul D.C.L. că de la sosirea sa în Spania, inculpatul P.Ş. le-a supravegheat pe fete şi a colectat banii de la ele, inculpatul P.Ş. fiind un fel de săgeată al inculpaţilor M.C. şi M.L.I..

În cadrul acestui grup infracţional, inculpatul D.C.L. la dosar urmărire penală, a arătat că el şi inculpatul P.Ş. au fost „săgeţile”, iar inculpaţii M.C. şi M.L.I. „şefii de trib”.

În declaraţia din data de 8 iulie 2005 dosar urmărire penală, inculpatul D.C.L. a susţinut că ideea desfăşurării activităţii infracţionale din această cauză a aparţinut inculpatului M.C., acesta fiind cel care i-a implicat în activitatea infracţională pe inculpaţii M.L.I. şi P.Ş.. Tot inculpatul D.C.L. descrie în această declaraţie, faptul că el asculta de ceea ce spunea inculpaţii M.C. şi M.L.I., iar inculpatul P.Ş. avea statutul unui angajat, în sensul că primea o sumă fixă de la inculpaţi şi nu un procent aşa cum primeau inculpaţii D.C.L., M.C. şi M.L.I. din sumele de bani obţinute de părţile vătămate din activităţi de prostituţie.

Inculpatul D.C.L. a fost audiat şi de către prima instanţă, declaraţie în care a arătat că îi cunoaşte pe inculpaţii din cauză şi pe părţile vătămate , că a lucrat la respectivul bar din Spania, că a oferit protecţie părţilor vătămate care se prostituau în acel bar, precum şi faptul că el colecta de la părţile vătămate sumele de bani pe care acestea din urmă le datorau inculpaţilor M.L.I. şi M.C..

Inculpatul M.C. în prima declaraţie de la dosar urmărire penală, a declarat că nu cunoaşte nicio parte vătămată ce i-a fost prezentată în planşe foto, că-i cunoaşte pe inculpaţii D.C.L. şi M.L.I. (ca simple cunoştinţe), iar pe inculpatul P.Ş. nu-l ştie nici măcar din vedere.

În declaraţia din 21 iunie 2005, inculpatul M.C. în prezenţa a doi apărători aleşi, a reveni asupra declaraţiei din 17 mai 2005 şi a arătat că-i cunoaşte pe inculpaţii D.C.L., P.Ş. şi M.L.I., arătând şi împrejurările în care i-a cunoscut pe aceştia. La această dată, inculpatul M.C. a dat o declaraţie amplă dosar urmărire penală, arătând că cunoaşte părţile vătămate C.D., S.E.M., T.A., B.S.O., B.R., H.A., M.S.M.. Cu privire la aceste părţi vătămate, inculpatul a arătat că i-a propus părţii vătămate C.D. şi aceasta a acceptat să meargă în vacanţă în Spania, iar în Spania în localitatea Compostela au locuit în apartamentul închiriat de inculpatul D.C.L., acest din urmă inculpat ducând-o la clubul unde lucra el pentru ca aceasta să-şi desfăşoară activitatea în acest club. Partea vătămată C.D. s-a întors în România, iar la începutul anului 2004 împreună cu partea vătămată S.E.M. au plecat cu avionul în Spania unde le-au aşteptat inculpatul D.C.L.. În Spania cele două părţi vătămate au lucrat la clubul unde inculpatul D.C.L. era bodyguard, inculpatul M.C. fiind cel care le-a plătit banii de transport celor două părţi vătămate. Inculpatul M.C. a mai arătat că, a fost sunat de către inculpatul P.Ş. care i-a spus că are o fată interesată să plece în Spania, situaţia în care inculpatul M.C., P.Ş. şi M.L.I. au mers la locuinţa părţii vătămate B.S.O. au luat-o de aici şi au cazat-o într-o garsonieră din Braşov, după care această parte vătămată B.S.O. a fost şi ea adusă în Spania. Prin intermediul inculpatului M.L.I., inculpatul M.C. a cunoscut-o şi pe partea vătămată T.A. şi aceasta fiind dusă în Spania. Inculpatul M.C. s-a deplasat în Spania la sfârşitul lunii februarie 2004 în locuinţa închiriată de inculpatul D.C.L. în care se aflau părţile vătămate S.E.M. şi C.D., la scurt timp sosind în aceeaşi locaţie inculpatul M.L.I. însoţit de părţile vătămate B.S.O. şi T.A.. A mai arătat inculpatul M.C. în declaraţia sa, că toate părţile vătămate care au fost cazate în locuinţa inculpatului D.C.L. au lucrat la barul unde îşi desfăşura activitatea şi inculpatul D.C.L., acesta din urmă le aduce pe fete în fiecare dimineaţă de la bar la apartament şi strângea de la ele banii. Inculpatul M.C. a mai arătat că, ulterior, în Spania inculpatul M.L.I. împreună cu inculpatul P.Ş. le-au adus în Spania pe părţile vătămate M.S.M. şi B.A.M. şi acestea începând să lucreze în clubul de noapte. Inculpatul M.C. a negat că ar fi exercitat ameninţări sau violenţe asupra părţilor vătămate din această cauză. Deşi, iniţial la dosar urmărire penală, inculpatul a arătat că nu o cunoaşte pe partea vătămată E.N. nici după fotografie, ulterior, a revenit asupra acestei poziţii, a arătat că o cunoaşte pe E.N. pe care a cunoscut-o într-un club şi a întrebat-o dacă vrea să meargă în Spania să se prostitueze.

Inculpaţii M.L.I. şi P.Ş. nu au fost audiaţi în acest stadiu procesual al urmăririi penale fiind daţi în urmărire generală. Declaraţiile părţilor vătămate care au fost expuse anterior, dar şi cele ale inculpaţilor ascultaţi se coroborează cu cele ale martorului P.A.L. audiat iniţial în calitate de învinuit în prezenţa unui apărător ales, acest martor arătând că la solicitarea inculpatului M.L.I. a transportat în Spania părţile vătămate B.S.O. şi T.A., plata transportului efectuat fiind făcută de către inculpatul M.L.I.. De asemena, martorul P.A.L. a mai arătat că la solicitarea inculpatului M.L.I. a mers la Bacău de unde le-a luat pe părţile vătămate H.A. şi B.R., fiind plătit tot de către inculpatul M.L.I. şi aceste părţi vătămate fiind duse în Spania.

Inculpatul M.L.I. a fost ascultat de prima instanţă, în cursul cercetării judecătoreşti, în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2009, ocazie cu care acesta a negat implicarea sa în comiterea faptelor reţinute prin rechizitoriu, arătând că nu le cunoaşte pe părţile vătămate din prezenta cauză după nume, dar s-ar putea să le cunoască din vedere.

Inculpatul P.Ş. nu a fost audiat nici în cursul urmăririi penale nici în cursul cercetării judecătoreşti fiind arestat în această cauză în lipsă şi dat în urmărire generală.

Asupra motivelor de apel formulate de către inculpaţii apelanţi privind solicitările de achitare, Curtea a constatat că mijloacele de probă ce au fost administrate în mod legal pe parcursul procesului penal şi care au fost reţinute de către prima instanţă în ansamblul materialului probator dovedesc fără nici o îndoială faptul că toţi cei patru inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi de către prima instanţă.

În faţa primei instanţe au fost audiaţi nemijlocit inculpaţii M.C., D.C.L. şi M.L.I., părţile vătămate B.S.O., S.E.M., T.A., D.S.F., B.R. şi M.S.M., dar şi martorii G.M., G.O., P.R., P.A.L., M.D.A., E.N., D.C., T.T., P.C., P.A. şi P.D.. Prima instanţă a analizat în mod amănunţit toate mijloacele de probă ce au fost administrate hotărând motivat pe care dintre ele îşi întemeiază soluţia pronunţată.

Ca nefondată a fost apreciată şi critica formulată de către cei trei inculpaţi apelanţi în sensul că nu se poate reţine în sarcina lor săvârşirea infracţiunii de trafic de minori deoarece, nu ar fi cunoscut vârsta părţii vătămate minore. Aşa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză partea vătămată T.A. a fost recrutată de către inculpaţii M.C. şi M.L.I., aceştia au ajutat-o să îşi facă paşaportul, au însoţit-o la poliţie pentru întocmirea paşaportului, acest act a fost în posesia celor doi inculpaţi fiindu-i dată părţii vătămate minore doar când a trecut vama, iar ulterior după ce a ajuns în Spania a fost cazată în locuinţa închiriată de către inculpatul D.C.L., locuind împreună o mare perioadă de timp. Toate aceste aspecte infirmă apărările inculpaţilor în sensul că nu au cunoscut vârsta acestei părţi vătămate.

Critica inculpatului D.C.L., în sensul că în mod greşit a reţinut prima instanţă în considerente faptul că el a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, deoarece în declaraţia dată în faţa procurorului D.I.I.C.O.T. structură centrală la data de 3 martie 2006 în prezenţa apărătorului ales a arătat faptul că doreşte să beneficieze de dispoziţiile prevăzute de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2002, respectiv art. 18 din Legea nr. 508/2004, aceste texte de lege reglementând cauze de reducere a pedepselor, pedepse ce se aplică pentru infracţiuni, respectiv pentru cele de constituire de grup infracţional organizat şi trafic de persoane, a fost apreciată ca nefondată.

Inculpaţii M.C. şi D.C.L. în declaraţiile pe care le-au dat în fază de urmărire penală în prezenţa apărătorilor aleşi au descris o stare de fapt care se circumscrie infracţiunii de proxenetism, negând exercitarea vreunor acte de violenţă , de ameninţare sau de constrângere asupra părţilor vătămate. Dar, aceste din urmă acte de violenţă, constrângere şi ameninţare şi care se circumscriu sferei infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori sunt dovedite în cauză pe deplin prin declaraţiile părţilor vătămate date în fază de urmărire penală şi care se coroborează între ele. Aceste declaraţiile fiind prezentate în considerente atât de către prima instanţă, dar reluate şi în considerentele prezentei decizii.

În mod corect s-au înlăturat declaraţiile părţilor vătămate din faţa primei instanţe, deoarece ele nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv nici cu declaraţiile inculpaţilor în forma în care au fost date în sensul că inculpaţii au recunoscut că le cunosc pe părţile vătămate, acestea din urmă negând acest aspect.

Declaraţiile părţilor vătămate astfel cum au fost prezentate anterior pe larg (la motivul de apel privind cererile de schimbare a încadrării juridice), se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor M.C. şi D.C.L., dar şi cu cele ale martorilor audiaţi în cauză şi dovedesc fără nici o îndoială că toţi cei patru inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au şi fost condamnaţi de către prima instanţă.

Prin urmare, nu au fost primite concluziile de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. formulate de către inculpaţi, deoarece este dovedit pe deplin că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic, inclusiv formele de ameninţare, constrângere şi violenţe, care sunt cerute textele de lege ce reglementează aceste infracţiuni.

Din declaraţiile inculpaţilor coroborate cu cele ale părţilor vătămate rezultă fără nicio îndoială faptul că, cei patru inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, deoarece este dovedit faptul că cei patru inculpaţi au constituit în perioada februarie 2004 - septembrie 2004, un grup infracţional în vederea racolării, transportării, cazării şi exploatării prin practicarea prostituţiei a unui număr de victime majore şi minore.

Din starea de fapt stabilită pe baza mijloacelor de probă, rezultă cu claritate rolul pe care îl aveau în cadrul acestui grupări infracţionale cei patru inculpaţi din prezenta cauză, astfel inculpaţii M.C. şi M.L.I. s-au ocupat de racolare şi transportul victimelor în Spania, inculpatul D.C.L. s-a ocupat cu precădere de găzduirea victimelor, de supravegherea acestora la clubul la care acestea se prostituau şi inculpatul P.Ş. având şi el atribuţii de supraveghere a victimelor traficului de persoane, acestea declarând că nu erau scăpate nici un moment din vederea inculpaţilor P.Ş. şi D.C.L.. Toate aceste activităţi desfăşurate de către cei patru inculpaţi, au urmărit exploatarea victimelor de persoane, exploatându-le pe acestea prin practicarea prostituţiei, obţinând însemnate beneficii materiale după urma acestor activităţi. Inculpatul D.C.L. se ocupa în cadrul acestui grup de colectarea şi împărţirea beneficiilor ilicite.

În mod corect a reţinut prima instanţă şi a punctat în descrierea infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat, declaraţiile date de către inculpatul D.C.L. din Dosarul de urmărire penală nr. 86/P/2005, care a arătat că „ în această afacere eu şi P.Ş. am fost „săgeţile”, iar ei doi (inculpaţii M.C. şi M.L.I.) au fost „ şefii de trib”.

Toate aceste mijloace de probă coroborate, dovedesc fără nicio îndoială faptul că, inculpaţii se fac vinovaţi şi de săvârşirea infracţiunii de constituirii de grup infracţional organizat aşa cum corect a reţinut şi descris prima instanţă.

Mai mult în susţinerea motivelor de apel inculpatul M.L.I. nu a adus argumente convingătoare în sensul susţinerii solicitării de achitare în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., făcând referire printre altele la gradul său de participare şi la lipsa antecedentelor penale, aspecte care ţin mai degrabă de o cerere referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei.

Nefondate au fost apreciate şi motivele invocate de inculpatul M.C. în sensul că nu se poate reţine că ar fi traficat victimele B.R., B.A.M. şi E.N., atâta vreme cât din declaraţiile celorlalte părţi vătămate rezultă cu certitudine că şi acestea au fost traficate. Declaraţiile părţilor vătămate date în acest sens se coroborează cu cele ale martorilor dar şi cu cele ale inculpatului D.C.L. care a arătat că le-a cunoscut pe aceste părţi vătămate şi că au fost găzduite în apartamentul închiriat de acest inculpat în Spania.

Curtea a constatat că sunt nefondate motivele de apel ale Parchetului cu privire la cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat la care au fost obligaţi inculpaţii, dar şi cele care privesc limitele pedepselor aplicate inculpatului P.Ş..

În ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de către stat la care inculpaţii au fost obligaţi să le plătească, instanţa a constatat că au fost judicios stabilite şi că nu pot fi imputabile inculpaţilor şi aceştia să fie obligaţi să plătească acele cheltuieli ce sunt determinate de reluarea urmăririi penale ca urmare a restituirii cauzei la Parchet, culpa fiind cea a organului judiciar.

A fost apreciat ca nefondat şi motivul de apel al Parchetului invocat oral în şedinţa de judecată din data de 5 aprilie 2011, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.Ş., în sensul că pedeapsa pentru infracţiunea de grup infracţional organizat este de 8 ani, iar pentru infracţiunea de trafic de persoane este de 7 ani, iar potrivit art. 7 alin. (2) din legea 39/2003 pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul câmpului infracţional. Prin urmare, procurorul invoca faptul că pedeapsa pentru infracţiunea de constituire de grup ar fi trebuit să fie mai mică decât pedeapsa aplicată de instanţă pentru infracţiunea de trafic de persoane. Această susţinere nu are corespondent în temeiul legal invocat de către procuror deoarece, potrivit acelui text de lege pedeapsa aplicată de către instanţă pentru infracţiunea de grup infracţional organizat nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care s-a constituit grupul, iar nu pedeapsa aplicată de către instanţă. Prin urmare, în speţă pedeapsa ce s-a aplicat inculpatului P.Ş. pentru infracţiunea de constituire de grup infracţional organizat nu este mai mare decât limita superioară de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de trafic de persoane, fiind aşadar o pedeapsă aplicată în limite legale.

Cu privire la motivele de apel ce privesc individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, motive de apel invocate atât de parchet în sensul majorării pedepselor aplicate inculpaţilor, dar şi de către inculpaţii M.C. şi M.L.I. care au solicitat printre alte motive de apel reducerea pedepselor ce le-au fost aplicate.

În privinţa inculpatului D.C.L. instanţa a constatat că s-a procedat la o justă individualizare a tuturor pedepselor ce i-au fost aplicate, fiind respectate toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP).

Inculpatul D.C.L. se face vinovat de săvârşirea unor infracţiuni deosebit de grave, precum constituire de grup infracţional organizat, trafic de persoane, trafic de minori, trecere ilegală a frontierei de stat, fals privind identitatea şi fals în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte primele trei infracţiuni săvârşite de către acest inculpat, acestea prezintă un pericol social foarte ridicat, iar inculpatul a dat dovadă de periculozitate socială sporită, raportat la modalitatea în care a săvârşit aceste infracţiuni la numărul părţilor vătămate traficate, dar şi sub aspectul duratei de timp îndelungate pe parcursul căreia şi-a desfăşurat activitatea infracţională. Faptul că, inculpatul prezintă o periculozitate sporită rezultă şi din modalitatea concretă în care a continuat să săvârşească infracţiunile de constituire de grup şi trafic de persoane, după ce a fost expulzat din Spania întrucât paşaportul nu mai îndeplinea condiţiile de valabilitate. Întors în ţară, inculpatul şi-a procurat un paşaport fals, s-a prezentat în faţa autorităţilor cu acest act de identitate purtând numele unei alte persoane, respectiv M.D.A. şi din dorinţa de a continua activitatea infracţională a trecut ilegal atât frontiera statului român, cât şi a altor cinci state străine folosindu-se de acest act de identitate.

Nu a putut fi primită apărarea invocată de către inculpat, în sensul că în privinţa infracţiunii de trecere ilegală a frontierei unui stat străin ar fi trebuit să i se reţină doar un singur act material, deoarece doar la trecerea frontierei cu Ungaria i s-ar fi solicitat paşaportul.

Se constată că, în mod corect s-au reţinut cinci acte materiale pentru infracţiunea prevăzută de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001, deoarece inculpatul D.C.L. a trecut într-un mod ilegal frontierelor celor cinci state aşa cum rezultă din starea de fapt corect reţinută de către prima instanţă.

Inculpatul D.C.L. a recunoscut în susţinerea motivelor de apel săvârşirea infracţiunilor de fals şi de trecere ilegală a frontierei, cu precizările ce au fost făcute în legătură cu infracţiunea de trecere ilegală a frontierei unui stat străin. Pedepsele ce au fost aplicate inculpatului pentru toate infracţiunile săvârşite sunt orientate spre minimul prevăzut de lege şi sunt în măsură să contribuie la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen..

Inculpatul D.C.L. este recidivist, a mai executat pedepse în detenţie pentru infracţiuni grave, pedepsele anterioare necontribuind la reeducarea inculpatului D.C.L. şi la formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

În privinţa infracţiunii art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) urmează să-i fie majorată pedeapsa ce i-a fost aplicată de către prima instanţă, pedeapsa de 6 ani fiind nelegală raportată la limitele de la 7 ani la 18 ani închisoare prevăzute de lege pentru infracţiunea de trafic de minori în forma în care ea a fost săvârşită de către inculpatul D.C.L..

Instanţa de apel i-a aplicat acestui inculpat pentru infracţiunea de trafic de minori pedeapsa de 7 ani închisoare egală cu minimul special prevăzut de lege pentru această infracţiune. Au fost avute în mod corect în vedere circumstanţe de natură să agraveze răspunderea penală a inculpaţilor în sensul că, au săvârşit infracţiunile în mod organizat în activitate infracţională fiind implicaţi patru inculpaţi, aspect de natură să încurajeze inculpaţii pe cale infracţională. Nu au fost omise acţiunile de violenţă pe care acest inculpat le-a exercitat asupra părţilor vătămate, victime ale traficului de persoane, aşa cum rezultă din declaraţiile părţilor vătămate ce au fost expuse anterior. Atitudinea procesuală a acestui inculpat mergând iniţial de la o parţială recunoaştere, iar ulterior la negarea săvârşirii faptelor, atitudinea de natură să îngreuneze aflarea adevărului a condus la ideea că pedepsele sunt just individualizate. Raportat la activitatea infracţională vastă a inculpatului (7 infracţiuni săvârşite), în mod judicios s-a aplicat şi sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare. Prima instanţă a procedat şi la o justă individualizare a pedepselor complementare a acestui inculpat.

Şi cu privire la inculpatul M.C., prima instanţa i-a aplicat pedepse just individualizate, având în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP).

În concret, în privinţa acestui inculpat, trebuie avută în vedere gravitatea infracţiunilor pe care le-a săvârşit, durata de timp pe care s-a întins activitatea infracţională şi care este una îndelungată, numărul părţilor vătămate traficate, statutul de recidivist al acestuia condamnat anterior pentru o infracţiune gravă şi executând pedeapsa în regim penitenciar. Cu toate că a executat o pedeapsă anterior în mediu penitenciar, inculpatul nu s-a reeducat, nu a înţelesul rolul şi scopul unor pedepse şi a persistat pe cale infracţională într-o formă mult mai gravă decât cea anterioară, în sensul că a comis infracţiuni mult mai grave şi că a colaborat în activitatea infracţională cu alţi trei inculpaţi. Pedepsele aplicate acestui inculpat, ţin seama de faptul că a avut iniţiativă în recrutarea victimelor traficului de persoane, precum şi de caracterul continuat al infracţiunii de trafic de persoane.

Şi acestui inculpat i-a fost aplicată o pedeapsă de 7 ani închisoare care se circumscrie limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de trafic de minori în forma săvârşită de către inculpat.

Instanţa de apel a constatat că şi pentru acest inculpat pedepsele aplicate sunt orientate către minimul special prevăzut de lege. Raportat la ampla activitate infracţională, în mod judicios i-a fost aplicat şi acestui inculpat un spor de 1 an închisoare. Şi în privinţa acestui inculpat au fost judicios individualizate atât pedepsele principale, cât şi pedepsele complementare.

În privinţa inculpatului M.L.I., pedepsele aplicate respectă toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege, au avut în vedere contribuţia acestuia la săvârşirea infracţiunilor, precum şi faptul că nu este cunoscut cu fapte antecedente penale, ca primii doi inculpaţi.

Pedeapsa pentru infracţiunea de trafic de minori urmează să-i fie majorată la 7 ani pentru a se încadra în limitele prevăzute de lege pentru această infracţiune.

Pedepsele aplicate inculpatului P.Ş. sunt just individualizate raportat la contribuţia sa infracţională, la numărul infracţiunilor săvârşite, dar şi la împrejurarea că nu s-a prezenta în faţa organelor judiciare.

Pentru toate aceste considerente, instanţa de apel a constatat că pedepsele aplicate tuturor inculpaţilor sunt just individualizate, neimpunându-se nici majorarea, nici reducerea acestora aşa cum se solicită de către parchet, respectiv de către inculpaţii apelanţi.

Pentru toate aceste considerente s-a constatat că apelurile declarate de inculpaţi sunt nefondate, fiind respinse ca atare în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen..

Cu privire la apelurile declarate de către părţile vătămate:

Nefondate au fost apreciate şi motivele de apel ale părţilor vătămate apelante D.S.F., H.A. şi T.A., deoarece părţile vătămate D.S.F. şi T.A. nu s-a constituit parţi civile, aşa cum corect a stabilit prima instanţă, astfel că nu l-i se pot acorda despăgubiri în absenţa vreunei manifestări de voinţă în acest sens.

Partea vătămată H.A. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale, însă nu şi-a susţinut şi dovedit pretenţiile civile solicitate, această sarcină revenindu-i acestei părţi civile în conformitate cu prevederile art. 1069 C. civ..

În privinţa criticii aduse de partea vătămată T.A. în sensul că şedinţa de judecată la fondul cauzei când a fost audiată nu a fost secretă, având în vedere obiectul cauzei, solicitând constatarea nulităţii absolute a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. sunt sancţionate cu nulitatea absolută doar nerespectarea dispoziţiilor privind publicitatea şedinţei de judecată, aspect care nu se invocă în speţă, aspectul invocat de către această parte vătămată putând atrage doar o nulitate relativă, în condiţiile în care această apelantă ar fi dovedit faptul că i s-a produs vreo vătămare, condiţie care nu este îndeplinit în speţă.

Pentru toate aceste motive au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către cele trei părţi vătămate, în temeiul prevăzut de art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen..

Apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, a fost admis, iar sentinţa apelată desfiinţată doar sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate inculpaţilor D.C.L., M.C. şi M.L.I. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, în sensul că le-a aplicat pedepse în limitele legale, după cum urmează:

pentru inculpatul D.C.L.:

- 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (8 acte materiale) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 ani;

-1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 3 lit. b) C. pen.;

- un spor de 2 ani închisoare.

2. pentru inculpatul M.C.:

- un spor de 1 an închisoare.

3. pentru inculpatul M.L.I.:

-8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani;

A menţinut celelalte pedepse principale şi complementare aplicate inculpaţilor D.C.L., M.C. şi M.L.I. şi în temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele mai sus stabilite şi a aplicat inculpaţilor următoarele pedepse:

2. pentru inculpatul M.C. pedeapsa principală cea mai grea de 10 ani închisoare la care adaugă un spor de un an închisoare şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 11 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de către inculpaţii D.C.L., M.L.I. şi M.C., având în vedere că a fost menţinută soluţia de condamnare a inculpaţilor, stadiul procesual, precum şi faptul că această măsură preventivă asigură o bună desfăşurare a procesului penal.

A constatat că inculpatul P.Ş. a fost arestat preventiv în lipsă, în baza mandatului de arestare preventivă din 2005 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov.

Cu privire la cheltuielile judiciare din apel, acestea se compun din onorariile apărătorilor din oficiu ce au fost desemnaţi în cauză atât pentru inculpaţi, cât şi pentru părţile vătămate, dar şi din alte cheltuieli generate de proceduri de citare în ţară şi străinătate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţii apelanţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, după cum urmează:

- inculpatul D.C.L. la plata sumei 375 RON (din care 75 RON onorariu parţial al apărătorului din oficiu acordat prin încheierea din data de 1 septembrie 2010); inculpatul M.C. la plata sumei 375 RON (din care 75 RON onorariu parţial al apărătorului din oficiu acordat prin încheierea din data de 1 septembrie 2010); inculpaţii M.L.I. şi P.Ş. la plata sumei de 700 RON fiecare (din care 400 RON fiecare onorariu avocat oficiu); părţile vătămate D.S.F., H.A. şi T.A. la plata sumei de câte 450 RON fiecare (din care 150 RON fiecare onorariu avocat oficiu).

Distincţia dintre cuantumul cheltuielilor la care au fost obligaţii apelanţii este generată de existenţa sau nu a vreunui apărător ales.

Raportat la soluţia de admitere a apelului declarat de parchet, în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpaţii D.C.L., M.L.I. şi M.C. şi partea civilă B.S.O..

Inculpatul D.C.L. a criticat hotărârea instanţei ca netemeinică şi nelegală întrucât nu a premeditat faptele pentru care e acuzat, nu a constrâns părţile vătămate să practice prostituţia, ci le-a ajutat să-şi găsească un loc de muncă. Ca atare, infracţiunea săvârşită nu este cea de trafic de persoane, ci, cel mult, cea de proxenetism.

A arătat de asemenea că a fost soluţionată greşit cauza, cu lipsă de procedură, nefiind citată corect una din părţile vătămate.

A invocat cazurile de casare prev.de art. 385⁹ pct. 10, 17 şi 21 C. proc. pen..

Inculpatul M.C. a invocat cazurile de casare prev.de art. 385⁹ pct. 10, 17, 17¹ şi 14 C. proc. pen..

A arătat că deşi a solicitat audierea părţilor vătămate E.N. şi B.A.M., instanţa nu s-a pronunţat, iar aceasta era o cerere esenţială pentru inculpat.

A arătat, de asemenea că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat şi nici ale infracţiunilor prev.de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, deoarece părţile vătămate ştiau că merg în Spania pentru a se prostitua.

Inculpatul M.L.I. a invocat cazurile de casare prev.de art. 385⁹ pct. 10, 12 şi 14 C. proc. pen..

A arătat că părţile vătămate nu au fost audiate, instanţa nepronunţându-se pe cererea formulată în acest sens.

A mai arătat că în mod greşit s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni. De asemenea, greşit s-a dispus condamnarea pentru infracţiunile prev.de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 deoarece, la dosar nu există prove certe de vinovăţie în acest sens. De aceea a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen..

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepselor.

Partea vătămată B.S.O. nu a depus motive de recurs.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare invocate, constată că recursurile sunt nefondate.

Cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. invocat de inculpatul M.C. nu este incident în cauză deoarece hotărârea instanţei de apel cuprinde toate motivele pe care se întemeiată soluţia, iar dispozitivul nu contrazice considerentele.

Nu este incident în cauză nici cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen. „instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esenţiale pentru părţi, de natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului”, invocat de inculpaţii M.C., D.C.L. şi M.L.I..

Aspectul că au solicitat audierea unor părţi vătămate, şi instanţa nu le-a audiat nu poate echivala cu o nepronunţare asupra unei cereri esenţiale pentru inculpaţi, deoarece instanţa a admis cererea şi a dispus citarea părţilor dar audierea nu a fost posibilă pentru că acestea nu s-au prezentat.

Nu sunt aplicabile în speţă cazurile de casare prev.de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen. invocat de inculpaţii D.C.L. şi M.C., pct. 17¹ invocat de inculpatul M.C., respectiv pct. 12 invocat de inculpatul M.L.I. susţinute în vederea solicitării achitării pentru infracţiunile prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, în special cele care ţin de latura subiectivă.

Aşa cum au arătat ambele instanţe, grupul infracţional a avut un caracter organizat, neputându-se vorbi de o simplă participaţie penală, ci de o pluralitate constituită (legală) care având drept scop traficarea de persoane, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 30/2003.

În cauză corect au fost reţinute în sarcina inculpaţilor infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori prev.de art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 şi nu cea de proxenetism, având în vedere modalitatea în care inculpaţii racolau părţile vătămate, ameninţările la care a fost supusă partea vătămată B.S.O. pentru a continua să se prostitueze, corecţiile fizice aplicate părţilor vătămate H.A. şi B.R. şi supravegherea lor continuă.

Inculpatul D.C.L. a invocat cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 21 C. proc. pen. - „judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate”, arătând că unele părţi vătămate nu au fost audiate.

Curtea constată însă că acest caz de casare ar putea fi incident doar dacă ar fi invocat de partea care nu a fost legal citată ori s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta şi nu de către inculpaţi care nu pot invoca o asemenea nulitate relativă.

În ceea ce priveşte sancţiunile aplicate, Înalta Curte constată că pedepsele fixate de instanţa de apel sunt adecvate gravităţii faptelor comise, circumstanţelor personale ale inculpaţilor care sunt cunoscuţi cu antecedente penale, şi sunt apte să asigure prevenţia generală şi prevenţia specială, astfel încât nu se impune reindividualizarea lor.

În ceea ce o priveşte pe partea vătămată B.S.O., Înalta Curte constată că aceasta nu a depus motive de recurs, iar calea de atac e formulată „omisso medio” neexistând un apel declarat în cauză.

De aceea, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpaţi şi partea vătămată, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să-i oblige la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii D.C.L., M.L.I. şi M.C. precum şi de partea vătămată B.S.O. împotriva deciziei penale nr. 61/Ap din 19 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi D.C.L. şi M.C. la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 100 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul inculpat M.L.I. la plata sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 400 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte vătămată B.S.O. la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 150 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate D.S.F., H.A., T.A., B.R., B.A.M., C.D., E.N. şi M.S.M., sume ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat P.Ş. în sumă de 400 RON se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 29 martie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 1283/2012. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 1612/2012. Penal. Traficul de influenţă... →

ICCJ. Decizia nr. 958/2012. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 958/2012. Penal