ICCJ. Decizia nr. 1005/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Mărturia mincinoasă (art. 260 C.p.), favorizarea infractorului (art. 264 C.p.), falsul intelectual (art. 289 C.p.), uzul de fals (art. 291 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1005/2013
Dosar nr. 68/753/2010
Şedinţa publică din 21 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 6 din 26 ianuarie 2011 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul col. rez. D.N.C., fost inspector şef în cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă "B. I" judeţul Dâmboviţa, pentru 10 infracţiuni de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul comandor A.D., din cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti, pentru 15 infracţiuni de instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru infracţiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, pentru infracţiunea de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi pentru infracţiunea de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat următoarele:
I. 1. Prin procesul-verbal din data de 23 aprilie 2008 înregistrat la DGA - Biroul Anticorupţie Dâmboviţa sub. nr. 874905, ofiţerii acestei direcţii s-au sesizat din oficiu despre săvârşirea de către col. (rez.) D.N.C. a unor pretinse fapte penale, pentru care urmărirea penală era dată în competenţa exclusivă a procurorilor militari din cadru DNA.
2. În baza procesului-verbal de sesizare din oficiu s-a format Dosarul nr. 32/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari
II. 1. Prin rechizitoriul nr. 32/P/2008 din 24 martie 2009 al acestei secţii, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul col. (rez.) D.N.C., fost inspector şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „B. I" judeţul Dâmboviţa pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de corupţie, prevăzute de Legea nr. 78/2000, precum şi alte infracţiuni prevăzute de Codul penal, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti sub nr. 14/753/2009.
2. Printre altele, s-a reţinut în sarcina inculpatului că, în perioada 2006 - 2007, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a ordonat ilegal echiparea unui număr de 803 subordonaţi, obligându-i să-şi achiziţioneze echipament militar contra cost (prin reţinere din salariu), în condiţiile în care acesta trebuia asigurat gratuit cadrelor militare şi în condiţiile în care atât inculpatul cât şi alte persoane au obţinut foloase băneşti necuvenite, fapte calificate de organul de urmărire penala ca fiind infracţiunile de luare mită prev. de art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi ref. la art. 7 din Legea nr. 78/2000, precum şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
3.Totodată, prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus:
- neînceperea urmăririi penale faţă de plt. adj. V.G., din cadrul ISU sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) ref. la art. 171 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, deoarece a săvârşit fapta fiind în eroare de fapt:
- disjungerea cauzei faţa de col. (rez.) D.N.C., sub aspectul instigării la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, ref. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); lt. col. P.M., din cadrul I.S.U. „B. I" judeţul Dâmboviţa, fost preşedinte al F.A.S., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, ref. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); sg. maj. D.D., din cadrul I.S.U. „B. I" judeţul Dâmboviţa, sub aspectul complicităţii la infracţiunea de delapidare, prevăzută şi pedepsită de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi continuarea cercetărilor faţă de aceştia într-o cauză penală separată;
- disjungerea cauzei faţă de mr. M.G., mr. D.M., lt. I.M.C., sg. maj. V.I.A., sg. maj. C.I., plt. M.C., plt. M.S., plt. adj. C.V., sg. maj. B.L., plt. maj. S.C., plt. C.C., plt. adj. C.R., sg. maj. R.M., plt. adj. T.D., sg. maj. N.A., plt. maj. M.M., plt. P.I., sg. maj. T.G., sg. maj. D.N., plt. maj. B.V.A., plt. maj. I.C., plt. D.G.M. şi sg. maj. C.A., toţi din cadrul I.S.U. „B. I" judeţul Dâmboviţa, sub aspectul infracţiunilor de mărturie mincinoasă, prevăzută şi pedepsită de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP) şi favorizarea infractorului, prevăzută şi pedepsită de art. 264 C. pen., ref, la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000; comandor A.D., cpt. T.C. şi lt. C.A., toţi din cadrul IGSU - Serviciul Control, sub aspectul infracţiunilor de: instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); favorizarea infractorului, prevăzută şi pedepsită de art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ref. la art. 17 alin. (1), lit. a) din Legea nr. 78/2000; fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ref. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. ref. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi continuarea cercetărilor faţă de aceştia într-o cauză penală separată.
- disjungerea cauzei faţă de făptuitori civili: Ş.I., R.C. şi M.G.C., sub aspectul infracţiunii de dare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 255 C. pen. şi declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, pentru continuarea cercetărilor.
III. 1. Investigarea acestor infracţiuni pretins săvârşite de către militari s-a făcut de către acelaşi organ de urmărire penală, în Dosarul nr. 26/P/2009, întrucât infracţiunile de favorizarea infractorului, fals şi uz de fals, sunt calificate potrivit art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 ca fiind infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, dacă au fost săvârşite pentru ascunderea anumitor infracţiuni - cele sus-menţionate, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul col.rez. D.N.C. prin rechizitoriul nr. 32/P/2008.
Pentru toate aceste infracţiuni, competenţa de efectuare a urmăririi penale a revenit Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari conform disp. art. 13 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, cărora li s-a dat eficienţă şi la efectuarea urmăririi penale în Dosarul nr. 32/P/2009, avându-se în vedere calitatea de militari pe care au avut-o inculpaţii la data când se presupune că au fost săvârşite faptele.
2. Prin rechizitoriul din 14 decembrie 2009 emis în Dosarul nr. 26/P/2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, a dispus:
2.1. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor:
-col. rez. D.N.C. pentru instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă (10 fapte), prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
- c-dor A.D. pentru infracţiunile de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; uz de fals prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.raportat la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000; instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (15 fapte); toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
2.2. Neînceperea urmăririi penale faţă de cpt. T.C. sub aspectul infracţiunilor de: fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ref. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen. ref. la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000; favorizarea infractorului, prevăzută şi pedepsită de art. 264 C. pen., raportat la art. 1 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000; instigare la infracţiunea de mărturie mincinoasa, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 260 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (15 fapte); şi lt. C.A. sub aspectul infracţiunilor de: fals intelectual, prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), ref. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; uz de fals, prevăzute şi pedepsite de art. 291 C. pen. ref. la art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000; pentru că faptele pentru care au fost cercetaţi au fost săvârşite de alte persoane.
3. În sarcina inculpatului col. rez. D.N.C. s-a reţinut, în esenţă, că, la data de 22 iulie 2008, profitând de puterea funcţiei pe care o îndeplinea şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, a determinat 10 cadre militare din subordinea sa să dea rapoarte cu conţinut neadevărat, în timp ce erau audiaţi într-o cercetare administrativă de un reprezentant al eşalonului superior, în scopul ca, prin acele rapoarte cu conţinut mincinos, să scape de răspunderea penală pentru faptele ce fuseseră săvârşite de acesta şi pentru care a şi fost ulterior trimis în judecată.
4. În sarcina inculpatului c-dor A.D. s-a reţinut, în esenţă că, în luna iulie 2008, în calitate de şef al echipei de control a I.G.S.U., cu ocazia controlului administrativ efectuat la sediul I.S.U. „B. I" Judeţul Dâmboviţa, împotriva fostului inspector şef din acea perioadă, a determinat 15 cadre ale Inspectoratului, pe care le-a audiat, în calitate de martori, să dea rapoarte cu conţinut mincinos, documente pe care le-a introdus în materialul de control şi de al căror conţinut neadevărat a ţinut cont la întocmirea raportului de control, din data de 24 iulie 2008, prezentat spre aprobare conducerii I.G.S.U. şi înaintat, în copie, către D.N.A., raport oficial care conţine şi el date false, toate în scopul de a-l ajuta pe fostul inspector şef să scape de răspundere penală pentru infracţiuni de corupţie sau conexe infracţiunilor de corupţie, fapte penale deja săvârşite, pentru care col. D.N.C. a şi fost trimis în judecată.
IV. 1. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Militar Bucureşti sub nr. 248/92/2009.
La primul termen de judecată, 14 ianuarie 2010, inculpatul c-dor A.D., prin apărător ales a invocat, pe cale de excepţie, nelegala sesizare a instanţei, excepţie respinsă prin încheierea de la acel termen, după care instanţa a început efectuarea cercetării judecătoreşti.
La termenul din 22 aprilie 2010, din oficiu, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială în baza art. 35 alin. (5) C. proc. pen., întrucât infracţiunea de favorizarea infractorului se referă la o infracţiune săvârşită de inculpatul col. (rez.) D.N.C., iar instanţa care judecă în prezent această infracţiune este Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
1.1. Prin Sentinţa penală nr. 99 din 22 aprilie 2010, Tribunalului Militar Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială, excepţie ridicată din oficiu; în baza art. 35 alin. (5) şi art. 42 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, căruia i-a trimis dosarul.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalului Militar Bucureşti a reţinut că, potrivi art. 35 alin. 5 C. proc. pen., tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenta instanţei care judecă infracţiunea la care acestea se referă. Or, instanţa care judeca infracţiunile la care se referă favorizarea presupus a fi săvârşită de către inculpatul c-dor A.D. este Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, pe rolul căruia se află cauza privind pe inculpatul col. (rez.) D.N.C., trimis în judecată pentru infracţiuni de corupţie sau conexe infracţiunilor de corupţie, prin rechizitoriul nr. 32/P/2008 din 24 martie 2009 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari. Dând eficienţă normelor speciale de competenta instituite prin dispoziţiile art. 35 alin. (5) C. proc. pen., care sunt de strictă interpretare, precum şi principiului de a nu permite interpretului să distingă acolo unde legiuitorul nu a făcut-o (ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus) Tribunalul Militar Bucureşti a constatat că nu are competenţa materială de a judeca prezenta cauză, ea fiind dobândită Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
2. Pe rolul Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti cauza a fost înregistrată sub nr. 38/753/2010. La primul termen de judecată, 12 mai 2010, în temeiul art. 39 alin. (1) teza I C. proc. pen., reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Prin încheierea de şedinţă de la acelaşi termen, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a respins excepţia invocată de Ministerul Public; în temeiul art. 36 alin. (1) C. proc. pen., a reunit cauza cu cea care face obiectul Dosarului nr. 14/753/2009, aflat pe rolul Tribunalului Militar Teritorial, cu termen la data de 25 mai 2010.
3. La termenul din 25 mai 2010, în cauza ce face obiectul Dosarului nr. 14/753/2009, Ministerul Public a solicitat disjungerea cauzelor reunite prin încheierea de şedinţă din 12 mai 2010 pronunţată în Dosarul nr. 38/753/2010, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii col. (rez.) D.N.C. şi c-dor A.D., trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 din 14 decembrie 2009 în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti şi sesizarea Curţii Militare de Apel pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
4. Prin încheierea de şedinţă din 24 iunie 2010, Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti a disjuns cauza cu nr. 14/753/2009, care-l priveşte pe inculpatul col. (rez.) D.N.C., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 32/P/2008 din 24 martie 2009 de cauza cu nr. 38/753/2010 care-i priveşte pe inculpaţii col. (rez.) D.N.C. şi c-dor A.D., trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 din 14 decembrie 2009, urmând a se păstra numerele de înregistrare avute.
5. Prin Sentinţa penală nr. 36 din 24 iunie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 38/753/2010, în baza art. 39 alin. (1) coroborat cu art. 35 alin. (5) teza I C. proc. pen., Tribunal Militar Teritorial Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Militar Bucureşti; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii col. (rez.) D.N.C. şi c-dor A.D., trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 din 14 decembrie 2009 în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti; a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a sesizat Curtea Militară de Apel pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
6. Ulterior, cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 14/753/2009 a fost soluţionată în primă instanţă de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, prin Sentinţa penală nr. 55 din 13 octombrie 2010.
7. Cu privire la cauza privind pe inculpaţii col. (rez.) D.N.C. şi c-dor A.D., trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 26/P/2009 din 14 decembrie 2009, ce formează obiectul Dosarului nr. 38/753/2010, prin încheierea de şedinţă din 29 septembrie 2010, Curtea Militară de Apel a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, căruia i s-a trimis dosarul.
8. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti sub nr. 68/753/2010.
9. Având în vedere că actele îndeplinite şi măsurile dispuse în cauză de către instanţa desesizată - Tribunalul Militar Bucureşti - au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, respectiv în şedinţă publică, nemijlocit şi în contradictoriu, dreptul la un proces echitabil şi implicit dreptul la apărare al inculpaţilor fiind respectat, la primul termen de judecată, 25 noiembrie 2010, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 42 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că a menţinut actele îndeplinite şi măsurile dispuse în cauză de către instanţa desesizată - Tribunalul Militar Bucureşti; ca atare, a dispus continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor din lucrări care nu au dat încă declaraţii în faţa instanţei; de asemenea, având în vedere că ascultarea martorului G.V. nu mai este posibilă, fiind decedat, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 134 din Dosarul nr. 248/92/2010 al Tribunalului Militar Bucureşti, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen. cu privire la declaraţia dată de acesta în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie.
Prin Decizia nr. 8 din 16 mai 2012, Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţionala Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari împotriva sentinţei nr. 6 din 26 ianuarie 2011 pronunţata de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti.
A desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Militar Bucureşti, reţinând că inculpaţii col. (rez.) D.N.C. şi comandor A.D. nu au fost trimişi în judecată pentru vreo infracţiune care să atragă competenţa în primă instanţă a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti conform art. 28 pct. (1) lit. a) în ref.la art. 27 pct. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât la niciunul dintre aceştia nu figurează în rechizitoriu infracţiunea prev. de art. 254 C. pen. care ar fi atras competenţa Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul A.D.
Procurorul a arătat că susţine recursul declarat de Parchet pentru cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., apreciind hotărârea pronunţată ca fiind contrară legii.
În acest sens, a precizat că în mod greşit Curtea Militară de Apel a admis apelul Parchetului şi a trimis cauza la Tribunalul Militar Bucureşti, de vreme ce în mod corect tot Curtea Militara de Apel, anterior investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenta ivit între Tribunalul Militar Bucureşti şi Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, stabilise competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Teritorial, în raport de dispoziţiile art. 35 alin. (5) C. proc. pen., după cum s-a realizat şi judecata în primă instanţă.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului Parchetului şi trimiterea cauzei spre judecarea apelurilor la Curtea Militară de Apel Bucureşti, instanţă competentă.
În motivele scrise depuse la dosar, inculpatul A.D. a solicitat admiterea recursului, casarea Deciziei penale nr. 8 din 16 mai 2012 şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării apelului, urmând ca instanţa să se pronunţe asupra fondului cauzei, arătând că încheierea dată la 29 septembrie 2010, prin care a fost stabilită competenţa materială a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti este definitivă, are autoritate de lucru judecat şi a produs efecte juridice în sensul în care instanţa faţă de care Curtea Militară de Apel a decis că este competentă a administrat probatorii şi a pronunţat o hotărâre.
În şedinţa publică, a arătat că este de acord cu recursul formulat de Parchet şi a solicitat trimiterea cauzei la Curtea Militară de Apel.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte, constată că pronunţând această decizie, instanţa de apel, a încălcat prevederile art. 35 alin. (5) C. pen. conform căruia instanţa competentă pentru a judeca o infracţiune de favorizare a infractorului este aceeaşi instanţă care este competentă să judece infracţiunea pentru care s-a săvârşit favorizarea, în cazul de faţă, instanţa competentă fiind Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti care şi judecase infracţiunile de luare de mită ş.a., pentru care se săvârşise infracţiunea de favorizare a infractorului.
În această ordine de idei, Înalta Curte reţine că la data de 14 decembrie 2009 s-a emis rechizitoriul în Dosarul penal 26/P/2009 prin care, atât inculpatul col. (rez.) D.N.C. cât şi inculpatul cmd. A.D., au fost trimişi în judecată, reţinându-se în sarcina lor următoarea situaţie de fapt (expusă sintetic): în luna iulie 2008, la cererea Direcţiei Naţionale Anticorupţie, formulată în Dosarul 32/P/2008 inc. cmd. A.D., ca reprezentant al Serviciului Control din cadrul I.G.S.U., a efectuat o cercetare administrativă şi disciplinară împotriva inc. col. (rez.) D.N.C., tocmai pentru lămurirea unor aspecte legate de pretinsele infracţiuni de corupţie clasică, dar şi infracţiuni conexe şi asimilate infracţiunilor de corupţie, pretins săvârşite de inc. col. (rez.) D.N.C. (fapte rezultate din procesul-verbal de sesizare din oficiu al D.G.A. Dâmboviţa) cu precizarea că i s-a pus la dispoziţie inc. cmd. A.D. de către Direcţia Naţională Anticorupţie, procesul-verbal de sesizare din oficiu respectiv;
După ce a luat la cunoştinţă de obiectivele cercetării administrative şi disciplinare, acest inculpat, în calitate de organ de cercetare, a luat rezoluţia infracţională de a-l „ajuta" pe fostul său coleg, în sensul punerii celor doi de acord de a instiga la mărturie mincinoasă un număr de 25 de cadre militare care au fost şi audiate, acestea dând declaraţii necorespunzătoare realităţii, (sub formă de „rapoarte", formă de audiere specifică sistemului militar), în sensul de a nu recunoaşte că fostul inspector şef inc. col. (rez.) D.N.C. ar fi iniţiat şi coordonat o activitate de echipare abuzivă pentru toate cadrele din inspectorat.
După ce a obţinut aceste declaraţii false, inc. cmd. A.D. a întocmit un raport de cercetare cu conţinut fals, trăgând concluzii de „nevinovăţie" pentru toate faptele inc. col. (rez.) D.N.C. ce fuseseră supuse cercetării disciplinare şi administrative, raport pe care l-a întocmit şi semnat, iar la sfârşit a propus măsura „clasării", măsură specifică constatării nevinovăţiei în cauzele administrative şi disciplinare.
Un exemplar al acestui document falsificat a fost înaintat, la cerere, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţiei de combatere a infracţiunilor săvârşite de militari, pentru a fi depus la dosarul penal nr. 32/P/2008.
Conform acestui document ar fi trebui să se dispună neînceperea urmăririi penal faţă de inculpat, măsură ce nu a fost însă dispusă, deoarece au fost ulterior obţinute informaţii cu privire la falsificarea unor declaraţii, dar şi a documentului de cercetare disciplinară.
Cu privire la aspectele expuse mai sus, s-au efectuat cercetări de către procurorul militar, constatându-se caracterul fals al declaraţiilor cadrelor militare, faptul că acestea fuseseră obţinute în urma instigării efectuate de inc. col. (rez.) D.N.C., dar şi de inc. cmd. A.D., constatându-se şi faptul că scopul acestor activităţi nelegale a fost acela de a-l scăpa de răspundere penală pe fostul inspector şef pentru infracţiunile de corupţie clasică (luare de mită) dar şi pentru infracţiunile conexe şi asimilate faptelor de corupţie prev. de Legea nr. 78/2000.
Conform celor prezentate anterior, se poate constata că între faptele penale ce au constituit obiectul celor două dosare există, conform art. 34 lit. c) C. pen., stare de conexitate, atâta timp cât faptele ce constituie obiectul dosarului 26/P/2009 au fost săvârşite de inculpaţi în scopul de a-i înlesni sau asigura inculpatului inc. col. (rez.) D.N.C. sustragerea de la răspundere penală, precum şi în scopul de a ascunde săvârşirea de către acesta a infracţiunilor ce constituiau obiectul Dosarului 32/P/2008.
Nu au fost cercetate într-o singură cauză penală toate faptele penale ce au constituit obiectul celor două dosare penale, deoarece cercetarea era finalizată pentru faptele ce constituiau obiectul Dosarului penal nr. 32/P/2008, atunci când s-au descoperit faptele penale ce constituiau obiectul Dosarului penal nr. 26/P/2009 şi, dacă nu s-ar fi emis o soluţie în primul dosar penal, s-ar fi înfrânt principiul celerităţii activităţii de urmărire penală, care impune o sesizare cât mai grabnică a instanţei în raport cu momentul săvârşirii faptei.
Dosarul penal nr. 26/P/2009, împreună cu rechizitoriul a fost înaintat pentru judecare Tribunalului Militar Bucureşti (cu competenţă similară nivelului de judecătorie), fiind sesizat în mod greşit această instanţă, deoarece s-au încălcat prevederile art. 35 alin. (5) C. pen., conform cărora: „Tăinuirea, favorizarea infractorului şi nedenunţarea unor infracţiuni sunt de competenţa instanţei care judecă infracţiunea la care acestea se referă.". Conform acestui principiu de lege, favorizarea făcută la o infracţiune de luare de mită trebuia judecată de aceeaşi instanţă care judecă infracţiunea clasică de corupţie, respectiv Tribunalul Militar Teritorial (cu competenţă similară Tribunalului Judeţean).
Pe fondul sesizării greşite a instanţei în Dosarul 26/P/2009, între Tribunalul Militar Bucureşti şi Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a intervenit un conflict negativ de competenţă soluţionat de Curtea Militară de Apel prin încheierea din 29 septembrie 2010, prin care s-au dispus următoarele: "Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe inculpaţii inc. col. (rez.) D.N.C. şi inc. cmd. A.D., trimişi în judecată prin rechizitoriul din data de 14 decembrie 2009, în favoarea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti" hotărârea fiind definitivă.
Mai departe, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a procedat la judecarea cauzei, cauză soluţionată de această instanţă prin Sentinţa penală nr. 6 din 26 ianuarie 2011 (prin care s-a dispus achitarea ambilor inculpaţi pentru toate faptele penale).
În termenul legal s-a declarat apel împotriva acestei sentinţe, deoarece a fost apreciată netemeinică şi nelegală.
Curtea Militară de Apel, instanţă în mod legal investită cu soluţionarea apelului, (aceeaşi instanţă care a soluţionat definitiv conflictul de competenţă) trebuia să procedeze la judecarea acestuia şi la pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea sau respingerea apelului parchetului şi, pe cale de consecinţă, să hotărască condamnarea sau achitarea inculpaţilor.
Pe timpul judecării apelului în această cauză penală, pe rolul Curţii Militare de Apel se afla, tot în faza de apel, şi primul dosar penal, respectiv cel cu nr. 32/P/2008, motiv pentru care procurorul de şedinţă a cerut conexarea celor două cauze penale, invocându-se motivul de conexitate prev. de art. 34 lit. c) C. pen. Instanţa a respins însă conexarea celor două cauze penale constatând că, deşi ele sunt conexe se află în stadii procesuale diferite în sensul că, în Dosarul nr. 32/P/2008 fusese audiat deja inculpatul urmând să se dea cuvântul pe fond, în timp ce Dosarul nr. 26/P/2009 se afla la începutul fazei procesuale a apelului.
Procedând însă în această manieră, prin Decizia nr. 8 din 16 mai 2012 Curtea Militară de Apel, deşi a dispus admiterea apelului declarat în cauză împotriva Sentinţei nr. 6 din 26 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, a dispus în continuare desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Militar Bucureşti, încălcându-şi astfel propria hotărâre definitivă prin care soluţionase anterior conflictul negativ de competenţă în favoarea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea Militară de Apel a reţinut, în esenţă că, din cele două rechizitorii, respectiv nr. 32/P/2008 şi nr. 26/P/2009, a rezultat că cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, instanţa de fond competentă să judece urmând să se pronunţe asupra infracţiunilor cu care a fost legal sesizată, printre aceste infracţiuni enumerându-se şi infracţiunea de luare de mită prev.de art. 254 C. pen. şi infracţiunea de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.
Potrivit art. 281 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Tribunalul Teritorial Bucureşti judecă în primă instanţă infracţiuni de luare de mită prev. de art. 254 C. pen.
S-a mai reţinut că judecarea tuturor infracţiunilor revine instanţei competente în raport cu infracţiunea la care se referă tăinuirea, favorizarea sau nedenunţarea.
Pe cale de consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 281 lit. a), art. 35 alin. (5), art. 282 alin. (4) C. proc. pen., şi parte din rechizitoriile anterior menţionate, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti.
Aşa fiind, în raport de considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că prezenta cauză cu numărul de Dosar nr. 68/753/2010 este aceeaşi cu cea cu nr. 38/753/2010 pentru care investită fiind cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Municipiului Bucureşti şi Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, Curtea Militară de Apel a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti cu motivarea sus-arătată, hotărâre ce are autoritate de lucru judecat.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A.D., fiind fondate, Înalta Curte urmează a le admite în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. şi a dispune conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A.D. împotriva Deciziei penale nr. 8 din data de 16 mai 2012 a Curţii Militare de Apel.
Casează decizia penală recurată şi trimite cauza pentru judecarea apelurilor aceleiaşi instanţe, respectiv Curtea Militară de Apel.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A.D., în sumă de 300 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul parţial, în sumă 75 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat D.N.C., până la prezentarea apărătorului ales, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1009/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 97/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
