ICCJ. Decizia nr. 1013/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1013/2013
Dosar nr. 1098/1/2013
Şedinţa publică din 22 martie 2013
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 95 din 1 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti privind cererea de transfer într-un penitenciar din România a persoanei condamnate R.M., formulată de autorităţile judiciare din Regatul Belgiei.
A dispus recunoaşterea hotărârilor penale pronunţate de:
1) Tribunalul Corecţional din Charleroi la data de 05 martie 2007, prin care persoana condamnată R.M. a fost condamnat la 1 an şi 15 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a pedepsei pe o perioadă de 5 ani pentru perioada ce depăşeşte durata arestului preventiv,
2) Curtea cu juri din Provincia Hinaut din data de 10 septembrie 2009 prin care aceeaşi persoană a fost condamnată la pedeapsa de 25 închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. Român, astfel cum îşi găsesc corespondentul pedepsele complementare de interdicţie pe viaţă a dreptului de a ocupa funcţii publice, de a fi ales, de a purta decoraţii sau titluri de nobleţe, de a fi jurat, expert, martor, de a fi tutore sau curator, de a fabrica, modifica, repara, ceda, deţine, purta, transporta, importa sau exporta arme, pe o perioadă de 10 ani,
3) Tribunalul Corecţional din Charleroi din 16 octombrie 2006 şi 21 mai 2008 prin care persoanei condamnate R.M. i s-au aplicat pedepsele de 4 luni închisoare şi respectiv 6 luni închisoare.
4) Curtea de Apel din Mons din 12 septembrie 2008, prin care persoanei condamnate R.M. i s-au aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin efracţie, escaladare sau chei false.
Persoana condamnată R.M. va executa pedeapsa de 28 ani şi 7 luni închisoare.
A dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 28 ani şi 7 luni închisoare.
A dedus prevenţia inculpatului de la 25 noiembrie 2005 la 5 martie 2007 şi de la 12 aprilie 2007 la zi.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, înregistrată pe rolul instanţei la data de 30 noiembrie 2010 sub nr. 11696/2/2010 (3173/2010), s-a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 149 din Legea nr. 302/2004 modificată, recunoaşterea hotărârilor penale ale autorităţilor judiciare din Regatul Belgiei, respectiv a Tribunalului Corecţional din Charleroi la data de 05 martie 2007, prin care persoana condamnată R.M. a fost condamnat la 1 an şi 15 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a pedepsei pe o perioadă de 5 ani pentru perioada ce depăşeşte durata arestului preventiv, a Curţii cu juri din Provincia Hinaut din data de 10 septembrie 2009 prin care aceeaşi persoană a fost condamnată la pedeapsa de 25 închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. Român, astfel cum îşi găsesc corespondentul pedepsele complementare de interdicţie pe viaţă a dreptului de a ocupa funcţii publice, de a fi ales, de a purta decoraţii sau titluri de nobleţe, de a fi jurat, expert, martor, de a fi tutore sau curator, de a fabrica, modifica, repara, ceda, deţine, purta, transporta, importa sau exporta arme, pe o perioadă de 10 ani, a Tribunalului Corecţional din Charleroi din 16 octombrie 2006 şi 21 mai 2008 prin care persoanei condamnate R.M. i s-au aplicat pedepsele de 4 luni închisoare şi respectiv 6 luni închisoare şi a Curţii de Apel din Mons din 12 septembrie 2008, prin care persoanei condamnate R.M. i s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare pentru şi transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.
Iniţial sesizarea a făcut obiectul Dosarului nr. 11696/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în care s-a pronunţat Sentinţa nr. 273 din 2 iunie 2011, care a fost casată prin Decizia penală nr. 3915 din 3 noiembrie 2011, cauza fiind trimisă spre rejudecare faţă de împrejurarea că instanţa de fond nu a explicat cum s-a ajuns la pedeapsa rezultantă de 28 de ani şi o lună închisoare dată spre executare persoanei ce urmează a fi transferată.
În rejudecare, sesizarea a fost înregistrată pe rolul aceleiaşi instanţe cu numărul 420/2/2012, reţinându-se, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, că prin hotărârea penală pronunţată la data de 05 martie 2007 Tribunalul corecţional din Charleroi l-a condamnat pe numitul R.M. la o pedeapsă de 1 an şi 15 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a pedepsei pe o perioadă de 5 ani pentru perioada ce depăşeşte durata arestării preventive pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, viol şi atentat la pudoarea unui minor fără violenţe şi ameninţări, prevăzute de art. 461, 468, 471, 375, 374 - 378 C. pen. Belgian.
În fapt, s-a reţinut că persoana condamnată, împreună cu o altă persoană, a sustras în data de 25 noiembrie 2006 un portofel aparţinând părţii vătămate S.T. şi au exercitat violenţe şi au folosit arme asupra acesteia pentru a rămâne în posesia bunului sustras; în perioada februarie - noiembrie 2006 au sustras, prin efracţie, escaladare, folosire de chei false, în timpul nopţii, mai multe bunuri din autoturisme şi locuinţe; în cursul anului 2006 persoana condamnată l-a violat pe minorul S.S. care nu împlinise vârsta de 14 ani şi în cursul anului 2006 a atentat la pudoarea aceluiaşi minor.
Prin hotărârea Curţii cu juri din Hinaut din data de 10 septembrie 2009 numitul R.M. a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare, precum şi la pedepsele complementare de interdicţie pe viaţă a dreptului de a ocupa funcţii publice, de a fi ales, de a purta decoraţii sau titluri de nobleţe, de a fi jurat, expert, martor, de a fi tutore sau curator, de a fabrica, modifica, repara, ceda, deţine, purta, transporta, importa sau exporta arme pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 51 - 51 - 80 C. pen. Belgian.
În fapt, s-a reţinut că persoana condamnată, împreună cu alte persoane, au încercat să-l omoare pe numitul R.O. în scopul de a sustrage bunuri din brutăria în care lucra acesta şi a deţinut arme interzise.
Prin hotărârea pronunţată la data de 16 octombrie 2006 de Tribunalul corecţional din Charleroi, numitul R.M. a mai fost condamnat la 4 luni închisoare, pentru aceea că în data de 23 august 2006 a sustras în mod fraudulos o placă de înmatriculare "X", în valoare nedeterminată, care nu-i aparţinea, prejudiciindu-l astfel pe numitul D.A., fapte prevăzute de art. 461 şi 467 din C. pen. Belgian.
Prin hotărârea pronunţată la data de 21 mai 2008 de Tribunalul corecţional din Charleroi, numitul R.M. a mai fost condamnat şi la 6 luni închisoare, pentru aceea că la data de 15 septembrie 2007, la Jamioulx, a achiziţionat şi deţinut cantitatea de 4 grame de heroină, această achiziţie şi deţinere neavând loc în temeiul unei reţete medicale.
Aceste hotărâri au rămas definitive, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004.
Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile belgiene a rezultat că persoana condamnată a fost arestată de la 25 noiembrie 2006 la 05 martie 2007 şi de la 12 aprilie 2007 la zi, iar la data primirii cererii de transfer acesta mai are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei finale. În consecinţă, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate, astfel cum au fost menţionate, au corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunilor prevăzute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), C. pen., art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 197 alin. (1) C. pen., art. 202 C. pen., art. 20 raportat la art. 175 lit. h) C. pen., art. 279 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., îndeplinindu-se astfel condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg.
Din declaraţia dată de persoana condamnată în faţa directorului penitenciarului din Ardenne a rezultat că acesta nu este de acord cu transferarea lui într-un penitenciar din România (poziţia fiind menţinută şi la rejudecare, aşa cum rezultă din înscrisul existent la fila 14 din dosarul de fond), însă Ministrul Politicii de Azil şi Migraţiune a luată faţă de acesta măsura de a părăsi Regatul Belgiei. În consecinţă în cauză sunt incidente disp.art. 3 pct. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptat la Strasbourg în anul 2007 (act ratificat atât de România, cât şi de Regatul Belgiei), astfel că se poate realiza transferarea sus-numitului într-un penitenciar din România şi în lipsa consimţământului
Împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs condamnatul persoană transferabilă R.M., considerând-o nelegală şi netemeinică, întrucât a fost recunoscută o hotărâre de condamnare pronunţată de autorităţile belgiene împotriva sa, dar la pedeapsa stabilită s-a adăugat un cuantum de 3 ani, greşit reţinut şi pe cale de consecinţă prin recunoaşterea acestei hotărâri, i-a fost nejustificat sporită pedeapsa.
Recursul este tardiv.
Analizând hotărârea atacată prin prisma excepţiei invocate de procuror, Înalta Curte constată că Sentinţa penală nr. 95 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a fost pronunţată în şedinţă publică, la data de 1 martie 2012, persoana condamnată R.M., aflându-se în stare de arest în penitenciarul din A., Belgia.
Dovada de comunicare a sentinţei penale sus-menţionate către persoana condamnata poartă stampila autorităţilor belgiene şi data de 19 aprilie 2012.
Potrivit documentelor aflate la filele 24 - 28 dosar instanţă fond, „persoana în cauză a refuzat să semneze documentul."
Persoana condamnată R.M. a declarat recurs, prin poştă, la data de 12 februarie 2013, conform ştampilei poştei aplicata pe plic, fiind înregistrată la instanţă la data de 14 februarie 2013, conform ştampilei Curţii de Apel Bucureşti.
Potrivit disp. art. 3853 raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul de recurs este de zece zile, care curge pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpat deţinut de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii.
Conform disp. art. 186 C. proc. pen., la calcularea termenelor pe zile nu se socoteşte ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlineşte. Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează.
Se constată astfel, că nu are importanţă ziua din care începe să curgă termenul şi numai dacă ultima zi ar fi fost într-o zi nelucrătoare, acesta s-ar fi prelungit până la sfârşitul primei zile lucrătoare care ar fi urmat.
Aşa fiind, faţă de cele menţionate, se constată că depunerea recursului de către persoana condamnată la data de 12 februarie 2013, după o perioadă de 10 luni de la comunicarea hotărârii, s-a făcut cu depăşirea termenului procedural de 10 zile prevăzut de lege.
Ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Curtea urmează a respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de condamnatul persoană transferabile R.M. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul condamnat persoană transferabilă R.M. împotriva Sentinţei penale nr. 95 din data de 01 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală.
Obligă recurentul condamnat persoană transferabilă la plata sumei de 520 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1024/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1011/2013. Penal → |
|---|
