ICCJ. Decizia nr. 1024/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1024/2013
Dosar nr. 675/46/2012/a 17
Şedinţa publică din 25 martie 2013
Asupra recursului penal de faţă,
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 41/F din 15 martie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 675/46/2012, în baza art. 300 C. proc. pen. raportat la 160 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.G., B.M. şi C.S., în prezent aflaţi în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Colibaşi, măsură pe care a menţinut-o.
Totodată, în baza dispoziţiilor art. 1608a alin. (6) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpaţii B.M. şi C.S.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut, în esenţă, că din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, au rezultat indicii temeinice şi probe că inculpatul C.G. împreună cu inculpaţii C.S., B.M., B.G., P.A., P.V., G.M. şi C.V., în perioada 2009 - 2011, din iniţiativa inculpatului C.G. - preşedinte al Asociaţiei Decembrie 1989 Metrou România, au constituit un grup infracţional organizat care a funcţionat în perioada arătată mai sus şi a acţionat în mod coordonat în scopul comiterii unor infracţiuni grave de corupţie şi de spălare de bani, în vederea obţinerii direct sau indirect a unor beneficii financiare în folosul membrilor grupului. De asemenea, inculpatul C.S., în calitate de preşedinte al Asociaţiei 22 Decembrie Câmpulung Muscel, asociaţie afiliată la Asociaţia Decembrie 1989 Metrou România, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada 2009 - 2010, i-a sprijinit pe inculpaţii C.G., P.A. şi B.G., precum şi pe ceilalţi membrii ai grupului, să obţină în mod ilegal şi necuvenit sume de bani de la membrii revoluţionari ai asociaţiei pe care o conducea - filiala Câmpulung Muscel, sume ce se includ în cuantumul sumei totale de 9.453.390 ROL, pretins a fi obţinută prin exercitarea influenţei şi autorităţii de către membri grupului infracţional constituit, descris mai sus.
Totodată, instanţa de fond a arătat că s-au pus semne de întrebare în legătură cu legalitatea şi scopul încheierii unor contracte de împrumut de către asociaţie cu unii membri ce se presupune a fi implicaţi în grupul infracţional organizat, existând indicii în sensul că aceste convenţii au fost încheiate pentru a da o aparenţă de legalitate a încasării unor sume de bani importante ce au constituit un folos necuvenit pentru inculpatul C.G., dar şi pentru inculpaţii C.S. şi B.M.
În cauză, în faza de cercetare judecătorească s-au administrat probe, constând în audierea martorilor din acte, iar din depoziţiile acestora a rezultat că inculpaţii arestaţi C.G., C.S. şi B.M. sunt trimişi în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni multiple cu o amploare deosebită, dar care necesită, în vederea aflării adevărului, administrarea unui probatoriu complex, prin audierea celorlalţi martori conceptaţi în rechizitoriu şi prin administrarea altor probe, atât în apărare cât şi în acuzare.
Faţă de actele şi lucrările din dosar, Curtea a considerat că este confirmat faptul existenţei unor indicii temeinice că inculpaţii B.M., C.S. şi C.G. au fost implicaţi în săvârşirea faptelor pentru care acum sunt cercetaţi penal, aspecte ce rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală, din depoziţiile date în faţa instanţei de judecată, dar şi volumele de la urmărire penală III, IV, V, VI, VII, unde se evidenţiază convorbirile telefonice în legătură cu încheierea contractelor de reprezentare şi încasarea unor sume de bani de la martorii revoluţionari în baza acestor contracte.
Cu privire la temeiurile arestării preventive, s-a reţinut că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive pentru inculpatul G.C., iar necesitatea unei bune administrări a probelor este un argument solid care demonstrează că măsura arestării preventive este adecvată scopului procesului penal, potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (1) C. proc. pen.
Curtea a constatat şi existenţa unor indicii temeinice că, odată lăsaţi în libertate, inculpatul C.G., ca şi inculpaţii C.S. şi B.M., ar putea zădărnici aflarea adevărului, întrucât în cadrul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi doar o parte din martorii din acte şi unii dintre aceştia şi-au schimbat, în tot sau în parte, depoziţiile date.
Astfel, Curtea a arătat că, după arestarea inculpaţilor, mai mulţi martori audiaţi s-au prezentat din proprie iniţiativă în faţa organului de urmărire penală şi au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, având curajul să prezinte realitatea în care se pretinde că s-au semnat şi, totodată, încheiat contractele de împrumut cu Asociaţia Decembrie 1989 Metrou România, reprezentată de inculpatul C.G..
Suplimentar, Curtea a reţinut că în cursul cercetării judecătoreşti s-au administrat probe din care rezultă indicii că aceste contracte de împrumut au fost semnate după ce Direcţia Naţională Anticorupţie a declanşat cercetările penale în cauză, prin efectuarea percheziţiei la sediul Asociaţiei Decembrie 1989 Metrou România şi că, în realitate, întocmirea acestor convenţii a fost o formalitate, ei neprimind suma de bani stipulată în contract. Mai mult, martorii au confirmat faptul că nu au avut posibilitatea să citească conţinutul contractului de împrumut, semnarea acestuia s-a făcut în alb şi că formalitatea întocmirii acestor convenţii denotă ascunderea unei pretinse fraude.
În raport de aceste elemente de probă şi indicii convingătoare în sensul comiterii unor infracţiuni, instanţa de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaţilor din cauză, inclusiv a recurentului C.G., nu este oportună la acest moment al procedurii, câtă vreme în cauză mai sunt martori de audiat, între unii dintre aceştia şi inculpaţii arestaţi existând indiciile unor strânse legături şi relaţii de interes reciproc. În plus, instanţa de fond a administrat probe din care au rezultat ameninţări formulate de către inculpaţii arestaţi preventiv împotriva membrilor revoluţionari care refuzau să întocmească şi să plătească sumele de bani stipulate în contractele de reprezentare, probe materializate în afişele publicate la intrarea în sediul asociaţiei, dar şi în notificările emise către persoanele vizate, în numele asociaţiei, de către inculpatul C.G., sprijinit de inculpatul S.P.
Instanţa de fond a considerat că, faţă de cele expuse anterior, în cauză există suficiente indicii că inculpaţii pot zădărnici aflarea adevărului, prin posibilitatea influenţării unor martori.
Toate cele menţionate, în opinia Curţii, au reprezentat probe, în sensul dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin lezarea valorilor şi relaţiilor sociale care formează sfera acestei noţiuni, rezultând indiciile unei implicări a inculpatului în comiterea unor infracţiuni grave de corupţie, spălare de bani şi constituire a unui grup infracţional organizat dintre cele mai grave, inculpatul prevalându-se de autoritatea şi de influenţa funcţiilor deţinute, de preşedinte a asociaţiei de revoluţionari.
Curtea a apreciat că faptele de genul celor care fac obiectul cercetărilor sunt de natură a produce indignare profundă printre cetăţenii români, iar singura măsură menită să protejeze ordinea publică şi să asigure buna desfăşurare a procesului penal este detenţia preventivă a inculpaţilor, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească este în plină desfăşurare, fiind necesară audierea unui număr mare de martori.
Prin comparaţie cu elementele favorabile de circumstanţiere ale persoanei inculpatului G.C. şi a celorlalţi inculpaţi, respectiv conduita corespunzătoare anterioară momentului arestării preventive sau starea precară de sănătate a acestuia, Curtea a evaluat şi circumstanţele referitoare la natura activităţii infracţionale a pretinsului grup organizat, la condiţiile concrete în care acesta s-a desfăşurat şi la complexitatea faptelor pretins comise, împrejurări de care a ţinut cont, având în vedere deciziile pronunţate în speţă de către instanţa ierarhic superioară.
Instanţa de fond a analizat şi problemele de sănătate invocate de inculpat în sprijinul revocării măsurii arestării sale preventive, însă a considerat că aceste probleme nu impun punerea sa în libertate, întrucât, potrivit art. 139 C. proc. pen., în ipoteza în care inculpatul ar suferi de o boală care nu poate fi tratată în sistemul medical al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, administraţia locului de deţinere dispune efectuarea sub pază permanentă a tratamentului medical în reţeaua de specialitate a Ministerului Sănătăţii.
În condiţiile reţinute, Curtea de Apel Piteşti, în temeiul art. 300 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor C.G., C.S. şi B.M.
Împotriva Încheierii nr. 41/F din 15 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Familie în Dosarul nr. 675/46/2012, a declarat recurs inculpatul C.G., solicitând casarea încheierii şi, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
Motivele de recurs scrise, depuse la dosarul cauzei în şedinţă publică, au fost susţinute şi oral de către apărătorul recurentului inculpat şi au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
În mod similar, susţinerile orale ale recurentului, formulate cu ocazia ultimului său cuvânt, au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând încheierea atacată în raport cu criticile formulate, precum şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160 alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
În cauză, Curtea a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală şi a constatat, în mod justificat, că temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În raport cu stipulaţiile art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 23 din Constituţia României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârşit o infracţiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procesului penal.
Or, în raport cu probatoriul administrat până în acest moment procesual, inculpatul G.C. este acuzat de săvârşirea unor fapte de o gravitate deosebită, fiind vorba despre comiterea unor infracţiuni grave de corupţie, spălare de bani şi constituire a unui grup infracţional organizat dintre cele mai grave, inculpatul prevalându-se de autoritatea şi de influenţa funcţiilor deţinute, de preşedinte a asociaţiei de revoluţionari.
Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme şi măsuri şi care se traduce prin funcţionarea normală a instituţiilor statului, menţinerea liniştii cetăţenilor şi respectarea drepturilor acestora.
Deşi pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, aceasta nu înseamnă că, la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenţa pericolului public poate rezulta, între altele, din însuşi pericolul social al infracţiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacţia publică la comiterea unor astfel de infracţiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa reacţiei ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai faptelor respective.
Examinarea gradului de pericol social al faptei şi a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpatului nu pot fi ignorate cu ocazia verificării temeiniciei cererii formulate de acesta, în acest sens pronunţându-se constant Curtea Europeană (a se vedea în acest sens cauza Calmanovici vs. România, Letellier vs. Franţa şi Hendriks vs. Olanda).
În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite şi la acest moment procesual condiţiile prevăzute de art. 3002 coroborat cu art. 160b alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, în raport de natura infracţiunilor presupus săvârşite, gradul de pericol social concret al faptelor, astfel cum este conturat acesta de modalităţile şi împrejurările comiterii faptelor, frecvenţa pe care o înregistrează aceste tipuri de infracţiuni, urmările negative pe care le produc în societate.
Se reţine, de asemenea, că menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanţele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârşire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenţiei provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenţie, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menţinerea detenţiei provizorii este licită, respectându-se legislaţia internă şi prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că în cauză nu s-a depăşit un termen rezonabil de la arestarea inculpatului întrucât, pericolul social există şi se apreciază în raport de complexitatea cauzei (dată şi de volumele dosarului în număr de 200), comportamentul inculpaţilor, numărul mare de martori care trebuie audiaţi, reacţia opiniei publice, rezonanţa faptelor reclamate, calitatea făptuitorilor la data săvârşirii pretinselor fapte şi probele variate ce trebuie a fi administrate în apărare, dar şi în acuzare.
În acelaşi sens, Înalta Curte reţine că, în cauză, menţinerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertăţii acestuia încadrându-se în dispoziţiile şi limitele legii.
Toate considerentele de mai sus justifică dispoziţia instanţei de fond, de menţinere a arestării preventive, ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 3855 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva Încheierii nr. 41/F din 15 martie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de Familie, pronunţată în Dosarul nr. 675/46/2012.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Încheierii nr. 41/F din 15 martie 2013 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 675/46/2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1025/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1013/2013. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
