ICCJ. Decizia nr. 1167/2013. Penal

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1167/2013

Dosar nr. 27421/3/2012

Şedinţa publică din 3 aprilie 2013

Asupra recursurilor de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 538 din 14 august 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 27421/3/2012, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul M.S.A. la pedeapsa de 8 ani închisoare, cu interzicerea ca pedeapsă complementară a drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale şi ca pedeapsa accesorie a aceloraşi drepturi.

Conform art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii arestării preventive de la 22 iunie 2012 la zi.

În temeiul art. 17 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială în vederea distrugerii a 19 comprimate roz cu logo C.C. ce conţin MDMA şi a 1,80 grame pulbere roz care conţine MDMA (rămase din proba nr. 1 după efectuarea analizelor de laborator şi reţinerea contraprobei) ambalate şi sigilate şi depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 02 iulie 2012.

Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea specială a sumei de 2.140 RON de la inculpat reprezentând contravaloarea substanţelor stupefiante vândute.

A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că în perioada decembrie 2011-iunie 2012, inculpatul M.S.A., în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a vândut martorilor B.D., C.G.A. şi C.L.L., între 2 şi 20 de comprimate ecstasy contra unor sume cuprinse între 40-50 RON/pastilă, iar în noaptea de 21/22 iunie 2012, a fost prins în flagrant având asupra sa 30 de comprimate ecstasy pe care le deţinea cu intenţia de a le vinde martorului denunţător N.C.C.

Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza coroborării tuturor mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală constând în: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică chimică din 22 iunie 2012, declaraţiile martorului asistent P.I.A. şi ale martorilor N.C.C., B.D., C.G.A., C.L.A. şi P.F.G.

În faţa instanţei, inculpatul a arătat că este de acord să beneficieze de disp.art. 3201 C. proc. pen., arătând că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală fără a solicita administrarea altor mijloace de probă cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.S.A., care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, apreciind că în mod greşit nu au fost reţinute în favoarea sa circumstanţele atenuante care să facă posibilă reducerea pedepsei şi suspendarea acesteia sub supraveghere.

Instanţa de apel a apreciat că în mod corect a fost reţinută situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptelor şi vinovăţia inculpatului, dar nu a fost acordată semnificaţia cuvenită tuturor circumstanţelor personale ale inculpatului, neexistând niciun motiv plauzibil pentru înlăturarea art. 74 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin decizia penală nr. 311/A din 26 octombrie 2012, a admis apelul formulat de inculpat, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 8 ani la 5 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul M.S.A.

Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., respectiv contradicţia dintre considerentele deciziei şi dispozitivul acesteia, sub aspectul reţinerii dispoziţiilor art. 74-76 C. pen. în considerente şi nereţinerii acestora în dispozitiv.

Inculpatul a invocat cazul de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate prin reţinerea art. 19 din Legea nr. 682/2002, concomitent cu reţinerea circumstanţelor atenuante.

Recursurile sunt întemeiate în sensul celor ce urmează:

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este nelegală, existând contradicţie între considerentele hotărârii şi dispozitivul acesteia.

Art. 354-357 C. proc. pen. stabilesc în mod expres elementele ce formează cuprinsul unei hotărâri judecătoreşti, iar în ceea ce priveşte conţinutul expunerii, în art. 356 se arată că aceasta trebuie să cuprindă analiza oricăror elemente de fapt şi a temeiurilor de drept care justifică soluţiile date în cauză, fiind evident că trebuie să existe o strictă concordanţă între considerente şi dispozitiv.

Scopul motivării este tocmai acela de a fundamenta şi explica măsurile adoptate de instanţă.

În situaţia în care nu există concordanţă între considerente şi dispozitiv, instanţa de control judiciar nu poate cunoaşte care este soluţia reală pronunţată de către prima instanţă, în speţă dacă se reţin sau nu circumstanţele atenuante în favoarea inculpatului.

Nu se poate accepta punctul de vedere al apărării inculpatului, în sensul aprecierii că este vorba de o eroare materială, deoarece nici în dispozitiv dar nici în minută nu se face trimitere la prevederile art. 74-76 C. pen., situaţie în care pedeapsa este situată în alte limite decât cele legale, astfel că o atare nelegalitate nu poate fi corectată printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale.

Modul în care a fost redactată hotărârea încalcă dispoziţiile art. 356 C. proc. pen., constituind cazul de casare prevăzut de art. 3859 C. proc. pen. ce atrage trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 38515 C. proc. pen.

Sub acest aspect, în baza textului mai sus evocat, Înalta Curte va admite ambele recursuri, va casa decizia şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, apreciind că solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei în funcţie de circumstanţele atenuante, dar şi de prevederile art. 19 din Legea nr. 686/2002 trebuie să fie avută în vedere de instanţa de apel cu prilejul rejudecării apelului formulat de acesta.

În baza art. 38516 C. proc. pen. şi art. 160b C. proc. pen. se va menţine starea de arest a inculpatului, Înalta Curte apreciind că se menţin temeiurile ce au stat la baza arestării preventive, fiind îndeplinite cerinţele art. 148 lit. f) privind pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat, dar şi probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere natura şi gravitatea faptei pentru care este trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă, modalitatea în care se reţine că ar fi fost comisă, consecinţele foarte grave asupra societăţii ale traficului de droguri.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul M.S.A. împotriva deciziei penale nr. 311/A din 26 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Casează decizia penală atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Bucureşti.

Menţine starea de arest a inculpatului.

Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 aprilie 2013.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1167/2013. Penal