ICCJ. Decizia nr. 1197/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1197/2013
Dosar nr. 8141/1/2012
Şedinţa publică din 04 aprilie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Împotriva deciziei penale nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5675/86/2008 a formulat contestaţie în anulare contestatorul S.D., susţinând că a fost condamnat de două ori pentru aceleaşi fapte, atât prin decizia precizată anterior cât şi prin decizia nr. 71 din 17 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 017858/99/2006, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A invocat dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. civ.
Analizând motivul invocat în contestaţia în anulare dar şi decizia penală nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5675/86/2008 şi decizia nr. 71 din 17 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 017858/99/2006, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie în anulare nu este întemeiată şi o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
În doctrina juridică s-a statuat că procedura de judecată a contestaţiei în anulare este diferenţiată în funcţie de cauza invocată drept temei al căii de atac. Există două reglementări diferite, după cum contestaţia se întemeiază pe primele trei cazuri, respectiv art. 386 lit. a), b) şi c) C. proc. pen. şi pe motivul prev. de art. 386 lit. d) C. proc. pen.
Când contestaţia s-a introdus pentru un motiv din cele prev. de art. 386 lit. a), b) şi c) C. proc. pen. judecarea propriu-zisă a cererii este precedată de o procedură prealabilă de verificare, respectiv de „admiterea în principiu" a contestaţiei care exclude citarea părţilor.
Verificarea făcută de instanţă în cadrul admiterii în principiu a contestaţiei în anulare nu poate fi considerată o parte a judecării acesteia, ci o procedură prealabilă, întrucât instanţa examinează întrunirea condiţiilor legale fără citarea părţilor şi nu în mod contradictoriu, şi, de asemenea, în acest cadru nu se administrează probe, iar hotărârea de admitere sau de respingere în principiu nu poate fi atacată cu recurs.
Când contestaţia în anulare se întemeiază pe cazul prevăzut la art. 386 lit. d) C. proc. pen., procedura prealabilă a admiterii în principiu nu se mai efectuează, după introducerea cererii fixându-se termen de judecată şi trecându-se de îndată la judecarea cauzei.
Judecarea contestaţiei are loc cu citarea părţilor interesate în cauză.
Dispoziţia este evidentă, pentru că citarea părţilor interesate în prima hotărâre rămasă definitivă nu se impune din moment ce această hotărâre nu poate fi afectată de soluţia dată în contestaţia introdusă.
După ascultarea părţilor şi a concluziilor procurorului, instanţa, dacă găseşte contestaţia întemeiată, desfiinţează prin decizie, sau după caz, prin sentinţă ultima hotărâre sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat.
Astfel excepţia invocată, iniţial în cadrul dezbaterilor, de reprezentantul Parchetului privind inadmisibilitatea prezentei contestaţii în anulare, este neîntemeiată şi o va respinge ca atare întrucât, aşa cum s-a precizat anterior, în cazul invocării cazului prev. de art. 386 lit. d) C. proc. pen. nu se efectuează procedura prealabilă a admiterii în principiu.
Înalta Curte, va respinge însă prezenta contestaţie în anulare ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa penală nr. 52 din 16 martie 2011 a Tribunalul Suceava aşa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 74 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5675/86/2008, s-a admis recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr. 74 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
S-a casat, în parte, decizia penală nr. 74 din 18 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, şi sentinţa penală nr. 52 din 16 martie 2011 a Tribunalului Suceava, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului S.D. şi în rejudecare:
S-a redus pedeapsa de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare aplicată inculpatului S.D. pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.l.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava împotriva aceleiaşi decizii penale.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut, în fapt, că inculpatul S.D., prin promisiuni false în sensul condiţiilor avantajoase de muncă, salarizare, cazare, masă, a racolat persoane şi în Cehia, acestea au fost vândute şi exploatate cu încălcarea condiţiilor de muncă, salarizare, sănătate, au fost ameninţate, li s-au reţinut paşapoartele, inculpatul săvârşind infracţiunea de trafic de persoane prev.de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în condiţiile recidivei prev.de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Transportarea persoanelor traficate A.F., R.N., M.L., M.D., C.G., C.C., de inculpatul S.D., în perioada 4 august şi 10 august 2006, a avut loc în concordanţă cu solicitarea ce li se adresase de inculpatul S.D., şi li s-au achitat numai sumele reprezentând costurile aferente, nicio probă certă neconducând la concluzia că au ştiut că cei transportaţi vor munci la „negru", reprezentând îndeplinirea a ceea ce ie ceruse coinculpatul S.D.
Astfel, s-a constatat că „M.I." (identificat ulterior în urma cercetărilor ca fiind inculpatul S.D.), la 27 iulie 2006, a publicat în cotidianul „M.", Moldova, un anunţ în care insera că intermediază şi oferă locuri de muncă în Cehia, în condiţii avantajoase, cercetările identificând 8 persoane care au dat curs anunţului, respectiv, M.L., C.B., M.D., A.A., C.S., R.N., Z.G., A.F., toţi aceştia din comuna F.M., jud. Suceava.
Prin sentinţa nr. 63 din 29 ianuarie 2010 Tribunalul laşi, aşa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 16 din 25 ianuarie 2011 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, rămasă definitivă prin decizia nr. 71 din 17 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 017858/99/2006, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a condamnat pe inculpatul S.D., pentru săvârşirea infracţiunii de „trafic de persoane", prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu modificări ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în dauna părţilor vătămate M.D.U., G.V., C.G.H., S.M.A. şi S.C.I., M.A. şi M.A.V., P.V. şi C.C., S.D.U., L.M., S.V., L.S. şi V.I., P.F.D., G.A., G.V.I., N.F., M.D.L., I.C., la pedeapsa de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), C. pen. pe durata de 4 ani.
A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1), (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 28 august 2006 la 07 septembrie 2007.
În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 1451 C. proc. civ. a menţinut măsura preventiva a obligării de a nu părăsi ţara, fără încuviinţarea instanţei, luata prin încheierea de şedinţa din 07 septembrie 2007. A menţinut atenţionarea inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 1451 alin. (2) raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. civ.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe acelaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi a înlăturat aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) C. pen.
Ca situaţie de fapt s-a reţinut, în fapt, că în anul 2005, inculpatul S.D. a muncit în Cehia, intrând astfel în legătură cu diferite persoane ce angajau forţa de muncă „la negru", şi ulterior a racolat prin fraudă mai multe părţi vătămate, respectiv, M.D.U., G.V., C.G.H., S.M.A. şi S.C.I., M.A., M.A.V., P.V., C.C., S.D.U., L.M., S.V., L.S., V.I., P.F.D., G.A., G.V.I., N.F., M.D.L., I.C., cu domiciliile în judeţul laşi, pe care Ie-a transportat în Cehia, promiţându-le acestora un loc de muncă bine plătit.în realitate fiind exploatate la muncă forţată în condiţii inumane luându-le paşapoartele şi fiind ameninţate la plecarea în ţară.
Examinând cele două decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care fac obiectul prezentei contestaţii în anulare prin prisma invocăfii dispoziţiilor art. 386 lit. e) C. proc. civ., Înalta Curte constată că din conţinutul deciziei penale nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5675/86/2008 şi din conţinutul deciziei nr. 71 din 17 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 017858/99/2006, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rezultă că inculpatul S.D. a fost condamnat pentru fapte diferite, cu privire la persoanele părţi vătămate diferite, care aveau domicilii diferite, iar activitatea infracţională s-a desfăşurat pe perioade diferite ca interval de timp.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, va respinge, ca neîntemeiată,. contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.D. împotriva deciziei penale nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5675/86/2008.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca neîntemeiată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul S.D. împotriva deciziei penale nr. 2151 din 19 iunie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 5675/86/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1199/2013. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1167/2013. Penal → |
|---|
