ICCJ. Decizia nr. 1160/2013. Penal

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1160/2013

Dosar nr. 8024/99/2011

Şedinţa publică din 03 aprilie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 205 din data de 22 mai 2012, pronunţată de Tribunalul laşi, s-au hotărât următoarele:

În temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a admis cererea reprezentantului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justişie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial laşi, privind schimbarea încadrării juridice şi, în consecinţă, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de trafic de minori pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

1. A fost condamnat inculpatul U.V., cunoscut cu antecedente penale, în prezent deţinut în Penitenciarul laşi, la următoarele pedepse:

- 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); - 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); - 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit legii, un grup infracţional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite anterior, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă principală de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) Iit. a teza a ll-a, b), e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis aceluiaşi inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a teza a ll-a, b), e) C. pen.. în baza art. 350 C. proc. pen., art 143, 148 Iit. d), e), f) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului U.V., în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa principală de executat de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului U.V., s-a dedus durata reţinerii din 07 decembrie 2009, precum şi a reţinerii şi arestării preventive, de la 28 februarie 2011, la zi.

2. A fost condamnat inculpatul N.M.C., necunoscut cu antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în forma continuată prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) Iit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplic. art. 74 alin. (1) Iit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 76 alin. (1) Iit. b) C. pen., art. 80 C. pen.; - 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) Iit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplic. art. 74 alin. (1) Iit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 76 alin. (1) Iit. a) C. pen., art. 80 C. pen.; - 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit legii, un grup infracţional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu aplic. art. 74 alin. (1) Iit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 76 alin. (1) Iit. c) C. pen., în baza art. 33 Iit. a), art. 34 Iit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite anterior, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen.

Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis aceluiaşi inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 86¹ alin. (1), (2) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit in condiţiile art. 86² C. pen., în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 86³ alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatul are obligaţia de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi cu privire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi cu privire la întoarcere; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi informaţii de natură a permite să îi fie controlate mijloacele de existenţă. În baza dispoziţiilor art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, potrivit art. 86⁴ alin. (1) şi (2) C. pen., în caz de nerespectare cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite ori în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi executarea acesteia în întregime.în temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

3. A fost condamnat inculpatul C.D., necunoscut cu antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 2 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) Iit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplic. art. 74 alin. (1) Iit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 76 alin. (1) Iit. b) C. pen., art. 80 C. pen.; - 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 C. pen.; - 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit legii, un grup infracţional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite anterior, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă principală de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen., calculată conform disp. art. 66 C. pen. Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis aceluiaşi inculpat exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen. În temeiul dispoziţiilor art. 86¹ alin. (1), (2) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 86³ alin. (1) şi (2) C. pen., inculpatul are obligaţia de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi cu privire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi cu privire la întoarcere; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi şi să justifice schimbarea locului de muncă.să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi informaţii de natură a permite să îi fie controlate mijloacele de existenţă.în baza dispoziţiilor art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, potrivit art. 86⁴ alin. (1) şi (2) C. pen., în caz de nerespectare cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere stabilite ori în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de încercare, se va dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei şi executarea acesteia în întregime. În temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante principale, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului. În baza art. 14, art. 15 rap. la art. 346 alin. (1) teza I C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ. a fost obligat inculpatul U.V. la plata: către partea civilă N.L. a sumei de 4.000 RON, către partea civilă C.N. a sumei de 5.000 RON şi către partea civilă V.O.V. a sumei de 7.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral. S-au respins, ca nefondate, restul pretenţiilor civile, formulate în cadrul procesului penal de către părţile civile N.L., C.N. şi V.O.V. În baza art. 14, art. 15 rap. la art. 346 alin. (1) teza I C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ. a fost obligat inculpatul U.V. la plata către partea civilă B.A.M. a sumei de 8.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral.

În baza art. 14, art. 17 rap. la art. 346 alin. (1) teza I, art. 348 C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ., a fost obligat inculpatul U.V. la plata către partea civilă S.A.M. a sumei de 8.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral.

S-a luat act ca părţile vătămate R.M.D., M.D., P.A.I., G.S.G., I.L.S., P.M.A. şi P.M.C. au declarat expres că nu se constituie părţi civile în cadrul procesului penal. În baza disp. art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 111 alin. (2) C. pen., s-a luat faţă de inculpatul U.V. măsura de siguranţă a confiscării speciale prev. de art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. şi, în consecinţă, s-a dispus confiscarea sumei de 607.500 RON, dobândite în urma comiterii infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acestuia (sumă rezultată după scăderea din total, a sumelor de bani care au servit la despăgubirea victimelor, cu titlu de daune morale). În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul U.V. a următoarelor bunuri ridicate de organele de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. laşi cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 03 februarie 2011, bunuri folosite, în orice mod, la săvârşirea infracţiunilor: cartela SIM seria X, cartela SIM seria Y, cartela SIM seria Z, cartela SIM seria W, cartela SIM seria Q, telefon N2, telefon N1, telefon S, cartela SIM seria T, cartela SIM seria R, cartela SIM seria U. În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 163 alin. (1), alin. (2), alin. (5) teza a ll-a şi alin. (6) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 17 C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, a bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului U.V., în vederea reparării pagubelor produse prin infracţiuni (plata către victime a sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale) şi respectiv în vederea executării confiscării speciale dispuse anterior, până la concurenţa valorii totale a acestor sume. În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen., dispoziţiile privind luarea masurilor asigurătorii, din paragraful anterior al prezentei sentinţe penale, sunt executorii. S-a lispus luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor imobile sechestrate, sens în care s-a dispus a se face adresă la Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară laşi. În baza art. 191 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi fiecare dintre inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în ambele faze ale procesului penal, după cum urmează: inculpatul U.V., la plata sumei de 4.400 RON, inculpatul N.M.C., la plata sumei de 2.200 RON, iar inculpatul C.D., la plata sumei de 2.200 RON, sume în cuantumul cărora este inclus şi onorariul apărătorului din oficiu pentru părţile vătămate a căror asistentă juridică obligatorie a fost asigurată în cauză (2.200 RON - inculpatul U.V., 1.100 RON - inculpatul N.M.C. şi 1.100 RON - inculpatul C.D.).

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele: în iarna anului 2006, aflându-se la un internet-cafe din mun. laşi, în zona bd. S., inculpatul U.V. a cunoscut-o pe victima N.L., care a devenit concubina inculpatului şi, după aproximativ un an de zile, inculpatul U.V. a determinat-o să practice prostituţia. În ceea ce priveşte contextul în care a victima a ajuns să practice prostituţia, s-a precizat că întrucât avea o stare materială precară, a consimţit la propunerea inculpatului şi a început să practice prostituţia, având în jur de 3 clienţi pe zi cu care întreţinea relaţii sexuale normale, câştigând 400-500 RON pe zi, banii fiind încasaţi în totalitate de inculpatul U.V. Racolarea clienţilor era realizată de către inculpatul U.V. de la barurile de pe lângă piaţa N. din mun. laşi, iar sumele de bani erau negociate şi stabilite de acesta în funcţie de client, de regulă câte 100-150 RON pentru o oră de relaţii sexuale şi 100-150 euro pentru o noapte de relaţii sexuale. Relaţiile sexuale erau întreţinute de partea vătămată cu clienţii la domiciliile acestora, unde era transportată de inculpatul U.V. cu taxiul, partea vătămată N.L. practicând prostituţia în folosul inculpatului U.V. timp de două săptămâni, timp în care a fost bătută de acesta în repetate rânduri, în momentul în care victima se opunea actelor de exploatare sexuală, inculpatul U.V. agresând-o şi încuind-o în garsoniera unde locuiau împreună, în zona N. din mun. laşi. Victima C.N. (născută la data de 06 decembrie 1991) a fost racolată de numitul J.C. prin intermediul concubinei sale, numita A.A., în luna ianuarie-februarie 2007 când partea vătămată avea vârsta de 15 ani. În concret, numita A.A. a venit la locuinţa părţii vătămate din com. Comarna împreună cu partea vătămată R.M.D., prietenă a numitei C.N. Acestea i-au propus părţii vătămate să le însoţească la o plimbare prin laşi, ca urmare partea vătămată Ie-a însoţit pe cele două şi a venit împreună cu acestea în laşi. Ulterior, partea vătămată a fost condusă de numita A.A. şi R.M.D. la locuinţa inculpatului U.V. sub pretextul că urmează să facă o vizită unei rude a numitei R.M.D., însă aici, partea vătămată s-a întâlnit cu numitul J.C. şi cu inculpatul U.V. Cel dintâi i-a propus să rămână în laşi şi să practice prostituţia urmând ca banii obţinuţi să fie împărţiţi între ei doi, angajându-se să îi asigure părţii vătămate cazare în laşi, precum şi hrană şi îmbrăcăminte. Întrucât minora provenea dintr-o familie formată din mama şi încă doi fraţi minori, fiind întreţinută din pensia mamei de 280 RON şi având o experienţă redusă de viaţă, a acceptat propunerea numitului J.C., rămânând să locuiască cu inculpatul U.V., fiind găzduită de acesta din urmă, iar numitul J.C. îi făcea rost de clienţi şi o transporta în locurile unde întreţinea relaţiile sexuale cu clienţii. La intervale regulate de timp, două sau trei zile numitul J.C. îi aplica părţii vătămate anumite „corecţii” în sensul că o bătea cu pumnii şi picioarele în zona spatelui şi picioarelor, reproşându-i că nu-şi dă silinţa să-i mulţumească pe clienţi şi ca urmare îi diminuează câştigurile băneşti, cerându-i totodată să câştige mai mulţi bani din prostituţie pentru a-şi recupera banii cu care a cumpărat-o. În aceste împrejurări, inculpatul U.V. şi-a arogat rolul de a o găzdui şi de a o păzi pe C.N. să nu fugă; astfel, dacă rămânea singură în imobil, victima C.N. nu putea să plece deoarece inculpatul U.V. încuia uşa de la intrare, iar ferestrele erau prevăzute cu gratii, în casă nefiind nici un post telefonic, doar inculpatul U.V. având un telefon mobil pe care şi-l lua cu el. Nici clienţilor cu care a întreţinut raporturi sexuale nu Ie-a cerut ajutorul deoarece a bănuit că aceştia sunt de partea lui J.C., atâta timp cât îi plăteau acestuia bani pentru a întreţine raporturi sexuale cu ea şi nu o vor ajuta. Părţii vătămate C.N. îi era frică că prin intermediul clienţilor numitul J.C. să afle de intenţia acesteia de a fugi, aceeaşi temere având-o şi în raporturile cu partea vătămată R.M.D., pe care victima C.N. o percepea ca fiind favorita numitului J.C., cel care crease între cele două păţi vătămate o stare de neîncredere pentru a le putea exploata mai uşor. Numitul J.C. şi inculpatul U.V. erau cei care îi aduceau de mâncare (mezeluri şi pâine), iar uneori, dimineaţa, îi dădeau câte un pachet de margarină, în locuinţa inculpatului U.V. negăsindu-se alte alimente care să poată fi gătite. Totodată, în fiecare zi partea vătămată C.N. primea de la numitul J.C. sau inculpatul U.V. un pachet de ţigări pe care trebuia să îl împartă cu R.M.D. Victima C.N. nu a primit nici un ban de la clienţii cu care întreţinea raporturi sexuale, fiindu-i interzis acest lucru în mod expres de către numitul J.C.

La sfârşitul lunii aprilie-începutul lunii mai 2007, într-o după amiază, victima Ie-a întâlnit în casa inculpatului U.V. pe numitele G.A. şi G.M. care au fost aduse de numitul J.C., iar la cca. două zile după ce au venit şi acestea, victima C.N. s-a hotărât să-l ameninţe pe numitul J.C. că dacă nu o lasă să plece acasă, va prinde totuşi un moment când va dormi şi-i va lua telefonul, va suna la poliţie şi îl ca denunţa. Faţă de aceste vorbe, numitul J.C. nu a fost foarte impresionat, dar a lăsat-o să plece acasă după ce victima C.N. i-a promis că nu va povesti nimănui despre cele întâmplate, în final numitul J.C. neopunându-se la dorinţa acesteia de a pleca deoarece a adus alte două părţi vătămate care urmau să fie exploatate şi care arătând, din punct de vedere fizic mult mai bine decât partea vătămată urmau sa câştige mai mulţi bani.

Victima R.M.D. a fost racolată iniţial de numitul A.R. la începutul anului 2007 în lunile ianuarie-februarie, când minora avea 17 ani, acesta propunându-i să meargă la un club de noapte în Satu Mare, unde urma să danseze la bară şi să câştige bani, urmând ca banii să-i împartă împreună, tot acesta câştigându-i încrederea părţii vătămate căreia i-a dat asigurări că a mai dus la barul din Satu Mare mai multe fete, că le merge bine, că acestea câştigă bani mulţi şi nu sunt probleme cu patronul, deoarece îl cunoaşte foarte bine.

Deşi, iniţial, partea vătămată R.M.D. a refuzat, neavând încredere în cele promise, după aproximativ o săptămână, aflându-se acasă în satul Comarna, a venit la ea numita A.A., concubina numitului J.C. şi i-a propus să o însoţească în mun. laşi la prietenul ei, să o ajute să-şi transporte de la acesta lucrurile personale. Partea vătămată R.M.D. a acceptat şi s-a deplasat împreună cu J.A. în mun. laşi, în zona pieţei N., unde a intrat într-un cămin de garsoniere, acolo cunoscându-l pe numitul J.C., care, împreună cu numita J.A., i-au comunicat că în realitate au adus-o acolo pentru a rămâne în continuare să practice prostituţia în folosul lor şi nu mai poate pleca din casă. Întrucât victima nu a fost de acord şi a început să plângă, numitul J.C. a bătut-o pumnii şi picioarele, după care i-a spus că nu va pleca de acolo şi va face bani pentru el, practicând prostituţia cu clienţi pe care urma să îi aducă acesta. Ca urmare a actelor de violenţă la care a fost supusă şi a stării de teamă create de numitul J.C., victima R.M.D. a început să întreţină relaţii sexuale cu diverşi clienţi aduşi de numitul J.C. care îi racola prin intermediul anunţurilor publicitare de la rubrica „Matrimoniale” a cotidianului E.I. În concret, victima R.M.D. nu avea voie să vorbească la telefon cu clienţii care apelau numărul de telefon din anunţul din ziar, la telefon vorbind celelalte fete care stăteau în aceeaşi locuinţă şi practicau prostituţia în folosul numitului J.C. Victima R.M.D. a întreţinut relaţii sexuale cu clienţii atât în garsoniera respectivă, cât şi în diferite camere de hotel cum ar fi hotelurile G. şi I., la domiciliile unora dintre clienţi, fiind transportată la hoteluri sau la domiciliile unor clienţi cu autoturismul sub supravegherea numitului J.C. După întreţinea relaţiilor sexuale cu clienţii, aceştia îi plăteau victimei sume de bani cuprinse între 100-150 RON, bani pe care era obligată să-i remită numitului J.C. care o aştepta cu maşina şi o aducea înapoi la garsonieră. Dacă clienţii solicitau să meargă la un hotel, se întâlneau cu partea vătămată, care era urmărită din urmă, cu maşina, de către numitul J.C. După o perioadă de 4-5 luni, numitul J.C. a mutat-o pe victimă la o casă în mun. laşi sub autoritatea inculpatului U.V. Inculpatul şi numitul J.C. i-au comunicat părţii vătămate că va trebui să rămână acolo să continue să întreţină relaţii sexuale cu clienţii în folosul inculpatului U.V. În continuare, aceasta a fost obligată de inculpatul U.V. să practice prostituţia şi a întreţinut relaţii sexuale cu diverşi clienţi timp de aproximativ 6 luni de zile, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 100-150 RON, banii fiind luaţi în totalitate de inculpatul U.V. care îi împărţea cu numitul J.C. Inculpatul U.V. a bătut-o de mai multe ori deoarece i-a spus că vrea să plece acasă, iar după ce într-o zi a reuşit să fugă, la locuinţa ei au venit într-o noapte numiţii A.A. şi J.C., cel din urmă spunând-i bunicii victimei că este de la Poliţie şi i-a arătat o legitimaţie; acesta i-a reproşat fuga de la inculpatul U.V., a bătut-o, după care a vrut să o urce forţat în maşină să o aducă înapoi, însă nu a reuşit urmare a opoziţiei victimei şi a fratelui acesteia, care i-a ameninţat că va chema Poliţia. Victima M.D. I-a cunoscut pe inculpatul U.V. la sfârşitul lunii mai 2009-începutul lunii iunie 2009, când avea vârsta de 16 ani, inculpatul U.V. propunându-i să practice prostituţia în folosul lui, cu clienţi pe care îi va aduce el, urmând ca banii câştigaţi să-i impartă împreună în cote egale, încercând să o determine să accepte, promiţându-i câştiguri mari de bani, însă victima a refuzat propunerea. După aproximativ o săptămână, în momentul în care a ieşit de la şcoală, victima a fost aşteptată de inculpatul U.V., acesta fiind cu o maşină de culoare albă condusă de un bărbat neidentificat, inculpatul cerându-i părţii vătămate M.D. să urce în maşină pentru a sta de vorbă. Astfel, după ce partea vătămată s-a urcat în maşină, inculpatul U.V. a dus-o în zona S. din laşi, la blocul unde se afla şi numitul A.R.; aici, inculpatul U.V. i-a propus să întreţină raporturi sexuale cu el, însă victima a refuzat şi i-a spus să o ducă înapoi la şcoală pentru că mai avea ore, inculpatul U.V. rămânând în acel apartament cu numitul A.R. şi trimiţând-o înapoi cu maşina la şcoală. Inculpatul U.V. nu renunţat la ideea racolării victimei, şi, în ziua de 21 mai 2009, a acostat-o pe aceasta pentru a treia oară şi a transportat-o contrar voinţei acesteia, cu un taxi, la un bloc situat lângă căminele de nefamilişti din zona pieţei N. Victima a fost urcată de inculpatul U.V. într-un apartament unde i-a cerut să întreţină raporturi sexuale cu un bărbat care i-a spus pe un ton foarte ameninţător că nu-l interesează, deoarece el i-a plătit inculpatului U.V. ca să întreţină raporturi sexuale. În acest context, de teamă, victima a întreţinut raporturi sexuale primind pentru aceasta suma de 50 RON şi fiind lăsată apoi să părăsească locuinţa; la scara blocului a fost aşteptată de inculpatul U.V. care i-a luat suma 20 RON, a întrebat-o apoi dacă bărbatul respectiv i-a dat şi bani de taxi, iar la răspunsul negativ al victimei, acesta i-a restituit banii luaţi. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul U.V. i-a reţinut numărul de telefon şi i-a spus că dacă va mai avea o „carte” mai mare, o va contacta telefonic pentru a o chema, ameninţând-o că dacă nu va răspunde la telefon, o va răpi şi sechestra pentru a practica prostituţia în folosul lui. A doua zi, victima şi-a schimbat cartela telefonică. După aproximativ două săptămâni, când era în parc, partea vătămată a fost luată cu forţa de către numitul A.R. şi transportată la locuinţa sa din zona B., unde părinţii lui au stat de vorbă cu ea, interesându-se cine este şi cu ce se ocupă. În aceeaşi zi, numitul A.R. a dus-o la apartamentul său situat în mun laşi, obligând-o să completeze un anunţ publicitar pentru rubrica „Matrimoniale”, prin care o „blondă, tânără, frumoasă, 19 ani, oferea senzaţii tari pentru domnii generoşi” care trebuiau să sune la nr. de telefon X. Această cartelă de telefon cu nr. X numitul A.R. o primise de la inculpatul U.V. cu câteva zile înainte. De precizat că anunţul respectiv a fost dat pe numele „M.E.”. Numitul A.R. a instruit-o pe partea vătămată cum să vorbească la telefon cu clienţii, tarifele practicate pentru diversele tipuri de relaţii sexuale, păzind-o în apartament, unde victima a rămas sechestrată timp de 3 zile, perioadă în care a fost obligată să întreţină raporturi sexuale cu mai mulţi clienţi, câştigând aproximativ 2.500 RON, bani pe care i-a luat pe toţi, numitul A.R. care a împărţit banii câştigaţi de victimă, cu inculpatul U.V. După cele trei zile, victima i-a spus numitului A.R. că vrea să meargă acasă ca să-şi schimbe hainele după care se va întoarce la el, iar acesta a fost de acord, precizându-i că dacă nu se întoarce va veni peste ea în casă şi o va bate şi pe ea şi pe mama sa. În realitate însă, victima M.D. a plecat acasă şi nu a mai revenit, fapt pentru care numitul A.R. a sunat-o zilnic şi a ameninţat-o cu moartea, în aceeaşi perioadă victima fiind contactată telefonic şi de inculpatul U.V. care i-a cerut să vină să se întâlnească cu el pentru a-i asigura protecţie în caz că o vor căuta numitul A.R .Temându-se de fraţii A. şi având credinţa că inculpatul U.V. îi va asigura protecţie, victima M.D. a acceptat propunerea acestuia din urmă şi s-a întâlnit cu acesta, inculpatul U.V. cerându-şi scuze pentru ceea ce i se întâmplase anterior şi promiţându-i că din acel moment îi va asigura protecţie şi nu are de ce să se mai teamă de nimeni. Cu toate acestea, victima a refuzat însă propunerea inculpatului U.V. de a practica prostituţia în folosul acestuia.Victima S.A.M. a fost abordată de către inculpatul U.V. într-un internet-cafe, în luna septembrie 2009, când avea vârsta de 15 ani, minora fiind la acea dată internată la Centrul de protecţie a minorilor şi plasament din laşi. În acel moment, inculpatul era însoţit de victima P.A. şi de o altă tânără poreclită „B.” respectiv martora M.E.D. După ce a fost servită cu cafea şi pizza sub pretextul unei discuţii cu inculpatul U.V., victima a fost condusă la locuinţa acestuia din urmă. De la cele două fete, victima a aflat cu privire la faptul că acestea câştigau bani mulţi prin practicarea prostituţiei sub „grija” inculpatului U.V., victima rămânând în apartament peste noapte împreună cu P.A.I. şi M.E.D., a doua zi dimineaţă în locuinţă sosind şi inculpatul U.V., care i-a interzis să părăsească apartamentul şi i-a cerut să practice prostituţia în folosul său. Clienţii erau aduşi de inculpatul U.V., care îi cerea victimei să întreţină raporturi sexuale cu clientul respectiv, îi comunica felul raporturilor sexuale pe care trebuia să le aibă şi timpul pe care trebuia să îl petreacă cu clienţii aduşi. Numitele P.A.I. şi M.E.D. întreţineau raporturi sexuale cu clienţii ce le contactau în urma anunţurilor din ziarul „E.I.”. Victima era supravegheată de P.A. şi M.E.D., urmare a solicitării exprese a inculpatului U.V. şi a stării de teamă pe care acestea le aveau faţă de inculpat. În aceste condiţii, victima a practicat prostituţia timp de două săptămâni cu aproximativ 70 de clienţi care au fost aduşi de inculpatul U.V., reuşind însă să scape de sub influenţa acestuia, câştigându-i încrederea ca urmare a supunerii totale faţă de inculpat şi a declarării că s-a obişnuit cu stilul de viaţă impus de el. Odată câştigată încrederea inculpatului U.V., care i-a permis să părăsească neînsoţită locuinţa după aproximativ două săptămâni, victima a fugit la domiciliul tatălui său de unde a fost reinternată de organele de poliţie în instituţia de protecţie a minorilor.

Victima P.A.I. a fost determinată de inculpatul U.V. să practice prostituţia în folosul său, la sfârşitul lunii octombrie 2009, respectiv la vârsta de 14 ani. Acesta a exercitat acte de presiune psihică asupra minorei, a percheziţionat-o şi i-a luat actul de identitate. Racolarea clienţilor era realizată prin intermediul anunţurilor date la rubrica matrimoniale; astfel, clienţii o contactau la postul telefonic indicat în aceste anunţuri, post telefonic la care răspundea martora M.E.D. Tarifele practicate de victima P.A.I. şi impuse de inculpat erau de 80 RON raportul sexual şi 140 RON o oră de relaţii sexuale, banii fiind încasaţi de la clienţi şi predaţi inculpatului U.V.

În majoritatea cazurilor, raporturile sexuale erau întreţinute în locuinţa inculpatului U.V., dar au existat cazuri în care victima P.A.I. a întreţinut raporturile sexuale şi în alte locaţii indicate de clienţi sau de inculpatul U.V. când acesta găsea clienţii. Partea vătămată a fost exploatată de inculpat până la data de 22 decembrie 2009, când a reuşit să scape de sub autoritatea inculpatului U.V. De precizat că, din luna mai-iunie 2010, inculpatul U.V. a desfăşurat acte de exploatare sexuală a mai multor părţi vătămate împreună cu numitul P.S. şi cu inculpaţii C.D. şi N.M.C. Grupul a fost constituit sub autoritatea inculpatului U.V. şi exploata părţile vătămate prin închirierea de apartamente din centrul oraşului, locaţii în care victimele întreţineau raporturile sexuale cu clienţii care erau racolaţi prin intermediul anunţurilor date în ziar la rubrica matrimoniale, prin mesaje sms, la numerele de telefon publicate în presă răspundzând numai persoanele exploatate care trebuiau să întreţină raporturi sexuale cu cât mai mulţi clienţi pe zi, clienţii fiind îndrumaţi telefonic să vină la apartamentele închiriate. Membrii grupului au folosit în mod special imobilul din str. P.R. pentru „viaţa domestică”, locuinţă de unde victimele erau transportate cu maşina condusă de inculpatul N.M.C. la imobilele închiriate, în aşteptarea clienţilor. Numitul P.S. şi inculpatul C.D. aveau rolul de a asigura atât protecţie victimelor, cât şi supravegherea acestora. Inculpatul U.V. era cel care gestiona această afacerea fiind cunoscut sub pseudonimul de „Tată”; acesta încerca să fie cât mai puţin vizibil în raporturile cu clienţii victimelor, cu administratorii imobilelor închiriate şi cu victimele însele. Menajul grupului era asigurat de martora M.M. Foloasele activităţii infracţionale erau încasate în exclusivitate de inculpatul U.V. şi gestionate în mod exclusiv de către acesta. Astfel, victima V.O.V., născută la data de 31 ianuarie 1994, care provine dintr-o familie monoparentală, părinţii fiind despărţiţi în fapt, iar mama plecată în Italia, în luna ianuarie 2010, s-a împrietenit cu numita P.D., sora numitului P.S., pe care I-a cunoscut prin intermediul surorii sale. Numitul P.S. s-a hotărât să o exploateze sexual pe minora de 16 ani împreună cu inculpatul U.V. şi a indus-o în eroare pe minoră simulând o relaţie de iubire cu aceasta, în cadrul acestei relaţii încercând să o determine pe minoră să se mute cu el într-un apartament închiriat de el în laşi, loc în care a şi condus-o pe minoră, unde după aproximativ 2 zile, timp în care a locuit cu numitul P.S., victima l-a cunoscut pe inculpatul U.V. Acesta a fost cel care i-a cerut victimei, în prezenta numitului P.S. să îi ajute în exploatarea mai multor fete care practicau prostituţia în favoarea lor, rolul minorei urmând a fi acela de a duce acestor fete mâncare, prezervative, haine şi alte bunuri de care aveau nevoie în exercitarea activităţilor de natură sexuale, precum şi de a încasa de la acestea banii obţinuţi din prostituţie şi de a-i remite inculpatului U.V. Deşi minora nu a acceptat oferta, a rămas să locuiască împotriva voinţei sale cu numitul P.S. care o lipsea pe minora de mijloace de comunicare cu exteriorul (telefon mobil), precum şi de posibilitatea de a părăsi locuinţa, actele victimei fiindu-i luate de către inculpatul U.V., numitul P.S. îndeplinind rolul de servant al inculpatului U.V. şi mimând faptul că nu i se putea opune acestuia. În aceste împrejurări, percepând situaţia în care se afla ca fiind fără ieşire, victima V.O.V. a acceptat să îi ajute pe inculpatul U.V. şi pe numitul P.S. în sensul menţionat de ei, realizând activităţile de legătură a acestora cu persoanele pe care le exploatau, în acest context cunoscându-l şi pe inculpatul N.M.C. care conducea autoturismul ce o transporta pe victimă la locaţiile în care se aflau persoanele exploatate de inculpatul U.V., deplasări în care victima era întotdeauna însoţită de inculpatul U.V. şi de numitul P.S. Întrucât avea legătură directă cu minorele exploatate de inculpatul U.V., ajutat de numitul P.S. şi de inculpatul N.M.C., victima V.O.V. Ie-a cunoscut pe victimele I.L.S., S.S.G., care practicau prostituţia într-un apartament situat într-un imobil din mun. laşi.

În desfăşurarea acestor activităţi, inculpatul U.V. îi comunica victimei V.O.V. ce sumă de bani trebuia să îi aducă de la fetele pe care le exploata, a instruit-o pe acesta să folosească un limbaj codificat deoarece se temea că îi sunt ascultate telefoanele de organele judiciare. De precizat că inculpatul U.V. nu avea încredere în fetele pe care le exploata, dar i-a atras atenţia că un eventual denunţ la organele judiciare din partea numitei V.O.V. nu va fi susţinut prin declaraţiile părţilor vătămate exploatate deoarece acestea era „bine instruite”. În luna mai 2010 inculpatul U.V. şi numitul P.S. le-au mutat pe numitele M.D., I.L.S., P.D.S. într-un apartament plasat într-un bloc din cartierul T., victima V.O.V. fiind mutată şi ea în acest apartament, iar inculpatul U.V. a determinat-o prin acte de violenţă, agresând-o fizic, să practice prostituţia în folosul său şi a lui P.S.N. Acesta este momentul în care victima a început şi ea să practice prostituţia, clienţii fiind racolaţi prin intermediul anunţurilor de la rubrica matrimoniale din ziarul E.I., anunţuri trimise prin mesaje sms.

Inculpatul U.V. a stabilit tarifele de 100 RON pentru un raport sexual şi 200 RON pentru 1 oră de raporturi sexuale. Victimele foloseau cartele telefonice prepay furnizate de către inculpatul U.V. şi numitul P.S., cartele de la care nu puteau forma apeluri telefonice, fiind folosite în mod exclusiv doar pentru a primi apelurile de la clienţi. Atunci când părăsea apartamentul, victima V.O.V., cât şi celelalte persoane exploatate erau însoţite în permanenţă de către numitul P.S. Victima V.O.V. a fost exploatată sexual aproximativ două luni, banii realizaţi fiind însuşiţi în totalitate de inculpatul U.V. S-a precizat că dacă clienţii solicitau întreţinerea de relaţii sexuale în alte locuri decât apartamentul din cartierul T., victima sau celelalte victime erau transportate de inculpatul N.M.C. cu maşina, în prezenţa inculpatului U.V. sau sub supravegherea numitului P.S. Victima V.O.V. a fost agresată fizic de mai multe ori de către inculpatul U.V., de fiecare dată când îşi manifesta refuzul de a continua să se prostitueze. Totodată, victima a fost bătută de inculpatul U.V. şi, ca urmare a faptului că a încercat să ascundă din banii încasaţi, acelaşi inculpat creând între persoanele pe care le exploata o stare de suspiciune şi de neîncredere, acestea bănuindu-se reciproc de nesinceritate şi de faptul că îi comunicau inculpatului U.V. tot ceea ce spuneau, făceau sau intenţionau să facă celelalte victime. Victima obţinuse doar acordul să vorbească cu mama sa la telefon, dar aceasta, numai în prezenţa inculpatului U.V. sau a numitului P.S., această legătură cu familia fiindu-i permisă deoarece în urma acestor discuţii victima mai primea de la mama sa diverse sume de bani.

Victima V.O.V. a plecat la data de 20 iunie 2010 în localitatea Fălciu, jud. Vaslui, pentru a se vedea cu mama sa ce revenise în ţară, inculpatul U.V. permiţându-i să plece deoarece numitul P.S. garantase pentru revenirea sa. Cu toate acestea, victima V.O.V. nu a mai revenit în laşi sub autoritatea inculpatului şi a numitului P.S. în ciuda faptului că inculpatul U.V. a contactat-o telefonic pe partea vătămată şi a ameninţat-o de mai multe ori cu acte de violenţă. De precizat că, începând cu luna iunie 2010, în grupul inculpatului U.V. au intrat şi inculpatul C.D. şi numita M.M., poreclită „mother” - „mama”, care a acceptat rolul acordat de inculpatul U.V. de a asigura menajul grupului şi a persoanelor exploatate obţinând pe această cale locuinţă şi alimente pentru sine, fiica şi nepotul său, fiind astfel folosită de inculpatul U.V. ca interfaţă a grupului în relaţiile cu persoanele străine. Grupul constituit sub autoritatea inculpatului U.V. exploata părţile vătămate prin închirierea de apartamente din centrul oraşului, locaţii unde aveau loc raporturile sexuale cu clienţii care, ca şi anterior, erau racolaţi prin intermediul anunţurilor date în ziarul E.I la rubrica „Matrimoniale - El pentru Ea”, prin mesaje sms. Şi de această dată, la numerele de telefon publicate în presă răspundeau numai persoanele exploatate care trebuiau să întreţină raporturi sexuale cu mai mulţi clienţi pe zi, care erau îndrumaţi telefonic să vină la apartamentele închiriate.

Aceştia, înainte de a ajunge la apartamentul unde urmau să negocieze preţul şi să întreţină raporturile sexuale, erau identificaţi şi verificaţi vizual de către inculpatul C.D. sau unele dintre părţile vătămate pentru a se asigura că nu sunt poliţişti.

Membrii grupului au folosit imobilul din str. P.R. pentru viaţa domestică, de aici părţile vătămate fiind transportate cu maşina condusă de inculpatul N.M.C. la imobilele închiriate, în aşteptarea clienţilor. Numitul P.S. şi inculpatul C.D. asigurau atât protecţia victimelor, cât şi supravegherea acestora. Foloasele activităţii infracţionale erau centralizate şi încasate în exclusivitate de inculpatul U.V. care gestiona în mod exclusiv banii rezultaţi din activitatea infracţională, astfel că cheltuielile erau făcute doar cu aprobarea sa chiar dacă era vorba de cumpărarea de alimente sau alte cheltuieli gospodăreşti. Grupul şi-a desfăşurat activitatea până la începutul lunii noiembrie 2010 moment la care s-a dezmembrat pe fondul apariţiei de disensiuni între inculpatul U.V., inculpatul C.D. şi numitul P.S., precum şi a evacuării din imobilul din str. P.R. În perioada menţionată au fost exploatate de către grupul infracţional următoarele victime:

Victima G.S.G., a intrat sub influenţa şi autoritatea inculpatului U.V. la vârsta de 16 ani, dobândind porecla „M.”, poreclă pe care i-a ales-o inculpatul U.V. Aceasta a abandonat cursurile şcolare în anul 2008, iar în vara anului 2008 l-a cunoscut pe inculpatul U.V. prin intermediul prietenei sale, partea vătămată P.M., zisă „D.”. În privinţa sa, inculpatul U.V. a sesizat că partea vătămată G.S.G. reprezenta o potenţială persoană de care se poate folosi, provenind dintr-o familie modestă, fără venituri, abandonase şcoala, nu era sub o supraveghere strictă din partea familiei, astfel că i-a propus să practice prostituţia pentru a câştiga bani promiţându-i că veniturile urmau să fie împărţite în mod egal. La acea dată, G.S.G. nu îşi începuse viaţa sexuală şi nu a acceptat propunerea însă inculpatul U.V. a păstrat legătura cu aceasta şi periodic revenea cu propunerea sa. Astfel, inculpatul U.V. s-a întâlnit cu partea vătămată G.S.G. de mai multe ori şi a încercat să-i câştige încrederea oferindu-i diverse sume de bani sau bunuri, victima acceptând să se prostitueze sub supravegherea şi protecţia inculpatului U.V. începând cu luna ianuarie a anului 2009, practicând raporturi sexuale cu diverşi clienţi, într-un apartament folosit de inculpatul U.V. şi situat în cartierul F., clienţii fiind racolaţi prin intermediul anunţurilor cu tentă sexuală din presă, iar uneori erau aduşi în mod direct de inculpatul U.V., tarifele, stabilite de inculpat, fiind de 80 RON un raport sexual şi 150 RON o oră de relaţii sexuale. După aproximativ o lună şi două săptămâni, inculpatul U.V. a închiriat un apartament unde partea vătămată a fost transferată, acest imobil fiind folosit exclusiv pentru întreţinerea de raporturi sexuale cu clienţii până în luna martie 2009, când partea vătămată G.S.G. a revenit la domiciliu părinţilor renunţând la prostituţie. Banii câştigaţi din prostituţie de către partea vătămată G.S.G. au fost însuşiţi în totalitate de inculpatul U.V., în cele aproximativ trei luni de zile de la începutul anului 2009 inculpatul U.V. câştigând aproximativ 30.000 RON din exploatarea părţii vătămate, aceasta primind bani doar pentru a-şi putea cumpăra strictul necesar reprezentat de produse de igienă personală.împrejurarea că părinţii părţii vătămate G.S.G. au reclamat la poliţie dispariţia acesteia l-a determinat pe inculpatul U.V. să manifeste prudenţă faţă de libertatea de mişcare a victimei, în luna martie 2009 partea vătămată întorcându-se la domiciliu, iar tatăl acesteia anunţând acest lucru la secţia de poliţie. Această situaţie nu a durat însă prea mult, întrucât, din luna mai 2009 partea vătămată G.S.G. a revenit la inculpatul U.V. urmare a insistenţelor acestuia şi a ameninţărilor că îi va informa familia cu privire la practicarea prostituţiei, acesta manifestându-şi regretul faţă de imposibilitatea de a împărţi câştigul cu partea vătămată în perioada anterioră promiţându-i că acest lucru nu se va mai repeta, ceea ce a convins-o pe victima G.S.G., care, din luna mai 2009 a reluat activitatea de prostituţie sub protecţia directa a inculpatului U.V., locuind însă acasă împreună cu familia şi întreţinând relaţiile sexuale cu clienţii în apartamentul din cartierul F., pus la dispoziţie de inculpatul U.V. De precizat că în acest apartament se afla şi partea vătămată I.L.S., cunoscută sub pseudonimul „S.”, care practica şi ea prostituţia în folosul inculpatului U.V., cel care le aducea cartelele telefonice pe care le foloseau atât pentru a trimite anunţurile cu privire la serviciile sexuale oferite în presă, prin SMS, cât şi pentru a răspunde clienţilor.

În vara lui 2009 victima G.S.G. a renunţat să mai practice prostituţia şi a rămas la domiciliul părinţilor, nu a mai practicat prostituţia până în iunie 2010, timp în care inculpatul U.V. a încercat prin orice mijloace să o determine să revină la el, lucru pe care l-a şi reuşit după ce a ameninţat-o cu bătaia, cât şi cu posibilitatea ca părinţii săi să afle că practică prostituţia. Astfel, din luna iulie 2010, deoarece avea nevoie de bani, victima G.S.G. s-a întors la inculpatul U.V. şi a continuat să se prostitueze sub autoritatea acestuia. La acel moment, inculpatul U.V. locuia cu chirie în imobilul din mun. laşi, str. P.R., împreună cu partea vătămată B.A.M., martora M.E.D., partea vătămată M.D., partea vătămată P.M., partea vătămată I.S.L. Împreună cu inculpatul U.V., la momentul revenirii părţii vătămate G.S.G., erau implicaţi în exploatarea părţilor vătămate inculpaţii C.D. şi N.M.C. şi numita M.M., toţi aceştia locuind în imobilul închiriat de inculpatul U.V. Activităţile de prostituţie se practicau în alte apartamente care erau închiriate tot de inculpatul U.V. în mun. laşi, în zone centrale ale oraşului.

În concret, numita M.M. se ocupa de fete în sensul că asigura menajul: le spăla hainele, le făcea mâncare, curăţenie în imobilul pe care îl foloseau, inculpatul C.D. îl însoţea în permanenţă pe inculpatul U.V. şi asigura protecţia părţior vătămate la apartamentele unde întreţineau relaţiile sexuale, le aducea de mâncare şi ţigări în perioada în care rămâneau mai mult timp în aceste apartamente iar inculpatul N.M.C. era conducător auto, era denumit „Sclavul” şi asigura transportul victimelor la apartamentele închiriate cât şi al inculpatului U.V. oriunde acesta avea nevoie să se deplaseze. întrucât locuia efectiv la adresa de domiciliu, victima G.S.G. mergea în fiecare dimineaţa în jurul orei 09:00 la imobilul din str. P.R. şi, după ce mânca, era transportată cu celelalte victime, de către inculpatul N.M.C. la apartamentele unde aşteptau şi întreţineau relaţiile sexuale cu clienţi, victima rămânând acolo până în jurul orei 22:00 când acelaşi inculpat N.M.C. o transporta acasă.

Victima G.S.G. întreţinea relaţii sexuale cu câte 5-6 clienţi pe zi, banii astfel câştigaţi predându-i în mod direct sau prin intermediul inculpatului N.M.C., inculpatului U.V. care ţinea socoteala părţilor vătămate în privinţa sumelor pe care fiecare le câştiga. Victima a practicat prostituţia în apartamentele din Piaţa U. atât cele situate în blocurile nr. 2, 3 sau 5, în apartamentul de pe b-dul S.M. din apropierea restaurantului Pizza „M.M.”, într-un apartament din zona C., cât şi într-un apartament de pe str. C.N. Exploatarea victimei G.S.G. de către inculpatul U.V. şi membrii grupării constituite de acesta a durat până în luna noiembrie 2010, având în medie 5-6 clienţi în fiecare zi, în urma prestaţiilor sexuale, partea vătămată câştigând aproximativ 700 RON pe zi, respectiv 14.000 RON pe lună, în 5 luni de zile partea vătămată prestând servicii sexuale în valoare de circa 70.000 RON, bani pe care i-a luat în totalitate inculpatul U.V.

Abia din luna noiembrie 2010 victima a renunţat să mai practice prostituţia, însă inculpatul U.V. a continuat să îi ceară să revină la el. Victima G.S.G. a avut intenţia de a-l denunţa pe inculpatul U.V. organelor de poliţie însă i-au fost frică deoarece acesta se lăuda că avea cunoştinţe în rândurile poliţiştilor şi în mediul juridic, cunoştinţe care l-ar fi putut ajuta în eventualitatea unui denunţ. De precizat că după o prima perioadă de exploatare sexuală, expusă în cele ce preced, victima M.D. a reintrat în sfera de dominare a inculpatului U.V. în luna mai 2010, revenind sub autoritatea acestuia prin intermediul numitului P.S. care i-a propus să practice prostituţia şi a condus-o la inculpatul U.V. care a exploatat-o împreună cu ceilalţi membri ai grupului, prin practicarea prostituţiei în apartamentele închiriate de inculpatul U.V. Victima M.D., deşi mai fusese sub autoritatea inculpatului U.V., a fost tentată de promisiunile mincinoase ale acestuia că, spre deosebire de perioadele anterioare, vor împărţi câştigurile în mod egal, consimţind la propunerile inculpatului U.V.

În perioada în care a fost exploatată in folosul inculpatului U.V. cu ajutorul inculpaţilor N.M.C. şi C.D. şi al numitului P.S., victima a câştigat aproximativ 100.000 RON (în perioada mai 2010-noiembrie 2010), bani pe care i-a încasat în totalitate U.V. şi din care părţii vătămate nu i-a revenit nimic. Pentru a obţine aceste sume de bani, victima M.D. întreţinea relaţii sexuale cu câte 5-6 clienţi pe zi după tarifele stabilite de inculpatul U.V. În ceea ce priveşte raporturile existente între ea, celelalte părţi vătămate exploatate şi inculpatul U.V. a rezultat că practicarea prostituţiei era organizată de acesta din urmă care, de altfel, era şi beneficiarul tuturor veniturilor realizate în această modalitate. Autoritatea inculpatul U.V. se realiza prin intermediul numitului P.S., cât şi a inculpatului C.D., care le însoţea permanent pe victime pentru a se asigura că acestea nu fugeau, ţineau evidenţa clienţilor şi încasărilor, „filtrau” clienţii şi le dădeau acceptul dacă să îi primească sau nu după ce îi examinau pe aceştia de la distanţă şi se asigurau că nu sunt poliţişti. Pentru reuşita activităţii infracţionale, inculpatul U.V. obişnuia să schimbe în mod fercvent apartamentele în care se practicau relaţiile sexuale cu clienţii racolaţi prin intermediul anunţurilor din ziare, precum şi posturile (cartelele) telefonice la care răspundeau părţile vătămate clienţilor, aceste manevre făcând parte din măsurile de prevedere luate de inculpat pentru a nu fi descoperit de poliţie. Totodată, în cuprinsul aceloraşi măsuri de precauţie părţile vătămate nu aveau voie să ofere clienţilor detalii cu privire la identităţile lor şi a persoanelor care le supravegheau, să iniţieze altfel de relaţii personale cu aceştia, fiind instruite să folosească poreclele pe care le stabilea inculpatul U.V. Chiria celor 9 apartamente folosite de inculpatul U.V. în scop infracţional era achitată tot din banii câştigaţi de persoanele pe care le exploata. În acest scop victimele erau obligate să întreţină relaţii sexuale cu clienţii şi în perioadele în care se aflau la menstruaţie sub pretextul că era nevoie de bani pentru plata chiriilor. Mai mult, victima M.D. a arătat că în toamna anului 2010 atât ea cât şi victima I.L.S. au rămas însărcinate şi ca urmare au fost nevoite să facă întreruperi de sarcină, iar inculpatul U.V. Ie-a reproşat acest aspect şi ca urmare Ie-a cerut să întreţină relaţii sexuale cu cât mai mulţi clienţi pentru a-şi recupera sumele de bani plătite pentru realizarea avorturilor. În aceste împrejurări numitul P.S. a fost bătut de către inculpatul C.D. şi exclus din grup de către inculpatul U.V., fiind bănuit că Ie-a lăsat însărcinate pe cele două părţi vătămate.Victima I.L.S. a fost racolată, prin intermediul numitului P.S., de către inculpatul U.V., la vârsta de 16 ani, în luna martie 2010, pe fondul conflictului dintre aceasta şi părinţii săi, inculpatul promiţându-i că o va ajuta „să trăiască” şi îi va închiria un apartament în laşi unde să practice prostituţia urmând să înjumătăţească veniturile. În acest sens, victima a fost cazată în zona S. la locuinţa folosită de inculpatul U.V., la care aveau cheie numai acesta şi numitul P.S., pentru a se gândi timp de o săptămână, inculpatul speculând relaţiile familiale deteriorate pe care le avea partea vătămată I.L.S. cu familia, precum şi lipsa mijloacelor de subzistenţă oferindu-i acesteia ca unică alternativă practicarea prostituţiei.

Timp de o săptămână, aceasta a practicat prostituţia veniturile fiind în medie de 1.100 RON pe zi (peste 30.000 RON în total, încasate în întregime de inculpatul U.V.). Ulterior, victima a fost „închiriată” de către inculpatul U.V. altor persoane pentru o perioadă de o lună de zile după care a revenit sub stăpânirea şi în folosul exclusiv al aceluiaşi inculpat, în acest context, victima cunoscând încă două minore, pe partea vătămată V.O.V. în vârstă de 15 ani, precum şi pe partea vătămată M.D. Victima I.L.S. a fost exploatată sexual şi a obţinut, în medie, venituri de 2.000 RON pe zi, bani ce au fost însuşiţi în exclusivitate de inculpatul U.V. care a şi ameninţat-o pe victimă cu acte de violenţă sau că îi va înştiinţa părinţii despre ceea ce face dacă continuă să solicite bani din sumele pe care le obţinea prin prostituţie. Începând din luna iulie 2010, victima a continuat să fie exploatată prin practicarea de relaţii sexuale in apartamentele închiriate de inculpatul U.V. de la martorul M.M., fiind exploatată de către inculpatul U.V. timp de aproximativ 10 luni, dar a încetat să mai practice prostituţia în folosul inculpatului U.V., fugind de la acesta cu inculpatul N.M.C., în luna februarie 2011. Victima B.A.M. a fost racolată în luna iunie 2010, la vârsta de 17 ani, de către inculpatul U.V., acesta făcându-i complimente şi promisiuni mincinoase cu privire la obţinerea unor câştiguri importante de bani prin practicarea prostituţiei în forma organizata de către el. Victima a acceptat propunerea inculpatului şi motivat de faptul că dorea să-şi acopere datoria de 150 RON la o firmă de cosmetice pe care a acceptat să o plătească inculpatul U.V. În schimbul acestor bani victima a intrat în posesia inculpatului („ ... că nu mai am încotro şi urmează sa fiu fata lui ... ”). După patru zile inculpatul U.V. şi-a revendicat „dreptul de proprietate” asupra părţii vătămate şi în contu! datoriei, după ce a dus-o împreună cu numitul P.S. într-un apartament de pe bd. S.M., i-a distrus telefonul şi cartela telefonică forţând-o şi ordonându-i practicarea prostituţiei până la recuperarea datoriei, fiind dusă să întreţină raporturi sexuale cu nişte cetăţeni turci, dar urmare a refuzului a fost bătută de inculpatul U.V. pentru pierderea financiară suferită. Victimei l-a fost vopsit părul blond la solicitarea inculpatului U.V. deoarece figura ca dispărută în evidenţele politiei. Acelaşi inculpat şi-a dobândit autoritatea asupra minorei oferindu-i iluzia posibilităţii de a fugi la părinţi, înscenând în acest sens că nu este supravegheată şi în momentul în care partea vătămată a încercat să-şi valorifice aceasta şansă, inculpatul U.V. a bătut-o şi obligat-o să continue să se prostitueze în folosul său. Exploatarea victimei s-a realizat în condiţii similare sclaviei, fiind supravegheată în permanenţă de inculpatul U.V. care şi-a manifestat interesul deosebit faţă de această parte vătămată deoarece era minoră şi îşi exercita mereu autoritatea atât printr-o supraveghere deosebită, cât şi prin aplicarea de pedepse corporale. Inculpatul U.V. a bătut-o pe partea vătămată şi motivat de faptul că aceasta a purtat discuţii telefonice cu privire !a modul în care a fost racolată, inculpatul fiind în permanenţă suspicios că este supravegheat de poliţie şi sunt interceptate posturile telefonice. În privinţa libertăţii de mişcare, părţii vătămate B.A.M. i-a fost anihilată orice încercare de fugă de sub autoritatea inculpatului fiindu-i indusă o stare de resemnare şi abandonare într-o situaţie degradantă şi lipsită de perspectivă.

Victima a fost exploatată de inculpatul U.V. în perioada iunie 2010-noiembrie 2010, acesta câştigând din exploatarea părţii vătămate aproximativ 135.000 RON.

Aceeaşi victimă, în luna septembrie 2010, a fost alungată de inculpatul U.V. sub pretextul că reprezintă un risc pentru el şi grupul său de a fi prinşi de poliţie, fiind ameninţată de către inculpat cu moartea în condiţiile în care ar fi colaborat cu organele de poliţie. La câteva zile după acest moment inculpatul U.V. s-a răzgândit şi a intenţionat să o transporte pe B.A.M. în Austria trimiţându-l pe inculpatul C.D. să o convingă să dea curs acestui demers. În aceste condiţii, inculpaţii U.V. şi C.D. au determinat-o pe victimă să plece în Austria, partea vătămată a plecat cu aceştia de la locuinţa sa însă a fost dusă la imobilul din laşi, str. P.R., unde a fost obligată să continue să se prostitueze în folosul membrilor grupului coordonat de inculpatul U.V. Victima P.M.A. a ajuns să practice prostituţia în contextul relaţiilor deteriorate cu părinţii şi a actelor de violentă exercitate de tatăl său când se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, prin intermediul părţii vătămate P.M. şi sub iluzia obţinerii a jumătate din veniturile astfel câştigate. Inculpatul U.V. a instruit-o cu privire la tarife şi i-a înmânat o cartelă telefonică pentru a răspunde la apelurile clienţilor, i-a comunicat că tarifele ce urma să le practice erau de 80 RON pentru un raport sexual şi de 150 RON pentru o oră de raporturi sexuale, i-a interzis să meargă pentru prostituţie cu clienţii în alte locuri şi i-a atras atenţia să nu divulge nici unuia dintre clienţi că este minoră. Iniţial, victima a locuit în imobilul din zona C. câteva zile, ulterior inculpatul U.V. a mutat-o pe partea vătămată şi pe B.M. în unul dintre apartamentele închiriate în zona Piaţa U., în aceste împrejurări victima l-a cunoscut pe inculpatul C.D. acesta vizitând în mod frecvent apartamentul în care aştepta clienţii. De regulă, inculpatul C.D. stătea la intrarea în bloc şi supraveghea clienţii care veneau la părţile vătămate. După mutarea în apartamentul din Piaţa U., inculpatul U.V. a dus-o pe partea vătămată la imobilul închiriat în str. P.R., locaţie în care partea vătămată a cunoscut-o pe numita M.M. care i-a fost prezentată ca fiind „mother” şi era cea care se ocupa de menajul întregului grup de victime şi inculpaţi. În luna octombrie 2010 inculpatul U.V. a mutat-o pe victima P.M.A. împreună cu victima B.A.M. într-un a!t apartament închiriat de la martorul M.M., apartament situat în laşi, str. C.N., loc în care, ocazional, inculpatul U.V. Ie-a adus în acelaşi apartament să întreţină raporturi sexuale şi pe părţile vătămate I.L.S., B.A.M., P.M.C. şi M.D. De la începutul lunii septembrie 2010 până la jumătatea lunii ianuarie 2011 partea vătămată P.M.A. a obţinut aproximativ 800 RON pe zi prin prostituţie (având în jur de 10 clienţi pe zi), sume de bani ce i-au fost luate în totalitate de inculpatul U.V. sub motivaţia ca are „grijă de bani”, acesta obţinând din exploatarea părţii vătămate suma de 108.000 RON.

La momentul percheziţiei domiciliare din data de 03 februarie 2011 victima a fost găsită în apartamentul din str. C.N. împreună cu numita A.A.G. Victima P.M.C. a locuit până la vârsta de 17 ani cu bunica sa care a îngrijit-o, părinţii săi fiind despărţiţi. În urmă cu aproximativ 7 ani de zile mama sa a plecat în Spania, iar ea a fost luată în plasament familial de bunica sa, în clasa a VII-a a abandonat şcoala deoarece a rămas repetentă. Când avea vârsta de 17 ani, în anul 2009, victima l-a cunoscut pe inculpatul U.V. la o sală de internet, acesta propunându-i să practice prostituţia în folosul lui, inculpatul U.V. cunoscând situaţia familială, cât şi financiară a părţii vătămate. Ca urmare a insistenţelor inculpatului şi a modului în care a reuşit să-i câştige încrederea, partea vătămată a fost de acord cu propunerea inculpatului U.V., prostituându-se în mod sporadic, întâlnirile cu clienţii având loc în apartamentul folosit de inculpatul U.V., iar clienţii îi erau aduşi direct de către acesta. Întrucât nu a primit foarte mulţi bani în urma acestor activităţi de la inculpatul U.V., victima nu desfăşura această activitate în mod constant. În luna august 2010, victima a revenit în ţară din Spania unde a fost în vizită la mama sa şi s-a întâlnit întâmplător cu inculpatul U.V. care a insistat să reia practicarea prostituţiei promiţându-i că vor împărţi câştigurile, nu înainte de a-i atrage atenţia totodată părţii vătămate că îi este datoare deoarece cu ceva timp în urmă, a apărat-o în faţa unor bărbaţi care vroiau să o exploateze sexual pentru ei. În acest context, inculpatul U.V. a reluat promisiunile că dacă va accepta să se prostitueze sub protecţia lui va „face parte”, fiind deosebit de insistent, nepierzând nici o ocazie de a invoca părţii vătămate presupusa datorie morală faţă de el, dându-i totodată iluzia posibilităţii unor câştiguri mari de bani. Toate acestea, în contextul în care inculpatul U.V. i-a explicat victimei că îşi schimbase modul de lucru, că are mult mai mulţi bani decât în perioada anterioară când victima se prostituase în folosul său, că deţine apartamente în centrul oraşului, apartamente luxoase, că fetele care lucrează pentru el sunt îmbrăcate elegant şi că se câştigau mult mai mulţi bani. Acesta este şi contextul în care victima a acceptat propunerea inculpatului şi ca urmare a fost dusă de acesta în imobilul din mun. laşi, str. P.R., unde victima Ie-a cunoscut pe unele dintre părţile vătămate care erau exploatate de membrii grupului, respectiv: B.A.M., G.S.G., I.S.L., M.D. Tot aici victima i-a văzut şi pe numita M.M. şi pe inculpaţii C.D. şi N.M.C., cât şi pe martora M.E.D. Toate aceste părţi vătămate practicau prostituţia în mai multe apartamente din laşi cum ar fi apartamentele din str. Piaţa U., nr. 5, Piaţa U., nr. 3, Piaţa U., nr. 6, b-dul S.M., nr. 3, str. C.N., nr. 37, şi o garsonieră din str. C., imobile care erau administrate în regim hotelier şi închiriate de către inculpatul U.V. care achita câte 200 RON/zi martorului M.M. prin intermediul martorilor D.O.D. şi D.D. În ceea ce priveşte modul de repartizare a victimelor pe aceste imobile, trebuie precizat că, în medie, inculpatul U.V. le ţinea pe victime grupate câte 2-3 fete într-un apartament, iar uneori închiria şi câte 2 apartamente simultan, dar schimba locaţiile în care stăteau victimele exploatate sexual, le muta frecvent dintr-un apartament în altul, efectuând aceste activităţi întrucât era suspicios că poliţia le-ar putea descoperi pe victime sau locatarii blocurilor unde erau închiriate apartamentele puteau reclama actele de prostituţie la poliţie.

Racolarea clienţilor era efectuată prin intermediul anunţurilor de oferire a serviciilor sexuale din presa locală, cartelele telefonice de la care se dădeau anunţurile şi pe care le foloseau pentru a răspunde clienţilor fiind cumpărate de inculpatul U.V. care Ie-a spus că trebuie să practice tarifele de 80 RON sexul normal şi 150 RON ora, clienţii fiind îndrumaţi telefonic unde să vină până în preajma blocului unde era apartamentul după care erau sfătuiţi să revină cu un telefon pentru a primi detalii cu privire la numărul apartamentului şi locul unde este situat. Potrivit indicaţiilor primite de la U.V. în aceste împrejurări trebuia să îl privească pe client şi să se asigure că nu este de la poliţie, iar apoi să îi spună la ce apartament le găseşte. Partea vătămată nu a locuit în permanenţă în casa de pe str. P.R., obişnuia după câteva zile să meargă acasă, apoi revenea fiind dusă împreună cu celelalte fete la unul din apartamentele închiriate de inculpatul U.V., la aceste adrese fiind de regulă dusă cu taxiul de către inculpatul N.M.C., iar uneori era însoţită de inculpatul C.D. care venea şi le aducea mâncare. Partea vătămată a rămas însărcinată, iar la data de 04 noiembrie 2010 şi a făcut o întrerupere de sarcină, banii necesari i-a câştigat din practicarea prostituţiei în noaptea de 3/4 noiembrie fiind obligată în acest sens de inculpatul U.V. şi ameninţată că în caz contrar nu dispunea de bani. Deoarece era minoră, a folosit la spital certificatul de naştere a părţii vătămate B.A.M. şi a plătit suma de 400 RON. Deşi se simţea rău inculpatul U.V. a obligat-o să întreţină relaţii sexuale cu nişte clienţi pe care i-a adus el, ameninţând-o că în caz contrar nu va avea bani pentru avort şi chiar a lovit-o cu palma peste faţă. După ce a făcut întreruperea de sarcină nu a mai practicat prostituţia deoarece timp de 2 luni de zile a avut hemoragie, însă, inculpatul U.V. a insistat ca şi în această perioadă partea vătămată P.M. să întreţină raporturi sexuale, aceasta cedând insistenţelor lui pentru a practica prostituţia deoarece, pe de o parte o ameninţa că o va spune bunicii sale că a practicat prostituţia, alteori că îi era datoare şi chiar uneori a ameninţat-o cu acte de violenţă. Partea vătămatăa a crezut că nu are nici o posibilitate de a scăpa de autoritatea inculpatului U.V. Ştia că de multă vreme acesta se ocupă cu exploatarea fetelor şi că nu a fost tras la răspundere pentru actele sale infracţionale, însuşi inculpatul U.V. nepierzând nicio ocazie să nu se laude faţă de victime că nu poate să fie arestat datorită handicapului fizic pe care îl are şi stării de sănătate, precum şi că nici nu poate nimeni să îi facă nimic deoarece are clienţi care sunt din sistemul judiciar sau poliţienesc. Acelaşi inculpat U.V. se interesa telefonic cu privire la banii încasaţi, în acest sens toate discuţiile fiind purtate într-un limbaj codificat. Când era vorba de bani acesta întreba „dacă avem pâini”, când aveau clienţi spuneau că „facem curat” şi tot el Ie-a instruit pe victime să discute cât mai puţin cu clienţii, să dea puţine detalii în legătură cu ceea ce făceau, să le spună că practică prostituţia pe cont propriu.

De regulă, inculpatul U.V. venea şi le lua banii dimineaţa. Victimele nu aveau voie să poarte telefoanele personale, singurul telefon pe care le era permis să îl aibă fiind cel cu cartela dată la ziar. Părţilor vătămate le era frică de inculpatul U.V. deoarece le agresa fizic, în special pe victimele B.A.M. şi A.A.G. Unele dintre victime au fost obligate de inculpatul U.V. să se prostitueze şi în perioada ciclului menstrual, cerându-le în acest sens să îşi introducă în vagin bureţi menajeri. Prin modul de organizare şi prin contextul creat de activităţile sale, inculpatul U.V. a creat o stare de competiţie între victime, fetele care produceau cei mai mulţi bani erau recompensate de el, permiţându-le să meargă la discotecă sau le oferea diverse produse alimentare, le suspecta pe fete în permanenţă că sunt tentate să ascundă banii de el, de aceea încerca să afle în permanenţă ce sume de bani s-au obţinut, victimele fiind obligate să predea banii inculpatului U.V. Pentru a reţine această situaţie de fapt, prima instanţă a avut în vedere analiza coroborată a mijloacelor de proba administrate in cauza, respectiv declaraţiile victimelor, declaraţiile martorilor, procesele-verbale de recunoaştere după planşe fotografice, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesele-verbale întocmite cu ocazia realizării percheziţiilor domiciliare, procesele-verbale de localizare ale apartamentelor în care au fost cazate victimele şi a „posturilor” în care au fost determinate să practice prostituţia, declaraţiile inculpaţilor.

Tribunalul a subliniat că deşi probaţiunea în astfel de cauze (infracţiunile desfăşurându-se, de regulă, în intimitate, la adăpostul clandestinităţii), cunoaşte anumite particularităţi date de limitarea în mod obiectiv a capacităţii organelor judiciare de a strânge dovezi cu sursă directă, sarcina aflării adevărului şi lămuririi tuturor aspectelor cauzei fiind şi mai dificilă în condiţiile în care victimele sunt minore, totuşi în cauza de faţă, exista totuşi probe certe în susţinerea existenţei faptelor şi a vinovăţiei inculpaţilor; mai mult, coroborarea unor indicii suficient de grave, precise şi concordante, asimilată probelor certe, situează probaţiunea dincolo de orice îndoiala rezonabilă. Părţile vătămate au descris detalii esenţiale şi credibile, iar martorii ascultaţi în cauză au confirmat aspectele pe care se fundamentează baza factuală reţinută de instanţă în cele ce preced. Din declaraţiile victimei N.L., audiată atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii rezultă că inculpatul U.V. a speculat faptul că victima avusese probleme cu alţi bărbaţi anterior şi i-a propus să fie prietena lui, dar, să practice prostituţia pentru acesta, ceea ce victima a ajuns să facă sub presiunea, constrângerea inculpatului care a lovit-o şi sechestrat-o într-o garsonieră din zona N. Aceeaşi victimă a arătat că era dusă la domiciliile clienţilor de către prietenii inculpatului U.V., taximetrişti, şi că acelaşi inculpat racola clienţii în prealabil şi stabilea tarifele şi o însoţea pe victima, banii fiind încasaţi de inculpat. Din declaraţiile aceleiaşi victime rezulta ca inculpatul C.D. era prieten cu inculpatul U.V., făcea parte din anturajul acestuia.Din declaraţiile victimei C.N., audiată atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii, rezultă că aceasta a fost sechestrată de către inculpatul U.V. şi a început sa practice prostituţia, victima rămânând în această situaţie până când numita R.D. a vorbit cu unul din inculpaţi, care i-a dat cheia şi a lăsat-o să plece din locuinţa respectivă.în privinţa posibilităţilor de mişcare şi de contact cu alte persoane, victima a relatat că a fost încuiată de către inculpaţi în acel imobil şi doar numita R.D. venea periodic pe la ea ca să îi aducă mâncare, nu avea posibilitatea de a lua legătura cu nimeni din cei cunoscuţi, nu putea fugi, uşa fiind încuiată, iar apartamentul era situat la etajul 3 sau 4 din acel bloc.

În ciuda unor inadvertenţe justificate de nivelul vârstei şi instrucţiei victimei, împrejurările relevate de victimă au rezonanţă veridică sub aspectul fondului faptelor, fiind neîndoielnică implicarea infracţională a inculpatului U.V., chiar în contextul în care, în mod inexplicabil, în faţa instanţei, victima a încercat acoperirea contribuţiei numitului J.C. Din declaraţiile victimei R.M.D. rezultă că după o primă perioadă de exploatare sexuală a acesteia de către numitul J.C., acesta din urmă a mutat-o pe victimă la o casă în mun. laşi sub autoritatea inculpatului U.V., numitul J.C. comunicându-i victimei că va trebui să rămână acolo să continue să întreţină relaţii sexuale cu clienţii în folosul inculpatului U.V., care, în continuare, a obligat victima să practice prostituţia, ceea ce aceasta a şi făcut, întreţinând relaţii sexuale cu diverşi clienţi timp de aproximativ 6 luni de zile, în schimbul unor sume de bani cuprinse între 100-150 RON, banii fiind luaţi în totalitate de inculpatul U.V. care îi împărţea cu numitul J.C. Victima a precizat că inculpatul U.V. a bătut-o de mai multe ori deoarece i-a spus că vrea să plece acasă, iar după ce într-o zi a reuşit să fugă, la locuinţa ei au venit într-o noapte numiţii A.A. şi J.C., cel din urmă spunând-i bunicii victimei că este de la Poliţie şi i-a arătat o legitimaţie; acesta i-a reproşat fuga de la inculpatul U.V., a bătut-o, după care a vrut să o urce forţat în maşină să o aducă înapoi, însă nu a reuşit urmare a opoziţiei victimei şi a fratelui acesteia, care i-a ameninţat că va chema poliţia. În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, victima M.D. a relatat în mod verosimil întreaga desfăşurare a evenimentelor în care a ajuns să fie victimă a traficului de persoane, arătând că I-a cunoscut pe inculpatul U.V. la sfârşitul lunii mai 2009 - începutul lunii iunie 2009, când avea vârsta de 16 ani, că acesta i-a propus să practice prostituţia în folosul lui, cu clienţi pe care îi va aduce el, urmând ca banii câştigaţi să-i împartă în cote egale, încercând să o determine să accepte, promiţându-i câştiguri mari de bani, dar că ea a refuzat propunerea. Potrivit victimei, recrutarea sa a fost realizată într-un mod similar răpirii, în momentul în care a ieşit de la şcoală, victima fiind aşteptată de inculpatul U.V., acesta fiind cu o maşină de culoare albă condusă de un bărbat neidentificat, inculpatul cerându-i victimei să urce în maşină pentru a sta de vorbă, apoi a dus-o în zona S. din laşi, unde se afla şi numitul A.R. Din declaraţiile precitate, rezultă că aici inculpatul U.V. i-a propus victimei să întreţină raporturi sexuale cu el, însă victima a refuzat şi i-a spus să o ducă înapoi la şcoală pentru că mai avea ore, inculpatul U.V. rămânând în acel apartament cu numitul A.R. şi trimiţând-o înapoi cu maşina la şcoală, fără însă a renunţa la ideea racolării victimei pe care, în ziua de 21 mai 2009, a acostat-o pe aceasta pentru a treia oară şi a transportat-o contrar voinţei acesteia, cu un taxi, la un bloc situat lângă căminele de nefamilişti din zona pieţei N. Caracterul violent al conduitei infracţionale a inculpatului U.V., rezultă din aceleaşi declaraţii ale victimei, care a arătat că a fost urcată într-un apartament unde i-a cerut să întreţină raporturi sexuale cu un bărbat care i-a spus pe un ton foarte ameninţător că nu-l interesează, deoarece el i-a plătit inculpatului U.V. ca să întreţină raporturi sexuale. Potrivit victimei, de teamă, aceasta a întreţinut raporturi sexuale primind pentru aceasta suma de 50 RON şi fiind lăsată apoi să părăsească locuinţa, iar la scara blocului a fost aşteptată de inculpatul U.V. care i-a luat suma 20 RON, a întrebat-o apoi dacă bărbatul respectiv i-a dat şi bani de taxi, iar la răspunsul negativ al victimei, acesta i-a restituit banii luaţi. În acelaşi context, potrivit declaraţiilor victimei, inculpatul U.V. i-a reţinut numărul de telefon şi i-a spus că dacă va mai avea o „carte” mai mare, o va contacta telefonic pentru a o chema, ameninţând-o că dacă nu va răspunde la telefon, o va răpi şi sechestra pentru a practica prostituţia în folosul lui. Victima a mai arătat că în aceeaşi perioadă a mai fost contactată telefonic de inculpatul U.V. care i-a cerut să vină să se întâlnească cu el pentru a-i asigura protecţie în caz că o va căuta numitul A.R. şi că, în această situaţie limită, temându-se de fraţii A. şi având credinţa că inculpatul U.V. îi va asigura protecţie, victima M.D. a acceptat propunerea acestuia din urmă şi s-a întâlnit cu acesta, inculpatul U.V. cerându-şi scuze pentru ceea ce i se întâmplase anterior şi promiţându-i că din acel moment îi va asigura protecţie şi nu are de ce să se mai teamă de nimeni. Cu toate acestea, victima a refuzat însă propunerea inculpatului U.V. de a practica prostituţia în folosul acestuia.

Experienţa exploatării sexuale a victimei M.D. nu s-a oprit însă în acest moment întrucât, potrivit declaraţiilor sale, în luna mai 2010, numitul P.S. i-a propus să practice prostituţia şi a condus-o la inculpatul U.V. care a exploatat-o împreună cu ceilalţi membri ai grupului, prin practicarea prostituţiei în apartamentele închiriate de inculpatul U.V. Potrivit declaraţiilor sale, victima a fost tentată de promisiunile mincinoase ale acestuia că, spre deosebire de perioadele anterioare, vor împărţi câştigurile în mod egal, consimţind la propunerile inculpatului U.V., în perioada în care a fost exploatată in folosul inculpatului U.V., acesta primind ajutorul inculpaţilor N.M.C. şi C.D. şi al numitului P.S., banii pe care i-a încasat revenindu-i, însă, în totalitate inculpatului U.V. În privinţa inculpatului C.D., victima a arătat că acesta o însoţea permanent pentru a se asigura că nu fugeau, ţinea evidenţa clienţilor şi încasărilor, „filtra” clienţii şi le dădea acceptul dacă să îi primească sau nu după ce îi examina pe aceştia de la distanţă şi se asigura că nu sunt poliţişti. Mai mult, victima M.D. a arătat că în toamna anului 2010 atât ea, cât şi victima I.L.S. au rămas însărcinate şi ca urmare au fost nevoite să facă întreruperi de sarcină, iar inculpatul U.V. Ie-a reproşat acest aspect şi ca urmare Ie-a cerut să întreţină relaţii sexuale cu cât mai mulţi clienţi pentru a-şi recupera sumele de bani plătite pentru realizarea avorturilor. În fata instanţei, victima a revenit, fără o explicaţie plauzibilă, asupra declaraţiilor sale anterioare, arătând, fără un temei dovedit, ca declaraţiile date în cursul urmăririi penale, deşi au fost scrise de ea, nu Ie-a citit şi că nu reflectă ce a spus ea în faţa organelor judiciare, mai mult că a fost influenţată de organele de anchetă, deşi a precizat că nu a formulat plângere împotriva acestora în esenţă, victima a arătat în faţa instanţei ca a practica prostituţia pe cont propriu, fără a fi exploatată de inculpaţi. Nesinceritatea celei din urmă declaraţii a părţii vătămate M.D. care a prezentat o ipoteză ticluită în scopul exonerării de răspundere a inculpaţilor, rezultă din coroborarea unor aspecte esenţiale, astfel cum rezulta acestea fie din declaraţiile inculpaţilor, fie ale celorlalte victime, fie din declaraţiile martorilor. Astfel, din declaraţiile victimei V.O.V., exploatată în aceleaşi condiţii, rezultă că în luna mai 2010 inculpatul U.V. şi numitul P.S. au mutat-o pe numita M.D. într-un apartament plasat într-un bloc din apropierea şcolii din cartierul T. Din declaraţiile părţii vătămate P.M.A. rezultă că şi numita M.D. practica prostituţia. Mai mult, insuşi martorul A.G. a confirmat că a intretinut un raport sexual cu victima M.D., pe care a recunoscut-o şi personal în instanţă. Prezenta victimei M.D. alături de inculpatul U.V., în imobilul din str. P.R. a fost semnalată în repetate rânduri de către martora G.C.E. în perioada august-septembrie 2010, martora observând că persoanele cazate în acea locuinţă erau îmbrăcate „mai deocheat”, „mai ţipător”. Potrivit declaraţiilor martorului B.I., acesta a ajuns într-un apartament din Piaţa U., fiind interesat de o relaţie sexuală, ocazie cu care a văzut-o pe victima M.D., pe care inculpatul a recunsocut-o şi în faţa instanţei, în acel imobil intrând mascaţii. Din declaraţiile victimei S.A.M., date în cursul procesului, rezultă că racolarea sa a fost făcută de către inculpatul U.V., care a abordat-o într-un internet-cafe, în luna septembrie 2009, când avea vârsta de 15 ani, minora fiind la acea dată internată la Centrul de protecţie a minorilor şi plasament din laşi, în acel moment inculpatul fiind însoţit de victima P.A. şi de o altă tânără, respectiv martora M.E.D. şi că, după ce a fost servită cu cafea şi pizza sub pretextul unei discuţii cu inculpatul U.V., victima a fost condusă la locuinţa acestuia din urmă, de la cele două fete victima aflând cu privire la faptul că acestea câştigau bani mulţi prin practicarea prostituţiei sub „grija” inculpatului U.V., victima rămânând în apartament peste noapte împreună cu P.A. şi M.E.D. şi că a doua zi dimineaţă în locuinţă sosind şi inculpatul U.V., care i-a interzis să părăsească apartamentul şi i-a cerut să practice prostituţia în folosul său. Din declaraţiile aceleiaşi victime rezultă că inculpatul U.V. i-a spus că vor veni clienţii, cerându-i să întreţină raporturi sexuale cu aceştia, i-a comunicat felul raporturilor sexuale pe care trebuia să le aibă şi timpul pe care trebuia să îl petreacă cu clienţii aduşi. Victima mai arătat că era supravegheată de P.A.I., din dispoziţia inculpatului U.V. dar că a reuşit să se elibereze, fugind la domiciliul tatălui său de unde a fost reinternată de organele de poliţie în instituţia de protecţie a minorilor. Aceste împrejurări au fost confirmate de declaraţiile victimei P.A.I. care a arătat că, într-adevăr, a fost luată de către inculpatul U.V. şi condusă la un internet-cafe pentru a o convinge pe victima S.A.M. să practice prostituţia, dar ca aceasta nu a fost de acord, în cele din urmă reuşindu-se aducerea ei în garsoniera unde a fost obligată, ca şi ea, să practice prostituţia în folosul inculpatului U.V. În privinţa situaţiei personale, victima P.A.I. a arătat că şi ea a fost determinată de inculpatul U.V. să practice prostituţia în folosul său, la sfârşitul lunii octombrie 2009, respectiv la vârsta de 14 ani, acesta exercitând acte de presiune psihică asupra sa, percheziţionând-o şi luându-i actul de identitate. Victima a arătat că clienţii erau racolaţi prin intermediul anunţurilor date la rubrica matrimoniale, aceştia o contactau la postul telefonic indicat în aceste anunţuri, tarifele practicate şi impuse de inculpat fiind de 80 RON raportul sexual şi 140 RON o oră de relaţii sexuale, banii fiind încasaţi de la clienţi şi predaţi inculpatului U.V. care exercita supravegherea şi controlul absolut asupra victimei. Aceste împrejurări au fost confirmate şi de victima S.A.M., exploatată în aceleaşi condiţii, aceasta precizând că şi victima P.A. se prostitua, iar banii încasaţi îi dădea tot inculpatului U.V. Din declaraţiile victimei V.O.V. rezultă că aceasta l-a cunoscut pe inculpatul U.V. care i-a cerut victimei, în prezenţa numitului P.S. să îi ajute în exploatarea mai multor fete care practicau prostituţia în favoarea lor, rolul minorei urmând a fi acela de a duce acestor fete mâncare, prezervative, haine şi alte bunuri de care aveau nevoie în exercitarea activităţilor de natură sexuale, precum şi de a încasa de la acestea banii obţinuţi din prostituţie şi de a-i remite inculpatului U.V. Victima a arătat că deşi nu a acceptat oferta, a rămas să locuiască împotriva voinţei sale cu numitul P.S. care o lipsea de mijloace de comunicare cu exteriorul (telefon mobil), precum şi de posibilitatea de a părăsi locuinţa, actele victimei fiindu-i luate de către inculpatul U.V., numitul P.S. îndeplinind rolul de servant al inculpatului U.V. şi mimând faptul că nu i se putea opune acestuia.în aceste împrejurări, potrivit propriilor declaraţii, percepând situaţia în care se afla ca fiind fără ieşire, victima a acceptat să îi ajute pe inculpatul U.V. şi pe numitul P.S. în sensul menţionat de ei, realizând activităţile de legătură a acestora cu persoanele pe care le exploatau, în acest context cunoscându-l şi pe inculpatul N.M.C. care conducea autoturismul ce o transporta pe victimă la locaţiile în care se aflau persoanele exploatate de inculpatul U.V., deplasări în care victima era întotdeauna însoţită de inculpatul U.V. şi de numitul P.S. Victima a arătat că, în acest context, dată fiind legătura directă cu minorele exploatate de inculpatul U.V., ajutat de numitul P.S. şi de inculpatul N.M.C., Ie-a cunoscut pe victimele I.L.S., S.S.G., care practicau prostituţia într-un apartament situat într-un imobil de locuinţe din mun. laşi. În concret, potrivit declaraţiilor sale, în desfăşurarea acestor activităţi, inculpatul U.V. îi comunica victimei V.O.V. ce suma de bani trebuia să îi aducă de la fetele pe care le exploata, a instruit-o pe acesta să folosească un limbaj codificat deoarece se temea că îi sunt ascultate telefoanele de organele judiciare. Aceeaşi victima a precizat că în luna mai 2010 inculpatul U.V. şi numitul P.S. le-au mutat pe numitele M.D., I.L.S., P.D. într-un apartament plasat într-un bloc din apropierea şcolii din cartierul T., victima V.O.V. fiind mutată şi ea în acest apartament, iar inculpatul U.V. a determinat-o prin acte de violenţă, agresând-o fizic, să practice prostituţia în folosul său şi a lui P.S.N. Acesta este, potrivit victimei, momentul în care a început şi ea să practice prostituţia, clienţii fiind racolaţi prin intermediul anunţurilor de la rubrica matrimoniale din ziarul E., anunţuri trimise prin mesaje sms, inculpatul U.V. stabilind tarifele de 100 RON pentru un raport sexual şi 200 RON pentru 1 oră de raporturi sexuale, victimele folosind cartele telefonice prepay furnizate de către inculpatul U.V. şi numitul P.S., cartele de la care nu puteau forma apeluri telefonice, fiind folosite în mod exclusiv doar pentru a primi apelurile de la clienţi. Din declaraţiile victimei rezultă că atunci când părăsea apartamentul, atât ea cât şi celelalte persoane exploatate erau însoţite în permanenţă de către numitul P.S.N., victima V.O.V. fiind exploatată sexual în aceste condiţii aproximativ două luni, banii realizaţi fiind însuşiţi în totalitate de inculpatul U.V. În privinţa inculpatului N.M.C., victima a arătat că dacă clienţii solicitau întreţinerea de relaţii sexuale în alte locuri decât apartamentul din T., victima sau celelalte victime erau transportate de acesta cu maşina, în prezenţa inculpatului U.V. sau sub supravegherea numitului P.S. Agresiunile fizice, conform aceloraşi declaraţii ale victimei, îi erau aplicate de către inculpatul U.V. de fiecare dată când îşi manifesta refuzul de a continua să se prostitueze, fiind bătută de acesta şi ca urmare a faptului că a încercat să ascundă din banii încasaţi, acelaşi inculpat creând între persoanele pe care le exploata o stare de suspiciune şi de neîncredere, acestea bănuindu-se reciproc de nesinceritate şi de faptul că îi comunicau inculpatului U.V. tot ceea ce spuneau, făceau sau intenţionau să facă celălalte victime. Eliberarea victimei, potrivit declaraţiilor sale s-a realizat la data de 20 iunie 2010, când a plecat în localitatea Fălciu, jud. Vaslui, pentru a se vedea cu mama sa ce revenise în ţară, inculpatul U.V. permiţându-i să plece deoarece numitul P.S. garantase pentru revenirea sa, dar aceasta nu a mai revenit în laşi sub autoritatea inculpatului şi a numitului P.S., în ciuda faptului că inculpatul U.V. a contactat-o telefonic pe partea vătămată şi a ameninţat-o de mai multe ori cu acte de violenţă. Din declaraţia victimei P.A.I. rezultă că inculpatul U.V. o exploata, între altele şi pe partea vătămată V.O.V. Prezenţa victimei în apartamentele şi locaţiile în care se realiza activitatea de prostituţie forţată a fost confirmată şi de partea vătămată M.D. Aceeaşi împrejurare a fost confirmată şi de victima I.L.S., aceasta, la rândul său, arătând, în plus că inculpatul U.V. o ameninţa pe partea vătămată V.O.V. pe care a întâlnit-o în apartamentele din zona T. şi P.R. şi despre care a mai arătat că nu i se permitea să spună familiei unde se află şi ce i se întâmplă, iar în momentul în care a spus că va fugi, numitul P.S. a bătut-o. Din declaraţiile victimei G.S.G., date în cursul urmăririi penale rezultă date relevante ale activităţilor infracţionale imputabile inculpaţilor, aceasta arătând în esenţă că a intrat sub autoritatea inculpatului U.V. în 2008, când l-a cunoscut pe acesta prin intermediul victimei P.M. şi că a acceptat sa se prostitueze începând cu ianuarie 2009, inculpatul U.V. aducându-i clienţii, stabilindu-i tarifele, transferând-o ulterior într-o altă locaţie unde a prestat aceleaşi activităţi pânâ în martie 2009 şi apoi, în mai 2009 a revenit la inculpatul U.V., pentru ca în vara aceluiaşi an să plece la părinţii săi, de unde inculpatul U.V. a reuşit să o aducă înapoi, din iulie 2010 reluând activitatea de prostituţie.

În privinţa inculpaţilor N.M.C. şi C.D., victima a arătat că, la revenirea sa, în activitatea de exploatare, aceştia acordau ajutor inculpatului U.V.: astfel, ambii locuiau în imobilul închiriat de inculpatul U.V., inculpatul C.D. îl însoţea pe inculpatul U.V., asigura protecţia victimelor cărora le aducea de mâncare şi ţigări, dar şi supravegherea acestora, iar inculpatul N.M.C. era conducător auto, asigura transportul victimelor şi al inculpatului U.V. şi uneori prelua banii obţinuţi din prostituţie şi îi preda inculpatului U.V. căruia îi reveneau în totalitate. Şi această parte vătămată în faţa instanţei, a revenit, fără o explicaţie plauzibilă, asupra declaraţiilor sale anterioare, arătând, fără un temei dovedit, ca declaraţiile date în cursul urmăririi penale nu reflecta situaţia de fapt reală, fiind influenţată de organele de organele de anchetă, deşi a precizat că nu a formulat plângere împotriva acestora. În esenţă, victima a arătat în faţa instanţei că a practicat prostituţia pe cont propriu, fără a fi exploatată de inculpaţi. Nesinceritatea celei din urmă declaraţii a părţii vătămate care a prezentat o ipoteză ticluită în scopul exonerării de răspundere a inculpaţilor, rezultă din coroborarea unor aspecte esenţiale, astfel cum rezultă acestea fie din declaraţiile inculpaţilor, fie ale celorlalte victime, fie din declaraţiile martorilor. Prezenţa victimei în apartamentele şi locaţiile în care se realiza activitatea de prostituţie forţată a fost confirmată şi de partea vătămată M.D. Din declaraţiile părţii vătămate N.L. rezultă că şi numita G.S.G. practica prostituţia în favoarea inculpatului U.V., fiind de multe ori cazată în aceleaşi locaţii ca şi aceasta şi că era dusă în locurile unde doreau clienţii, uneori văzând-o în zona G. sau în zona N. Din declaraţiile părţii vătămate P.M. rezultă că şi numita G.S.G. practica prostituţia în favoarea inculpatului U.V., fiind cazată într-un apartament din zona Piaţa U. Din declaraţiile victimei I.L.S. rezultă că aceasta a fost racolată de către inculpatul U.V. în martie 2010 şi cazată într-un imobil din zona S., fiind obligată să practice prostituţia de către acelaşi inculpat care i-a adresat ameninţări cu acte de violenţă şi căruia îi reveneau toţi banii rezultaţi din prestarea activităţii de prostituţie. Aceeaşi victimă a mai arătat, în esenţă, că din luna iulie 2010 a continuat să fie exploatată de către inculpatul U.V., reuşind să fugă împreună cu incupatul N.M.C. în luna februarie 2011.

Potrivit acestei victime, inculpatul U.V. o supraveghea în permanenţă, ca de altfel şi pe celelalte victime, controla numărul clienţilor şi prelua toţi banii. Din declaraţia victimei P.A.I. rezultă că inculpatul U.V. o exploata, între altele, şi pe minora I.L.S. cunoscută şi sub apelativul de D. (de 16 ani), care fusese racolată de învinuitul P.S. Prezenţa victimei I.L.S. printre fetele traficate a fost confirmată şi de partea vătămată G.S.G. care a arătat că aceasta a însoţit-o atunci când trebuia să meargă la un client. Mai mult, din declaraţiile victimei V.O.V., exploatată în aceleaşi condiţii, rezultă că în luna mai 2010 inculpatul U.V. şi numitul P.S. au mutat-o pe numita I.L.S. într-un apartament plasat într-un bloc din apropierea şcolii din cartierul T.

Prezenţa victimei în apartamentele şi locaţiile în care se realiza activitatea de prostituţie forţată a fost confirmată şi de partea vătămată M.D. Din declaraţiile părţii vătămate P.M.A. rezultă că şi numita I.L.S. practica prostituţia. Aceeaşi împrejurare a fost confirmată şi de declaraţiile părţii vătămate P.M. care a arătat că şi numita I.L.S. practica prostituţia în favoarea inculpatului U.V., fiind cazată într-un apartament din zona Piaţa U. Şi victima B.A.M. a confirmat situaţia de fapt reţinută în privinţa sa în cele ce preced, arătând, în esenţă, în cadrul declaraţiilor sale din cursul urmăririi penale că a fost racolată de inculpatul U.V. în luna iunie 2010, fiind obligată de către acesta să se prostitueze, fiind bătută şi vopsită blondă la solicitarea inculpatului U.V., fiind exploatată în condiţii similare sclaviei în perioada iunie-noiembrie 2010, în acest timp fiind somată de către inculpatul C.D. să plece în Austria, însă victima a ajuns să continue practicarea prostituţiei. Prezenţa victimei B.A.M. printre fetele traficate a fost confirmată şi de partea vătămată G.S.G. care a arătat că aceasta practica prostituţia în imobilul din str. P.R. De asemenea, din declaraţiile părţii vătămate P.M.A. rezultă că şi numita B.A.M. practica prostituţia. Potrivit declaraţiilor victimei P.M.A., date în cursul urmării penale, aceasta a ajuns să practice prostituţia în contextul relaţiilor deteriorate cu părinţii, fiind racolată de către inculpatul U.V. care i-a propus să practice prostituţia, instruind-o cu privire la tarife şi înmânându-i o cartelă telefonică pentru a răspunde la apelurile clienţilor, comunicându-i că tarifele ce urma să le practice erau de 80 RON pentru un raport sexual şi de 150 RON pentru o oră de raporturi sexuale, interzicându-i să meargă pentru prostituţie cu clienţii în alte locuri şi atrăgându-i atenţia să nu divulge nici unuia dintre clienţi că este minoră. Victima a precizat că a locuit în imobilul din zona C. câteva zile, ulterior inculpatul U.V. a mutat-o pe ea şi pe B.M. în unul dintre apartamentele închiriate în zona Piaţa U., în aceste împrejurări victima I-a cunoscut pe inculpatul C.D. acesta vizitând în mod frecvent apartamentul în care aştepta clienţii, stând la intrarea în bloc şi supraveghind clienţii care veneau la părţile vătămate. Potrivit victimei, a urmat o altă mutare în imobilul închiriat în str. P.R., locaţie în care partea vătămată a cunoscut-o pe numita M.M. care i-a fost prezentată ca fiind „mother” şi era cea care se ocupa de menajul întregului grup de victime şi inculpaţi. Conform declaraţiilor aceleiaşi victime, în luna octombrie 2010 inculpatul U.V. a mutat-o împreună cu victima B.A.M. într-un alt apartament închiriat de la martorul M.M., apartament situat în laşi, str. C.N., loc în care, ocazional, inculpatul U.V. Ie-a adus în acelaşi apartament să întreţină raporturi sexuale şi pe părţile vătămate I.L.S., B.A.M., P.M.C. şi M.D.. La momentul percheziţiei domiciliare din data de 03 februarie 2011 victima a fost găsită în apartamentul din str. C.N., împreună cu numita A.A.G. Şi această parte vătămată în faţa instanţei, a revenit, fără o explicaţie plauzibilă, asupra declaraţiilor sale anterioare, arătând, fără un temei dovedit, că declaraţiile date în cursul urmăririi penale nu reflectă situaţia de fapt reală, nimic din ceea ce a declarat nefiind adevărat, fiind ameninţată de organele de anchetă, deşi a precizat că nu a formulat plângere împotriva acestora. În esenţă, victima a arătat în faţa instanţei că a practicat prostituţia pe cont propriu, fără a fi exploatată de inculpaţi, mai mult că inculpatul U.V. a asigurat-o că o va ajuta să câştige bani, punându-i la dispoziţie apartamentele sale (de altfel, închiriate de acesta în scopul folosirii pentru activităţile de prostituţie), spunându-i chiar să nu-i dea nici un ban în contul acestor favoruri. Nesinceritatea celei din urmă declaraţii a părţii vătămate care a prezentat o ipoteză ticluită în scopul exonerării de răspundere a inculpaţilor, rezultă din coroborarea unor aspecte esenţiale, astfel cum rezultă acestea fie din declaraţiile inculpaţilor, fie ale celorlalte victime, fie din declaraţiile martorilor. Din declaraţiile părţii vătămate P.M. rezultă că şi numita P.M.A. practica prostituţia în favoarea inculpatului U.V., fiind cazată într-un apartament din zona Piaţa U. Mai mult, însuşi martorul G.B.C. a confirmat că a intenţionat să întreţină un raport sexual cu victima P.M.A., pe care a văzut-o într-un apartament şi pe care a recunoscut-o şi personal în instanţă. Potrivit declaraţiilor victimei P.M.C., date în cursul urmăririi penale, în cursul anului 2009 I-a cunoscut pe inculpatul U.V. care i-a propus să practice prostituţia, ceea ce victima a şi făcut, întreţinând raporturi sexuale cu clienţii aduşi de inculpatul U.V. care i-a aplicat mai multe lovituri în activitatea de exploatare. Aceeaşi victimă a relatat că a fost dusă în imobilul din str. P.R. unde i-a cunoscut şi pe inculpaţii C.D. şi N.M.C., cel dintâi aducând fetelor de mâncare, iar cel de-al doilea transportându-le cu taxiul la solicitarea şi indicaţiile inculpatului U.V., în cadrul activităţilor de exploatare sexuală. Şi această parte vătămată în faţa instanţei, a revenit, fără o explicaţie plauzibilă, asupra declaraţiilor sale anterioare, arătând, fără un temei dovedit, că a practicat prostituţia pe cont propriu, fără a fi exploatată de inculpaţi, recunoscând însă că inculpatul U.V. se ocupa cu exploatarea fetelor care se prostituau şi, o împrejurare deosebit de relevantă pentru conturarea contextului în care victima a făcut aceste declaraţii, că după audierea sa din cursul urmăririi penale a primit o ameninţare de la inculpatul U.V., prin intermediul unui cunoscut de-al său din cartierul N., care i-a transmis victimei că va trebui să se mute din laşi dacă a dat declaraţie împotriva lui, victima simţindu-se ameninţată şi încercând o stare de frică.

Din declaraţia victimei P.A.I. rezultă că în cursul lunii iunie 2006 inculpatul U.V. o exploata, între altele şi pe numita P.M.C. Din declaraţiile victimei G.S.G. rezultă că P.M. a fost cea care i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul U.V. şi că aceasta a dat anunţuri la ziar. Din declaraţiile părţii vătămate P.M.A. rezultă că şi numita P.M. practica prostituţia, aspect confirmat şi de partea vătămată N.L., care a arătat că a mai cunoscut şi o fată care se numea M. (fără însă a putea preciza dacă se numea şi P.) care practica prostituţia în favoarea inculpatului U.V. şi mergea acolo unde mergeau clienţii. Inculpatul U.V. a dat o primă declaraţie în faţa instanţei la termenul de judecată din data de 01 septembrie 2011, retractând declaraţiile anterioare din cursul urmăririi penale, relevând împrejurări neverosimile şi nesusţinute de nici un mijloc de probă administrat în cursul procesului penal. Poziţia sa procesuală a fost şi oscilantă, în conţinutul aceleiaşi declaraţii, după ce iniţial a precizat că dintre toate părţile vătămate cunoaşte doar pe I.L.S., ulterior, la numai câteva fraze, a revenit şi a arătat că o cunoaşte şi pe victima M.D., şi pe victima N.L. şi pe victimele G.S.G. şi P.M., negând orice legătură cu acestea pe temei infracţional. Conduita obstrucţionistă din perspectiva aflării adevărului a continuat şi la ultimul termen de judecată din data de 08 mai 2012 când inculpatul U.V. a prezentat o nouă versiune, de asemenea neverosimilă şi nesusţinută probator de nicio dovadă, acesta încercând să acrediteze ideea că vina faptelor infracţionale nu îi aparţine şi că a ajuns în această situaţie fără a cunoaşte cu ce se ocupă fetele cărora le asigura apartamente închiriate. Prezenţa inculpatului U.V., alături de victima M.D. în imobilul din str. P.R. a fost semnalată în repetate rânduri de către martora G.C.E. în perioada august-septembrie 2010, martora observând că persoanele cazate în acea locuinţă erau îmbrăcate „mai deocheat”, „mai ţipător”. Din declaraţiile martorilor D.D. şi D.O.D. rezultă că inculpatul U.V. a închiriat prin firma acestora mai multe apartament, uneori acestea fiind închiriate şi de inculpatul C.D., martorii aflând ulterior de la vecini că din aceste locaţii intră şi ies bărbaţi. Martorul B.I., propus de inculpat în apărare nu a furnizat elemente relevante pe fondul cauzei, ci aspecte tangenţiale pertinente cu privire la inculpat, declaraţia acestuia conţinând referiri generice cu privire la anumite aspecte ale vieţii inculpatului, precum şi aprecieri personale ale martorului, extrinseci fondului învinuirilor. Inculpaţii N.M.C. şi C.D. au avut în general o atitudine corectă în raport cu relevarea împrejurărilor esenţiale ale cauzei, chiar dacă în mod generic nu şi-au recunoscut vinovăţia faptelor. Din convorbirile telefonice realizate de inculpatul U.V. şi interceptate în baza autorizaţiei emisă de Tribunalul laşi, cât şi analiza datelor existente în memoriile cartelelor descoperite la percheziţia domiciliară la imobilul din laşi, bd. S.M., în portofelul inculpatului U.V., rezultă legăturile existente între acesta şi ceilalţi inculpaţi, precum şi persoanele pe care le exploatau. Astfel, în agenda cartelei telefonice au fost identificate numerele de apelare ale numitei M.M., a inculpatului C.D., unul din posturile telefonice folosite de M.E.D., a numitului J.C. În agenda cartelei telefonice au fost găsite două numere de telefon, respectiv al postului telefonic salvat cu menţiunea „Tata” (pseudonim folosit pentru U.V.), precum şi numărul de telefon salvat sub numele de S. Conţinutul mesajelor existente în memoria cartelei dovedeşte că acest post telefonic a fost folosit pentru contactarea de către clienţi. Numărul de telefon al inculpatului U.V. a fost identificat şi în agenda telefonică a numitului J.C. respectiv din telefonul marca S.E. ridicat de la acesta în Penitenciarul laşi. În imobil au fost identificate mai multe aparate telefonice şi cartele telefonice folosite de persoanele exploatate de inculpatul U.V. şi învinuiţi pentru contactarea de către clienţi, posturi telefonice utilizate de victimele inculpatului U.V. pentru a fi contactate de către clienţi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale. În imobil a fost identificat şi un exemplar al ziarului E.I. având la rubrica matrimoniale încercuit un anunţ cu conţinut explicit sexual şi menţionat ca număr de contact postul telefonic. Cartele telefonice menţionate conţin datele de contacte telefonice ale inculpatului U.V., învinuiţilor C.D., M.M., J.C., ale unora dintre persoanele exploatate sau ale unora dintre martorii. Mesajele primite de postul telefonic la data de 25 ianuarie 2011 ora 19:06:05, la 27 ianuarie 2011, ora 14:11, probează că acest post telefonic a fost folosit pentru a racola clienţi prin intermediul anuţurilor de la rubrica matrimoniale, postul telefonic al redacţiei cotidianului E.I. În agenda cartele telefonice se regăsesc posturile telefonice ale învinuitului C.D., a numitei M.D., precum şi mesaje tip SMS ce dovedesc utilizarea acestui post telefonic pentru contactele cu clienţii serviciilor sexuale oferite. Convorbirile telefonice purtate de inculpatul U.V. în perioada 03 iulie 2010-06 iulie 2010 probează faptul că inculpatul urma să efectueze plata camerelor închiriate la motelul K., locaţie în care erau cazate unele dintre persoanele exploatate de către inculpat. Convorbirea din 03 iulie 2010, ora 02:26:34, purtată de inculpatul U.V. cu o persoană de sex feminin evidenţiază faptul că întreruperea activităţii de prostituţie avea loc numai cu acordul inculpatului. În 12 iulie 2010, ora 22:08:46, inculpatul U.V. a purtat o discuţie cu o persoană cu privire la sumele de bani obţinute în ziua respectivă, aceasta comunicându-i cifrat că a realizat 300 RON. În noaptea de 14 iulie 2010 inculpatul U.V. a apelat-o pe M.E.D. şi i-a solictat să vorbească cu partea vătămată poreclită „E. 5”. În noaptea de 14 iulie 2010 inculpatul U.V. a purtat mai multe discuţii cu un taximetrist pe nume P. pentru a „furniza” mai multe fete în vederea întreţinerii de relaţii sexuale cu nişte cunoscuţi ai taximetristului. În acest sens, inculpatul U.V. a contactat una dintre persoanele pe care le exploata comunicându-i locul în care urma să aibă loc întâlnirea cu clienţii în prezenţa inculpatului U.V. Discuţiile purtate în data de 19 iulie 2010 cu M.M., precum şi cu M.E.D. probează preocuparea inculpatului U.V. de a găsi noi imobile în care să locuiască împreună cu membrii grupului infracţional şi cu persoanele pe care le exploata. În acest sens, aceste discuţii sunt purtate de inculpatul U.V. cu învinuita M.M. pentru a se întâlni şi a vedea împreună o noua locaţie, faptul că U.V. era cel are se ocupa cu găsirea acestor imobile, cu plata lor, precum şi cu mutatul persoanelor ce practicau prostituţia în folosul său şi a membrior grupului. În ziua de 26 iulie 2010, ora 14.44:35, inculpatul U.V. a primit o solicitare telefonică pentru una dintre persoanele pe care Ie exploata. Inculpatul U.V. şi interlocutorul său au folosit un limbaj codificat. Din conţinutul convorbirii rezultă că U.V. dădea dovadă de prudenţă, evitând să se afişeze împreună cu persoanele ce practicau prostituţia în folosul său însă negocia personal în unele cazuri tarifele sexuale pentru clienţii pe care îi cunoştea şi care îl apelau.La data de 02 august 2010 inculpatul U.V. este conatactat de una dintre victimele sale, care îi comunică că fetele doresc să fumeze o ţigară. În cuprinsul acestei convorbiri inculpatul U.V. îi atrage atenţia interlocutoarei cu privire la faptul că a deconspirat prezenţa şi altor persoane de sex feminin. În data de 03 august 2010 inculpatul U.V. este solicitat să trimită unui client o fată pentru a întreţine relaţii sexuale, discuţia purtându-se în mod ascuns despre „pompă”, termen uzitat pentru a face referire la fete. Inculpatul U.V. este contactat şi în 18 august 2010, ora 00:08:17 şi 04:04:43, în mod direct de către un client pe care îl îndrumă pentru a întreţine relaţii sexuale, într-un limbaj codificat, să se deplaseze la una dintre locaţiile folosite în acest sens, diferită de cele din Piaţa U. referirile la acestea fiind cele „de la porumbei”. Din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate de U.V. în data de 25 august 2010 şi 26 august 2010 cu reprezentanţii Întreprinderii Individuale F.E. rezultă că inculpatul U.V. se ocupa în mod direct cu închirierea apartamentelor de la aceştia şi că obişnuia să schimbe în mod frecvent aceste imobile. Convorbirile lui M.M. realizate în perioada 23 decembrie 2010-03 februarie 2011 evidenţiază faptul că grupul coordonat de inculpatul U.V. se destrămase. Învinuita M.M. împreună cu M.E.D. se mutaseră în localitatea Tomeşti, iar învinuitul C.D. locuia într-un apartament din P-ţa U. împreună cu M.D. Cei doi învinuiţi poartă mai multe discuţii cu privire la modul în care se desfăşurau activităţile de prostituţie ale numitelor M.D. şi M.E.D. În acest sens discuţia din data de 02 ianuarie 2011, din data de 08 ianuarie 2011, 21 ianuarie 2011. Totodată, din discuţia purtată în 02 ianuarie 2011, ora 11:16:40, rezultă că U.V. se ocupase în mod direct de închirierea locuinţelor pentru practicarea prostituţiei, că plătise cheltuielile de întreţinere ale învinuitei M.M. din banii obţinuţi din exploatarea sexuală a fetelor ce se aflau sub autoritatea acestuia, precum şi faptul că la data de 02 ianuarie 2011 inculpatul U.V. o exploata în continuare pe I.L.S. Verificările efectuate cu privire la anunţurile din cotidianul E.I. la rubrica Matrimoniale - Caseta „El pentru Ea” prin intermediul cărora erau racolaţi clienţii pentru persoanele exploatate de membrii grupului au condus la identificarea posturilor telefonice folosite în acest sens. Două dintre posturile telefonice au fost regăsite în lista de contacte a cartelei telefonice găsită asupra inculpatului U.V. În urma verificării listingului posturilor telefonice au fost identificaţi mai mulţi titulari de posturi telefonice care au apelat la serviciile sexuale oferite de părţile vătămate. Posturile telefonice menţionate au fost identificate la rubrica Matrimoniale - Caseta „Ea pentru El” din cotidianul evenimentul din data de 24 noiembrie 2010. În acest sens au fost audiaţi martorii R.I. (acesta întreţinând raporturi sexuale în apartamentul situat în Piaţa U.), A.G. (întreţinând raporturi sexuale în luna noiembrie 2010 cu M.D.), B.M.D. (a intenţionat să întreţină raporturi sexuale cu numita V.A. care era însărcinată în luna a IV), C.G. (a apelat de mai multe ori la posturile telefonice menţionate în anunţurile din ziar întreţinând ulterior relaţii sexuale cu utilizatoarele acelor posturi telefonice), S.V.G. (care în cursul anului 2010 a întreţinut raporturi sexuale după ce a apelat posturile telefonice menţionate în apartamente din bd. S.M., respectiv apartamentul situat în Piaţa U., recunoscând-o pe numita M.D. Martorul precizează că în aceste apartamente se aflau de regulă câte două persoane de sex femin), G.B.C. (a întreţinut raporturi sexuale în apartamentele din P-ţa U., str. C.N., bd. S.M., recunoscând-o pe A.N. şi P.M.A.), T.A.M.V. (a apelat de mai multe ori posturile telefonice folosite de părţile vătămate pentru a fi contactate de clienţi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale şi a negociat preţurile pentru serviciile sexuale ale acestora), I.I. (a întreţinut relaţii sexuale în imobilele din P-ţa U., bd. S.M., recunoscând-o pe numita M.D.), D.M. (a apelat de mai multe ori posturile telefonice indicate întreţinând raporturi sexuale în apartamentele situate în P-ţa U. şi bd. S.M.), B.M.C. (a întreţinut raporturi sexuale cu mai multe victime după ce a apelat la posturile telefonice identificate în agenda telefonică a inculpatului U.V. identificând-o pe numita M.D.), A.C.M. (a întreţinut raporturi sexuale în imobilele din P-ţa U., bd.S.M., recunoscând-o pe M.D., P.M.A., V.O.V., P.D. şi M.D.A.), C.I. a apelat de mai multe ori posturile telefonice din folosite pentru contactarea de către clienţi de către părţile vătămate). Astfel cum s-a menţionat în cele ce preced, martorul B.I. a apelat în data de 03 februarie 2011 la postul telefonic folosit de M.D. pentru a întreţine raporturi sexuale. A fost îndrumat să se deplaseze la imobilul din P-ţa U., unde Ie-a întâlnit pe I.L.S. şi M.D. A negociat tarifele şi a ales-o pe M.D. fiind găsit în imobil de organele de poliţie cu ocazia percheziţiei.

Martorii D.O.D., D.D. confirmă faptul că în perioada septembrie 2010-februarie 2011 inculpatul U.V. a închiriat în regim hotelier mai multe apartamente de la Întreprinderea Familială F.E. plătind chirii între 150 şi 200 RON pe zi în funcţie de tipul apartamentului închiriat. În aceste împrejurări martorii au văzut o parte din părţile vătămate exploatate de U.V. locuind în imobilele închiriate de U.V. Martora G.C.E. a precizat că unul dintre corpurile de clădire din imobilul deţinut în str. P.R. a fost închiriat numitei M.M. pentru suma de 350 euro pe lună însă aceasta nu a plătit chiria pentru perioada în care a locuit acolo. Martora Ie-a văzut la locuinţă pe M.M., U.V., M.E.D. şi M.D. Totodată, martora a precizat că M.M. s-a prezentat ca fiind C.M. şi s-a eschivat permanent să prezinte un act de identitate şi să încheie contractul de închiriere. Prin investigatorii acoperiţi Ronaldo, Romario şi Mario (ordonanţa din 30 noiembrie 2010 s-a stabilit că părţile vătămate foloseau pentru întreţinerea raporturilor sexuale şi imobilul din laşi, str. C.N.). În acest sens investigatorii acoperiţi au apelat la postul telefonic stabilit ca fiind folosit de membrii grupului infracţional şi care figura la rubrica Matrimoniale din cotidianul E.I. din data de 29 noiembrie 2010 (procesul verbal din data de 29 noiembrie 2010 al ofiţerilor de poliţie judiciară). Prin investigatorul acoperit Şacalul (ordonanţa din 17 ianuarie 2011) au fost stabilite unele dintre locaţiile închiriate de inculpatul U.V. respectiv folosirea în vederea exploatării sexuale a părţilor vătămate a apartamentului situat în laşi, bd. S.M. Acest fapt s-a realizat prin contactarea telefonică a postului menţionat în cuprinsul anunţului de oferire a serviciilor sexuale din rubrica matrimoniale.în cuprinsul cotidianului E.I. din data de 14 iunie 2010 la rubrica matrimoniale (cartela telefonică a fost descoperită la percheziţia din data de 03 februarie 2011 la imobilul astfel identificat, precum şi în agenda telefonică a cartelei găsită asupra inculpatului U.V.) a fost identificat un anunţ de oferire a serviciilor sexuale cu acelaşi conţinut cu cel folosit de partea vătămată V.O.V. În interceptările convorbirilor telefonice realizate de U.V. din data de 12 iulie 2010, orele 22:08:46, 22.29:03, rezultă că inculpatul U.V. supraveghea activitatea de prostituţie a unei victime. Percheziţia efectuată la imobilul din laşi, str. Piaţa U., a condus la identificarea părţilor vătămate M.D. şi I.L.S., a martorului B.I., a unei cartele, a unui telefon folosit de partea vătămată M.D. Acest post telefonic se regăseşte şi agenda cartelei telefonice găsită în imobilul din bd. S.M. Percheziţia domiciliară efectuată la bd. S.M. Apartamentul are vedere spre bd. S.M., la parterul blocului fiind o farmacie. Aici a fost identificat inculpatul U.V. şi minora A.V. La momentul efectuării percheziţiei minora A.V. a menţionat că nu poate deschide uşa deoarece este încuiată în apartament şi nu deţine cheia fapt ce a necesitat intrarea prin înlăturarea încuietorilor deşi în apartament era prezent şi inculpatul U.V. Asupra acestuia din urmă au fost găsite mai multe cartele telefonice. Totodată, în imobil au fost descoperit mai multe telefoane. Au fost găsite două pagini cu anunţuri la rubrica „El pentru Ea” din ziarul E.I. din data de 26 ianuarie 2011. Totodată, a fost descoperite paşaportul turistic al învinuitului N.M.C., contract de împrumut pe numele acestuia, prezervative folosite şi ambalaje de prezervative, un aparat fotografic digital. Percheziţia din str. C.N., a condus la identificarea părţii vătămate P.M.A. şi martora minoră A.A.G. În apartament au fost identificate un telefon marca S.E., un aparat telefonic marca M. cu cartelă, în agenda acestei cartele telefonice au fost găsite numerele de telefon ale martorului D.O.D. şi M.M. În aparatul telefonic marca S. a fost găsit mesajul tip SMS expediat la rubrica Matrimoniale a cotidianului E.I. din conţinutul căruia rezultă oferirea de servicii sexuale. Supravegherea imobilului din str. P.R. a probat prezenţa în luna septembrie 2010 a membrilor grupării infracţionale la acest imobil, precum şi a unora dintre părţile vătămate. Astfel, a fost relevată prezenţa învinuiţilor M.M., N.M.C., a învinuitului P.S. şi C.D., a inculpatului U.V. alături de părţile vătămate V.A., I.L.S., a martorei M.E.D., a părţii vătămate M.D., G.S.G., P.M.. (procesul-verbal al ofiţerilor de poliţie judiciară din 31 ianuarie 2011). În urma percheziţiei efectuate la imobilul din bd. S.M. a fost găsit un aparat foto aparţinând părţii vătămate I.L.S. Aceasta a pus la dispoziţia organelor judiciare fotografiile în format digital existente pe cardul aparatului în urma examinării acestora rezultând că acestea îi reprezintă pe numiţii N.M.C., I.L.S., M.E.D. unele dintre imagini fiind realizate în apartamentul percheziţionat. Deşi inculpatul U.V. nu a realizat venituri legale, acesta şi-a permis plata unor chirii consistente, în medie 80-200 RON pe zi pentru fiecare apartament închiriat, plata sumei de circa 70 RON pe zi pentru autoturismul taxi folosit de învinuitul N.M.C., către firma de taxiuri, ceea ce dovedeşte că activitatea infracţională era profitabilă, generatoare de venituri considerabile. În ciuda acestui fapt, foloasele din exploatarea victimelor erau însuşite de către membrii grupului, beneficiile părţilor vătămate rezumându-se la existenţa unui loc unde puteau dormi şi asigurarea unui nivel minim de trai.

Verificările cu privire la veniturile realizate de inculpatul U.V., numita M.M., N.M.C., C.D. au probat faptul că aceştia nu au realizat venituri legale, evidenţiate la consiliile locale. În ceea ce priveşte activitatea infracţională a celor din urmă inculpaţi, părţile vătămate au arătat că rolul inculpatului N.M.C. era de a le transporta atât pe ele, cât şi pe inculpatul U.V. cu un autoturism, că acesta era la dispoziţie inculpatului U.V. şi în subordinea acestuia permanent. Cu privire la activitatea inculpatului C.D. părţile vătămate au arătat că acesta avea rolul de a le supraveghea în apartamentele în care victimele îşi primeau clienţii atât pentru a exista o evidenţă a numărului acestora, cât şi pentru a verifica clienţii şi pentru a asigura protecţia victimelor în cazul clienţilor violenţi sau în faţa altor traficanţi de persoane. În ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptelor, prima instanţă a reţinut, în acord cu reprezentantului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial laşi, că, pentru acurateţe, corecta încadrare a faptei de trafic de minori trebuie sa menţioneze, pe lângă disp. art. 13 alin. (1), (2) şi (3), şi teza a ll-a a alin. (3), rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de trafic de minori pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a din Legea nr. 678/2001, rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În drept, prima instanţă a reţinut că:

Faptele inculpatului U.V., care, în perioada decembrie 2006-februarie 2011, a determinat prin ameninţare, violenţă şi constrângere psihică, prin fraudă şi înşelăciune a părţilor vătămate N.L., C.N., R.M.D., S.A.M., P.A., V.O.V., G.S., M.D., I.L.S., B.A.M., P.M.A., P.M., fapte săvârşite împreună cu J.C., P.S., M.M., C.D., N.M.C. realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi respectiv al infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Fapta inculpatului U.V. de a organiza şi coordona grupul constituit din inculpaţii C.D. şi N.M.C. şi de numiţii P.S. şi M.M. în perioada iunie 2010-noiembrie 2010 în scopul săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane constând în exploatarea sexuală a numitelor G.S., M.D., I.L.S., B.A.M., P.M.A., P.M. realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice forma a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit legii, un grup infracţional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate. Faptele inculpaţilor C.D. şi N.M.C. de a urma demersul inculpatului U.V. şi de a se asocia cu acesta şi a constitui un grup având ca obiect exploatarea sexuală a părţilor vătămate G.S., M.D., I.L.S., B.A.M., P.M.A., P.M. realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de iniţiere sau constituire ori aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este, potrivit legii, un grup infracţional organizat, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.

Faptele inculpaţilor C.D. şi N.M.C. de a-l ajuta în cadrul grupului infracţional pe inculpatul U.V. să exploateze părţile vătămate G.S., M.D., I.L.S., B.A.M., P.M.A., P.M. prin acţiuni de găzduire, de supraveghere a acestora, de transport, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi respectiv al infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Infracţiunile sus-menţionate au fost comise de către inculpaţi înainte de a fi condamnaţi pentru vreuna dintre ele, astfel că se vor aplica regulile de la concursul de infracţiuni, prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen. Deşi faţă de unele dintre victime s-ar putea susţine ca a existat consimţământul la practicarea prostituţiei, totuşi, din probele cauzei rezultă neîndoielnic faptul că intenţia inculpaţilor, faţă de victime, a fost că, prin mijloacele care au presupus înfrângerea libertăţii de voinţă, mişcare şi conştiinţă a acestora, să vicieze poziţia subiectului pasiv. Inculpatul U.V. a recrutat victimele, profitând de situaţiile financiare precare, de faptul că provin din familii dezorganizate, inapte să le ofere afecţiunea şi educaţia necesară vârstei. Multe dintre victime au văzut în „şansa” acordată de inculpatul U.V. un mijloc sigur de eliberare din situaţii pentru depăşirea cărora nu dispuneau de posibilităţi adecvate. Acestea au fost seduse de promisiunile false ale inculpatului U.V., iar apoi, cu ajutorul celorlalţi inculpaţi, au fost obligate să practice prostituţia, la un moment dat unora dintre victime aplicându-li-se chiar corecţii corporale. Victimele au fost total încrezătoare în varianta oferită de inculpatul U.V., iar, odată ajunse în situaţia de exploatare, au fost obligate să depăşească şocul psihologic creat, prin respectarea ordinelor inculpatului U.V., fiind puse în faţa faptului împlinit. Aşadar, elementul material al laturii obiective al infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori a fost realizat odată cu înfrângerea libertăţii victimelor de alegere a elementelor esenţiale, strict legate de dezvoltarea şi manifestarea personalităţii umane, la care au fost supuse victimele. Valorile sociale încălcate prin activităţile desfăşurate de inculpaţi au fost cele referitoare la libertatea de voinţă şi acţiune, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 678/2001.

La individualizarea judiciară a pedepselor prima instanţă a avut în vedere că gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpaţi este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise şi, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv încălcarea esenţei drepturilor fundamentale ale victimelor, a libertăţii sexuale, a integrităţii corporale şi a libertăţii de mişcare a unor victime, a bazelor morale care trebuie să lumineze viaţa unor persoane, atingerea adusă dezvoltării fizice şi psihice a victimelor minore sau majore. Prin raportare mai ales la vârsta părţilor vătămate, această experienţă şi-a pus amprenta asupra dezvoltării psihice a acestora, asupra echilibrului socio-afectiv al acestora. Impactul evenimentelor asupra sistemului de valori ale victimelor, asupra sentimentului de securitate ce ar trebui să însoţească orice persoană la această vârstă, a fost unul extrem de puternic; astfel, la acel moment, într-un mod mai mult decât brutal, victimele au aflat rezonanta unor acte cu conotaţie sexuală, trăind semnificaţia reala a raporturilor sexuale săvârşite de clienţi, suferinţele fizice şi psihice pricinuite victimelor, urmare a raporturilor sexuale la care au fost supuse şi exploatării sexuale căreia îi erau prizoniere. Toate aceste împrejurări au determinat o scădere dramatică a stimei de sine, victimele încercând sentimentul ruşinii, chiar în ciuda promiscuităţii morale şi materiale care conturează contextul vieţii lor cotidiene. Datele privind conduita procesuală a inculpaţilor N.M.C. şi C.D., astfel cum rezultă din declaraţiile ataşate la dosar sunt de natură să antameze reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., chiar în contextul caracterului abominabil al faptelor acestora. În plus, în privinţa aceloraşi inculpaţi, instanţa va reţine ca circumstanţă atenuantă, în condiţiile art. 76 alin. (2) C. pen. şi împrejurarea unei contribuţii sau participări infracţionale de mai mică amploare, a unui rol preponderent secundar în raport de poziţia inculpatului U.V., de fapt „capul” activităţilor de trafic de persoane/minori.

Nu aceeaşi este situaţia inculpatului U.V. care a probat o contribuţie activă, acesta fiind principalul autor al faptelor, şi în privinţa căruia probatoriul nu a antamat nici măcar un indiciu al atenuării răspunderii penale.

Valorificând toate elementele decurgând din limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, dispoziţiile părţii generale a C. pen. şi regimul de sancţionare a infracţiunilor săvârşite, gradul de pericol social concret ridicat pe care-l reprezintă infracţiunile comise, vârsta părţilor vătămate la momentul activităţii infracţionale, urmările produse asupra fizicului, dar, mai ales, asupra psihicului acestora, ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor, instanţa a stabilit inculpaţilor câte o pedeapsă principală cu închisoarea la nivelul care să îndreptăţească aprecierea că aceasta este o măsură de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 C. pen.

În privinţa inculpaţilor N.M.C. şi C.D., prima instanţă a reţinut că, raportându-se la persoana acestora şi la conţinutul faptelor comise, la particularităţile dezvoltării psiho-sociale a acestora şi la ansamblul împrejurărilor cauzei, plasarea acestora în mediul carceral poate avea efecte negative şi exterioare perspectivei de reintegrare socială, astfel că scopul educativ, represiv şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, astfel că instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 86¹ alin. (1), (2) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale aplicate fiecărui inculpat, pe durata unui termen de încercare, stabilit în condiţiile art. 86² C. pen., în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 86³ alin. (1) C. pen., fiecare inculpat are obligaţia de a se supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi; să anunţe Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi cu privire la orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă, orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi cu privire la întoarcere; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul laşi informaţii de natură a permite să îi fie controlate mijloacele de existenţă.

În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, instanţa reţine că partea vătămată minoră S.A.M., în privinţa căreia, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, s-a constatat de către instanţă că acţiunea civilă, în prezenta cauză, se exercita din oficiu, conform art. 17 C. proc. pen., având in vedere ca vizează o persoană cu capacitate restrânsă de exerciţiu, dar şi celelalte victime majore ale traficului de persoane, au trăit semnificative suferinţe ca urmare a faptei inculpatului U.V., umilinţa nejustificată produsă prin abuzurile şi exploatarea sexuală la care a fost supuse creându-le o traumă psihică cu efecte incalculabile, prejudiciul nepatrimonial pretinzând repartie fiind unul evident.

Prejudiciul moral este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial şi, deşi s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparaţii, neputându-se stabili nici un fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani, totuşi prezenţa acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. 998, 999 C. civ., şi-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară. Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală şi nu se stabilesc în raport cu posibilităţile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esenţială este stabilirea concordanţei dintre întinderea prejudiciului moral şi cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nici o diferenţă în plus şi nici o diferenţă în minus. În cazul lezării relaţiilor sociale referitoare la drepturile fundamentale ale persoanei, la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfăşurarea vieţii sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale, la convieţuirea socială, în cazul lezării bazelor morale care trebuie să lumineze viaţa unui copil, a integrităţii fizice şi psihice a unui minor, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultăţile în adaptare, carenţele de la nivelul gândirii, astfel cum rezultă din probele cauzei.

Astfel s-a reţinut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. în acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de partea civilă în plan psihic, importanţa valorilor lezate şi măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţii civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs. În cauză, instanţa a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente şi indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acţiunile exercitate de către inculpaţi, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral efectiv produs părţilor civile. Sunt evidente consecinţele negative suferite de părţile civile în plan psihic, traumele psihice (puse în evidenţă nu numai de constrângerea morală şi de impactul acţiunilor agresive, dar şi vârsta victimelor) şi fizice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea acestora la viaţa socială şi la care instanţa a făcut referire în cuprinsul prezentei hotărâri. Faţă de cele arătate prima instanţă a apreciat că este justificată acordarea de daune morale şi, statuând în echitate, în baza art. 14, art. 15 rap. la art. 346 alin. (1) teza I C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ. va obligă inculpatul U.V. la plata: către partea civilă N.L. a sumei de 4.000 RON, către partea civilă C.N. a sumei de 5.000 RON şi către partea civilă V.O.V. a sumei de 7.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral. Având în vedere, pe de o parte, că daunele morale trebuie sa fie numai o justă reparaţie a prejudiciului de ordin psihic suferit de victimă şi nu o amendă excesivă pentru autorul faptei cauzatoare de prejudicii instanţa a respins, ca nefondate, restul pretenţiilor civile, formulate în cadrul procesului penal de către părţile civile N.L., C.N. şi V.O.V.

În baza art. 14, art. 15 rap. la art. 346 alin. (1) teza I C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ. a obligat pe inculpatul U.V. la plata către partea civilă B.A.M. a sumei de 8.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral.în baza art. 14, art. 17 rap. la art. 346 alin. (1) teza I, art. 348 C. proc. pen. şi art. 998-999 C. civ. a obligat pe U.V. la plata către partea civilă S.A.M. a sumei de 8.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul de ordin moral. Totodată, instanţa a luat act că părţile vătămate R.M.D., M.D., P.A.I., G.S.G., I.L.S., P.M.A. şi P.M.C. au declarat expres că nu se constituie părţi civile în cadrul procesului penal. Veniturile băneşti obţinute din practicarea prostituţiei sunt determinabile, pornind de la declaraţiile părţilor vătămate şi ale clienţilor acestora.

Astfel, din declaraţiile acestora a rezultat atât media clienţilor pe zi, cât şi costul prestaţiei minime şi a câştigului mediu zilnic, multiplicat cu numărul de zile care rezultă din probatoriul administrat, determinându-se astfel valoarea câştigurilor ilicite, sume de bani obţinute în totalitate de inculpatul U.V. din traficul de persoane, sume supuse confiscării, măsura care va opera de la persoana care a beneficiat de pe urma exploatării sexuale a victimelor (inculpatul U.V.) chiar dacă banii ajungeau la această persoană indirect, prin intermediul unuia dintre ceilalţi traficanţi sau chiar a victimelor. La confiscarea sumelor, prima instanţă a făcut aplicarea principiilor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (a se vedea decizia nr. 391 din 19 ianuarie 2005 şi decizia nr. 4457 din 21 iulie 2005), potrivit cărora banii dobândiţi de participanţi prin săvârşirea infracţiunii se confiscă, dispunându-se obligarea persoanei la plata sumei de care a beneficiat, măsurile de siguranţă constituind sancţiuni şi, ca atare, au caracter personal. Făcând aplicarea normelor imperative ale art. 19 din Legea nr. 678/2001, potrivit cărora banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel articokîn baza disp. art. 19 din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 111 alin. (2) C. pen. a luat faţă de inculpatul U.V. măsura de siguranţă a confiscării speciale prev. de art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. şi, în consecinţă, a dispus confiscarea sumei de 607.500 RON, dobândite în urma comiterii infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acestuia (sumă rezultată după scăderea din total, a sumelor de bani care au servit la despăgubirea victimelor, cu titlu de daune morale). În acest sens, a fost menţionată şi decizia penală nr. 3045 din 12 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care a statuat că potrivit art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., sunt supuse confiscării speciale bunurile, inclusiv sumele de bani, dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Prin urmare, sumele de bani dobândite prin săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală care servesc la despăgubirea persoanei vătămate nu sunt supuse confiscării, indiferent dacă despăgubirile sunt acordate pentru acoperirea prejudiciului material sau a celui moral.

În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul U.V. a următoarelor bunuri ridicate de organele de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. laşi cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 03 februarie 2011, bunuri folosite, în orice mod, !a săvârşirea infracţiunilor: cartela SIM seria X, cartela SIM seria Y, cartela SIM seria Z, cartela SIM seria W, cartela SIM seria Q, telefon N2, telefon N1, telefon S, cartela SIM seria T, cartela SIM seria U.

În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 163 alin. (1), alin. (2), alin. (5) teza a ll-a şi alin. (6) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 17 C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea, prin instituirea sechestrului, a bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului U.V., în vederea reparării pagubelor produse prin infracţiuni (plata către victime a sumelor de bani acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune morale) şi respectiv în vederea executării confiscării speciale dispuse anterior, până la concurenţa valorii totale a acestor sume. În ceea ce priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat, având în vedere soluţia asupra cauzei şi principiul potrivit căruia plata cheltuielilor judiciare avansate de stat revine celui în sarcina căruia a fost reţinută culpa infracţională sau culpa procesuală, prima instanţă reţinând o proporţie diferită in provocarea cheltuielilor, în baza art. 191 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în ambele faze ale procesului penal, după cum urmează: inculpatul U.V., la plata sumei de 4.400 RON, inculpatul N.M.C. la plata sumei de 2.200 RON, iar inculpatul C.D., la plata sumei de 2.200 RON, sume în cuantumul cărora este inclus şi onorariul apărătorului din oficiu pentru părţile vătămate a căror asistentă juridică obligatorie a fost asigurată în cauză (2.200 RON - inculpatul U.V., 1.100 RON - inculpatul N.M.C. şi 1.100 RON - inculpatul C.D.). Împotriva sentinţei penale indicate mai sus au declarat apel inculpaţii C.D., N.M.C. şi U.V., care au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând, în esenţă, că soluţia primei instanţe este în contradicţie cu probele administrate în cauză.

Inculpatul U.V. a solicitat, cu prilejul dezbaterilor, achitarea sa, arătând că prin închirierea acelor apartamente a făcut anumite servicii părţilor vătămate care se prostituau de bună voie şi asupra cărora nu a exercitat presiuni. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepselor.

Inculpatul N.M.C. a solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că doar a efectuat curse de taxi la solicitarea inculpatului U.V., fiind remunerat pentru acestea; că niciuna dintre părţile vătămate nu l-au indicat pe acest inculpat ca făcând parte din acel grup infracţional; că instanţă nu a reuşit să fundamenteze o implicare mai substanţială a sa; că nu a cunoscut natura infracţională a activităţii desfăşurate de inculpatul U.V., iar atunci când a aflat cu ce se ocupă nu a mai lucrat în slujba lui. În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei într-un cuantum care să permită aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., arătând că, fiind plecat să muncească în străinătate, este posibil să nu poată respecta programul de supraveghere ce îi va fi stabilit potrivit hotărârii primei instanţe.

Apărătorul inculpatului C.D. a solicitat, în cadrul dezbaterilor, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 pct. d) C. proc. pen., arătând că probele administrate în cauză nu dovedesc implicarea inculpatului C.D. în infracţiunile ce i se reţin în sarcină. În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei şi aplicarea disp. art. 81 C. pen.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate în raport de motivele invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut, pe baza probatoriului judicios administrat, o corectă situaţie de fapt, pe care instanţa de control judiciar şi-a însuşit-o, şi a dat faptelor reţinute în sarcina fiecărui inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.

Astfel, cu declaraţiile părţilor vătămate N.L., C.N., R.M.D., S.A.M., M.D., P.A.D., V.O.V., I.S.L., G.S.G., P.M., B.A.M., P.A., declaraţiile martorilor R.I., A.G., B.M.D., C.G., S.V.G., G.B.C., T.A.M.V., I.I., D.M., B.M.C., A.C.M., C.I., B.I., S.I.C., D.O.D., D.D., G.C.E., M.E., procesele-verbale de percheziţie, listingurile posturilor telefonice, precum şi declaraţiile inculpaţilor N.M.C. şi C.D., atât cât acestea se coroborează cu restul probatoriului, s-a demonstrat că în perioada decembrie 2006-februarie 2011, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dar în mod repetat, în diferite modalităţi, inculpaţii au racolat, transportat şi cazat pe victimele N.L., C.N., R.M.D., S.A.M., P.A., V.O.V., G.S., M.D., I.L.S., B.A.M., P.M.A., P.M., unele dintre ele fiind minore, în scopul exploatării sexuale a acestora, acţionând prin inducerea în eroare, ameninţare sau prin constrângerea fizică ori morală a acestora şi că, în perioada iunie 2010-noiembrie 2010, în scopul exploatării sexuale a victimelor G.S., M.D., I.L.S., B.A.M., P.M.A., P.M., inculpatul U.V. a organizat şi coordonat grupul constituit din C.D., M.M., N.M.C. şi P.S. Metoda de racolare a victimelor era simplă, raportat şi la segmentul de tinere cărora li se adresau: cu o stare materială precară, provenind din familii dezorganizate, dornice de câştiguri mari de bani. Pentru a le determina pe victime să practice prostituţia în folosul lui propriu, inculpatul U.V. a folosit diferite „tehnici”, respectiv exercitarea de violenţe ori şantaj. În aceste circumstanţe, având în vedere că nu aveau posibilităţi de a se întreţine, victimele acceptau să lucreze în folosul exclusiv al inculpatul U.V. Încă din faza urmăririi penale, părţile vătămate au declarat constant că au fost silite de inculpaţi să practice prostituţia, prin violenţă şi ameninţări, ele considerându-se victime ale infracţiunii de trafic de persoane. Audiate de prima instanţă, cele mai multe dintre acestea au declarat că inculpatul U.V. Ie-a forţat, prin ameninţare şi bătaie, să practice prostituţia, iar banii obţinuţi în acest mod îi dădeau inculpatului, fără ca să-şi oprească o parte din ei. Doar părţile vătămate P.M.C., P.M.A., G.S.G. şi M.D. au revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, însă declaraţiile acestora din cursul judecăţii au fost în mod corect înlăturate ca nesincere, nesinceritate care în cazul victimei P.M.C. s-a manifestat din teamă faţă de inculpatul U.V., care a ameninţat-o prin intermediul unui cunoscut, după audierea sa din cursul urmăririi penale, că va trebui să se mute din laşi dacă a dat declaraţie împotriva lui, victima simţindu-se ameninţată. Revenirile ori contrazicerile celorlalte victime au fost făcute fără o justificare credibilă, plauzibilă, astfel că nu pot conduce la constatarea nevinovăţiei inculpaţilor. Împrejurarea că acestea au revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, nu poate fi apreciată nici de instanţa de apel ca fiind de natură a conduce la concluzia că declaraţiile din cursul urmăririi penale ar fi fost luate prin mijloace neprocedurale şi ar conţine relatări nereale, în contextul în care revenirea asupra celor declarate s-a justificat prin pretinse abuzuri ale organelor de cercetare penală, nedovedite, de altfel. Însă, vinovăţia inculpaţilor a rezultat nu numai din declaraţiile date de părţile vătămate în cursul urmăririi penale şi menţinute în mare măsură în cursul judecăţii, dar şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, martori ce au apelat la serviciile sexuale ale părţilor vătămate sau care au închiriat inculpatului U.V. apartamentele în care erau exploatate victimele.

Martora G.C.E. a semnalat în repetate rânduri în perioada august-septembrie 2010 prezenţa inculpatului U.V. şi a victimei M.D. în imobilul din str. P.R., această martoră observând că persoanele cazate în acea locuinţă erau îmbrăcate „mai deocheat”, „mai ţipător”. Martorii D.D. şi D.O.D. au relatat că inculpatul U.V. a închiriat prin firma lor mai multe apartament, uneori acestea fiind închiriate şi de inculpatul C.D., martorii aflând ulterior de la vecini că din aceste locaţii intră şi ies bărbaţi. Mai mult decât atât, s-a dovedit în cauză că în agendele de telefon ale inculpatului U.V. se aflau numerele de telefon ale celorlalţi inculpaţi, iar din convorbirile telefonice realizate de inculpatul U.V. şi din datele existente în memoriile cartelelor descoperite în portofelul inculpatului U.V. cu prilejul efectuării percheziţiei domiciliare la imobilul din laşi, bd. S.M., rezultă legăturile existente între acesta şi ceilalţi inculpaţi, precum şi persoanele pe care le exploatau. Două dintre posturile telefonice identificate în anunţurile din cotidianul E.I. din data de 24 noiembrie 2010, la rubrica Matrimoniale, caseta „EI pentru Ea”, au fost identificate în lista de contacte a cartelei telefonice găsită asupra inculpatului U.V. Verificarea listingului posturilor telefonice a dus la identificarea mai multor titulari de posturi telefonice care au apelat la serviciile sexuale oferite de părţile vătămate: martorul R.I., care a întreţinut raporturi sexuale în apartamentul situat în Piaţa U.; martorul A.G., care a întreţinut raporturi sexuale în luna noiembrie 2010 cu M.D.; martorul B.M.D., care a intenţionat să întreţină raporturi sexuale cu numita V.A. care era însărcinată în luna a IV-a; martorul C.G., care a apelat de mai multe ori la posturile telefonice menţionate în anunţurile din ziar, întreţinând ulterior relaţii sexuale cu utilizatoarele acelor posturi telefonice; martorul S.V.G., care în cursul anului 2010 a întreţinut raporturi sexuale după ce a apelat posturile telefonice menţionate, în apartamente din bd. S.M., respectiv apartamentul situat în Piaţa U., recunoscând-o pe numita M.D.; martorul G.B.C., care a întreţinut raporturi sexuale în apartamentele din P-ţa U., str. C.N., bd. S.M., recunoscând-o pe A.N. şi P.M.A.; martorul T.A.M.V., care a apelat de mai multe ori posturile telefonice folosite de părţile vătămate pentru a fi contactate de clienţi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale şi a negociat preţurile pentru serviciile sexuale ale acestora; martorul I.I., care a întreţinut relaţii sexuale în imobilele din P-ţa U., bd. S.M., recunoscând-o pe numita M.D.; martorul D.M., care a apelat de mai multe ori posturile telefonice indicate întreţinând raporturi sexuale în apartamentele situate în P-ţa U. şi bd. S.M.; martorul B.M.C., care a întreţinut raporturi sexuale cu mai multe victime după ce a apelat la posturile telefonice identificate în agenda telefonică a inculpatului U.V., identificând-o pe numita M.D.; martorul A.C.M., care a întreţinut raporturi sexuale în imobilele din P-ţa U. şi bd. S.M. recunoscându-le pe M.D., P.M.A., V.O.V., P.D. şi M.D.A.; martorul C.I., care a apelat de mai multe ori posturile telefonice din folosite de părţile vătămate pentru contactarea de clienţi. Martorul B.I. a apelat în data de 03 februarie 2011 la postul telefonic folosit de M.D., pentru a întreţine raporturi sexuale, fiind îndrumat să se deplaseze la imobilul din P-ţa U., unde Ie-a întâlnit pe I.L.S. şi M.D. A negociat tarifele şi a ales-o pe M.D., fiind găsit în imobil de organele de poliţie cu ocazia percheziţiei.

Cât priveşte participaţia penală a inculpaţilor C.D. şi N.M.C. la traficul de persoane şi de minori, deşi aceştia nu au recunoscut participarea la săvârşirea acestor infracţiuni, părţile vătămate M.D., V.O.V., G.S.G., P.M.C., au confirmat că aceştia au contribuit la exploatarea sexuală a victimelor.

Partea vătămată M.D. a declarat că în perioada în care a fost exploatată în folosul inculpatului U.V.,acesta a primit ajutorul inculpaţilor N.M.C. şi C.D. şi al numitului P.S.. în privinţa inculpatului C.D., victima a arătat că acesta o însoţea permanent pentru a se asigura că nu fugea, ţinea evidenţa clienţilor şi încasărilor, „filtra” clienţii şi le dădea victimelor acceptul să îi primească după ce îi examina de la distanţă şi se asigura că nu sunt poliţişti. Partea vătămată V.O.V. a relatat că inculpatul N.M.C. conducea autoturismul ce o transporta pe victimă la locaţiile în care se aflau persoanele exploatate de inculpatul U.V. şi în situaţia în care clienţii solicitau întreţinerea de relaţii sexuale în alte locuri decât apartamentul din cartierul T., victimele erau transportate de N.M.C. cu maşina, în prezenţa inculpatului U.V. sau sub supravegherea numitului P.S. Din declaraţiile victimei G.S.G. date în cursul urmăririi penale rezultă că în vara anului 2010, când şi-a reluat activitatea de prostituţie în folosul inculpatului U.V., acesta era ajutat de inculpaţii N.M.C. şi C.D., împreună cu care şi locuia. Astfel, C.D. îl însoţea pe U.V., asigura protecţia victimelor, cărora le aducea de mâncare şi ţigări, dar şi supravegherea acestora, iar N.M.C. asigura transportul victimelor şi al inculpatului U.V., uneori preluând banii obţinuţi din prostituţie şi predându-i în totalitate inculpatului U.V. Potrivit declaraţiilor victimei P.M.C., date în cursul urmăririi penale, în imobilul din str. P.R., unde a fost dusă i-a cunoscut şi pe inculpaţii C.D. şi N.M.C., cel dintâi aducând fetelor de mâncare, iar cel de-al doilea transportându-le cu taxiul la solicitarea şi indicaţiile inculpatului U.V., în cadrul activităţilor de exploatare sexuală.

Din declaraţiile martorilor D.D. şi D.O.D. rezultă că de închirierea apartamentelor în care erau exploatate victimele se ocupa uneori şi inculpatul C.D.

Din probele administrate în cauză a rezultat, fără putinţă de tăgadă, că rolul inculpatului N.M.C. era de a transporta atât pe victime, cât şi pe inculpatul U.V. cu un autoturism, că acesta era la dispoziţie inculpatului U.V. şi în subordinea acestuia permanent, iar inculpatul C.D. avea rolul de a le supraveghea pe victime în apartamentele în care acestea îşi primeau clienţii. Or, tocmai obligarea părţilor vătămate de a practica prostituţia în anumite condiţii prestabilite de inculpatul U.V., cazarea acestora în diferite locaţii închiriate de acest inculpat, transportarea acestora de inculpatul N.M.C., însoţirea şi supravegherea acestora de inculpatul C.D. în anumite locuri în care erau obligate să practice prostituţia, luarea banilor obţinuţi din prostituţie, constituie o constrângere, în sensul legii, a părţilor vătămate, realizând în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, pentru care corect au fost condamnaţi inculpaţii. Cât priveşte infracţiunea de trafic de minori, prevăzută de prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a ll-a rap. la art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care inculpaţii au fost, de asemenea, corect condamnaţi, sunt valabile aceleaşi consideraţiuni desprinse din probele administrate, cu precizarea că într-o astfel de situaţie, chiar dacă acţiunea de recrutare, transportare, găzduire s-ar face fără constrângere, aşa cum a susţinut constant inculpatul U.V., legiuitorul prezumă în mod absolut că victima traficului, o persoană minoră, nu are capacitatea de a exprima liber un consimţământ valabil.

Curtea a constatat, aşadar, că situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de prima instanţă, respectiv participarea şi vinovăţia inculpaţilor au fost pe deplin dovedite, fiecare având un rol determinat şi determinant, acţionând după un plan amănunţit, demarând o acţiune ilicită comună într-un consens neechivoc în scopul obţinerii de foloase materiale injuste, astfel că susţinerea inculpaţilor că nu se fac vinovaţi de infracţiunile deduse judecăţii nu poate fi primită.

Soluţia de achitare a inculpaţilor prin înlăturarea probelor din faza de urmărire penală şi, respectiv, prin reţinerea numai a celor administrate în faza judecăţii, s-a apreciat că nu este posibilă legal deoarece, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Faptul că instanţa este obligată să verifice legalitatea probelor şi să stabilească utilitatea şi concludenta acestora, pentru reţinerea vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului, numai în cadrul cercetării judecătoreşti, nu duce automat la concluzia eliminării probelor strânse în faza de urmărire penală. Nefondată s-a apreciat a fi şi solicitarea inculpaţilor privind reducerea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate.

Curtea a constatat,faţă de limitele speciale ale pedepsei prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, gravitatea ridicata a faptelor săvârşite rezultată din modalitatea şi împrejurările concrete în care s-a reţinut că au fost comise, caracterul organizat al acţiunilor, numărul actelor materiale şi valoarea însemnată a câştigului ilicit realizat, gradul de contribuţie al fiecărui inculpat, în principal al inculpatului U.V. şi atitudinea procesuală incorectă manifestată de acesta pe parcursul procesului penal, că pedepsele stabilite de prima instanţă şi modalitatea de executare a acestora corespund criteriilor generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind de natură să-şi atingă scopul educativ - preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.

Curtea a constatat că în favoarea inculpaţilor C.D. şi N.M.C. prima instanţă a reţinut circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) C. pen. şi, pe cale de consecinţă, nu numai că a redus sub minimul special pedepsele aplicate, dar a stabilit şi o modalitate neprivativă de libertate pentru executarea acestora.

În condiţiile reţinerii pluralităţii de victime, a formei continuate a infracţiunii şi, mai ales, a modalităţii concrete de săvârşire a infracţiunilor, Curtea a constatat că împrejurării unei contribuţii sau participări infracţionale de mai mică amploare, a unui rol preponderent secundar al inculpaţilor C.D. şi N.M.C. în raport de poziţia inculpatului U.V., precum şi conduitei procesuale a acestora, reţinute de prima instanţă ca circumstanţe atenuante, li s-a dat un efect juridic suficient în operaţiunea de individualizare a pedepselor, nefiind justificată o nouă reducere a acestora, dar nici o altă modalitate de executare a pedepselor aplicate.

Nu în ultimul rând, Curtea a constatat că prima instanţă, deşi a reţinut două împrejurări de natură a atrage, potrivit legii, un regim sancţionator mai aspru (forma continuată a infracţiunii şi concursul de infracţiuni), observând caracterul facultativ al agravării, nu a sporit pedepsele aplicate şi nici nu a adăugat un spor.

Pentru aceste motive, Curtea a reţinut că sunt nefondate criticile aduse hotărârii primei instanţe, astfel că, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelurile ca nefondate.în temeiul art. 383 alin. (1¹) rap. la art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului U.V. deoarece temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea inculpatului de libertate. Pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a estompat până la un nivel care să permită, la momentul actual, o măsură preventivă neprivativă de libertate. Prin punerea în libertate a inculpatului s-ar crea temerea că justiţia, în cazul unor infracţiuni de o gravitate deosebită, nu acţionează suficient de ferm şi poate astfel încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare. Curtea a considerat că măsura răspunde exigenţelor art. 136 C. proc. pen., fiind necesară pentru a asigura buna desfăşurare a procesului penal în continuare, precum şi pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei. În temeiul art. 381 alin. (1) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv scursă după pronunţarea hotărârii primei instanţe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul U.V., criticând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând,prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului, aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., ţinând cont de faptul că inculpatul a recunoscut şi regretat faptele comise, solicitând de asemenea să se ţină cont de circumstanţele personale şi reale ale comiterii faptei, având drept consecinţă reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Examinând temeinicia deciziei recurate, în raport de criticile formulate, prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte constată recursul declarat de inculpatul U.V., ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta:

Cu privire la cererea inculpatului de soluţionare a cauzei în procedura prevăzută de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., instanţa de recurs reţine că aceasta este tardiv formulată, pentru următoarele considerente:

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului laşi, la data de 25 mai 2011, (după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010), fiind fixat primul termen de judecată, la data de 01 septembrie 2011, termen la care inculpatul U.V., a fost prezent în stare de arest preventiv şi asistat de avocat ales, a fost identificat de instanţă, după care, potrivit dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., inculpatul a fost interpelat cu privire la recunoaşterea vinovăţiei, iar inculpatul, prin apărător ales, a arătat că îşi menţine poziţia din cursul urmăririi penale, în sensul că nu îşi recunoaşte vinovăţia.

Având în vedere această declaraţie şi dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., introdus prin Legea nr. 202/2010, pentru accelerarea soluţionării cauzelor, text potrivit căruia „Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanţa de fond procedeând la consemnarea poziţiei procesuale a inculpatului, în sensul că nu îşi recunoaşte vinovăţia, Înalta Curte reţine că inculpatul nu mai poate reveni la acest moment procesual, respectiv în recurs, asupra poziţiei procesuale exprimate înaintea începerii cercetării judecătoreşti.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că Tribunalul laşi a constatat că este competent şi legal sesizat să judece cauza de faţă, inculpatul a declarat personal înainte de citirea actului de sesizare că nu recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în rechizitoriu, astfel că instanţa de fond a început cercetarea judecătorească, având în vedere poziţia procesuală a inculpatului.

Aşadar, rezultă că Tribunalul laşi, la soluţionarea cauzei pe fond, a procedat legal şi în această situaţie instanţa de recurs, reţine că la acest moment procesual, respectiv în recurs, inculpatul nu mai poate solicita soluţionarea cauzei în procedura simplificată.

Cu privire la reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în condiţiile art. 76 alin. (2) C. pen., Înalta Curte reţine că aceste dispoziţii legale nu au incidenţă în cauză cu privire la acest inculpat, având în vedere contribuţia majoră, acesta fiind principalul autor al faptelor, de fapt fiind „capul” activităţilor de trafic de persoane/minori şi în privinţa căruia instanţa de recurs nu a identificat nici un indiciu care să permită atenuarea răspunderii penale a inculpatului.

Astfel, instanţa de recurs reţine că la individualizarea judiciară a pedepselor prima instanţă a avut în vedere că gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise şi, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv încălcarea esenţei drepturilor fundamentale ale victimelor, a libertăţii sexuale, a integrităţii corporale şi a libertăţii de mişcare a unor victime, a bazelor morale care trebuie să lumineze viaţa unor persoane, atingerea adusă dezvoltării fizice şi psihice a victimelor minore sau majore.

Prin raportare mai ales la vârsta părţilor vătămate, această experienţă şi-a pus amprenta asupra dezvoltării psihice a acestora, asupra echilibrului socio-afectiv al acestora.

Datele privind conduita procesuală a inculpatului U.V., astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, nu sunt apte să antameze reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în condiţiile art. 76 alin. (2) C. pen., având în vedere pe de-o parte, atitudinea oscilantă de recunoaştere şi regret, inculpatul până la instanţa de recurs şi-a negat activitatea infracţională, iar pe de altă parte, instanţa de recurs are în vedere contribuţia majoră la săvârşirea infracţiunilor, perioada îndelungată de timp a desfăşurării activităţii infracţionale, pluralitatea de infracţiuni şi infractori, numărul mare de părţi vătămate exploatate sexsual, vârsta victimelor minore între 14-17 ani, sumele mari de bani obţinute de inculpat din exploatarea victimelor, şi nu în ultimul rând perseverneţa infracţională a inculpatului, în prezent fiind cercetatat într-o altă cauză complexă, aflată pe rolul Tribunalului Maramureş pentru acelaşi gen de infracţiuni.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul U.V. împotriva deciziei penale nr. 162 din 02 noiembrie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului U.V., reţinerea din data de 07 decembrie 2009, precum şi reţinerea şi arestarea preventivă de la 28 februarie 2011 la 03 aprilie 2013. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 2.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, şi suma de câte 150 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate N.L., R.M.D., S.A.M., M.D., P.A.I., V.A.V., G.S., I.L.S., P.M.A., P.M., C.N. şi B.A.M. se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul U.V. împotriva deciziei penale nr. 162 din 02 noiembrie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului U.V., reţinerea din data de 07 decembrie 2009, precum şi reţinerea şi arestarea preventivă de la 28 februarie 2011 la 03 aprilie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 2.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, şi suma de câte 150 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi vătămate N.L., R.M.D., S.A.M., M.D., P.A.I., V.A.V., G.S., I.L.S., P.M.A., P.M., C.N. şi B.A.M. se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 aprilie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1167/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1159/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 1113/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1114/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1134/2013. Penal. Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup (Legea 39/2003 art. 7). Luare de mită (art. 254 C.p.). Apel ICCJ. Decizia nr. 1159/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1167/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1197/2013. Penal ICCJ. Decizia nr. 1199/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 1206/2013. Penal. Mandat european de arestare. Recurs