ICCJ. Decizia nr. 129/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

Prin decizia penală nr. 1510 din 10 mai 2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați Ș.R.M., M.M., D. (M.) V. și D.F. împotriva deciziei penale nr. 252/A din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. A obligat recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin decizia penală nr. 252/A din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Galați, de inculpații Ș.R.M., D. (M.) V. și D.F. împotriva sentinței penale nr. 140 din 09 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați.

A admis apelul declarat de inculpatul M.M. împotriva aceleiași sentințe penale. A desființat, în parte, sentința penală nr. 140 din 09 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați și, în rejudecare, a înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile privind contopirea pedepselor aplicate în baza disp. art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. în baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului M.M. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals în declarații prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 292 alin. (1) C. pen. și de instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. prin intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale. A menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate. A obligat pe inculpații apelanți Ș.R.M., D. (M.) V. și D.F. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 140 din 9 aprilie 2010, Tribunalul Galați, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpaților D.F., M.M. și D.V. din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) în conformitate cu disp. art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului Ș.R.M. din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) și în această nouă încadrare juridică a fost condamnat inculpatul Ș.R.M. - la pedeapsa închisorii în cuantum de 8 ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

în baza disp. art. 13 alin. (1), (2), (3), (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a condamnat pe fiecare dintre inculpații M.M. - zis "F.", D.F. și D.V. la câte o pedeapsă a închisorii în cuantum de 10 ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. în temeiul disp. art. 25 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 1 an închisoare. în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare. în conformitate cu disp. art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul M.M., va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, sporită la 11 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani. S-a aplicat inculpaților M.M., D.F., D.V. și Ș.R.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II - a și lit. b) C. pen. pe durata prev. de disp. art. 71 alin. (2) C. pen. în temeiul disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedepsele închisorii astfel aplicate perioadele executate în stare de reținere și arest preventiv de către inculpați astfel: pentru inculpatul M.M. perioada executată de la 31 ianuarie 2006 la 19 iulie 2006, pentru inculpata D.V. perioada executată în intervalul 31 ianuarie 2006 - 08 februarie 2006; pentru inculpatul D.F. perioada executată de la 31 ianuarie 2006 la 19 iulie 2006 iar pentru inculpatul Ș.R.M. de la 02 februarie 2006 la 19 iulie 2006. în conformitate cu disp. art. 19 alin. (1), (2) din legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpata D.V. a sumei de 27.000 euro (în echivalent lei) - obținută prin exploatarea martorului "T.S." iar de la inculpatul D.F. a sumei de 3.350 euro (echivalentul lei) - reprezentând suma obținută din exploatarea numiților M.E.E., D.M.G., S.V. și "T.S.". în temeiul disp. art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 750 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul cu nr. 191/D/P/2005 întocmit de Parchetul de pe lângă î.C.C.J. - DIICOT Biroul Teritorial Galați și înregistrat la această instanță sub nr. 982/121/2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților M.M., D.F., D.V. și Ș.R.M. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată prev. de disp. art. 13 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în privința primului inculpat (M.M.) fiind reținute în concurs real (art. 33 lit. a) C. pen.) și infracțiunile de instigare la fals în declarații prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen. și instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen. S-a reținut în esență, prin actul de sesizare mai sus menționat, faptul că inculpații M.M., D.F. și D.V. acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale dar în mod repetat, în intervalul cuprins între primăvara anului 2001 și toamna anului 2003 au racolat mai multe victime cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani precum și pe victima audiată sub identitatea protejată de "T.S." în vârstă de 14 ani inclusiv prin inducerea în eroare, acordarea de bani pentru obținerea consimțământului ori prin amenințare și violente - victime pe care apoi le-au cazat/transportat în Franța unde le-au exploatat prin obligarea la comiterea de infracțiuni în folosul exclusiv al lor. în sarcina inculpatului M.M. s-a reținut totodată că, acționând în scopul comiterii faptei mai sus descrise, a determinat pe învinuitul B.C. ca acesta la rândul său că o determine pe învinuita C.C. să facă declarații neconforme cu realitatea în fața lucrătorilor Biroului Pașapoarte Botoșani în scopul obținerii unui pașaport fals pentru victima D.M.G. cu datele de identificare ale numitului C.N.A.; și că același inculpat - M.M. - a determinat-o pe victima D.M.G. să se prezinte sub identitatea numitului C.N.A. în fața lucrătorilor Biroului Pașapoarte Botoșani în scopul obținerii unui pașaport fals cu datele de identificare ale acestuia din urmă. Cu privire la inculpatul Ș.R.M. s-a reținut prin actul de inculpare că acesta, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat împreună cu alte persoane, în intervalul cuprins între primăvara anului 2001 și toamna anului 2003 a racolat 3 victime - 2 dintre acestea având vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani precum și pe victima G.A.A., în vârstă de 14 ani, inclusiv prin inducere în eroare, acordare de bani pentru obținerea consimțământului ori prin amenințare, victime pe care apoi Ie-a cazat și transportat în Franța unde Ie-a exploatat prin obligarea la comiterea de fapte penale în folosul său exclusiv. Prin același act de sesizare s-a dispus disjungerea cauzei și suspendarea urmăririi penale față de învinuitul D.M. pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni (trafic de minori) precum și scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea câte unei amenzi cu caracter administrativ (câte 1000 RON) învinuiților C.C. (pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 alin. (1) C. pen.) și B.C. (pentru infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen.). S-a dispus de asemenea prin rechizitoriu, neînceperea urmăririi penale față de D.M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 293 alin. (1) C. pen., art. 70 alin. (1) din Legea nr. 243/2002 și art. 1 alin. (1) din Legea nr. 252/2002.

Instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt, astfel:în intervalul 1999-2000 pe când avea 12 ani, martorul audiat sub identitatea protejată de "T.S." - a încetat să frecventeze cursurile școlare - lipsind de acasă. în această perioadă minorul l-a cunoscut pe inculpatul M.M. zis "F." precum și pe membrii familiei acestuia (D.F. și D.V.), inculpații M.M. și D.F. fiind frați, respectiv fiii inculpatei D.V. După ce l-au găzduit un timp pe acest martor minor în casa inculpatei D.V., inculpații D.F. și M.M. i-au propus să meargă cu ei în Italia să fure din buzunare, explicându-i că în România putea fi arestat însă, în occident nu putea păți nimic fiind minor. în vara anului 2001, inculpatul M.M. s-a ocupat de obținerea unui pașaport turistic pe numele său, trimițându-l apoi spre Italia, prin intermediul unui individ cunoscut sub numele de "T." din mun. Arad, care l-a transportat cu un microbuz până în capitala Republicii Cehia - Praga. De aici, a fost preluat de o persoană necunoscută și transportat până în Italia, unde a fost așteptat în orașul Torino de către inculpatul M.M. De aici, inculpatul l-a transportat în Franța, cazându-l într-un cămin dezafectat, dintr-o suburbie a Parisului - Santroville. încă de a doua zi victima a fost obligată să comită furturi din buzunare, operând în locații aglomerate din capitala Franței, cum ar fi stații de metrou sau zone de interes turistic, obținând sume cuprinse între 200-1000 euro pe zi, bani ce erau însușiți în totalitate de inculpat, asupra căruia se afla și pașaportul turistic al victimei. După câteva luni, la căminul respectiv a sosit și inculpatul M., iar după circa două săptămâni a apărut și un alt minor din Mun. Galați, S.V. zis "T.", acesta din urmă începând și el să comită furturi din buzunare, de multe ori împreună cu victima, banii sustrași de acesta fiind dați inculpatului D.F. Inculpatul a început să se poarte urât cu victima, amenințându-l, întrucât nu-i aducea suficienți bani. Ca atare, victima s-a hotărât să fugă, însă intențiile sale au ajuns la cunoștința inculpatului M.M. care l-a bătut pentru a rămâne în continuare la el. în cele din urmă, victima a reușit să fugă de la inculpat (pașaportul său rămânând în continuare la acesta) și după ce a fost depistat și internat într-un centru de minori a fost returnat în România. După revenirea în țară, victima a mers la domiciliul mamei sale căreia i-a povestit cele întâmplate. La scurt timp, victima a fost contactată de inculpații D.F., M.M. și D.V., care au făcut presiuni pentru a-l determina să se în întoarcă la ei, pentru a fura din nou în folosul lor în Franța. Aceștia motivau că le datora bani pentru transportul său și cheltuielile făcute cu el în Franța. în urma amenințărilor proferate de inculpați, precum și în urma promisiunilor acestora că îl vor ajuta să-și cumpere o locuință, victima a acceptat în cele din urmă propunerea inculpaților.

Fără acordul sau știrea mamei sale, victima "T.S." a fugit de acasă, iar în primăvara anului 2003 a fost dus din nou în Franța de către inculpata D.V., tot prin intermediul numitului "T." din Mun. Arad. în Franța, victima a fost cazată de inculpată într-un camping din altă suburbie a Parisului, respectiv Saint Dennis, victima locuind la cort, iar inculpata într-o rulotă. După sosire, victima a început să comită din nou sustrageri din buzunare în centrul capitalei franceze, obținând zilnic sume între 500 și 1000 euro, precum și obiecte (telefoane mobile), ce erau predate în totalitate inculpatei. De menționat că la scurt timp în camping a apărut și minorul S.V. zis "T.", care a reînceput activitatea de sustrageri din buzunare în folosul inculpatei. După circa o lună, victima nu a mai suportat regimul la care era supus și a fugit din nou, reușind să se reîntoarcă în România.

Aici, a revenit la domiciliul mamei sale, fiind căutat în mod insistent de inculpații D.F. și M.M. întrucât victima a refuzat să-i întâlnească, aceștia au proferat amenințări la adresa membrilor familiei sale. O altă victimă traficată de inculpatul M.M. și membrii familiei acestuia, a fost D.M.G. Acesta a arătat că, la începutul anului 2001, locuia împreună cu părinții, în același cartier cu inculpatul M.M. întrucât mama sa, martora D.M. avea probleme financiare deosebite, s-au hotărât să împrumute bani de la inculpat. Ca atare, victima l-a contactat pe inculpatul M.M. zis "F.", care a împrumutat-o pe martoră cu suma de 100 dolari SUA, pentru o perioadă de două luni, fără a stabili vreo dobândă. La scadență, martora nu a putut achita împrumutul astfel că, inculpatul i-a solicitat să-i restituie 800 de dolari SUA, susținând că diferența de 700 dolari SUA reprezintă dobândă. întrucât era evident că nu avea posibilitatea să achite această sumă, inculpatul M.M. i-a propus victimei, ca în contul datoriei să meargă în Franța și să muncească în folosul lui, propunere ce a fost refuzată de către victimă. Ca atare, în perioada ce a urmat, inculpații M.M. și D.V. s-au deplasat în repetate rânduri la domiciliul victimei, folosindu-se de promisiuni și amenințări pentru a-l determina să accepte. Astfel, inculpații i-au promis că, după ce își va achita datoria, inclusiv cheltuielile pentru transport și obținerea pașaportului va putea să rămână în Franța și să muncească în folosul său exclusiv, neavând nici o obligație față de ei. Pe de altă parte, inculpații l-au amenințat că în cazul în care tot refuză, vor intra peste el în casă, îi vor incendia locuința și îi vor răpi copilul. S-a mai menționat că victima D.M.G. avea un copil minor. Astfel de amenințări au fost adresate de inculpatul M.M. și la adresa martorei D.M., al cărui consimțământ era necesar pentru ieșirea din țară a fiului său minor. Negăsind altă ieșire, față de presiunile exercitate de inculpați și temându-se că în cazul unui denunț își vor pune în practică amenințările, victima a fost nevoită să accepte propunerea acestora convingând-o și pe martora D.M. (mama sa) să își dea acordul. în perioada următoare, inculpații M.M. și D.V., s-au ocupat pentru obținerea pașaportului turistic al victimei D.M.G., precum și pentru darea unei declarații în fața notarului public de către martoră, însoțindu-i pe aceștia la Biroul pașapoarte, respectiv la cabinetul unui notar public și plătind toate sumele necesare. După eliberarea pașaportului turistic M.M. i-a cumpărat victimei bilet de autocar până la Viena și l-a trimis cu trenul la Arad, însoțindu-l până la gară. în Arad, victima a fost așteptată de un cunoscut al inculpatului, care l-a transportat cu autocarul până în capitala Austriei, Viena, de unde a fost urcat într-un tren cu destinația Paris. în capitala Franței, victima D.M.G. a fost așteptată de către inculpatul D.F. care l-a cazat într-un camping din suburbia Santroville, într-un cort. A doua zi, inculpatul D.F., i-a comunicat victimei că, de fapt a fost adus în Franța pentru a fura din buzunare, urmând a-i da acestuia tot ce sustrăgea. în următoarele trei săptămâni, victima a început să comită sustrageri din buzunare pe raza Parisului, obținând aproximativ 1.500 euro pe zi în numerar precum și diverse obiecte - telefoane mobile, aparate foto, cârduri bancare, pe care le preda în totalitate inculpatului D.F. Cu toate acestea, inculpatul era nemulțumit că victima nu îi aducea destul, astfel că a maltratat-o, bătut-o și chiar a ars-o cu țigara. Nemaiputând suporta tratamentul la care era supus din parte inculpatului D.F., victima D.M.G. s-a hotărât să fugă de la acesta. întrucât pașaportul îi fusese luat de către inculpat încă din prima zi de la sosirea în Franța, victima s-a prezentat la Ambasada României din capitala Franței, obținând o foaie consulară, în baza căreia a fost returnat cu o cursă aeriană cu destinația București - Otopeni. în ziua întoarcerii în Mun. Galați, victima a fost căutată în mod repetat la domiciliu de către inculpații M.M. și D.V., precum și de alți membri ai familiei acesteia. Aceștia i-au reproșat victimei D.M.G. și martorei D.M. fuga victimei din Franța, pretinzând că acesta nu achitase suma de 800 dolari datorată de martoră, solicitând ca victima să meargă din nou în Franța pentru a fura în contul datoriei. în urma amenințărilor repetate ale inculpaților că îi vor da foc la casă și îi vor omorî copilul, victima a cedat, acceptând să plece din nou în Franța. Plecarea nu a avut loc însă imediat, victima aducându-i la cunoștință inculpatului că în urma returnării îi fusese restricționat temporar dreptul de a ieși din țară. Pentru a reuși să îl trimită din nou pe D.M.G. în Franța, inculpatul M.M. s-a hotărât să procure un pașaport pe un alt nume pentru acesta. Prin intermediul unor rude ale sale din Mun. Botoșani, în data de 15 octombrie 2002, inculpatul a luat legătura cu învinuitul B.C., ce domiciliază în localitatea respectivă, fiind de asemenea de etnie rromă, solicitându-i că găsească un băiat minor de o vârstă apropiată a victimei respectiv 17 ani, care să fie dispusă să predea certificatul de naștere al acestuia în scopul întocmirii unui act de identitate și apoi a unui pașaport care să poarte fotografia victimei, dar un alt nume. Pentru acest serviciu, inculpatul i-a promis învinuitului suma de 3.000.000 lei. învinuitul B.C. a fost de acord, arătând că o va contacta pe vecina sa, învinuita C.C., mama minorului C.N.A. Inculpatul M.M. se deplasase în acest scop din Mun. Galați în Mun. Botoșani proprietatea sa, luând-o cu el pe victima D.M.G., sub pretextul că "aranjase" să obțină la Botoșani un pașaport pe numele lui. în urma acceptării propunerii inculpatului, învinuitul a fost transportat de acesta cu autoturismul până la domiciliul învinuitei C.C., cerându-i să predea certificatul de naștere a fiului său și să declare în fals în fața organelor de poliție că victima D.M.G. este C.N.A. învinuita a fost de acord cu propunerea învinuitului, fiindu-i promisă suma de 700.000 lei (ROL), pe care a și primit-o. Ca atare, aceasta i-a însoțit pe învinuit, victimă și inculpat până la Biroul de Evidență a Populației a Mun. Botoșani. Aceștia au fost însoțiți de martora L.L., o rudă a învinuitului B.C., despre care nu s-a putut stabili dacă ar fi avut vreun rol în activitatea infracțională. Pe drum, inculpatul i-a cerut victimei D.M.G. să învețe pe de rost datele de stare civilă ale numitului C.N.A. pentru a se putea prezenta cu identitatea acestuia. Acționând potrivit înțelegerii, învinuita C.C., a însoțit-o pe victima D.M.G. în fața lucrătorilor de poliție declarând în fals că acesta ar fi fiul său C.N.A. în baza acestor declarații coroborate cu declarațiile false ale victimei care și-a asumat identitatea fiului învinuitei, acestuia i-a fost eliberată mai întâi cartea de identitate, iar apoi pașaportul turistic. Imediat după obținerea pașaportului, inculpatul s-a întors în municipiul Galați, iar victima a plecat cu trenul în Mun. Arad, unde, prin intermediul firmei de transport a făptuitorului "T.", a plecat cu un microbuz cu destinația Viena. Din Viena s-a deplasat mai întâi în Italia, ajungând după câteva zile în Franța, cu trenul, unde a fost așteptat în gară de către inculpatul D.F. Inculpatul l-a cazat în același camping de la periferia Parisului, iar în perioada ce a urmat l-a obligat pe D.M.G. să continue să fure din buzunare în folosul său. Victima a precizat că în aceeași perioadă în camping se mai afla un alt minor din Galați, S.V. poreclit "T.", care de asemenea fura din buzunare în folosul fraților M. întrucât victima D.M.G. nu a reușit să sustragă decât sume mici, în total maxim 300 euro, inculpatul D.F. a început din nou să-l agreseze fizic pentru a-l determina să fure mai mult. Ca atare, victima a fugit din nou de la inculpat și prin intermediul unei organizații caritabile din capitala Franței a revenit în România la sfârșitul lunii decembrie 2002, rupând orice legătură cu familia inculpaților. Printre victimele traficate de inculpați se află și victima minoră M.E.E., care a arătat că în vara anului 2002, în timp ce se afla într-o discotecă din Galați, a fost abordat de un anume "F.", care i-a propus să se deplaseze în Franța, unde se afla învinuitul D.M. zis "M." (socrul inculpatului D.F.), urmând ca acesta să aibă grijă de el contra unei jumătăți din banii pe care victima urma să-i obțină din spălatul parbrizelor și cerșit. Victima s-a întâlnit cu învinuitul D.M. pentru a afla concret condițiile propunerii. Cu această ocazie învinuitul l-a asigurat că se va ocupa de obținerea pașaportului turistic și de transportul până în Franța, servicii pentru care victima îi va datora 400 euro. învinuitul i-a mai dezvăluit că de fapt în Franța urma să fure din buzunare, promițându-i că din banii obținuți astfel va putea păstra jumătate, dar după achitarea datoriei de 400 de euro. Datorită dificultăților financiare în care se găsea familia sa, victima M.E.E. a acceptat propunerea învinuitului. în perioada ce a urmat, învinuitul s-a ocupat, atât de eliberarea pașaportului turistic pentru victimă, cât și de obținerea unei declarații notariale prin care tatăl victimei - martorul M.D. - își dădea acordul la ieșirea fiului său din țară, declarație necesară conform legislației în vigoare la acea dată. în acest scop învinuitul a avansat sumele de bani necesare și a însoțit victima atât la Biroul Pașapoarte cât și la biroul unui notar public. Cu circa o săptămână înainte de data programată pentru plecare, victima s-a mutat la locuința învinuitului D.M. Acesta i-a comunicat că va pleca înaintea sa în Franța unde îl va aștepta, iar el va pleca separat, însoțit de alți doi tineri din Galați - frații S.V. și S.C. Despre frații S., învinuitul i-a spus că urmau să meargă și ei la furat și să lucreze pentru o rudă de-a sa, inculpatul M.M. zis "F.". La trei zile după plecarea învinuitului D.M., victima M.E.E. s-a deplasat împreună cu frații S., mai întâi cu un taximetru până în Mun. București. De aici, aceștia s-au îmbarcat într-un autocar având ca destinație orașul Paris, unde urmau să fie așteptați de învinuitul D.M., respectiv de D.F. învinuitul D.M. și inculpatul M.M. zis "F." ai plătit în avans sumele necesare biletelor de autocar pentru M.E.E. respectiv pentru S.V. și S.C., precum și câte 500 euro pe care aceștia trebuiau să-i aibă asupra lor la ieșirea din fără, conform normelor legale în vigoare la acea dată. Victima M.E.E. și frații S. au debarcat din autocar în zona Gării de Nord din Paris nefiind așteptați de nimeni, întrucât autocarul întârziase. A doua zi cei trei au fost preluați de către învinuitul D.M., care i-a transportat până în suburbia Santroville de la periferia Parisului, cazându-i într-un camping. S.V. și S.C. au fost preluați de către inculpatul D.F. iar victima a fost cazată de către D.M. într-un cort împreună cu un alt tânăr din mun. Galați, poreclit "A.". în perioada următoare, victima M.E.E. împreună cu tânărul "A." au început să comită sustrageri din buzunare în centrul Parisului, obținând sume cuprinse între 100-150 euro pe zi, respectiv 400-500 euro pe zi, bani ce erau înmânați în totalitate învinuitului. învinuitul a pretins că din acești bani va trimite o parte familiei victimei în România, lucru pe care nu l-a făcut. Victima a mai arătat că, învinuitul îi reproșa adesea faptul că aducea prea puțini bani motiv pentru care l-a și bătut. Nemaiputând suporta acest tratament, victima M.E.E. a fugit din camping, reușind în final, cu ajutorul serviciilor de asistență socială din capitala Franței, să se întoarcă în România. După ce s-a întors în România, neavând altă posibilitate de a-și câștiga existența, victima M.E.E. s-a hotărât să meargă din nou în Franța, de această dată însă, cu ajutorul și în folosul familiei inculpaților M.M., D.F. și D.V. Aceasta din urmă, a pus-o în legătură pe victima M.E.E. cu o persoană din Mun. Arad cunoscută sub numele de "T.". Victima s-a deplasat până în municipiul Arad cu trenul, fiind trimis de "T." la Paris cu un autoturism al acestuia. Victima a fost așteptată într-un camping de la marginea Parisului de către inculpatul D.F., care l-a cazat tot la cort împreună cu S.V. zis "T." și tânărul "A." care între timp fusese cumpărat de inculpatul D.F. de la învinuitul D.M. Inculpatul D.F. locuia într-o rulotă din același camping împreună cu inculpata D.V. în perioada ce a urmat victima M.E.E. și ceilalți doi tineri au început din nou să fure, de această dată în folosul inculpatului D.F., victima achitându-și față de acesta datoria de 400 euro. întrucât inculpatul D.F. nu reușea să le asigure o protecție eficientă față de celelalte familii de rromi ce locuiau în camping, victima M.E.E. și S.V. zis "T." au fugit de la acesta, întorcându-se în România. Reîntorși în țară, cei doi au fost supuși la presiuni din partea familiei inculpaților pe motiv că nu-și achitaseră integral datoria. Ca atare, cei doi au acceptat să se întoarcă în Franța pentru a fura din nou în folosul familiei inculpaților. Inculpata D.V., le-a dat banii de drum și i-a trimis la Paris pe aceeași filieră, prin intermediul lui "T." din Arad. La Paris, M.E.E. și S.V. au fost preluați din nou de inculpatul D.F., rămânând la acesta și comițând furturi din buzunare în folosul lui, până în cursul lunii decembrie 2003, când au reușit să-și asigure datoriile de 350 euro respectiv 400 euro. Ulterior, victima M.E.E. s-a reîntors în România și deși a mai călătorit în străinătate a rupt orice legătură cu familia inculpaților. Inculpatul Ș.R.M. a acționat separat de ceilalți inculpați. Astfel martorului G.A.A. - născut la 10 iulie 1988 - inculpatul Ș.R.M. i-a propus să plece în Spania la cules de căpșuni, obținând declarația notarială prin care mama acestuia (martora G.L.) își exprima acordul. Banii pentru taxele notariale implicit pentru obținerea pașaportului au fost dați de acest inculpat și la câteva zile a luat-o de acasă pe victima G.A.A. facilitându-i ieșirea din țară. De asemenea, martorul minor Ș.Ș.I. zis "S." - născut la 24 noiembrie 1986 care a intrat în relații amicale cu inculpatul Ș.R.M. care obișnuia să-l împrumute cu diverse sume de bani, să-l găzduiască, să-l susțină, plătindu-i apărarea într-o cauză în care minorul fusese cercetat pentru furt. în contul acestor împrumuturi inculpatul i-a solicitat martorului minor să meargă în Franța, să fure în folosul său pentru a-și achita datoria care, în opinia sa, se ridica la 2.400 lei (RON).în perioada ce a urmat, inculpatul s-a deplasat în mod insistent la locuința martorei l.F. (mama minorului), însoțit de fiecare dată de diverse persoane, solicitând ca victima să plece în Franța și amenințând că în caz contrar îl va lua cu forța. La scurt timp, în urma amenințărilor repetate, victima a acceptat să plece, fiind luată de acasă de către inculpat cu un autoturism. După plecarea victimelor de la domiciliu, martora a arătat că a fost forțată de doi cunoscuți ai inculpatului să dea o declarație în fața unui notar public, prin care și-a exprimat acordul ca fiul său să plece din țară. Tot martora a mai arătat, că anterior plecării, victima i-a povestit că împreună cu el urmau să plece pentru a fura în Franța și victima G.A.A. poreclit "A.", precum și alți doi minori. Martora Ș.M., sora victimei Ș.I.Ș., a confirmat împrejurările plecării celor două victime precum și implicarea inculpatului Ș.R.M., arătând în plus că la circa două - trei luni la ieșirea din țară a fratelui său, a fost sunată pe telefonul mobil de către acesta, care i-a povestit că se află în Franța, unde reușise să fugă de la rromii care îl găzduiau și care îl obligau să fure, întrucât aceștia îl băteau și amenințau că îl taie, întrucât nu le aducea destui bani pentru a le achita datoria. Victima Ș.I.Ș. nu s-a întors în România nefiind cunoscută locația sa actuală. S-a arătat că situația faptică mai sus descrisă a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu întocmit la 18 februarie 2005 de către I.G.P.R. - Centrul Zonal C.C.O.A. Galați; declarațiile martorilor M.E.E., M.D., D.M.G., D.M., I.F., Ș.M., G.L., S.V., G.P., P.I., C.C., B.C., L.V.;- declarațiile martorilor audiați sub acoperire T.S. și T.G. - consemnate în procese verbale (filele 193 - 202); procese verbale de prezentare pentru recunoaștere a inculpaților M.M. și D.V. precum și a învinuitului D.M. - toți fiind recunoscuți - de către martorul M.E. (fila 27); - procese verbale de prezentare pentru recunoaștere din 28 iunie 2005 evidențiind recunoașterea de către martorul D.M.G. a inculpaților M.M., D.F., D.V., planșele fotografice aferente; - procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere încheiat la 31 mai 2005 evidențiind recunoașterea de către martora D.M. a inculpaților M.M., D.F., D.V. - planșele fotografice corelative;- procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere încheiat la 03 iunie 2005 - evidențiind procedura de recunoaștere a inculpatului Ș.R.M. de către martora I.F., planșa fotografică aferentă;- procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere încheiate la 3 respectiv 10 iunie 2005 - relevând recunoașterea de către martorele S.M. și G.L. a minorilor - victime traficate de inculpatul Ș.R.M. precum și a acestuia din urmă,- procesul verbal încheiat la 31 ianuarie 2006 evidențiind efectuarea unei percheziții domiciliare la inculpatul M.M. (filele 262-263 dosar u.p.);- procesele verbale încheiate la 21 februarie 2006 vizând recunoașterea fin planșe foto efectuată de către numita C.C. și B.C.;- procesele verbale de verificare în baza națională de date a intrărilor și ieșirilor din/în România a inculpaților, persoanelor traficate și a mijloacelor de transport folosite.

S-a apreciat că, în privința inculpaților M.M., D.F. a fost pe deplin dovedită vinovăția sub aspectul săvârșirii infracțiunii deduse judecății cu materialul probator menționat și în mod deosebit cu declarațiile martorilor M.E.E.; D.M.G.; C.V. (identitatea reală a martorului T.S. - anterior menționat evidențiată prin procesul verbal din 16 ianuarie 2008 - fila 192 voi. I dosar inst. ) - filele 193 - 198 dosar urm. pen.; C.J.M. (identitatea reală a martorei sub acoperire T.G. - filele 199 - 202 voi. I u. pen.).

De asemenea, probatoriile de natură a contura participația inculpatei D.V. la racolarea minorilor din România, pentru a-i trimite în Franța spre a fi exploatați, consistă în procesele verbale de recunoaștere după planșe fotografice mai sus amintite dar și în depozițiile martorilor menționați, implicit al martorilor G.P. și P.l. Asupra schimbărilor de încadrare juridică invocate de acești inculpați prin apărătorii aleși în sensul înlăturării din conținutul juridic al infracțiunilor reținute în sarcina acestora a alin. (2) și (4) ale art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (forma anterioară a actului normativ) - instanța a apreciat că acestea nu pot fi operabile, fiind demonstrat faptul că inculpații au cunoscut vârsta minorilor traficați de vreme ce au întreprins demersuri pentru a le obține pașapoarte solicitând acordul părinților. Au fost reținute disp. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) raportat la încadrarea juridică inițială în privința tuturor inculpaților avându-se în vedere modificările consecutive ale Legii nr. 678/2001 și dispozițiile sancționatorii mai favorabile. în privința inculpatului Ș.R.M. infracțiunea continuată de trafic de minori, s-a reținut că este dovedită cu declarațiile martorilor I.F., Ș.M., G.L., cu procesele verbale de recunoaștere a acestui inculpat după planșele fotografice cu cele de verificare a intrărilor/ieșirilor din țară și listingurile aferente. S-a reținut că se impune, în cazul acestuia, să fie înlăturate din conținutul juridic al infracțiunii, dispozițiile prevăzute la alin. (2) și (4) pentru următoarele considerente: Față de probatoriile administrate cauzei instanța a apreciat că inculpatul Ș.R.M. a comis fapta în discuție doar în legătură cu minorii G.A.A. și Ș.Ș.l. Actul material reținut prin actul de sesizare, pretins a fi fost consumat în primăvara anului 2001 asupra victimei cu identitate protejată "T.V." (B.I. - identitate reală) nu a fost dovedit în cauză - singurele date existente în privința acestui act al infracțiunii rezultând din chiar relatările orale ale acestui martor audiat sub identitate protejată; Ori, potrivit disp. art. 861alin. (6) declarațiile martorilor cărora li s-a atribuit o altă identitate, redate în procesul verbal de audiere pot servi la aflarea adevărului doar în măsura în care sunt coroborate cu alte fapte și împrejurări rezultând din ansamblul probator al cauzei.

Cu privire la actul material întreprins în privința minorului G.A.A. instanța a apreciat că acesta nu poate fi grefat pe disp. alin. (2) al art. 13 din Legea nr. 678/2001 - acest martor minor având vârsta de 16 ani la momentul la care s-a reținut a fi fost comisă fapta (începutul anului 2004) fiind născut la data de 10 iulie 2008 conform înscrisului aflat la fila 250.

De asemenea, s-a reținut că nimic din ansamblul probatoriu administrat cauzei nu reliefează faptul că inculpatul Ș.R.M. a acționat împreună cu ceilalți inculpați.

Pentru aceste considerente s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților în sensul mai sus arătat și condamnarea acestora la câte o pedeapsă a închisorii pentru infracțiunea de trafic de minori într-un cuantum care să depășească minimul special legal prev. de textele incriminatoare în considerarea naturii și gravității deosebite a faptelor - cu profunde conotații de ordin social/economic, fapte lezând drepturi fundamentale.

De asemenea - pentru cele două infracțiuni de fals în forma instigării (fals în declarații și fals privind identitatea ) inculpatului M.M. instanța a reținut că urmează a-i fi aplicate pedepse ale închisorii situate peste limita minimă specială pentru aceleași considerente și avându-se în vedere consecințele acestor acte. se va da eficiență în privința acestui inculpat dispozițiilor art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. vizând concursul real de infracțiuni.

De asemenea s-a constatat că urmează a fi aplicată tuturor inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. precum și câte o pedeapsă complementară corelativă infracțiunii de trafic de persoane în conformitate cu art. 65 C. pen. întrucât fiecare dintre inculpații mai sus menționați a fost cercetat și sub imperiul măsurilor preventive în conformitate cu disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus fiecăruia din pedeapsa închisorii aplicată perioada executată în stare de reținere și arest preventiv.

Având în vedere materialul probator administrat cauzei (declarațiile martorilor "T.S." - (acesta relatând că a fost exploatat în perioada primăvara 2003 - nov. 2004), M.E., D.M.G. și S.V. ("T.") s-a dispus confiscarea specială de la inculpații D.V. și D.F. a sumelor de bani obținute în temeiul disp. art. 19 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 - raportat la art. 118 lit. a) C. pen.

împotriva hotărârii instanței de fond, au declarat apel Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - DIICOT - Serviciul Teritorial Galați criticând-o ca fiind netemeinică sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, dat fiind caracterul grav al infracțiunilor săvârșite și inculpații Ș.R.M., M.M., D. (M.) V. și D.F. criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Un prim motiv de apel al inculpatului Ș.R.M. a fost cel al nelegalei sesizări a instanței deoarece în cauză a fost întocmit un singur rechizitoriu ce a cuprins și faptele de care este acuzat, fără a se face dovada că aceste fapte au legătură cu faptele săvârșite de ceilalți trei inculpați.

Un alt motiv de apel l-a constituit solicitarea inculpaților Ș.R.M., M.M. și D.F. în baza disp. art. 11 pct. 2 C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv "fapta nu există" deoarece nu s-a dovedit faptul că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care au fost condamnați de prima instanță, precum și achitarea inculpatei D.V. în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., "fapta nu a fost săvârșită de inculpat", deoarece inculpata nu a participat la săvârșirea infracțiunilor reținute și pentru care a fost condamnată.

Ultimul motiv de apel al inculpaților se referea la solicitarea scăderii cuantumului pedepsei aplicate, prin reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante judiciare.

Instanța, din oficiu, a ridicat excepția prescrierii faptelor săvârșite de inculpatul M.M., respectiv infracțiunea de instigare la fals în declarații prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 292 alin. (1) C. pen și cea de instigare la fals privind identitatea prev .de art. 25 C. pen. raportat la art. 293 alin. (1) C. pen., prin intervenirea prescripției speciale a răspunderii penale.

Apelul a fost considerat fondat doar sub acest ultim aspect în privința inculpatului M.M. și nefondate, apelurile promovate de ceilalți inculpați, precum și de Parchetul I.C.C.J. - DIICOT - Serviciul Teritorial Galați.

Analizând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor apelanților, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat că prima instanță a reținut o corectă situație de fapt pe baza probelor administrate în cauză, vinovăția inculpaților, precum și încadrarea în drept a faptelor săvârșite.

S-a reținut, în fapt, că inculpații M.M., D.F. și D.V., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale dar în mod repetat, în intervalul cuprins între primăvara anului 2001 și toamna anului 2003, au racolat mai multe victime cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani, iar victima audiată sub identitate protejată de "T.S." în vârstă de 14 ani, prin inducerea în eroare, acordarea de bani pentru obținerea consimțământului ori prin amenințări și violențe, victime pe care apoi le-au cazat sau transportat în Franța, unde le-au exploatat prin obligarea la comiterea de infracțiuni în folosul exclusiv al lor.

în sarcina inculpatului Ș.R.M. s-a reținut că, în aceeași perioadă, a racolat trei victime, pe care Ie-a transportat și cazat în Franța, unde au fost obligate să comită infracțiuni, respectiv furturi, în folosul său personal.

S-a arătat că, pedepsele aplicate inculpaților se încadrează în prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) privind împrejurările în care s-a săvârșit faptele, pericolul social, precum și persoana inculpaților.

Faptele de instigare la fals în declarații și instigare la fals privind identitatea s-au săvârșit de inculpatul M.M., conform declarației martorului D.M. de la fila 66 din dosarul de urmărire penală, s-au săvârșit în prima parte a lunii octombrie 2002.

Pedepsele pentru săvârșirea acestor fapte sunt cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda pentru infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) și, respectiv, cu închisoare de la 3 luni la 3 ani pentru infracțiunea de fals privind identitatea prev. de art. 293 C. pen.

Conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale pentru aceste fapte este de 5 ani iar, potrivit dispozițiilor art. 124 C. pen. ce reglementează prescripția specială, aceasta înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul prevăzut în art. 122 este depășit cu încă jumătate. în cazul de față, pentru a interveni prescripția specială, termenul trebuie să fie de 7 ani și 6 luni și s-a împlinit în luna mai 2009.

în această situație, instanța de apel a constatat împlinit termenul de prescripție pentru faptele de instigare la fals în declarații prev. de art. 25 C. pen. în referire la art. 292 alin. (1) C. pen. și de instigare la fals privind identitatea prev. de art. 25 C. pen. în referire la art. 293 alin. (1) C. pen. și a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului M.M. pentru săvârșirea acestor fapte, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. în referire la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., prin intervenirea prescripției răspunderii penale.

Nu s-a putut reține nici apărarea inculpatului Ș.R.M., potrivit căreia instanța nu a fost legal sesizată prin includerea sa în rechizitoriul întocmit față de inculpații M.M., D.F. și D.V. deoarece între faptele săvârșite de aceștia din urmă și inculpatul Ș.R.M. nu există nici o legătură de indivizibilitate sau conexitate.

Această excepție a nulității absolute a sesizării instanței de judecată a fost ridicată și susținută și în fața instanței de fond, instanța pronunțându-se prin încheierea de ședință de la data de 16 mai 2007, arătând că s-a întocmit un singur rechizitoriu pentru cei patru inculpați și au fost trimiși în judecată împreună deoarece, pe baza probelor administrate, s-a dovedit faptul că inculpații au acționat împreună în sensul că își furnizau și schimbau între ei victimele pe care le exploatau, schimbând împreună informații cu privire la locurile propice de comitere a furturilor pe teritoriul Franței (conform declarației martorului cu identitate protejată T.V.).

De asemenea s-au invocat și dispozițiile art. 263 alin. (4) C. proc. pen., potrivit căruia procurorul întocmește un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte sau mai mulți inculpați.

Instanța de apel, văzând procesul verbal de consemnare a declarației orale a martorului sub identitate protejată T.V. din data de 03 februarie 2006, aflat la fila 203 vol. l din dosarul de urmărire penală, prin care acesta declară că între inculpatul Ș.R.M. și inculpații D.V., M.M. și D.F. existau legături privind modul și locurile de operare, prin schimb de informații, precum și faptul că se ajutau între ei prin schimbul de victime, aceasta arată legătura dintre cei patru inculpați și între faptele săvârșite de aceștia, motiv ce a condus la întocmirea unui singur rechizitoriu și trimiterea acestora, împreună, în judecată.

Nu s-a putut reține nici motivul de apel privind achitarea inculpaților Ș.R.M., M.M. și D.F. în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că faptele săvârșite de aceștia nu există.

S-a arătat că din declarațiile martorului sub identitate protejată "T.S." rezultă că încă de când avea vârsta de 12 ani și abandonase școala, l-a cunoscut pe inculpatul M.M. zis "F." și pe membrii familiei acestuia respectiv D.F. și D.V., unde a locuit, fiind găzduit de aceștia, și care l-au încurajat să comită sustrageri din buzunare pe raza municipiului Galați, apoi în Italia și ulterior în Paris- Franța.

De asemenea s-a arătat că banii astfel obținuți erau dați inculpatului. în declarație a arătat că a apărut în Franța un alt minor din Galați, S.V., care a început și acesta să comită același gen de infracțiuni iar banii obținuți îi dădea inculpatului D.F.

De asemenea, a arătat că, după fuga sa în țară, inculpații D.F., M.M. și D.V. au făcut presiuni asupra sa și a familiei sale iar, în urma acestora s-a întors în Franța.

Din declarațiile martorului D.M.G. reiese că, în urma presiunilor făcute asupra sa și a familiei sale de către inculpații M.M. și D.V. a fost nevoit să meargă în Franța, după ce, în prealabil, de obținerea pașaportului s-a ocupat inculpații M.M. și D.V. iar, la Paris a fost așteptat și cazat de inculpatul D.F.

S-a mai reținut că, din declarația martorului minor M.E.E. și al tatălui acestuia M.D. a reieșit că și acesta a fost victima inculpaților M.M. și D.F., comițând sustrageri din buzunare pe raza localității Paris - Franța, datorită amenințărilor efectuate de aceștia.

Acesta a acționat și a fost cazat împreună cu victimele S.V. și S.C., iar sumele sustrase le dădeau inculpaților M.M., D.F. și D.V.

Din declarațiile victimelor minore Ș.Ș.I. și G.A.A. a reieșit că aceștia au fost obligați să comită furturi din buzunare în folosul inculpatului Ș.R.M. în Franța în urma amenințărilor acestuia proferate împotriva lor și a familiilor acestora.

S-a reținut că aceeași activitate frauduloasă a inculpatului Ș.R.M. reiese și din declarația martorului audiat sub identitate protejată, "T.V." care, la rândul său, a fost victima acestuia și prin amenințări, a fost obligat să comită furturi din buzunare în folosul inculpatului. Din aceste declarații a reieșit faptul că inculpații Ș.R.M., M.M. și D.F. se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor și pentru care au fost condamnați de prima instanță, astfel că nu se impune achitarea acestora pe motivul că faptele reținute nu există.

Tot din declarațiile martorilor și a victimelor audiate în cauză s-a reținut că nu reiese că inculpata D.V., mama inculpaților D.F. și M.M. i-a ajutat pe aceștia în comiterea faptelor de racolare și exploatare a victimelor și că și aceasta, la rândul ei, a exercitat amenințări și violențe asupra acestora și a familiilor lor.

Având în vedere conținutul acestor declarații, nu a putut fi reținută apărarea inculpatei D.V. de achitare în baza disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., respectiv, "fapta nu este săvârșită de inculpată".

Se reține că nu poate fi reținută nici apărarea inculpatului Ș.R.M. potrivit căreia, pentru a fi acuzat de trafic de persoane, trebuie mai întâi dovedit faptul că victimele traficate ar fi comis infracțiunile reținute, întrucât, potrivit art. 12 alin. (1), constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere - situații dovedite în privința tuturor inculpaților.

S-a arătat că pedepsele aplicate celor trei inculpați reflectă periculozitatea faptelor și a făptuitorilor, împrejurărilor în care s-au săvârșit faptele, precum și persoana inculpaților care se află la primul impact cu legea penală, motiv pentru care a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă I.C.C.J. - DIICOT - Serviciul Teritorial Galați.

Faptul că inculpații nu au antecedente penale și au probleme familiale nu constituie, în mod automat, motive de reținere în favoarea acestora circumstanțe atenuante judiciare, dată fiind gravitatea faptelor săvârșite, aceste împrejurări fiind reflectate în cuantumul pedepselor aplicate, în sensul că acestea au fost îndreptate spre minimul prevăzut de lege.

împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații Ș.R.M., M.M., D. (M.) V. și D.F.

Inculpatul Ș.R.M., a criticat sentința penală și decizia ca netemeinice și nelegale pentru următoarele motive:

- nelegala sesizare a instanței (cazul de casare prev. de art. 3859pct. 2 C. proc. pen.) deoarece a fost introdus în Rechizitoriul întocmit față de inculpații D.F., D.V. și M.M. cu toate că între faptele imputate acestora și cele reținute în sarcina sa nu există nicio legătură de indivizibilitate sau conexitate;

- hotărârile recurate nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția (art. 3859pct. 9 C. proc. pen.);

- greșita condamnare, pentru că în cauză trebuia dispusă achitarea în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii (art. 3859pct. 12 C. proc. pen.);

- reindividualizarea pedepsei (ca urmare a aplicării disp. alin. (3) teza I din art. 13 din Legea nr. 678/2001 și cele ale tezei a ll-a, deoarece minorii aveau peste 15 ani) și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Inculpații M.M., D.V. și D.F. au solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, și în subsidiar, reindividualizarea pedepselor aplicate.

înalta Curte analizând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform art. 3859alin. (3) C. proc. pen., se pot lua în considerare din oficiu de către instanță a constatat următoarele:

Inculpatul Ș.R.M. a invocat cazul de casare prev. de art. 3859alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. - instanța nu a fost legal sesizată.

Conform art. 300 C. proc. pen. - instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare. Dispozițiile relative la sesizarea instanței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute. La aprecierea legalității sesizării sunt avute în vedere dispozițiile art. 263-264 C. proc. pen.

Indivizibilitatea sau conexitatea nu reprezintă aspecte vizate de legalitatea sesizării instanței, ca atare în cauză nu este incident acest caz de casare.

De altfel, atât prima instanță, prin încheierea de ședință din 16 mai 2007, cât și cea de apel, răspunzând la criticile formulate de inculpat prin motivele de apel, au arătat că între faptele inculpatului Ș.R.M. și faptele celorlalți inculpați există conexitate, deoarece aceștia acționau împreună, schimbând întrei ei victimele pe care le exploatau, dar și informații cu privire la locurile propice săvârșirii infracțiunilor de furt. Inculpații M.M., D.V. și D.F. au solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale. Nu au arătat însă care este cazul de casare ce permite analizarea unei asemenea critici și nici motivele pentru care ar trebui refăcută urmărirea penală.

înalta Curte, a constatat că în cauză nu este incident niciunul din motivele prevăzute în art. 332 C. proc. pen., apreciază critica formulată ca nefondată.

Nici cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția - invocat de inculpatul Ș.R.M. nu este incident în cauză.

Decizia instanței de apel este amplu motivată și răspunde tuturor criticilor formulate de inculpați. Deși a fost invocat de către același inculpat, cazul de casare //prev.de"prev. de art. 3859pct. 12 C. proc. pen. - neîntrunirea elementelor constitutive ale unei infracțiuni - criticile nu vizează elementele constitutive ale infracțiunii, ci inexistența faptei, aspect confirmat și de temeiul în baza căruia se solicită achitarea - art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Inexistența faptei poate fi pusă în discuție prin intermediul cazului de casare INK "http://prev.de"prev. de art. 3859pct. 18 C. proc. pen., grava eroare de fapt.

Grava eroare de fapt nu poate fi însă confundată cu greșita apreciere a probelor.

Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu privește dreptul suveran de apreciere a probelor, ci, exclusiv, discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente, care au avut drept consecință pronunțarea unei alte soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Inculpatul Ș.R.M., deși nu a invocat formal cazul de casare "prev. de art. 3859pct. 17 C. proc. pen., a criticat greșita încadrare juridică a faptei în art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, în sensul că nu se precizează dacă este vorba despre teza I a alin. 3, pentru care se prevede o pedeapsă de la 5 la 15 ani închisoare sau de teza a ll-a pentru care pedeapsa este 17-18 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

înalta Curte a constatat că nu este vorba de o greșită încadrare juridică a faptei. Este evident că atât sentința penală, cât și decizia fac referire la art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

în fața primei instanțe, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice în art. 13 alin. (1) și (3) teza I din Legea nr. 678/2001 și instanța a admis cererea de schimbare a încadrării, chiar dacă în dispozitiv nu a menționat la care din tezele alin. (3) se face referire.

Din motivare însă, unde s-a reținut că inculpatul a traficat doar doi minori, cu vârste peste 15 ani, și nu 3 minori, din care unul cu vârsta de 14 ani, așa cum se reținea în Rechizitoriu, este evident că instanța a reținut teza l-a alin. (3) din art. 13.

în ceea ce privește cazul de casare v.de"prev. de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., invocat de toți inculpații, care au solicitat reindividualizarea pedepsei, Curtea a constatat de asemenea că nu este incident.

Faptele concrete săvârșite de inculpați sunt foarte grave. Exploatarea victimelor s-a făcut prin violență și prin constrângerea acestora să săvârșească fapte penale și anume să sustragă bunuri.

Ca atare, victimele erau supuse nu doar constrângerilor și privațiunilor ce rezultau din exploatare, dar erau în permanență expuse și riscului de a fi trase la răspundere penală.

Pedepsele aplicate s-a apreciat că sunt adecvate gravității faptelor săvârșite și circumstanțelor personale ale inculpaților.

O reducere a cuantumului acestora ar conduce la înfrângerea scopurilor trasate pentru sancțiunea penală în art. 52 C. pen. - prevenția specială și prevenția generală.

împotriva acestei decizii, contestatoarea D.V. a formulat contestație în anulare, cerere care a fost înregistrată pe rolul acestei secții sub nr. 4305/1/2012, fixându-se prim termen, la data de 31 octombrie 2012.

în motivele menționate de către contestatoare, aceasta a arătat că este nemulțumită întrucât instanța de recurs a procedat la soluționarea recursului în lipsa sa, întrucât a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale la termenul din 10 mai 2012, anexând un înscris medical din data de 9 mai 2012.

Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constatând că cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 386 și că în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i1), cu privire la care existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11).

Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța constată că, cererea de contestație este făcută în termenul prevăzut de dispozițiile art. 388 C. proc. pen., respectiv 10 de zile de la data începerii executării deciziei contestate, în speța de față contestația în anulare a fost formulată la data de 11 iunie 2012 și până în prezent contestatoarea nu a început executarea pedepsei, însă motivele invocate nu se sunt sprijinite de înscrisurile aflate la dosar.

Astfel, conform art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare " a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,și conform art. 386 lit. b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare,"

Or, în speță, dincolo de împrejurarea că inculpata, a fost reprezentată de apărător ales, nici nu se afla într-o asemenea situație de excepție, Curtea constată că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, întrucât procedura de citare cu inculpata a fost legal îndeplinită pe de-o parte, participarea inculpatei la judecată nu este obligatorie, excepțiile de la această regulă fiind expres prevăzute în normele procedurale (a se vedea situația inculpatului aflat în stare de deținere) ceea ce nu este cazul, iar pe de altă parte aceasta chiar dacă a avut probleme medicale ce au împiedicat-o să participe la proces, din înscrisurile medicale depuse la dosar, nu rezultă că a fost și în imposibilitate de a încunoștința instanța, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 386 lit. b) C. proc. pen.

Așadar, cazurile de contestație prevăzut în art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen., prin prisma cărora au fost calificate susținerile contestatoarei, nu sunt incidente în speța de față.

Nici celelalte critici formulate de contestatoare nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C. proc. pen., înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.V. și a fost obligată contestatoarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

← ICCJ. Decizia nr. 132/2013. Penal  ICCJ. Decizia nr. 131/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 129/2013. Penal