ICCJ. Decizia nr. 1686/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1686/2013
Dosar nr. 2809/1/2013
Şedinţa de Cameră de Consiliu din 17 mai 2013
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală în dosarul nr. 8667/2/2012 (3540/2012), definitivă, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., a fost scoasă de pe rol plângerea formulată de petentul C.D. şi a fost trimisă, pe cale administrativă, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 noiembrie 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a Penală cu numărul 8667/2/2012, petentul C.D. a formulat plângere împotriva actelor de cercetare penală ce au făcut obiectul lucrării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
În motivarea cererii, petentul a arătat, în esenţă, că judecătorii împotriva cărora a făcut plângere au încălcat legea şi că nu a beneficiat de un apel efectiv, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil.
În vederea soluţionării cauzei, a fost ataşat dosarul de urmărire penală nr. 1520/P/2005 şi lucrarea nr. 3419/VIII-1/2012, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Curtea a reţinut că plângerea aflată pe rolul acestei instanţe vizează soluţia adoptată de către procuror în lucrarea nr. 3419/VIII-1/2012, în care, prin referatul din data de 09 noiembrie 2012 s-a propus ataşarea plângerii formulate de către petentul C.D. la dosarul nr. 1520/P/2005, cu un obiect similar.
S-a argumentat că nefiind dispusă una din soluţiile enumerate de prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., dispoziţia atacată nu poate fi cenzurată de către instanţa de judecată, ci este supusă controlului în condiţiile prevăzute de art. 278 C. proc. pen., procurorul general fiind cel care are competenţa de a evalua legalitatea şi temeinicia măsurii criticate.
Curtea a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 2781 alin. (13) C. proc. pen. în conformitate cu care plângerea greşit îndreptată, cum este cea analizată de instanţa de fond, se trimite pe cale administrativă organului judiciar competent.
În considerarea acestor dispoziţii legale, instanţa de fond a făcut aplicarea corespunzătoare a textului invocat din oficiu şi a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea ei, pe cale administrativă, către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei încheieri, la 26 aprilie 2013, prin poştă, a declarat recurs petentul C.D.
Recursul nu a fost motivat.
Cu ocazia dezbaterilor asupra admisibilităţii recursului desfăşurate în Camera de Consiliu potrivit dispoziţiilor art. 38510a C. proc. pen., din oficiu, înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac formulată de recurentul petent, aceasta fiind îndreptată împotriva unei hotărâri definitive.
Concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul petent C.D. şi ale reprezentantului Ministerului Public faţă de excepţia invocată au fost menţionate în partea introductivă a hotărârii astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând excepţia inadmisibilităţii căii de atac declarate, invocată din oficiu, reţine următoarele:
Prin încheierea din 19 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală în dosarul nr. 8667/2/2012 (3540/2012), definitivă, în baza art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., a fost scoasă de pe rol plângerea formulată de petentul C.D. şi a fost trimisă, pe cale administrativă, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti spre competentă soluţionare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38510a C. proc. pen., introdus prin art. I pct. 18 din Legea nr. 2 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, „La înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de judecată examinează admisibilitatea recursului în camera de consiliu, fără citarea părţilor. În cazul în care constată că cererea de recurs este formulată împotriva unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, dispune, prin încheiere, respingerea cererii ca inadmisibilă."
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Limitând calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicităţii acesteia.
În cauză, se constată că petentul a formulat cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, recursul declarat neîntrunind cerinţele textului de lege menţionat, încălcând principiul unicităţii acestei căi de atac. Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 38510a C. proc. pen., în situaţia în care, examinând admisibilitatea recursului, înalta Curte constată că acesta este îndreptat împotriva unei hotărâri care nu este supusă niciunei căi de atac, va dispune respingerea recursului, ca inadmisibil.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, petentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, având în vedere incidenţa art. 38510a C. proc. pen., înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.D. împotriva încheierii din 19 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală în dosarul nr. 8667/2/2012 (3540/2012).
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţie
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul C.D. împotriva încheierii din 19 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Ii-a Penală în dosarul nr. 8667/2/2012 (3540/2012).
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 17 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 168/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1913/2013. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
