ICCJ. Decizia nr. 1816/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1816/2013
Dosar nr. 8452/2/2012
Şedinţa publică din 27 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2317 din data 14 septembrie 2012 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 19670/4/2012, s-a dispus admiterea excepţiei tardivităţii plângerii, invocată de apărătorul ales al intimaţilor B.I. şi Ţ.T., iar în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) raportat la art. 2781 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petiţionarul C.C. împotriva ordonanţei procurorului din 12 iulie 2011 şi a ordonanţei nr. 2937/II-2/2011 din data de 12 decembrie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 9730/P/2009, în contradictoriu cu intimaţii B.I. şi Ţ.T., ca tardiv formulată.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul a fost obligat la plata sumei de 40 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin ordonanţa din 12 iulie 2011 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 9730/P/2009, confirmată prin ordonanţa nr. 2937/II-2/2011 din data de 12 decembrie 2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor C.C., B.I. şi Ţ.T., fiind aplicată acestora sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 800 de RON pentru infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., apreciindu-se că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
S-a reţinut că la termenul din data de 06 septembrie 2012, apărătorul ales al intimaţilor B.I. şi Ţ.T. a invocat excepţia tardivităţii plângerii petiţionarului împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată.
Cu privire la acest aspect, instanţa a reţinut că, potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare. De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul prevăzut în alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionarul, criticând-o pentru nelegalitate, recursul fiind respins, ca inadmisibil, prin decizia penală nr. 2171 din 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, avându-se în vedere exigenţele alin. (10) al art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, la data de 13 noiembrie 2013, C.C. a formulat contestaţie în anulare, invocând nemulţumiri legate de soluţiile pronunţate în cauză.
Prin decizia penală nr. 98R din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.C. împotriva deciziei penale nr. 2171 din 12 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, contestatorul fiind obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut în acest sens că motivele invocate de contestator nu se regăsesc printre cele expres şi limitativ prevăzute în dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul C.C., criticând-o pentru nelegalitate şi ne temeinicie.
La termenul de judecată din data de 27 mai 2013, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.
Concluziile reprezentantului Ministerului Public şi ale recurentului contestator au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Examinând cauza, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestator este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.
C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.
Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. prevăd că sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti nedefinitive, fiind indicate expres şi limitativ hotărârile care sunt supuse recursului.
În speţă, contestatorul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 98R din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, hotărâre care, însă, este definitivă.
Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.C..
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.C. împotriva deciziei penale nr. 98R din 17 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1817/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1815/2013. Penal → |
|---|
