ICCJ. Decizia nr. 1807/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1807/2013
Dosar nr.45/107/2011
Şedinţa publică din 27 mai 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 211 din data de 25 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 45/107/2011, s-au hotărât următoarele:
1. A fost condamnat inculpatul B.A.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c), lit. i) C. pen., cu aplicarea art.73 lit. b), art. 74 lit. a), c), art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen., i s-a pus în vedere inculpatului B.A.V. că pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului B.A.V. asupra prevederilor art. 83, 84, 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârşirii unei infracţiuni în termenul de încercare, în cazul neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, precum şi în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului B.A.V. şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza II şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 raportat la art. 998 şi urm. C. civ. nemodificat, a fost obligat inculpatul B.A.V. la plata sumei de 166,94 lei despăgubiri civile în favoarea părţii civile Spitalul Municipal Blaj, la plata sumei de 2.092,62 lei despăgubiri civile în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj Napoca, la plata sumei de 1.650,58 lei despăgubiri civile în favoarea părţii civile Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca şi la plata sumei de 2.028,28 lei despăgubiri civile în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj - Clinica Chirurgie I, toate sumele reprezentând V2 din cheltuielile ocazionate de spitalizarea părţii vătămate L.B.C.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. nemodificat, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă L.B.C. şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul B.A.V. la plata în favoarea acestei părţi civile a sumei de 834,82 lei despăgubiri civile pentru daune materiale şi a sumei de 6.000 (şase mii) lei despăgubiri pentru daune morale, fiind respinse restul pretenţiilor formulate de această parte civilă.
2. A fost condamnat inculpatul L.B.C. la pedeapsa de 500 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. în dauna părţii vătămate B.A.V.
I s-a atras atenţia inculpatului L.B.C. asupra prevederilor art. 63 C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în caz de sustragere, cu rea-credinţă, de la executarea amenzii.
În baza art. 346 şi art. 14 C. proc. pen. raportat la art.998 C. civ. nemodificat, a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă B.A.V. şi a fost obligat inculpatul L.B.C. să-i plătească acestei părţi civile suma de 500 lei cu titlu de daune morale, fiind respinsă ca nedovedită cererea de despăgubiri pentru daune materiale, formulată de această parte civilă.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul B.A.V. după rămânerea definitivă a hotărârii şi, conform art. 5 alin. (5) din aceeaşi lege, i s-a adus la cunoştinţă inculpatului B.A.V. că probele biologice prelevate vor fi folosite pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului său genetic.
În baza art.191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.A.V. la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 300 lei în faza de urmărire penală, iar inculpatul L.B.C. la plata sumei de 450 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 50 lei în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr.754/ P din 30 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.A.V. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.20 raportat la art.174, 175 lit. c), lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi a inculpatului L.B.C. pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violente.
în actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în fapt, că cei doi inculpaţi sunt veri primari, locuiesc în aceeaşi localitate - comuna Jidvei şi, în noaptea de 20/ 21 martie 2010, au participat amândoi, alături de alţi tineri, la o petrecere ţinută într-un imobil închiriat din Jidvei.
S-a reţinut că, la un moment dat, inculpatul L.B.C. a avut un mic incident cu un alt participant la petrecere, martorul B.D., iar inculpatul B.A.V. a încercat să-l aplaneze, dar a fost prins cu o mână de gât şi lovit cu pumnul în faţă de către inculpatul L.B.C. Enervat, inculpatul B.A.V. a luat un topor aflat în apropiere pe pământ şi i-a aplicat inculpatului L.B.C. o lovitură cu muchia în zona coastelor, iar când a încercat să-l lovească a doua oară în zona capului, inculpatul L.B.C. a ridicat braţele să se apere şi a fost tăiat la antebraţul stâng.
în incidentul descris, inculpatul - parte vătămată B.A.V. a suferit leziuni în zona feţei ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul - parte vătămată L.B.C. a suferit o plagă tăiată la nivelul 1/3 proximală a antebraţului, fractură diafiză de cubitus stâng, pareză de nerv ulnar şi radial stâng, toate acestea necesitând pentru vindecare 120 de zile îngrijiri medicale.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Tribunalul a reţinut aceeaşi stare de fapt ca şi cea descrisă în rechizitoriu, singura diferenţă existentă fiind cea referitoare la termenul de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată L.B.C., termen care s-a prelungit la 380 zile, conform completării la raportul de expertiză medico legală iniţial, completare care a fost efectuată în faza cercetării judecătoreşti.
Starea de fapt expusă în rechizitoriu şi reţinută de prima instanţă a rezultat din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, şi anume: plângerile penale formulate de fiecare parte vătămată împotriva celeilalte, certificatele medico - legale care atestă leziunile fiecărei părţi vătămate, raportul de expertiză medico-legală întocmit cu ocazia examinării părţii vătămate L.B.C. şi cele 2 completări ulterioare, declaraţiile martorilor B.D.A., C.A., C.M., B.M., B.F., B.D., L.M., B.N., M.E., declaraţiile inculpaţilor, care au recunoscut incidentul, inculpatul L.B.C. susţinând însă că doar l-a împins pe B.A.V., iar acesta că l-a lovit pe celălalt cu toporul, dar lovitura nu a vizat capul.
Încadrând în drept faptele reţinute, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului B.A.V. care, la o petrecere, în urma unei provocări din partea vărului său L.B.C., i-a aplicat acestuia o lovitură cu un topor în zona toraco-abdominală şi apoi a încercat o a doua lovitură în zona capului, dar care a fost parată de partea vătămată, cu braţul stâng, suferind astfel o plagă tăiată cu secţiune de nerv - radial şi de muşchi extensori şi fractură de cubitus, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art.20 raportat la art. 174, 175 lit. c), lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Conform concluziilor raportului de expertiză medico legală, pct. 3, leziunile cauzate părţii vătămate L.B.C. se încadrează în leziuni de apărare, astfel reţinându-se că şi dacă nu au pus în primejdie viaţa victimei, faţă de zona vitală şi apărată - capul, faţă de obiectul vulnerant - topor şi faţă de intensitatea loviturii, fapta constituie tentativă la omor şi nu vătămare corporală gravă.
S- mai reţinut că fapta inculpatului L.B.C. de a o strânge pe partea vătămată B.A.V. cu o mână de gât şi de a-i aplica o lovitură cu pumnul în faţă, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 3-4 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.A.V., Tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute la art.72 C. pen., şi anume: limitele legale de pedeapsă, dat fiind faptul că este vorba de o infracţiune în forma tentativei săvârşită în stare de provocare, precum şi persoana inculpatului, care este la prima confruntare cu legea penală şi a avut o conduită procesuală corespunzătoare.
Totodată, ţinând cont de persoana inculpatului, Tribunalul a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârşi infracţiuni, astfel că, fiind îndeplinite toate cerinţele art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, făcând aplicarea tuturor dispoziţiilor legale decurgând din această soluţie.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul a reţinut că s-au constituit părţi civile:Spitalul Municipal Blaj, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj Napoca, Spitalul Clinic de Recuperare Cluj Napoca, cu sumele reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate L.B.C., acesta din urmă cu suma de 1789 lei şi 6300 euro daune materiale şi 100.000 lei daune morale, iar partea vătămată B.A.V. cu suma de 500 lei daune materiale şi 15.000 lei daune morale.
În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de unităţile spitaliceşti unde a fost internată partea vătămată L.B.C., urmare a incidentului cu inculpatul B.A.V., s-a reţinut că ele au fost justificate cu deconturile de cheltuieli comunicate la dosar, astfel că, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. nemodificat (aplicabil la data cauzării prejudiciului), a fost obligat inculpatul B.A.V. la plata a câte 1/4 din sumele solicitate, dată fiind reţinerea stării de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen., urmând ca restul de V2 din sumele solicitate de aceste părţi civile să fie recuperat de la partea vătămată L.B.C.
În ceea ce priveşte pretenţiile formulate de partea civilă L.B.C., Tribunalul a reţinut că această parte a solicitat obligarea inculpatului B.A.V. la daune materiale de 1.789 lei şi echivalentul în lei a 6300 euro reprezentând cheltuielile efectuate cu tratamentul, intervenţiile chirurgicale şi transportul la Alba Iulia şi la Cluj Napoca şi la daune morale de 100.000 lei.
În dovedirea pretenţiilor formulate, partea civilă L.B.C. a depus mai multe acte medicale care fac dovada unor internări repetate şi a unor proceduri medicale la care a fost supusă, dovedind că a cheltuit cu recuperarea la cabinetul specializat „V.E." şi cu transportul (conform bonurilor de benzină) suma de 1.669,64 lei.
Din suma dovedită, Tribunalul l-a obligat pe inculpatul B.A.V. la plata a V2, adică 834,82 lei despăgubiri pentru daune materiale în favoarea părţii civile L.B.C., iar în ceea ce priveşte daunele morale, la 6.000 lei reprezentând tot 1/4 din suma ce se cuvine părţii civile L.B.C. pentru acoperirea prejudiciului moral suferit. La aprecierea acestui prejudiciu, Tribunalul a avut în vedere că, deşi termenul de îngrijiri medicale a fost mare, partea a putut totuşi să se folosească de braţul stâng.
În ceea ce o priveşte pe partea civilă B.A.V., s-a reţinut că aceasta a solicitat obligarea inculpatului L.B.C. la 500 lei daune materiale reprezentând contravaloarea certificatului medico legal şi a medicamentelor necesare vindecării şi la 15.000 lei daune morale.
Întrucât n-au fost dovedite cheltuielile cu medicamentele şi nici nu s-a depus chitanţa pentru certificatul medico legal, Tribunalul a respins ca nedovedită cererea părţii civile B.A.V. pentru acordarea daunelor materiale.
În ceea ce priveşte daunele morale, Tribunalul, având în vedere prejudiciul moral minor suferit de parte, a apreciat că suma de 500 lei este suficientă, astfel că l-a obligat, în consecinţă, pe inculpatul L.B.C., la plata acesteia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii.
Inculpatul B.A.V., al cărui apel a fost declarat în termen, nu şi-a motivat apelul în scris, dar, prezent fiind în faţa instanţei de apel, personal şi prin apărător ales a solicitat doar a se dispune înlocuirea modalităţii de suspendare a executării pedepsei.
În motivarea apelului său, inculpatul Boitor a arătat că sunt îndeplinite în cauză cerinţele art. 81 lit. a) C. pen., în sensul că pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani, în favoarea inculpatului fiind reţinute atât circumstanţe atenuante judiciare, cât şi legale, respectiv starea de provocare, că este tânăr, având 21 de ani, că a avut o comportare bună, fapta constând într-un incident neplăcut petrecut între doi veri primari şi că este încadrat în muncă în Franţa, astfel cum rezultă şi din contractul de muncă depus la dosar.
Inculpatul L.B.C., cu privire la al cărui apel instanţa a pus în discuţie tardivitatea, nu şi-a motivat în scris apelul, arătând, prin apărătorul ales, că solicită modificarea sentinţei doar pe latura civilă, respectiv solicită acordarea despăgubirilor în cuantumul cu care s-a constituit parte civilă, şi anume suma de 1.789 lei daune materiale şi 100.000 lei daune morale.
A învederat că acţiunea civilă se întemeiază pe dispoziţiile art. 998 C. civ. întrucât există o faptă ilicită, un prejudiciu, precum şi legătura de cauzalitate între acestea, subliniind că inculpatul are o plagă cu şurub în mână, iar sumele acordate de instanţa de fond nu acoperă trauma psihică şi fizică suferită.
Prin decizia penală nr. 136/ A din 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, a fost admis apelul declarat de către inculpatul-parte vătămată B.A.V. împotriva sentinţei penale nr. 211 din data de 25 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 45/107/2011.
A fost desfiinţată sentinţa penală atacată, numai sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepsei aplicate inculpatului B.A.V. şi, procedându-se la o nouă judecată în aceste limite:
Au fost înlăturate din sentinţa penală atacată dispoziţiile art.861, 862, 863 şi 864 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată inculpatului B.A.V. pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. c) şi lit. i) C. pen., cu aplicarea art.73 lit. b), art.74 lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (2) C. pen. şi s-a stabilit durata termenului de încercare la 5 ani.
În baza art. 71 alin. ultim C. proc. pen., pe aceeaşi durată de 5 ani, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi aplicată inculpatului.
S-a făcut aplicarea art.359 alin. (1) C. proc. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, în măsura în care nu contravin deciziei.
În baza art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de către partea vătămată-inculpat L.B.C. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea părţii vătămate-inculpat L.B.C. la plata sumei de 175 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.
În baza art.192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apelau rămas în sarcina statului.
S-a dispus ca onorariile parţiale cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii L.B.C. şi B.A.V., în cuantum de 75 lei pentru fiecare, să fie avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Analizând apelurile prin prisma dispoziţiilor art.378 alin. (1), (2) şi (3), dar şi ale art.363 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Cu privire la apelul inculpatului B.A.V., s-a constatat că prima instanţă a reţinut o corectă stare de fapt, astfel cum aceasta reiese din întreg materialul probator al dosarului, administrat în faza de urmărire penală şi în faza de judecată în prima instanţă, relevante sub aspectul stării de fapt fiind, mai ales, declaraţiile martorilor oculari B.D., C.A., C.M.A., care descriu modalitatea de săvârşire a faptei de către inculpatul B., dar şi provocarea din partea inculpatului L., cu privire la acest aspect relevante fiind şi declaraţiile martorilor B.M.E. şi B.F.D.
S-a reţinut că prima instanţă a realizat o justă interpretare a respectivelor declaraţii, unite cu aspectele ce reies din actele medico legale, ajungând la corecta concluzie a încadrării juridice a faptei inculpatului B. în tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. c), lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) din C. pen.
Totodată, s-a constatat că şi în procesul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Boitor, prima instanţă a procedat, până la un punct, în mod corect, în baza probelor pe care le-a avut la dosar, aplicând pedepse just dozate sub aspectul cuantumului, cu respectarea limitelor decurgând din dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen. în legătură cu circumstanţele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), lit. c) C. pen., instanţa de apel, deşi a constatat că prima instanţă nu şi-a motivat îndeajuns reţinerea acestora, în lipsa unui apel, susceptibil de analiză pe fond, al parchetului ori al părţii vătămate asupra acestui aspect, având în vedere dispoziţiile art. 372 alin. (1) din C. proc. pen., nu a putut dispune în sensul înlăturării acestor circumstanţe.
Din probele administrate în cursul apelului, respectiv din înscrisurile de la filele 25-28 din dosarul de apel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că inculpatul B. desfăşoară o activitate de angajat în Franţa, din data de 15 aprilie 2012, în acest context ţinându-se seama de faptul că, la criteriile avute în vedere de prima instanţă atunci când a apreciat că reeducarea inculpatului Boitor se poate realiza şi prin neprivirea efectivă de libertate, s-a adăugat şi acela al calităţii de angajat al inculpatului, calitate aptă a garanta şi ea posibilitatea unei reeducări fără privare de libertate, dar şi de împrejurarea că locul în care inculpatul prestează munca, respectiv în Franţa, ar îngreuna foarte mult posibilităţile respectării programului de supraveghere din partea inculpatului, dar şi activitatea efectivă de supraveghere a Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba.
Astfel, s-a apreciat că reeducarea inculpatului B.A.V. poate fi asigurată şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Cu privire la apelul inculpatului L.B.C., instanţa de apel a analizat, cu precădere, aspectul legat de tardivitatea apelului.
S-a reţinut că, potrivit art. 363 alin. (1) din C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar conform alin. (3) teza I din acelaşi articol, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.
S-a observat că din partea introductivă a sentinţei penale atacate rezultă că inculpatul a fost prezent la pronunţarea care a avut loc în data de 25 iunie 2012 şi că acesta nu s-a aflat în nici una dintre situaţiile enumerate la art. 363 alin. (3) teza ultimă, drept pentru care s-a constatat că termenul de apel, în ceea ce-l priveşte, a început să curgă de la data pronunţării sentinţei de către prima instanţă, respectiv 25 iunie 2012.
De asemenea, s-a reţinut că declaraţia de apel (greşit intitulată recurs) a inculpatului, aflată la fila 5 din dosarul de apel, poartă data transmiterii prin fax de 09 iulie 2012, dată recunoscută, de altfel, şi de apărătorului inculpatului în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2012.
Calculând, în conformitate cu dispoziţiile art. 186 alin. (1) şi (2) şi ţinând cont şi de cele ale art. 187 alin. (1) din C. proc. pen., termenul de apel pentru inculpatul L.B.C., care a început să curgă la data de 25 iunie 2012, instanţa de apel a constatat că ultima zi în care inculpatul putea declara apel a fost aceea de 06 iulie 2012, o zi lucrătoare de vineri.
În acest context, s-a reţinut că declararea apelului abia în data de 09 noiembrie 2012 apare ca fiind tardivă, drept pentru care, fără a se mai apleca asupra cercetării fondului căii de atac, în baza art. 379 pct. I lit. a) C. proc. pen., a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de către partea vătămată-inculpat L.B.C. împotriva sentinţei penale nr. 211 din data de 25 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 45/107/2011.
Împotriva deciziei anterior menţionate, în termen legal, a declarat recurs partea vătămată - inculpat L.B.C., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.
Cu prilejul susţinerii orale a recursului, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul parte vătămată - inculpat L.B.C. a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, motivat de faptul că apelul declarat de acesta a fost în mod greşit respins, ca tardiv, iar pe de altă parte, instanţa de apel a avut în vedere doar rezolvarea laturii civile a cauzei, nu şi a celei penale.
Criticile au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Potrivit art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii. încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.
În prezenta cauză, a fost circumscrisă cazului de casare anterior menţionat critica potrivit căreia apelul declarat de partea vătămată - inculpat L.B.C. a fost în mod greşit respins ca tardiv, iar instanţa de apel a avut în vedere doar rezolvarea laturii civile a cauzei.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, înalta Curte reţine că instanţa de prim control judiciar a făcut o corectă aplicare a legii, în speţă nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 363 alin. (1) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar conform alin. (3) teza I din acelaşi articol, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.
Partea vătămată - inculpat L.B.C. a fost prezentă la pronunţarea sentinţei penale nr. 211 din data de 25 iunie 2012 a Tribunalului Alba, în cauză nefiind incidenţă niciuna dintre situaţiile prevăzute la art. 363 alin. (3) teza ultimă C. proc. pen. Cu toate acestea, calea de atac a apelului a fost exercitată la data de 9 iulie 2012, aşadar cu depăşirea termenului prevăzut de lege în acest sens.
Instituţia termenului în procesul penal prefigurează un principiu fundamental al acestei activităţi judiciare, şi anume operativitatea şi are ca scop, pe de o parte, limitarea în timp a duratei unor măsuri procesuale, iar pe de altă parte, împiedică tergiversarea desfăşurării procesului penal, asigurând operativitatea acţiunilor cerute de justa soluţionare a cauzelor penale.
Dispoziţiile art.185 alin. (1) C. proc. pen. reglementează consecinţele nerespectării termenului înăuntrul căruia inculpatul putea şi trebuia să-şi exercite dreptul procesual, sancţiune ce constă în pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termenul peremtoriu prevăzut de lege.
Astfel fiind, în mod corect s-a dispus respingerea, ca tardiv, a apelului declarat de partea vătămată - inculpat L.B.C., motiv pentru care nu a mai fost supusă analizei instanţei de prim control judiciar cercetarea fondului căii de atac.
Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurentul parte vătămată - inculpat L.B.C. apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. I lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art.192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul parte vătămată - inculpat L.B.C. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată - inculpat L.B.C. împotriva deciziei penale nr. 136/ A din 19 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.
Obligă recurentul parte vătămată - inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1815/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1797/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... → |
|---|
