ICCJ. Decizia nr. 1924/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1924/2013
Dosar nr.6035/104/2012
Şedinţa publică din 05 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 238 din 18 decembrie 2012, Tribunalul Olt, a admis în parte cererile de despăgubiri civile formulate de părţile civile G.V., G.C.I. şi G.A.G. asistaţi de reprezentant legal G.V., precum şi M.G., şi pe cale de consecinţă:
A fost obligat inculpatul G.M., în prezent deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă C., să plătească:
1. părţii civile G.V.:
- suma de 35.000 RON cu titlu de daune morale;
- suma de 6.407 RON cu titlu de daune materiale;
2. părţii civile M.G. suma de 35.000 RON cu titlu de daune morale;
3. părţii civile G.A.G. prin reprezentantul său legal G.V.:
- suma de 35.000 RON cu titlu de daune morale;
- suma de 500 RON cu titlu de prestaţie periodică acordată ca sumă globală pentru perioada august - decembrie 2012;
- suma de 100 RON cu titlu de prestaţie periodică începând cu data de 01 ianuarie 2013 şi până la majoratul acestuia;
4. părţii civile G.C.I. prin reprezentantul său legal G.V.:
- suma de 35.000 RON cu titlu de daune morale;
- suma de 500 RON cu titlu de prestaţie periodică acordată ca sumă globală pentru perioada august-decembrie 2012;
-suma de 100 RON cu titlu de prestaţie periodică începând cu data de 01 ianuarie 2013 şi până la majoratul acestuia;
S-au respins în rest cererile formulate de părţile civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. şi ped. de art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. c) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 10 din 11 august 2012, în urma unui conflict pe care l-a avut cu victima G.M.A., l-a lovit cu pumnii şi picioarele, cauzându-i leziuni ce au dus la decesul acestuia.
La data de 02 octombrie 2012 partea vătămată G.V. în calitate de soţie supravieţuitoare a victimei s-a constituit parte civilă în cauză în numele său cu suma de 6.407 RON cu titlu de daune materiale şi cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale precum şi în numele fiului său minor G.A.G. în vârstă de 11 ani cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.
De asemenea, la data de 16 octombrie 2012 şi G.C.I., în calitate de fiu al victimei în vârstă de 14 ani s-a constituit parte civilă în cauză, fiind asistat de mama sa, partea civilă G.V., cu suma de 100.000 RON cu titlu de daune morale.
Audiat fiind, inculpatul G.M. a declarat că recunoaşte săvârşirea faptei astfel cum aceasta a fost descrisă în actul de inculpare, respectiv situaţia de fapt, precizând că îşi însuşeşte în totalitate probatoriul administrat în faza de urmărire penală dar a solicitat schimbarea încadrării juridice dată de Parchet infracţiunii reţinută în sarcina sa, în sensul că aceasta ar fi aceea de lovituri cauzatoare de moarte prev şi ped de art. 183 C. pen. şi nu omor calificat prev. şi ped de art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. c) C. pen., de vreme ce nici un moment nu a avut intenţia de a omorî victima ci, fiindu-i frică doar a lovit-o, decesul fiind un rezultat pe care nu l-a avut în vedere.
Prin sentinţa penală nr. 177 din 16 octombrie 2012 pronunţată în Dosarul 5047/104/2012 al Tribunalului Olt, a fost condamnat inculpatul G.M. la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) rap. la 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei iar în temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 53 alin. (2) lit. a) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Fiind necesare administrarea de probe în vederea soluţionării acţiunii civile formulată de părţile civile precizate, instanţa a dispus disjungerea acesteia din Dosarul 5047/104/2012, în conformitate cu art. 3201 alin. (5) C. proc. pen.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 6035/104/2012. Din actele şi lucrările dosarului instanţa a constatat următoarele:în noaptea de 10 din 11 august 2012 inculpatul G.M. s-a repezit asupra victimei G.M.A. pe care l-a lovit cu pumnii şi picioarele în mod repetat în abdomen şi la nivelul capului.
Ca urmare a loviturilor aplicate, victima G.M.A. s-a prăbuşit pe asfalt, loc unde inculpatul G.M. a continuat să-l lovească cu pumnii şi picioarele şi, totodată a sărit cu picioarele pe el provocându-i prin compresiune numeroase leziuni şi anume fractură de stern, cu infiltrat sanguin al ţesuturilor moi din jur; fracturi costale şi edem pulmonar, precum şi numeroase leziuni la nivelul capului care au dus la decesul victimei.
La faţa locului, după circa 40 de minute a sosit şi o ambulanţă, însă s-a constatat decesul victimei G.M.A.. Ca urmare a agresiunilor exercitate asupra sa de către inculpat, victima a suferit multiplele leziuni traumatice menţionate în cuprinsul Raportului de constatare medico-legală din data de 24 august 2012 al serviciului de Medicină Legală al judeţului Olt.
Din conţinutul acestuia a rezultat că leziunile traumatice constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire cu şi de corpuri contondente şi posibil prin compresiune între două planuri şi au directă legătură de cauzalitate cu cauza morţii, iar alcoolemia în momentul decesului a fost de 1,95 gr.‰, moartea victimei G.M.A. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-ventriculare, consecinţă a unui politraumatism cu fracturi de bază de craniu, contuzie cerebrală minoră, infiltrate sanguine epicraniene, echimoze şi excoriaţii, fractură de stern şi fracturi costale.
Aşadar, moartea victimei nu a survenit instantaneu, respectiv după ce victima s-a lovit cu capul de asfalt ca urmare a faptului că s-a dezechilibrat, datorită şi stării de ebrietate în care s-a aflat, căzând pe spate, ci leziunile care au avut ca urmare moartea victimei au avut drept cauză lovirile cu şi de corpuri contondente şi posibil prin compresiune între două planuri, existând o legătură directă de cauzalitate între acestea şi rezultatul produs, respectiv moartea victimei.
S-a reţinut de instanţa fondului că inculpatul a aplicat victimei, cu putere, cu picioarele, multiple lovituri în zone vitale, victima fiind în stare de ebrietate, stare pe care inculpatul a ignorat-o în mod conştient şi fără vreo motivare justificată şi rezonabilă. Or, starea victimei, aflată într-o avansată stare de ebrietate, a determinat o încetinire fiziologică a reflexelor acesteia, motiv pentru care victima nu s-a ferit de loviturile primite de la inculpat, nici măcar atunci când fusese deja doborâtă la pământ, în timp ce inculpatul a continuat să lovească cu picioarele şi chiar să sară cu picioarele pe abdomenul victimei.
Starea de fapt menţionată echivalează cu asumarea intenţiei de a produce decesul victimei de către inculpat, care a prevăzut posibilitatea de a se produce moartea şi, chiar dacă nu a urmărit-o, a acceptat-o, existând intenţia specifică infracţiunii de omor, în modalitatea intenţiei indirecte. Această împrejurare nu face însă mai puţin posibilă răspunderea civilă pentru fapta ilicită întrucât în speţă sunt îndeplinite condiţiile pentru răspunderea civil delictuală, respectiv existenţa unei fapte ilicite, rezultatului vătămător, precum şi existenţa unei legături de cauzalitate între acţiunea ilicită şi rezultatul produs. Cu privire la cererea de acordare a daunelor materiale - partea vătămată G.V. în calitate de soţie supravieţuitoare a victimei s-a constituit parte civilă în cauză în numele propriu cu suma de 6.407 RON cu titlu de daune materiale (dosar) iar inculpatul a fost de acord să le plătească în totalitate.
Partea civilă a dovedit potrivit înscrisurilor depuse la dosar ca fiind efectuate cheltuieli materiale în valoare de 6.407 RON (dosar). Potrivit art. 1392 din Noul C. civ. „cel ce a făcut cheltuieli în caz de deces al victimei, pentru înmormântare are dreptul la înapoierea lor de la cel care răspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli".
În raport de textul de lege menţionat dar şi de principiul disponibilităţii părţilor în privinţa soluţionării acţiunii civile în procesul penal a fost admisă în cererea părţii civile G.V. şi a fost obligat inculpatul G.M. să plătească părţii civile G.V. suma de 6.407 RON cu titlu de daune materiale.
Cu privire la cererea de acordare a unei prestaţii periodice de câte 350 RON lunar formulată de partea civilă G.V. pentru minorul G.A.G., în vârstă de 11 ani şi de partea civilă minor G.C.I. în vârstă de 14 ani, asistat de mama sa, partea civilă G.V.
Din copia carnetul de muncă al victimei a rezultat că la data la care inculpatul a săvârşit infracţiunea acesta nu se mai afla nici măcar în şomaj (dosar), raporturile de muncă ale acestuia încetând la data de 01 ianuarie 2011, moment la care salariul înregistrat a fost de 720 RON pentru calificarea de „operator umplere recipiente GPL". Ulterior, victima nu a mai fost angajată cu contract individual de muncă ori altă formă în actualul context social economic, în care locurile de muncă sunt tot mai puţine. Cu toate acestea victima muncea în gospodăria sa proprie, lucrând un hectar de teren agricol, crescând animale şi obţinând astfel alimentele necesare traiului zilnic. În acest fel a reuşit să contribuie împreună cu soţia sa, partea civilă G.V., la creşterea şi educarea copiilor lor minori, aflaţi în continuarea studiilor, minorul G.A.G. fiind elev la şcoala din comună, iar minorul G.C.I. fiind elev la şcoala gimnaziala din oraşul Corabia, unde locuieşte în gazdă la o mătuşă a sa. Această stare de fapt a rezultat din declaraţiile martorilor T.E. şi C.E. (dosar) audiaţi la cererea părţilor civile prin avocatul ales al acestora.
Potrivit art. 1390 din Noul C. civ., respectiv alin. (1) „Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor îndreptăţiţi, potrivit legii, la întreţinere din partea celui decedat" iar conform alin. (3) „La stabilirea despăgubirii se va ţine seama de nevoile celui păgubit, precum şi de veniturile pe care în mod normal cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despăgubirea".
Pe de altă parte, potrivit art. 1386 alin. (2) din Noul C. civ. „La stabilirea prejudiciului se va avea în vedere data producerii prejudiciului" iar conform alin. (3) „Dacă prejudiciul are un caracter de continuitate, despăgubirea se acordă sub formă de prestaţii periodice".
Or, în speţă decesului victimei a avut loc în luna august 2012 care a fost avută în vedere, moment de la care copii săi minori au suferit şi un prejudiciu material reprezentat tocmai de lipsa contribuţiei pe care acesta o avea la creşterea şi educarea lor, prejudiciu care a continuat şi continuă şi în prezent, cel puţin până la momentul intervenirii majoratului, când starea de nevoie se prezumă şi eventual şi ulterior dacă aceştia se vor afla în continuarea studiilor. Cu prilejul audierii de instanţa de fond, inculpatul a declarat că este de acord să plătească suma de câte 100 RON lunar în favoarea copiilor minori ai victimei cu titlu de prestaţie periodică.
Din probatoriul administrat în cauză nu s-a făcut dovada afectării de către victimă a unor sume mai mari decât cea anterior precizată pentru întreţinerea acestora, de vreme ce victima nu avea un loc de muncă la momentul decesul nici nu presta o activitate remunerată în regim de colaborare ori prestări servicii,nu era înregistrat ca mic producător agricol şi nu comercializa produsele agricole rezultate din gospodăria proprie.în raport de cele mai sus arătate a fost obligat inculpatul G.M. la o prestaţie periodică acordată ca sumă globală de câte 500 RON în favoarea fiecăruia dintre cei doi minori ai victimei pentru perioada august-decembrie 2012, şi o prestaţie periodică de câte 100 RON lunar începând cu data de 01 ianuarie 2013 şi până la majoratul acestora.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor morale, părţile vătămate M.G. şi G.V., tatăl şi respectiv soţia victimei au solicitat acordarea sumei de câte 100.000 RON, cu titlu de daune morale.
Copii minori ai victimei, G.C.I. asistat de mama sa, G.V., precum şi acesta din urmă în numele copilului său minor G.A.G. au solicitat de asemenea acordarea sumei de câte 100.000 RON cu titlu de daune morale. Prin art. 1391 din Noul C. civ. a fost reglementată posibilitatea reparării prejudiciului nepatrimonial, cât şi mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge în cazul decesului victimei unei fapte delictuale.
Potrivit art. 1.391 alin. (2) din Noul C. civ. intitulat sugestiv „Repararea prejudiciului nepatrimonial „Instanţa judecătorească va putea,de asemenea,să acorde despăgubiri ascendenţilor, descendenţilor, fraţilor, surorilor şi soţului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum şi oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu". A reţinut tribunalul că prejudiciul moral este evident pentru orice persoană care îşi pierde părintele în condiţii neaşteptate, cu atât mai mult cu cât victima nu se afla la o vârstă înaintată, nu suferea de boli cronice care să facă predictibilă dispariţia sa fizică într-un interval de timp apropiat. În plus, este îndeobşte cunoscut că părinţii reprezintă persoanele care sunt cele mai apropiate, care pot oferi ajutorul necondiţionat copiilor lor indiferent că sunt minori sau majori, în diferitele momente ale vieţii acestora.
În ce priveşte partea vătămată G.V., aceasta era soţia defunctului, cei doi fiind căsătoriţi de mai mult timp şi având 2 copii, context în care se impune prezumţia că relaţiile dintre soţi erau apropiate, caracterizate prin încredere şi sprijin reciproc, iar decesul victimei a afectat grav şi iremediabil familia sa şi implicit pe partea civilă care a solicitat daune morale, punând-o pe aceasta în situaţia ca, prin activitatea sa, să suplinească contribuţia pe care soţul o avea în familie atât în plan material, dar mai ales în plan afectiv".
Aşadar, prin decesul soţului, respectiv al tatălui şi legăturile de afecţiune existente au fost puternic afectate, fiind lipsite în viitor atât de prezenţa celei mai dragi persoane cât şi de sprijinul material de care acestea beneficiau. Referitor la partea vătămată M.G., acesta este tatăl victimei şi fiind la o vârstă înaintată şi cu o stare de sănătate precară este de presupus că era beneficiarul unui suport remarcabil din partea fiului său, victima G.M.A., cu care locuia şi se gospodărea în comun, în cadrul aceleiaşi gospodării, prin urmare şi acesta a încercat un prejudiciu moral evident în contextul menţionat.
Potrivit practicii şi doctrinei juridice, prejudiciul moral nu poate fi cuantificat după elemente exacte aşa cum este cazul prejudiciului material, însă sumele de bani acordate trebuie să fie în măsură a asigura o alinare celui care l-a suferit.
Cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, ci include o doză de aproximare avându-se în vedere consecinţele negative suferite pe plan psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. Viaţa nu poate avea un preţ, însă în speţă având în vedere în special consecinţele negative produse părţilor vătămate, astfel cum au fost reţinute şi precizate în cele de mai sus, sumele de câte 35.000 RON ce au fost acordate fiecăreia dintre părţile civile nu reprezintă sume exagerate, în aprecierea tribunalului, raportat la gravitatea şi importanţa prejudiciului moral, în speţă pierderea a unei vieţi omeneşti.
Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul G.M., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi reducerea cuantumului despăgubirilor morale acordate părţilor civile, acestea fiind într-un cuantum exagerat, în condiţiile în care la momentul conflictului victima avea o alcoolemie de 1,95 gr‰ şi a fost cea care a generat incidentul, agresând şi pe fratele său, căruia i-a produs leziunile descrise în certificatul medico-legal.
Apelul s-a apreciat că este nefondat şi a fost respins, din următoarele considerente:
Examinând sentinţa penală recurată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, Curtea a constatat că prima instanţă a soluţionat corect latura civilă a cauzei, admiţând acţiunile civile formulate de părţile civile şi obligându-l pe inculpat la plata daunelor morale, într-un cuantum ce corespunde prejudiciului de natură nepatrimonială cauzat acestora, urmare faptei ilicite a inculpatului.
Curtea a constatat că la dosarul cauzei nu s-au identificat elemente şi nu există temeiuri care să conducă la reducerea cuantumului daunelor morale, cuantificarea prejudiciului moral nefiind supusă unor criterii legale de determinare, ci incluzând o doză de aproximare, astfel încât în raport de consecinţele negative produse părţilor civile prin decesul soţului, respectiv al tatălui, s-a apreciat că sumele acordate acestora nu sunt exagerate, ci corespund prejudiciului de natură nepatrimonială suferit.
Aşa fiind şi pentru motivele arătate, întrucât hotărârea pronunţată de Tribunalul Olt s-a apreciat că este legală şi temeinică, în temeiul dispoz. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul a fost obligat la plata sumei de 30 RON cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul G.M.
Inculpatul G.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate şi reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat.
Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat dar şi din oficiujnalta Curte,reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Cu privire la unica critica a recurentului inculpate, vizând reducerea cuantumului daunelor morale la care a fost obligat, Înalta Curte reţine că nu poate fi primită întrucât s-a constatat că prima instanţă a stabilit în echitate atunci când a fixat cuantumul acestor daune.
Astfel, au fost avute în vedere consecinţele negative produse părţilor civile prin decesul soţului, respectiv al tatălui, acestora le-au fost pricinuite suferinţe psihice ce se circumscriu noţiunii de prejudiciu personal nepatrimonial care,ca şi cel patrimonial se reclamă a fi reparat.
Înalta Curte reţine că, este mai presus de orice îndoială că traumele psihice suferite unui astfel de incident şi care în mod evident se circumscriu noţiunii de prejudiciu personal nepatrimonial şi care se reclamă a fi reparat prin obligarea inculpatului la plata unor despăgubiri cu titlu de daune morale, apreciindu-se că suma de câte 35.000 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă este suficientă şi necesară pentru acoperirea integrală a prejudiciului moral suferit.
Înalta Curte constatată că despăgubirile morale prin cuantumul acordat nu depăşeşte sfera unei satisfacţii echitabile, juste şi proporţionale cu caracterul profund şi ireversibil al prejudiciului suferit de către părţile civile.
Având în vedere că prejudiciul moral suferit de parte nu poate fi reparat în natură, devin incidente prevederile art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., potrivit cărora „repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în care repararea în natură nu este cu putinţă". Deşi nu există criterii legale şi absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de părţile civile, practica judiciară în materie relevă că instanţele au în vedere consecinţele negative suferite de către cei în cauză, în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura lezării lor, evaluarea bănească fiind una aproximativă bazată pe considerente de echitate. Altfel spus, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, statuând în echitate, instanţa trebuie să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacţie nepărtinitoare fără a se atinge limita superioară a îmbogăţirii fără justă cauză ori la o comercializare a suferinţelor fizice/psihice.
Ţinând seama de toate acestea, Înalta Curte apreciază că nu se impune reducerea cuantumului daunelor morale, şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 51 din 19 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 51 din 19 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1925/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1923/2013. Penal → |
|---|
