ICCJ. Decizia nr. 1853/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1853/2013
Dosar nr. 925/1/2013
Şedinţa publică din 29 mai 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 30 august 2012 sub nr. 1083/59/2012, petenta F.G. a solicitat infirmarea rezoluţiei din 18 iunie 2012 dată în Dosarul nr. 580/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 873/lI/2/2012 dată în 23 iulie 2012 de procurorul general adjunct din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Astfel, la data de 22 decembrie 2011 petenta F.G. a formulat plângere penală împotriva intimaţilor I.C.M., avocat în cadrul Baroului Timiş, C.C., executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, G.I. şi H.I., registratori în cadrul Biroului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Lugoj, acuzaţiile fiind încadrate în prevederile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen.
Petenta a arătat în plângerea sa că intimaţii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu şi au falsificat înscrisuri în cadrul Dosarului execuţional nr. 181/EX/2011 înregistrat la B.E.J. C.C.X., ce avea ca obiect executarea silită a sentinţei civile nr. 143 din 22 ianuarie 2007 a Judecătoriei Lugoj, învestită cu formulă executorie, creditor fiind I.C.M., debitor fiind sora titularei plângerii penale, F.L.S. În sprijinul plângerii petenta a ataşat înscrisuri referitoare la Dosarul civil nr. 8581/325/2011 al Judecătoriei Lugoj, respectiv Tribunalului Timiş, ce a avut ca obiect contestaţie la executare în Dosarul execuţional nr. 11/R/2011 al B.E.J. C.C.X.
Prin sentinţa penală nr. 219/PI din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta F.G. şi a menţinut rezoluţia din 18 iunie 2012 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în Dosar nr. 580/P/2011.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timişoara, a reţinut că din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă faptul că nu s-a confirmat existenţa infracţiunilor de abuz în serviciu, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual şi uz de fals, imputate de petenta intimaţilor în prezenta cauză.
Împotriva sentinţei nr. 219/PI din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a declarat recurs petenta F.G., cauza fiind înregistrată pe rolul înaltei Curţi sub nr. 1083/59/2012.
Prin decizia penală nr. 262 din 24 ianuarie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionara F.G. împotriva sentinţei penale nr. 219/PI din 19 septembrie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Recurenta petiţionară a fost obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se decide astfel s-a reţinut că, potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., în procedura specială reglementată de art. 2781 C. proc. pen., hotărârea primei instanţe este definitivă.
Împotriva acestei din urmă decizii petenta F.G. a formulat cerere de faţă care este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac în caţirul căreia sunt remediate erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind , deci, o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuindu-se astfel la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.
Tocmai caracterul de cale de atac extraordinară al contestaţiei în anulare constituie o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui şi oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive.
Art. 386 C. proc. pen. prevede că:
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinita conform legii;
b) când partea dovedeşte ca la termenul la care s-a judecat cauza de către istanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre aceasta împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de incetare a procesului penal din cele prevăzute in art. 10 lit. f)-i), cu privire la care existau probe in dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principia contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Examinând, cu precădere , în condiţiile art. 391 C. proc. pen., raportată la natura cauzei (art. 2781 C. proc. pen.), admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare de faţă, Înalta Curte constată că aceasta nu întruneşte condiţiile prevăzute de lege.
În acest sens ,este esenţial să se constate că incidenţa oricăruia din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. este exclusă, cele de la lit. a)-c) şi e) putând fi invocate, potrivit art. 388 alin. (1) C. proc. pen., de "persoana împotriva căreia se face executarea", iar cel de la lit. d), de persoana împotriva căreia "s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă", ceea ce înseamnă, neîndoielnic, că subiecţii procedurii speciale reglementate de art. 2781 C. proc. pen. nu au deschisă calea contestaţiei în anulare împotriva hotărârii definitive pronunţate într-o astfel de cauză.
Pentru aceste considerente , contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatoarei, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestaţie în anulare formulată de contestatoarea F.G. împotriva deciziei penale nr. 262 din 24 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1083/59/2012.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1855/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1852/2013. Penal. Traficul de influenţă... → |
|---|
