ICCJ. Decizia nr. 1929/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1929/2013
Dosar nr.5626/120/2011
Şedinţa publică din 05 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 326 din 25 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.M., la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 290 C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 33 lit. a) C. pen. inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare. În baza art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei.în baza art. 82 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani, compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care s-a adăugat intervalul de 2 ani. S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. În baza art. 348 C. proc. pen. au fost desfiinţate borderourile de achiziţie din 23 iunie 2008, din 24 iunie 2008, din 26 iunie 2008, din 26 iunie 2008, din 30 iunie 2008, din 26 iunie 2008,din 26 iunie 2008, din 27 iunie 2008, din 30 iunie 2008, din 1 iulie 2008, din 2 iulie 2008, emise de către SC M.A.P. SRL Târgovişte. În baza art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul L.R.D., la 6 luni închisoare.în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen..în baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. În baza art. 13, 14, 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti, inculpatul V.M. fiind obligat la plata sumei de 144.907 RON, reprezentând impozit pe profit şi 169.817,11 RON, reprezentând TVA, la care s-au adăugat obligaţiile fiscale accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului, precum şi pe inculpatul L.R.D. la plata sumei de 184.707 RON reprezentând TVA, la care s-au adăugat obligaţiile fiscale accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul V.M., în calitate de administrator al SC M.A.P. SRL, în anul 2008 a achiziţionat cereale pentru care a întocmit mai multe borderouri de achiziţie false în care a menţionat persoane din diverse localităţi din ţară, persoane care în urma verificărilor efectuate a rezultat că nu există iar pe de altă parte, a derulat mai multe operaţiuni comerciale pe care nu Ie-a evidenţiat în contabilitatea societăţii sale obţinând venituri pe care nu Ie-a evidenţiat sustrăgându-se astfel de la plata taxelor şi impozitelor către stat. Existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului V.M. s-au apreciat că rezultă din următoarele probatorii: Nota de constatare din 23 septembrie 2008 întocmită de Garda Financiară Dâmboviţa (d.u.p.) conform căreia în cursul lunii iunie 2008 SC M.A.P. SRL, administrată de inculpat în perioada 26 mai 2008-10 iulie 2008 aşa cum rezulta din relaţiile de la O.R.C. Dâmboviţa (dosar instanţa) a achiziţionat cantitatea de 22.500 kg porumb boabe, 34.560 kg orz furajer şi 616.163 seminţe rapiţă în valoare de 905.669 RON; Borderourile de achiziţie cuprinzând date false, prezentate ca documente de provenienţă a cerealelor mai sus amintite. Datele false din aceste borderouri se precizează că rezultă din adresa din 20 septembrie 2008 emisă de Primăria com. C., jud. Argeş (d.u.p.), adresa din 20 august 2008 emisa de Primăria com. A., jud. Argeş (d.u.p.), adresa din 28 august 2008 emisa de Primăria Topoloveni (d.u.p.), adresa din 11 august 2008 emisa de Primăria com. Moraresti (d.u.p.), adresa din 22 august 2008 emisa de Primăria com. R., jud. Olt (d.u.p.) şi adresa din 26 august 2008 emisa de primăria com. Suseni (d.u.p.). Aceste adrese ale primăriilor stabilesc că persoane înscrise în borderourile de achiziţie de cereale nu figurează pe raza acestor unităţi administrativ-teritoriale. Pe baza acestor acte false, s-a reţinut că s-au înscris în contabilitate cheltuieli nedeductibile nereale, cu consecinţa diminuării venitului net şi implicit, a diminuării obligaţiilor fiscale către stat.în acest fel se arată că inculpatul s-a sustras de la plata impozitului pe profit în suma de 144.907 RON, situaţie care rezultă şi din nota de constatare a Gărzii Financiare mai sus menţionată dar şi din declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei în care recunoaşte ca nu a plătit acest impozit deoarece plata se făcea trimestrial iar el a vândut firma după două luni şi jumătate de la achiziţia cerealelor. Referitor la această susţinere instanţa de fond precizează că inculpatul nu a făcut-o şi în faza urmăririi penale, unde nu a făcut vorbire despre această împrejurare. Aceste declaraţii oscilante s-au apreciat că au fost date cu intenţia vădită de a nu fi învinovăţit.
Faptele,aşa cum au fost descrise,s-au apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., inculpatul întocmind în fals respectivele borderouri în scopul producerii de consecinţe juridice, mai precis în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către stat dar şi elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c) C. proc. pen., care a constat în evidenţierea în actele contabile a cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive,de asemenea în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale.mai precis de la plata impozitului pe profit în cuantum de 144.907 RON. Totodată, în aceeaşi calitate de administrator al SC M.A.P. SRL şi în aceeaşi perioada iunie 2008 inculpatul V.M. a comercializat către SC T.G.I. SRL Piteşti, SC B.T. SRL Slobozia, SC G.I. SRL Slobozia şi SC A.O.S. SRL Slobozia, pe baza unor facturi fiscale existente la d.u.p. (facturi pe care în declaraţia dată la instanţă recunoaşte că Ie-a întocmit şi semnat), cantitatea de 74.600 kg porumb boabe, 64.210 kg orz şi 491.869 kg rapiţă, realizând venituri în valoare de 913.631,36 RON, pe care însă nu Ie-a înregistrat în evidenţa contabilă. în acest mod, inculpatul s-a sustras de la plata TVA-ului în suma de 145.873,91 RON. Deşi inculpatul a declarat în fata instanţei că a înregistrat în evidenţa contabilă a SC M.A.P. SRL vânzările de cereale, acest aspect se arată că este infirmat de nota de constatare din 23 septembrie 2008 întocmită de Garda Financiară Dâmboviţa. Acelaşi inculpat, în perioada 17 iunie 2008-27 iunie 2008, în calitate de administrator al SC M.A.P. SRL, a achiziţionat 129 tone de ciment de la SC L. SRL Silistra din Bulgaria în valoare de 12.384 euro, pe baza de facturi fiscale şi scrisori de transport aferente (d.u.p.), reprezentând achiziţii intracomunitare. Aceste mărfuri Ie-a livrat la rândul său către SC T.G.I. SRL Piteşti, SC M.C. SRL Leordeni şi SC S.I. SRL Târgovişte, facturile fiscale în acest sens aflându-se depuse la d.u.p.
Prin comercializarea cantităţii de ciment sus-menţionate SC M.A.P. SRL a realizat venituri în suma de 65.145,77 RON, pentru care avea obligaţia să calculeze, evidenţieze şi să vireze TVA în suma de 10.401 RON. Inculpatul a recunoscut în faza de judecată că nu a înregistrat în evidenţa contabilă achiziţionarea de ciment, motivând că nu a putut-o face întrucât actele firmei îi fuseseră reţinute anterior de Garda Financiară. Această susţinere s-a apreciat că este în contradicţie cu cele declarate la urmărirea penală (d.u.p.) unde inculpatul a arătat că pentru toate operaţiunile comerciale desfăşurate de firma sa pe perioada în care a administrat-o a pus la dispoziţia contabilului actele pentru a fi evidenţiate în contabilitate. Acesta din urmă însoţindu-l şi la sediul Gărzii Financiare, având asupra sa documentele contabile necesare, cu excepţia registrului de casă. Prin nota explicativă dată de inculpat (d.u.p.) se arată că la momentul prezentării sale la sediul organului de control, 3 iulie 2008, acesta a invocat faptul că nu a avut timp să-şi angajeze contabil, dată fiind perioada scurtă de numai 30 de zile în care firma funcţiona, ridicarea documentelor privind activitatea SC M.A.P. SRL făcându-se de către Garda Financiara Dâmboviţa pe baza de proces-verbal tot la 3 iulie 2008 (d.u.p.). Potrivit notei de constatare din 23 septembrie 2008 întocmită de Garda Financiara Dâmboviţa care se coroborează cu adresa din 12 septembrie 2008 emisa de SC T.A.I. SRL şi cu facturile fiscale aferente (d.u.p.), livrarea de ciment din Bulgaria a continuat şi în luna iulie, însă în lipsa documentelor de evidenta contabilă. Această operaţie inculpatul V.M. a recunoscut-o în declaraţia data în faza de urmărire penală, unde a susţinut că a vândut în ţară tot cimentul achiziţionat din Bulgaria (d.u.p.).
Garda Financiară a procedat la estimarea veniturilor obţinute din respectiva vânzare, acestea fiind apreciate la suma de 84.840 RON. Prin neînregistrarea în contabilitate a acestei sume s-a apreciat că SC M.A.P. SRL s-a sustras de la plata TVA în suma de 13.545 RON. Fapta, aşa cum a fost descrisă, constând în omisiunea, în tot a evidenţierii, în actele contabile ale SC M.A.P. SRL a veniturilor realizate din comercializarea de ciment în cantitate de 129 tone şi de cereale în cantitate de 74.00 kg porumb boabe, 64.210 kg orz şi 491.869 kg rapiţă, venituri în cuantum total de 1.063.617,13 RON (65.145,77 RON şi 84.840 RON obţinuţi din vânzarea de ciment respectiv 913.631,36 RON din cea de cereale) în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale mai exact de la plata de TVA în sumă de 169.817,11 RON (din care 10.401 RON şi 13.545 RON prin neînregistrarea vânzării de ciment iar 145.873,91 RON prin neînregistrarea vânzării de cereale), s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, comisă în forma continuata.
La individualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate inculpatului instanţa de fond a avut în vedere conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), numărul mare de fapte săvârşite, urmarea produsă care a constat în prejudicierea bugetului consolidat al statului cu o sumă consistentă, persoana făptuitorului, aflat la primul contact cu legea penală.în această situaţie, s-a apreciat că pot fi aplicate pedepse cu închisoarea în cuantumul minim prevăzut de lege.
De asemenea, s-a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 81 C. pen., pentru suspendarea condiţionată a executării acesteia, respectiv cuantumul pedepsei, lipsa condamnării anterioare şi faptul că scopul sau poate fi atins fără executare efectiva.
Pentru un tratament penal complet s-a apreciat că se impune aplicarea şi a dispoziţiilor art. 65 şi 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a , b) şi c) C. pen. cu referire la interzicerea drepturilor electorale inculpatului precum şi dreptului de a desfăşura activitatea de administrator de care s-a folosit pentru comiterea infracţiunilor pe o perioadă de 1 an, cu titlu de pedeapsă complementară aplicată pentru infracţiunile de evaziune dar şi cu titlu de pedeapsă accesorie. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei s-a apreciat că se impune şi suspendarea executării pedepselor accesorii. Totodată, faţă de dispoziţiile art. 348 C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea borderourilor de achiziţie false întocmite de inculpatul V.M., respectiv: din 23 iunie 2008, din 23 iunie 2008, din 24 iunie 2008, din 26 iunie 2008, din 26 iunie 2008, din 30 iunie 2008, din 26 iunie 2008, din 26 iunie 200 8, din 27 iunie 2008, din 30 iunie 2008, din 1 iulie 2008, din 2 iulie 2008, emise de către SC M.A.P. SRL Târgovişte (d.u.p.) în ceea ce-l priveşte pe inculpatul L.R.D. s-a reţinut că acesta, în calitate de administrator al SC M.A.P. SRL Târgovişte, fiind invitat de trei ori la sediul Gărzii Financiare Dâmboviţa cu documentele contabile pentru control, nu s-a prezentat în vederea controlului şi a comercializat în perioada septembrie-octombrie 2008, oţel beton şi plasă din sârmă zincată fără a înregistra veniturile obţinute în contabilitate, sustrăgându-se astfel de la plata TVA-ului către stat. Existenţa faptelor şi vinovăţia inculpatului, s-a apreciat că rezultă prin recunoaşterea inculpatului făcută în cuprinsul declaraţiei date în instanţă unde a menţionat că nu s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare Dâmboviţa, deşi a avut cunoştinţă despre invitaţiile emise de organul de control.în ceea ce priveşte fapta de evaziune fiscala, constând în neînregistrarea în contabilitatea SC M.A.P. SRL a veniturilor în suma de 1.156.847,79 RON obţinute din comercializarea către SC F.C. SRL Satu Mare de otel beton şi plasa de sarma zincata în baza a patru facturi fiscale (din 4 septembrie 2008, din 6 octombrie 2008, din 9 octombrie 2008 şi din 17 octombrie 2008), aceasta nu a fost recunoscută. S-a arătat că inculpatul a susţinut că a dobândit calitatea de administrator al SC M.A.P. SRL doar scriptic, în schimbul sumei de 100 euro, în fapt neavând la dispoziţie documentele şi ştampila firmei şi neefectuând acte comerciale în această calitate. Totodată, inculpatul nu a recunoscut că îi aparţine semnătura de pe facturile sus-menţionate. A mai menţionat instanţa de fond că prin aceste susţineri, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că a fost indus în eroare de o persoană al cărui nume nu-l poate preciza, dar îl ştie ca şi „D.", care l-ar fi însoţit la notariat, la D.G.F.P. şi la O.R.C., unde a semnat toate documentele necesare pentru a dobândi calitatea de administrator. în faza de urmărire penală inculpatul a susţinut că la semnarea actelor a fost prezent şi A.M., administratorul precedent (declaraţie d.u.p.) pentru ca la instanţă să declare că acesta din urmă nu a fost de faţă. Tot în declaraţia dată în cursul judecăţii inculpatul a arătat că despre înţelegerea intervenită între el şi numitul „D.", privind modul în care a dobândit calitatea de administrator, nu mai ştia nimeni, că nu şi-a dat seama iniţial de consecinţele ce decurg din acest act, dar când Ie-a înţeles nu a denunţat fapta organelor de poliţie, pentru că nu a avut timp. A considerat instanţa de fond că această inducere în eroare a cărei victimă pretinde că a fost inculpatul nu poate fi reţinută deoarece nu este credibilă afirmaţia conform căreia despre înţelegerea cu numitul „D." că el va deveni administrator nu mai ştia nimeni. Pe de altă parte s-a reţinut din relaţiile înaintate de O.R.C. că inculpatul L.R.D. a dobândit calitatea asociat unic şi administrator al SC M.A.P. SRL de la A.M., cel care a fost administratorul anterior al acestei societăţi.în ceea ce priveşte semnăturile de pe cele patru facturi fiscale (d.u.p.), dar şi de pe chitanţa din 6 octombrie 2008, la o analiză comparativă cu ochiul liber s-a apreciat de către instanţa de fond că acestea prezintă asemănări evidente cu semnătura de pe declaraţiile date în ambele faze procesuale de inculpatul L.R.D. După audiere, s-a precizat că inculpatul nu s-a mai prezentat în instanţă pentru a propune probe în apărare, astfel încât nu s-a apreciat ca întemeiată efectuarea unei expertize grafoscopice,care să dovedească susţinerile inculpatului. Ca urmare, s-a considerat că respectivele facturi coroborate cu nota de constatare din 21 mai 2009 întocmită de Garda Financiara Dâmboviţa (d.u.p.) probează faptele inculpatului L.R.D. constând în omisiunea, în tot a evidenţierii, în actele contabile ale SC M.A.P. SRL a veniturilor realizate din comercializarea de oţel beton şi plasă sârmă zincata către SC F.C. SRL Satu Mare, venituri estimate, în lipsa documentelor de evidenţă primară şi contabilă, la suma de 1.156.847,79 RON, prejudiciul cauzat în acest mod bugetului de stat fiind de 184.702 RON reprezentând TVA. Faptele, aşa cum au fost expuse, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documente necesare în scopul împiedicării verificărilor financiare, prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005 şi de evaziune fiscala prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cea din urma comisa în forma continuata, ceea ce va atrage condamnarea inculpatului la pedepse cu închisoarea în cuantumul minim prevăzut de lege, cu executarea efectivă a rezultantei.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social al faptelor,urmarea produsă de una dintre ele, constând în prejudicierea bugetului consolidat al statului cu o sumă mai mică decât cea provocată de coinculpatul V.M. dar şi persoana inculpatului L.R.D., care este recidivist, primul termen constituindu-l condamnarea de 3 ani închisoare aplicata prin sentinţa penală nr. 902/2000 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, pedeapsa din executarea căreia a fost liberat condiţionat prin sentinţa penală nr. 2320/2003 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, cu un rest de 220 zile. De asemenea, s-a apreciat că se impune aplicarea şi a dispoziţiilor art. 65 şi 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. cu referire la interzicerea drepturilor electorale inculpatului precum şi dreptului de a desfăşura activitatea de administrator de care s-a folosit pentru comiterea infracţiunilor pe o perioada de 1 an, ca pedepse complementare aplicate pentru infracţiunea de evaziune fiscală dar şi ca pedepse accesorii.
În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond a constatat că A.N.A.F. s-a constituit parte civila cu suma de 1.209.229 RON, la care se adăuga obligaţiile fiscale accesorii calculate pana la data acoperirii integrale a prejudiciului, dar fără a preciza care ar fi cuantumul prejudiciului produs de inculpatul V.M. şi care cel produs de inculpatul L.R.D. Pentru a da naştere unor pretenţii reale, s-a apreciat de către instanţa de fond că partea civila avea obligaţia sa dovedească existenta acestui prejudiciu, dar nu aşa cum a fost solicitat, ci defalcat pentru fiecare dintre inculpaţi dar şi sa probeze îndeplinirea integrala a condiţiilor răspunderii civile delictuale pentru suma solicitata.
Cum prejudiciul cauzat de fiecare inculpat nu a fost determinat de partea civila în mod cert şi cum nici în faza de urmărire penala, dar nici în cea de judecata aceasta nu a depus raporturi de inspecţie fiscala şi declaraţie de impunere, limitându-se doar ca în faza de urmărire penala să înainteze procesele-verbale din data de 19 mai 2009 (d.u.p.) vizând activitatea inculpatului V.M. şi cel din 9 iunie 2009 privind activitatea inculpatului L.R.D. instanţa de fond a apreciat că trebuie să preia suma din nota de constatare întocmita de Garda Financiara Dâmboviţa.
În consecinţă, instanţa de fond a admis acţiunea civilă numai în parte, în limita sumelor probate cu notele de constatare depuse în cauza, note ce au fost analizate pe larg cu ocazia motivării pe latura penala.
Astfel, l-a obligat pe inculpatul V.M. la plata sumei de 144.907 RON, reprezentând impozit pe profit şi 169.817,11 RON, reprezentând TVA, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului, precum şi pe inculpatul L.R.D. la plata sumei de 184.707 RON reprezentând TVA, la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii calculate până la data acoperirii integrale a prejudiciului. Totodată, având în vedere dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a apreciat că se impune comunicarea copiei dispozitivului hotărârii de condamnare O.R.C., la data rămânerii definitive a acesteia.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel inculpaţii V.M. şi L.R.D. precum şi partea civilă Ministerul Finanţelor prin A.N.A.F.-D.G.F.P. Dâmboviţa.
Inculpatul V.M. deşi a declarat această cale de atac, anterior termenului din 5 decembrie 2012, a depus la dosar prin poştă un înscris prin care preciza că renunţă la această cale de atac. Acest înscris nu a fost depus în formă autentică iar după depunerea lui, acest apelant nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a confirma că doreşte să îşi retragă această cale de atac.
Datorită acestor aspecte instanţa de apel nu a putut lua act de retragerea acestei căi de atac din partea inculpatului V.M., motiv pentru care a analizat-o în temeiul art. 371 C. proc. pen.
Celălalt inculpat L.R.D. în motivarea căii sale de atac a reluat aceleaşi susţineri pe care Ie-a formulat în faţa instanţei de fond, precizând că nu se face vinovat de comiterea nici unei infracţiuni, el neefectuând nici o operaţiune comercială. A mai reluat şi apărarea conform căreia a fost de acord să devină administrator doar scriptic la SC M.A.P. SRL în schimbul unei sume de 100 euro, ce i-a fost înmânat de un anume „D.", fără a avea cunoştinţă obiectul de activitate al acestei societăţi.
Partea civilă Ministerul Finanţelor prin A.N.A.F.-D.G.F.P. Dâmboviţa în motivarea căii sale de atac a solicitat ca inculpaţii să fie obligaţi la plata sumei de 1.209.299 RON la care se adaugă obligaţii fiscale accesorii până la data acoperirii integrale a prejudiciului.
Examinând aceste căi de atac, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate dar şi din oficiu aşa cum prevede art. 371 C. proc. pen., Curtea a considerat că numai apelul părţii civile este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate în motivele de apel, aşa cum se va arăta în continuare:
Din notele de constatare întocmite de către Garda Financiară, facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, toate enumerate mai sus, cât şi din declaraţiile inculpaţilor, Curtea a considerat că instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt aşa cum aceasta s-a derulat în realitate.
Pe scurt, s-a constatat că în anul 2008 inculpatul V.M. în calitate de administrator al SC M.A.P. SRL a achiziţionat cereale pentru care a întocmit mai multe borderouri de achiziţie false, pe care nu Ie-a evidenţiat în contabilitatea societăţii, sustrăgându-se astfel de la plata taxelor şi impozitelor către stat. Activitatea de falsificare a acestor borderouri a avut ca obiect înscrierea în aceste acte sub semnătură privată a unor persoane fictive (în urma cercetărilor efectuate în cauză s-a constatat că numele inserate nu existau în realitate), din diverse localităţi din ţară.
În declaraţiile date inculpatul a recunoscut că a întocmit în modalitatea de mai sus aceste borderouri aflate la d.u.p. Pe de altă parte, instanţa de apel a observat că acest inculpat a depus la dosar o cerere prin care a precizat că înţelege să renunţe la această cale de atac, situaţie care poate fi considerată cu o recunoaştere implicită a întregii activităţi infracţionale ce a fost stabilită prin sentinţa apelată.
Probele administrate până în prezent au condus instanţa de apel la concluzia că inculpatul L.R.D. prin activitatea pe care a depus-o în calitate de administrator al SC M.A.P. SRL a achiziţionat în numele acestei societăţi oţel beton şi plasă de sârmă zincată în baza a patru facturi fiscale din 4 septembrie 2008, din 6 octombrie 2008, din 9 octombrie 2008 şi din 17 octombrie 2008, bunuri care la rândul lor au fost vândute către SC F.C. SRL Satu Mare. Aceste facturi fiscale nu au fost înregistrate în contabilitatea SC M.A.P. SRL rezultând astfel, în mod evident, diminuarea impozitelor şi taxelor ce trebuiau plătite către bugetul consolidat al statului.în ceea ce priveşte această activitate, inculpatul a declarat că ar fi fost administrator doar scriptic,calitate pe care de altfel ar fi dobândit-o în schimbul sumei de 100 euro de la un anume „D.". Despre această persoană a afirmat inculpatul că l-ar fi condus la O.R.C. cât şi la notariat unde ar fi semnat diverse acte. Raportat la probele administrate în cauză şi instanţa de apel aapreciat că această apărare nu poate fi primită pentru că este greu de presupus că o persoană în vârstă de aproximativ 45 ani poate semna anumite înscrisuri fără să ia la cunoştinţă consecinţele faptelor sale. Aceste înscrisuri sunt atât cele care au fost necesare dobândiri calităţii de administrator de către acest inculpat dar şi facturile fiscale la care s-a făcut trimitere anterior, pe care de asemenea apare semnătura acestui inculpat.
Un alt element care a condus instanţa de apel la concluzia că aceste susţineri ale inculpatului nu sunt plauzibile este acela că L.R.D. nu a indicat persoana care l-ar fi determinat să semneze toate aceste înscrisuri şi, în special, persoana care a utilizat facturile fiscale despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Pe de altă parte, dacă acest inculpat nu ar fi avut nici o vină în aceea că în evidenţele contabile ale SC M.A.P. SRL nu au fost înregistrate toate facturile prin care au fost achiziţionate bunuri care ulterior au fost revândute,acesta s-ar fi prezentat la sediul Gărzii Financiare Dâmboviţa cu documentele contabile pentru control.
Aşa cum a precizat şi instanţa de fond, semnăturile acestui inculpat de pe declaraţiile date până în prezent se constată că sunt aproape identice cu cele de pe facturile despre care s-a făcut vorbire mai sus, la o simplă privire cu ochiul liber. Această constatare este în contradicţie cu susţinerile inculpatului care afirmă că nu el a semnat acele facturi. Fiind conştient de faptul că evidenţele contabile ale acestei societăţi nu corespundeau realităţii inculpatul L.R.D. a refuzat să se prezinte la sediul Gărzii Financiare Dâmboviţa deşi a fost invitat de trei ori. S-a observat din fişa de cazier judiciare (d.u.p.) că inculpatul L.R.D. a mai fost anterior condamnat pentru comiterea de infracţiuni,una dintre aceste condamnări dispunându-se pentru săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune. Din aceste condamnări s-a putut extrage concluzia că inculpatul este o persoană cu înclinaţii pentru comiterea de fapte penale, chiar şi în modalitatea celor reţinute în sarcina sa în speţa de faţă. Aceste considerente, coroborate cu celelalte expuse de către instanţa de fond, au condus şi instanţa de apel la concluzia că inculpatul L.R.D. se face vinovat prin modalitatea intenţiei directe pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 din Legea nr. 241/2005.în ceea ce priveşte pedepsele aplicate, instanţa de apel a apreciat că acestea au fost corect individualizate prin raportare la toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât atunci când instanţa de fond a dispus asupra cuantumului acestora dar şi asupra modalităţii de executare.
Referitor la acest ultim aspect, s-a reţinut că este evident faptul că instanţa de fond a ţinut cont de antecedentele penale ale fiecărui inculpat, V.M. nefiind cunoscut cu astfel de antecedente iar L.R.D. fiind recidivist,în modalitatea postexecutorie a acestei stări de agravare a pedepsei.
Partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmboviţa a solicitat obligarea în solidar a celor doi inculpaţi la plata unei sume de 1.209.229 RON.
Fiind solicitate amănunte cu privire la această sumă partea civilă a depus la dosarul cauzei adresa din 09 ianuarie 2013 (dosar apel) prin care a precizat că această sumă reprezintă impozit pe profit în cuantum de 442.452 RON, majorări impozit profit 103.526 RON, TVA 525.411 RON, majorări TVA 122.937 RON şi amenzi în valoare de 14.903 RON. Având în vedere această adresă şi adresa de constituire de parte civilă care are practic acelaşi conţinut cu motivele de apel şi instanţa de apel, ca şi cea de fond, a constatat că funcţionarii părţii civile nu s-au interesat de situaţia de fapt şi infracţiunile pentru cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată în nici una dintre cele trei faze ale procesului penal pe care Ie-a parcurs speţa de faţă.în cazul în care lucrătorii acestei instituţii ar fi depus diligente să afle obiectul prezentei speţe, constituirea de parte civilă ar fi trebuit să fie efectuată separat pentru fiecare inculpat, având în vedere că aceştia răspund pentru perioade infracţionale diferite, V.M. pentru luna iunie 2008 iar L.R.D. septembrie-octombrie 2008, activitatea lor infracţională neintersectându-se nici un moment, pentru a putea fi obligaţi în solidar. Ca urmare a acestor constatări, Curtea a apreciat că modul în care instanţa de fond i-a obligat pe cei doi inculpaţi cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă este corectă şi se bazează pe probele administrate în cauză. Analizând din oficiu însă apelul părţii civile, instanţa de apel a constatat că art. 11 din Legea nr. 241/2005 precizează că în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune din această lege luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Această solicitare nu a fost formulată prin motivele de apel de către partea civilă însă s-a constatat că a fost solicitată prin cererea de constituire de parte civilă la instanţa de fond. Deşi exista o asemenea dispoziţie în actul normativ mai sus menţionat, instanţa de apel a constatat că organele judiciare care au efectuat cercetări în cauză anterior fazei de apel a acestui proces penal nu au depus diligente pentru a constata dacă cei doi inculpaţi deţin bunuri mobile sau imobile, deşi aveau această posibilitate şi puteau să o efectueze pe parcursul unei perioade de timp mai îndelungate. De altfel, nici organele proprii de executare ale părţii civile nu au învederat dacă inculpaţii deţin sau nu bunuri mobile sau imobile, cu toate că pot individualiza aceste aspecte mult mai lesne decât instanţele de judecată. Cu toate acestea însă partea civilă s-a mărginit numai să efectueze această simplă solicitare prin adresa de constituire de parte civilă, pe care de altfel nu a mai reluat-o în faţa instanţei de apel. Pentru a complini această obligaţie a instanţelor judiciare, instanţa de apel/în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul părţii civile, a desfiinţat sentinţa primei instanţe în latură civilă şi pronunţând o nouă hotărâre, în baza art. 163 C. proc. pen. coroborat cu art. 11 din Legea nr. 241/2005, a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor V.M. şi L.R.D. până la concurenţa sumelor la care au fost obligaţi către partea civilă prin sentinţa instanţei de fond. V.M. fiind obligat la plata sumei totale de 314.724,11 RON iar L.R.D. la suma de 184.707 RON, fiecare şi la obligaţiile fiscale accesorii. Această măsură accesorie urmând a fi adusă la îndeplinire de către organele proprii de executare ale părţii civile conform art. 164 alin. (3) C. proc. pen. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate. Având în vedere aceleaşi considerente mai sus expuse, Curtea a respins apelurile celor doi inculpaţi, ca nefondate, în temeiul disp. art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmboviţa.
Prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei, recurenta critică modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, apreciind că prejudiciul produs prin faptele inculpaţilor nu a fost corect stabilit de către instanţele anterioare. Recurenta parte civilă reiterează cele invocate şi în apel susţinând că inculpaţii V.M. şi L.R.D. trebuiau obligaţi în solidar la plata unei sume de 1.209.229 RON.
Prin urmare, recurenta solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor anterioare şi obligarea inculpaţilor V.M. şi L.R.D. în solidar la plata sumei de 1.209.229 RON.
Analizând decizia penală recurată, prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu în limitele cazurilor de casare prev.de art. 3859 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Examinând ansamblul probator administrat în cauza, Înalta Curte constată că întinderea prejudiciului produs prin faptele comise de către inculpaţi care a antrenat angajarea răspunderii penale faţă de aceştia, a fost corect determinat de către prima instanţă şi menţinut în apel.
Potrivit dispoziţiilor art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului organul de urmărire penală şi instanţa de judecată au îndatorirea să lămurească, pe bază de probe cauza sub toate aspectele.
Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a ţinut cont la stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin faptele inculpaţilor, de suma indicată în adresa de constituire de parte civilă, iar instanţa de apel şi de adresa din 09 ianuarie 2013 (dosar apel) prin care s-a precizat că această sumă reprezintă impozit pe profit în cuantum de 442.452 RON, majorări impozit profit 103.526 RON, TVA 525.411 RON, majorări TVA 122.937 RON şi amenzi în valoare de 14.903 RON, însă din conţinutul ambelor înscrcrisuri rezultă că recurenta parte civilă nu s-a constituit parte civilă separat pentru fiecare inculpat, având în vedere că inculpaţii răspund pentru perioade infracţionale diferite, V.M. pentru luna iunie 2008 iar L.R.D. septembrie-octombrie 2008, activitatea lor infracţională neintersectându-se nici un moment, pentru a putea fi obligaţi în solidar.
Astfel că, în mod justificat sub acest aspect s-a respins apelul părţii civile ca nefondat, întrucât în mod corect instanţa de fond a acordat daunele materiale părţii civile în limitele pretenţiilor formulate şi a perioadei activităţii infracţionale a acestora, obligând fiecare inculpat la plata acestor despăgubiri civile în raport de prejudicial cauzat prin activitatea infracţională a fiecăruia.
De asemena Înalta Curte, reţine că, partea civilă nu a depus raporturi de inspecţie fiscala şi declaraţie de impunere, limitându-se doar ca în faza de urmărire penala să înainteze procesele-verbale din data de 19 mai 2009 (d.u.p.) vizând activitatea inculpatului V.M. şi cel din 9 iunie 2009 privind activitatea inculpatului L.R.D. instanţa de fond, corect a apreciat că trebuie să preia suma din nota de constatare întocmita de Garda Financiara Dâmboviţa.
Având în vedere că întinderea prejudiciului cauzat prin infracţiunile comise de către inculpaţi a fost corect determinată în considerarea unor probe judicios administrate şi evaluate de către instanţele anterioare,iar perioada activităţii infracţionale a inculpaţilor a fost diferită neoperând solidaritatea, Înalta Curte, constatând că decizia recurată este legală şi temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmboviţa împotriva deciziei penale nr. 12 din 25 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi V.M. şi L.R.D.
Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dâmboviţa împotriva deciziei penale nr. 12 din 25 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimaţii inculpaţi V.M. şi L.R.D.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1932/2013. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1926/2013. Penal → |
|---|
