ICCJ. Decizia nr. 1926/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1926/2013
Dosar nr.8174/100/2012
Şedinţa publică din 05 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 609 din 3 decembrie 2012 Tribunalul Maramureş, a respins cererile formulate de inculpat şi de partea vătămată O.Ş. prin avocaţii aleşi, de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
A condamnat pe inculpatul O.G., pentru săvârşirea infracţiunii de: tentativă la infracţiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., raportat la prevederile art. 320 1 C. proc. pen. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Cu consecinţele prev. de art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a C. pen., lit. b) a aceluiaşi articol C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 05 octombrie 2012 la zi.
S-a constatat că partea civilă O.Ş. nu mai are pretenţii civile faţă de inculpat.
În temeiul art. 14 C. proc. pen. art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata de despăgubirilor civile către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. C.O.” Baia Mare, în cuantum de 1.931,25 RON plus dobânda legală până la data plăţii efective.
În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat corpul delict înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Maramureş.în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 506/P/2012 din 24 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului O.G. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În actul de trimitere în judecată s-a reţinut în sarcina inculpatului că, la data de 28 septembrie 2012, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat părţii vătămate O.Ş. (frate) lovituri cu o bâtă în cap, cauzându-i leziuni traumatice vindecabile în 30-35 zile de îngrijiri medicale.
Fapta a avut loc în următoarele împrejurări:Inculpatul O.G. şi partea vătămată O.Ş. sunt fraţi şi locuiesc în imobile situate în aceeaşi curte, respectiv în comuna G., judeţul Maramureş. Între părţi există o stare tensionată de mai multă vreme, determinată atât de folosinţa comună a curţii, cât şi de relaţiile acestora cu mama lor, O.M. Aceasta locuieşte singură, în aceeaşi curte, părţile suspectându-se reciproc că celălalt îi foloseşte pensia pe care susnumita o încasează în calitate de urmaş de veteran de război.
În acest context, în dimineaţa de 28 septembrie 2012,între soţia inculpatului - martora O.I. şi soţia părţii vătămate - martora O.I.O. au avut loc discuţii contradictorii, pe care inculpatul a încercat să le aplaneze intervenind verbal. în cursul serii, în jurul orelor 19:00-19:30, când partea vătămată a revenit acasă de la muncă, soţia i-a adus la cunoştinţă discuţiile care au avut loc dimineaţa. Întrucât astfel de incidente s-au petrecut şi cu alte ocazii, partea vătămată a ieşit în curte cu scopul de a-l aborda pe inculpat şi a-i reproşa faptul că nu a tranşat conflictul dintre cele două femei, deşi era acasă.
Părţile s-au întâlnit efectiv în curte între grădină şi garaj, aproximativ la jumătatea distanţei dintre locuinţele lor, unde au purtat discuţii în contradictoriu pe marginea celor întâmplate dimineaţa, ajungând să-şi reproşeze şi alte lucruri.în acest context, partea vătămată a afirmat că va face un gard prin curte, pentru a delimita proprietăţile, astfel încât inculpatul şi soţia sa să nu mai poată intra în imobilul în care locuieşte mama lor. Întrucât părţile foloseau o tonalitate ridicată, soţiile acestora au ieşit în curte, pentru a vedea ce se întâmplă.
La un moment dat, iritat de afirmaţia părţii vătămate privind amplasarea unui gard prin curtea comună, inculpatul a luat o bâtă înfiptă în sol lângă gardul grădinii şi a aplicat părţii vătămate lovituri în cap, aceasta căzând la pământ în stare de inconştienţă.
Martora O.I. a încercat să-l tempereze pe inculpat şi să-I determine să intre în casă, în timp ce soţia părţii vătămate a strigat după ajutor, situaţie în care, la scurt timp, au ieşit din casă fiica sa, respectiv logodnicul acesteia - martorii O.I.I. şi Ţ.V.I.. Imediat a apărut şi fiul inculpatului - martorul O.G., de la un magazin din apropiere.
Partea vătămată a fost transportată de urgenţă, iniţial la Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei şi, în aceeaşi seară, la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. C.O." Baia Mare, fiind internată la Secţia A.T.I. - Neurochirurgie. Cu ocazia cercetărilor locului faptei, efectuată la data de 29 septembrie 2012, a fost stabilit locul agresiunii, şi anume colţul grădinii din curtea comună, unde s-au identificat mai multe urme de sânge. Cu aceeaşi ocazie, s-a ridicat obiectul contondent - bâta de lemn - folosit la agresiune, acesta având lungimea de 138 cm, lăţimea variabilă cuprinsă între 2,3-5 cm şi urme recente de rupere. De asemenea, la faţa locului a fost găsită pălăria părţii vătămate (model pescăresc), purtată la momentul agresiunii, confecţionată din material textil, aceasta prezentând o pată masivă maronie cu aspect de sânge, pe o porţiune de 15 cm2.
Din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală din 05 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Baia Mare reiese că partea vătămată O.Ş. a fost internată în perioada 29 septembrie-05 octombrie 2012, în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă „Dr. C.O." Baia Mare - Secţia Neurochirurgie, cu diagnostic la externare: „contuzie cerebrală afirmativ prin agresiune. Fractură stâncă temporală stg. otoragie stângă. Tasare coloană cervicală C7". Examenul O.R.L. din 03 octombrie 2012 a consemnat următorul diagnostic:„traumatism cranio-cerebral acut afirmativ prin agresiune. Fractură stâncă temporală stg., otoragie stg.,hemotimpan ureche dreaptă,otoragie oprită spontan. Hipoacuzie".
La termenul de judecată din 27 noiembrie 2012 inculpatul a solicitat judecarea sa în procedura simplificată, prevalându-se de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., după ce conţinutul acestora i-a fost explicat de către instanţă. Tribunalul, apreciind că sunt întrunite condiţiile cuprinse în prevederile art. 3201 C. proc. pen., mai exact declaraţia inculpatului fiind făcută înainte de începerea cercetării judecătoreşti, declaraţie în care inculpatul a arătat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare al instanţei şi nu solicită administrarea de probe,a admis cererea de judecată în condiţiile recunoaşterii vinovăţiei de către inculpat.
Tribunalul a reţinut vinovăţia inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în baza declaraţiei făcute de acesta, de recunoaştere a tuturor faptelor reţinute prin rechizitoriu şi având în vedere probele administrate în faza de urmărire penală.
Recunoaşterea inculpatului s-a coroborat cu următoarele mijloace de probă:
- procesul-verbal de sesizare din oficiu, întocmit de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş la data de 28 septembrie 2012 (dosar urmărire penală);
- procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto anexe, întocmit la data de 29 septembrie 2012,din care rezultă locul agresiunii, ocazie cu care s-a ridicat şi mijlocul de probă - corp delict (bâta de lemn) şi mijlocul material de probă (pălăria părţii vătămate) (dosar urmărire penală);
- raportul de expertiză medico-legală din 05 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Baia Mare, în care sunt descrise leziunile traumatice suferite de partea vătămată O.Ş., gravitatea acestora şi mecanismul de producere (dosar urmărire penală);
- completarea din 17 octombrie 2012 la raportul de expertiză medico-legală din 2012 al Serviciului de Medicină Legală Baia Mare, care a concluzionat în completare că leziunile traumatice s-au putut produce cu un caracter mare de probabilitate prin două lovituri succesive cu corp dur (dosar urmărire penală);
- declaraţia părţii vătămate O.Ş., audiată pe durata spitalizării salejn cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă „Dr. C.O." Baia Mare, care a relatat circumstanţele în care a fost agresată, confirmând că a fost lovită în mod repetat (dosar urmărire penală);
- declaraţia martorei O.I. - soţia inculpatului, care a arătat că incidentul a avut loc în curte, la colţul grădinii şi a precizat că, deşi nu a văzut efectiv agresiunea,inculpatul se afla într-o stare de surescitare, motiv pentru care a încercat să-l tempereze şi să-l introducă în casă; martora a confirmat parţial declaraţia inculpatului, în sensul discuţiilor prealabile din locuinţa lor, însă a precizat că, ulterior, părţile au ieşit în curte, relatând aspectele percepute cu acea ocazie (dosar urmărire penală);
- declaraţia martorei O.I.O. - soţia părţii vătămate, care, auzind gălăgia din curte, a ieşit din locuinţa sa, context în care a văzut agresiunea comisă de inculpat asupra soţului său, auzindu-l pe acesta proferând ameninţări cu moartea la adresa tuturor (dosar urmărire penală);
-declaraţiile martorilor O.I.I., Ţ.V.I. şi O.G., persoane care au apărut la locul faptei, imediat după momentul agresiunii, alertaţi de strigătele soţiilor părţilor (dosar urmărire penală);
- mijloacele materiale de probă constând în bâta corp delict şi pălăria părţii vătămate purtând urmele infracţiunii, conform procesului-verbal ataşat dosarului.
În drept,fapta inculpatului O.G.,care,la data de 28 septembrie 2012, pe fondul unui conflict spontan, a aplicat părţii vătămate O.Ş. (frate) lovituri cu o bâtă în cap, cauzându-i leziuni traumatice vindecabile în 30-35 zile de îngrijiri medicale, constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. pentru care îl condamnă pe acesta la pedeapsa la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Cu privire la cererile formulate de apărătorii părţii vătămate şi inculpatului de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală cu reţinerea scuzei provocării, tribunalul se pronunţă în sensul respingerii cererii, întrucât din probaţiunea administrată în cursul urmăririi penale rezultă că inculpatul O.G., la data de 28 septembrie 2012, pe fondul conflictului cu fratele său i-a aplicat acestuia două lovituri cu o bâtă în cap, cauzându-i leziuni vindecabile în 30-35 de zile de îngrijiri medicale.
Or, aplicarea a două lovituri cu un par asupra capului, regiune vitală, cu un obiect apt a produce un rezultat letal, chiar dacă nu au fost de mare intensitate, demonstrează că inculpatul, dacă nu a urmărit, cel puţin a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal şi a prevăzut acest rezultat al faptei sale. Aşa cum s-a arătat în jurisprudenţă (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 107 din 18 ianuarie 2010) noţiunile de „punere în primejdie a vieţii" şi „tentativă la omor" sunt total diferite, prima depinzând de aspectele medicale, cea de-a doua de contextul juridic al producerii faptei sub aspectul tentativei. Instanţa a apreciat în raport de împrejurările concrete de săvârşire a infracţiunii, respectiv caracterul repetitiv al loviturilor aplicate de inculpat părţii vătămate,obiectul vulnerant folosit, apt de a produce un moartea, precum şi zona vizată, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat.
De asemenea, tribunalul nu şi-a putut însuşi teza apărării nici în ceea ce priveşte reţinerea scuzei provocării, apreciind că cerinţele impuse de textul art. 73 lit. b) C. pen. nu se regăsesc în prezenta cauză. Aşa cum rezultă din conţinutul art. 73 lit. b) C. pen. circumstanţa legală a provocării presupune săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă. Aşa cum rezultă din probaţiunea administrată în cauză în cursul urmăririi penale şi însuşită de inculpat în cursul judecăţii, într-adevăr între părţi a avut loc un conflict spontan, care a debutat prin discuţii şi reproşuri adresate reciproc de ambele părţi, însă nici un element probator nu poate fi reţinut ca dovedind o acţiune de provocare din partea părţii vătămate, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., chiar dacă se poate reţine că discuţiile ar fi fost declanşate de către aceasta.
La individualizarea pedepsei şi a modului de executare, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, precum şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, relaţiile de rudenie dintre părţi. De asemenea, tribunalul a avut în vedere, la individualizarea pedepsei şi a modului de executare, lipsa antecedentelor penale, dar şi atitudinea sinceră şi de recunoaştere a vinovăţiei, aceste ultime aspecte fiind avute în vedere ca şi circumstanţe atenuante personale, ceea ce a determinat ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie situată sub limita minimă prevăzută de lege, limită redusă ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Având în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite de inculpatul O.Ş., precum şi împrejurările cauzei, tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen., lit. b) a aceluiaşi articol C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută la art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 05 octombrie 2012 la zi.Tribunalul a constatat că partea civilă O.Ş. nu mai are pretenţii civile faţă de inculpat. În temeiul art. 14 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. C.O." Baia Mare, în cuantum de 1.931,35 RON, plus dobânda legală până la data plăţii efective, reprezentând costul cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea părţii vătămate O.Ş..în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat corpul delict înregistrat în Registrul de corpuri delicte al Tribunalului Maramureş.în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen legal inculpatul O.G. solicitând desfiinţarea acesteia şi rejudecând, să se dispună condamnarea sa pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală prev.de art. 181 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat, cu suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 81 sau art. 861 C. pen. De asemenea, s-a solicitat reţinerea în apărarea inculpatului a circumstanţei atenuante a scuzei provocării prev.de art. 73 lit. d) C. pen. şi circumstanţele atenuante prev.de art. 74 C. pen.
În ceea ce priveşte solicitarea de schimbarea încadrării juridice s-a menţionat că, în raport de obiectul folosit şi anume o şipcă de lemn cu grosimea de 2,3 cm şi lungimea de 1,40 cm, locul în care victima a fost lovită respectiv în zona laterală, o zonă nevitală care a produs leziuni ce nu au presupus lovituri de mare intensitate care să pună în pericol viaţa şi ţinând cont şi de împrejurarea că inculpatul suferă de anumite tulburări ale personalităţii, nu se poate considera că acesta ar fi acceptat posibilitatea producerii decesului părţii vătămate. Referitor la reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., din modul în care s-au derulat evenimentele, împrejurarea că inculpatul suferă de o boală psihică, care îi afectează personalitatea, faptul că cel care a declanşat conflictul a fost victima,reacţia inculpatului a fost determinată de o tulburare care poate fi considerată ca act de provocare în sensul dispoziţiilor menţionate.
Totodată,s-a susţinut că în raport de persoana inculpatului şi împrejurarea că acesta s-a prevalat de dispoz. art. 3201 C. proc. pen., nu a avut alte abateri,are caracterizări bune de la anumite persoane care îl cunosc, nu există constituire de parte civilă, se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia,pentru a se putea dispune suspendarea condiţionată sau sub supraveghere, chiar dacă se menţine încadrarea juridică.
Analizând actele dosarului, probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, pe care inculpatul şi Ie-a însuşit prevalându-se de procedura prev. de art. 3201 C. proc. pen., Curtea a reţinut că prima instanţă a dat o corectă interpretare a acestora şi s-a stabilit în mod corespunzător starea de fapt, rezultând în esenţă că la data de 28 septembrie 2012 pe fondul unui conflict spontan şi a unor relaţii tensionate existente între părţi determinate de faptul că aceştia locuiau în aceeaşi curte, după ce inculpatul a purtat anumite discuţii cu victima O.Ş. pe marginea unor certuri pe care soţiile lor le-au avut în dimineaţa aceleiaşi zile, iritat de anumite afirmaţii ale părţii vătămate, a luat o bâtă de lângă gard şi a aplicat acesteia lovituri în cap, cauzându-i leziuni vindecabile în 30-35 zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere împrejurările concrete în care a avut loc incidentul cu urmările mai sus descrise, s-a apreciat că nu se poate considera că inculpatul a acţionat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, atâta timp cât între aceştia existau unele relaţii tensionate de mai mult timp, iar reacţia inculpatului a fost nejustificată în contextul unor discuţii în contradictoriu, fără ca partea vătămată să exercite acte de violenţă fizică sau verbală împotriva sa.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, s-a a preciat că în mod corect s-a reţinut că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât chiar dacă raportul de expertiză medico-legală stabileşte că leziunile produse victimei nu au fost în măsură să îi pună viaţa în pericol, ţinând cont de obiectul folosit, o bâtă din lemn având lungimea de 138 cm şi lăţimea cuprinsă între 2,3 şi 5 cm/împrejurarea că inculpatul a aplicat mai multe lovituri în zona capului,cauzând leziuni la nivelul urechii descrise în raportul de expertiză medico-legală se poate concluziona că acesta,deşi nu a urmărit,cel puţin a acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal, comiţând fapta cu intenţie indirectă.
Cu privire la reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării, după cum s-a arătat mai sus, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta.
Referitor la individualizarea pedepsei, în favoarea inculpatului au fost reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., dar şi prev. art. 3201 C. pen., astfel că aceasta a fost redusă cu mult sub minimul special prevăzut de lege, s-a apreciat că nu se justifică aplicarea unei pedepse mai mici.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere circumstanţele concrete în care fapta s-a comis, împrejurarea că între părţi existau anumite relaţii tensionate, iar incidentul s-a produs pe fondul unor discuţii în contradictoriu avute atât de către soţiile celor doi, cât şi de către aceştia, că s-au împăcat, locuiesc împreună în acelaşi imobil, urmările faptei nu au fost deosebit de grave fapta comisă de inculpat determinând leziuni părţii vătămate vindecabile în 30-35 de zile de îngrijiri medicale care nu i-au pus în pericol viaţa, inculpatul suferă de anumite afecţiuni care îi afectează personalitatea, a avut o conduită corespunzătoare, atât anterior comiterii infracţiunii, cât şi ulterior acesteia, ţinând cont şi de vârsta pe care o are, s-a reţinut că se poate aprecia că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.
În consecinţă, apelul declarat de inculpat s-a apreciat că este întemeiat numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei aplicate de instanţa de fond şi în consecinţă în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis şi în baza art. 861 C. proc. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe termenul de încercare de 5 ani, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia.
De asemenea, Curtea a apreciat că o astfel de modalitate de executare a pedepsei pentru fapta comisă de inculpat,ţinând cont de circumstanţele reale şi personale, este în măsură să contribuie atât la reeducarea sa, cât şi la realizarea scopului de prevenţie, mai ales că din actele dosarului, caracterizările depuse, a rezultat că acesta a avut o conduită corespunzătoare în societate anterior comiterii infracţiunii, iar victima a arătat că a fost despăgubit, că nu are pretenţii faţă de inculpat şi s-a împăcat cu acesta. Pe durata termenului de încercare s-a stabilit ca inculpatul să se supună obligaţiilor prev. de art. 863 alin. (1) lit. a)-d) C. pen., individualizate în dispozitivul hotărârii.
De asemenea, s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II-a C. pen. şi s-a făcut aplicarea disp. art. 71 alin. (5) C. pen., atrăgândui-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Din pedeapsa aplicată inculpatului s-a dedus perioada arestului preventiv începând cu 5 octombrie 2012 la zi, iar în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a criticat decizia recurată pentru netemeinicie prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, arătând că decizia este netemeinică sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei şi faţă de gradul de pericol social al faptei se impune ca pedeapsa să fie executată în regim de detenţie.
Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat dar şi din oficiu, Înalta Curte, reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Cu privire la unica critică vizând reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte reţine că,la individualizarea pedepselor aplicate faţă de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care preved că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art. 3201 C. proc. pen., (Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei)
(1)Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
(2)Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
(4)lnstanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
(7)lnstanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Cuantumul pedepsei principale aplicate este rezultatul reţinerii unei cauze legale de atenuare a răspunderii penale,respectiv - art 3201 C. proc. pen. şi a dispoziţiilor art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
În aceste condiţii pedeapsa principală în cuantum de 2 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului O.G., pentru infracţiunile cercetate în prezenta cauză, este sub minimul special rezultat din incidenţa art. 3201 C. proc. pen., art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen.
Înalta Curte adaugă aspectelor analizate şi reţinute de instanţele de fond şi apel, evidenţiate anterior pe aspectul individualizării pedepsei, circumstanţele personale referitoare la situaţia familială,conduita bună avută anterior săvârşirii faptei cât şi cea ulterioară, cu accent pe vârstă inculpatului şi antecedentele medicale, pe lipsa antecedentelor penale, pe împrejurarea că a avut atitudine procesuală corectă,de recunoaştere şi regret,că are mijloace oneste de trai,că în prezent s-a împăcat cu partea vătămată care-i este frate, locuind în continuare în acelaşi imobil, sunt suficiente pentru a conduce la concluzia că, modalitatea de executare stabilită de instanţa de apel, corespunde scopului cerut de art. 52 C. pen.
Aşadar, Înalta Curte reţine că pedepsele stabilite şi modalitatea de executare sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii şi nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.
Faţă de aceste considerentejnalta Curtejn baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 21/A din 30 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimatul inculpat O.G.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 21/A din 30 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimatul inculpat O.G.
Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1929/2013. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 1925/2013. Penal → |
|---|
