ICCJ. Decizia nr. 1925/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1925/2013
Dosar nr.7683/105/2012
Şedinţa publică din 05 iunie 2013
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor aflate la dosar,constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8 din 14 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost condamnat inculpatul F.G., în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, la pedepsele de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la disp. art. 174-175 lit. i) C. pen.,cu aplicarea disp. art. 21 alin. (2) teza I, C. pen. art. 175 alin. (2) C. pen. şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, ambele cu aplic. disp. art. 3201 alin. (1)-(4) şi (7) C. proc. pen.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul F.G. prin apărător ales, din infracţiunea prev. şi ped. de disp. art. 20 C. pen. rap. la disp. art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. cu aplicarea disp. art. 73 lit. a) sau art. 73 lit. b) C. pen. Conform disp. art. 33 lit. a) C. pen., art. 33 lit. b) C. pen. şi disp. art. 35 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca în final să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 4 (patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 Iit. a), b) şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, ce se va executa în condiţiile art. 66 C. pen.
Potrivit disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a) şi b) şi e) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.în baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului F.G., măsură luată prin încheierea nr. 43 din 30 septembrie 2012 a Tribunalului Prahova, şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării sale preventive începând cu data de 30 septembrie 2012, la zi. Potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în condiţiile prevăzute de această lege, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un briceag cu lamă metalică de 9,5 cm, cu mâner de metal, ridicat de la faţa locului conform procesului verbal din data de 29 septembrie 2012, ambalat şi sigilat cu sigiliul din 2012 depus la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Prahova, folosit de inculpat la comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat. În latură civilă în baza disp. art. 346 alin. (1) raportat la disp. art. 14-15 C. proc. pen. şi art. 161 alin. (3) C. proc. pen., cu aplic. disp. art. 1357 C. civ., 1385 alin. (1) C. civ., 1386 C. civ. şi 1391 C. civ. s-a admis acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată H.A.M. şi a fost obligat inculpatul F.G. către aceasta la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, din care 5.000 RON daune materiale şi 3.000 RON daune morale. De asemenea, în baza disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la disp. art. 14-15 C. proc. pen. cu aplicarea disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi art. 1357 C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.954,9 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând c/val cheltuielilor de spitalizare ocazionate de internarea părţii vătămate H.A.M., în perioada 29 septembrie-08 octombrie 2012, precum şi la dobânda legală calculată la această sumă de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la plata integrală a debitului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 975/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, inculpatul F.G. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi port ilegal de cuţit în loc public, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constând in aceea ca, în data de 29 septembrie 2012, in jurul orelor 20.30, in timp ce se aflau pe strada, in fata scării blocului din comuna B., sat P., jud. Prahova, in urma unor neînţelegeri anterioare, a aplicat, cu intenţie, o lovitura cu un briceag având lama in lungime de 9.5 cm şi lăţime de 1 cm la prasele, in zona abdominala a pârtii vătămate H.A.M., lovitura in urma căreia victima a fost internata in cadrul Spitalului Judeţean de Urgenta Ploieşti cu diagnosticul de "plaga prin înjunghiere flancul stâng, penetranta cu interesarea arterelor sigmoidiene, plăgi punctiforme nepenetrante anse intestinale, soc hemoragie", fiind supusa unei intervenţii chirurgicale, leziuni ce au pus viata victimei in primejdie. Înainte de începerea cercetării judecătoreşti inculpatul F.G. a solicitat judecarea cauzei în procedură simplificată, prev. de art. 3201 C. proc. pen., declarând că îşi însuşeşte probele administrate în cursul urmăririi penale, recunoaşte săvârşirea faptelor şi nu solicită administrarea altor probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere personală, cerere admisă de instanţa de fond. Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: proces-verbal de cercetare a locului săvârşirii infracţiunii; declaraţiile inculpatului;declaraţiile părţii vătămate H.A.M., declaraţiile martorilor F.N.C.; I.C.; H.I., H.C.; P.I.; raport de expertiza medico-legala din 01 octombrie 2012 şi din 01 octombrie 2012 emise de către Serviciul de Medicina Legala Ploieşti; fişa de cazier judiciar a inculpatului, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii şi următoarea situaţie de fapt. Partea vătămată şi inculpatul sunt vecini de bloc, în com. B. sat P., ocazional consumau împreună băuturi alcoolice şi aveau relaţii de prietenie. Începând cu luna august 2012, motivat de împrejurarea ca partea vătămata şi membrii familiei sale o ajutau la unele treburi gospodăreşti pe numita I.C., recent văduvă, inculpatul F.G., bănuind o legătura intima intre victima şi aceasta persoana, a proferat in mai multe rânduri injurii şi cuvinte obscene la adresa celor doi.Conflictul verbal, s-a acutizat in luna septembrie când, in timp ce se aflau în faţa blocului in care locuiesc şi consumau băuturi alcoolice împreuna cu mai mulţi prieteni, partea vătămata H.A.M. l-a lovit cu palma peste fata de două ori pe inculpat, cerându-i să înceteze cu acele aserţiuni defăimătoare la adresa sa. La data de 29 septembrie 2012, in jurul orelor 20.30, in timp ce consuma băuturi alcoolice la magazinul din fata blocului in care locuieşte, împreuna cu martorul F.N.C., vazandu-l pe inculpat pe banca, la scara blocului, partea vătămata s-a îndreptat către acesta cu intenţia de a-şi cere scuze pentru cele întâmplate anterior, dorind o reconciliere. Aflându-se in stare foarte avansata de ebrietate şi crezând ca victima doreşte sa-l lovească, inculpatul F.G. a scos din buzunarul pantalonilor un briceag având lama in lungime de 9.5 cm şi lăţime de 1 cm la prasele şi i-a aplicat părţii vătămate o lovitura în zona abdominală. Conştientizând cele întâmplate, victima l-a împins imediat pe inculpat,acesta dezechilibrându-se a căzut pe un gard, aflat în spatele băncuţei respective.Iniţial inculpatul s-a retras din zona conflictului, însă a revenit dorind să se apropie din nou de partea vătămată având briceagul în mână, dar a fost oprit de martorul F.N.C., persoană care a asistat la întregul incident dintre cei doi, aflându-se în apropierea acestora la aproximativ 20 metri. Inculpatul nu s-a împotrivit, iar după ce a fost deposedat de obiectul vulnerant (acesta fiind legat cu un şnur de o gaica a pantalonilor, iar prin smucitura, martorul a rupt acesta gaica) acesta s-a retras in mod paşnic la domiciliul sau. Victima a fost aşezată în poziţie orizontală pe o băncuţa în faţa scării unde locuieşte şi simţindu-se din ce în ce mai rău, martorul F.N.C., a sesizat organele de poliţie şi ambulanţa, care, a preluat victima şi a transportat-o de urgenta la Spitalului Judeţean de Urgenta Ploieşti, fiind internată cu diagnosticul de "plăgi prin înjunghiere flancul stâng, cu interesarea arterelor sigmoidiene, plăgi punctiforme nepenetrante anse intestinale, şoc hemoragic" şi supusă unei intervenţii chirurgicale. Cu ocazia cercetării locului săvârşirii infracţiunii, martorul F.N.C. a predat organelor de urmărire penala obiectul vulnerantjar in desfăşurarea acestei activităţi procedurale organele de politie au ridicat tricoul purtat de victima in timpul agresiunii.
Pe baza raportului de expertiza medico-legala din 01 octombrie 2012 emis de către Serviciul de Medicina Legala Ploieşti s-a stabilit că numitul H.A.M. a prezentat la data de 29 septembrie 2012 diagnosticul: plaga prin înjunghiere flancul stâng,penetranta cu interesarea arterelor sigmoidiene, plăgi punctiforme nepenetrante la circa 50 cm. de unghiul duodeno jejunal, şoc hemoragic, la examenul extern constatându-se o plagă tăiat-înţepată la nivelul flancului stâng, leziune care s-ar fi putut produce prin corp taietor-intepator posibil briceag cu lăţime de 1 cm. şi sunt necesare 25-30 zile de îngrijiri medicale în absenta complicaţiilor; prin gravitatea lor leziunile menţionate au pus viata victimei in primejdie. Totodată, conform raportului de expertiză medico-legală din 01 octombrie 2012 emis de aceeaşi unitate spitalicească, s-a stabilit că şi inculpatul F.G. prezintă leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire de planuri dure, care pot data din 29 septembrie 2012, şi nu necesită îngrijiri medicale.
În drept, instanţa de fond a stabilit că fapta inculpatului, care la data de 29 septembrie 2012, în jurul orelor 20.30, în timp ce se aflau pe strada, în faţa scării blocului din comuna B., sat P., jud. Prahova, în urma unor neînţelegeri anterioare, a aplicat, cu intenţie, o lovitură cu un briceag având lama în lungime de 9.5 cm şi lăţime de 1 cm la prasele, in zona abdominala a părţii vătămate H.A.M., cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativa la omor calificat şi port ilegal de cuţit în loc public, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174 alin. (1)-art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fiind săvârşită în public, respectiv în faţa scării blocului. Cu privire la cererile de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului,din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev de art. 182 alin. (2) C. pen., cu reţinerea fie a circumstanţei atenuante legale privind depăşirea limitelor legitimei apărări prev de art. 73 lit. a) C. pen., fie starea de provocare prev de art. 73 lit. b) C. pen., instanţa Ie-a respins ca neîntemeiate.
Astfel, s-a argumentat că în cazul infracţiunii de vătămare corporală, sub aspect subiectiv infractorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la omor acesta acţionează cu intenţia de a ucide şi în practica judiciară s-a arătat că în cazul tentativei la infracţiunea de omor actele de executare întrerupte sau care nu şi-au produs efectul trebuie să releve prin natura lor cat şi prin împrejurările in care au fost comise, că infractorul a avut intenţia de a ucide, şi nu pe aceea de a vătăma. în speţă, instanţa a apreciat că fapta inculpatului săvârşită pe fondul unui conflict anterior dintre infractor şi victimă urmat de folosirea de către inculpat a unui obiect apt de a produce moartea (un briceag), prin aplicarea unei lovituri într-o zonă anatomică vitală şi anume zona toraco-abdominală, cu intensitate,care i-a pus în primejdie viaţa victimei,la care se adaugă atitudinea acestuia, care dacă nu ar fi fost întrerupt de martorul ocular ar fi continuat aplicarea unei noi lovituri, demonstrează că inculpatul chiar dacă nu a urmărit în mod direct uciderea victimei a acceptat producerea acestui rezultat, faptă constituind tentativă la infracţiunea de omor calificat.
De asemenea, raportat la probele administrate în cauză s-a apreciat că în speţă nu se justifică reţinerea vreuneia dintre circumstanţele atenuante legale invocate de inculpat, respectiv cele prev. de disp art. 73 lit. a) sau lit. b) C. pen. S-a argumentat că atât în literatura de specialitate cât şi în practica judiciară, pentru a se reţine circumstanţa atenuantă prev.de art. 73 lit. a) C. pen. este necesar să fie depăşite limitele unei apărări legitime fără ca această depăşire să fie datorată unei tulburări sau temeri a inculpatului.
Ca atare, se arată că mai întâi trebuie să existe o stare de legitimă apărare şi anume infractorul trebuie să săvârşească fapta pentru a se apăra de un atac material direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa şi care pune în pericol grav persoana acestuia, iar în speţă, nu rezultă că inculpatul a fost atacat de partea vătămată, astfel că neexistând un atac din partea acesteia, nu se justifică o apărare şi cu atât mai mult depăşirea unei apărări legitime.
Şi în privinţa „scuzei provocării, prev de art. 73 lit. b) C. pen., s-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile reţinerii unei atari circumstanţe deoarece conflictul care a avut loc anterior între părţi nu avea cum să îi provoace inculpatului o puternică stare de tulburare sau emoţie, iar pe de altă parte, la momentul săvârşirii faptei partea vătămată a încercat numai să discute cu inculpatul fără a-i adresa cuvinte jignitoare, şi fără a întreprinde vreo acţiune ilicită gravă împotriva acestuia. Reţinând astfel vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat şi port ilegal de cuţit în loc public, fapte aflate în concurs real, la individualizarea judiciară a pedepselor instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prev de textele de lege incriminatoare, modul de comitere a faptei, mijloacele folosite de inculpat, care a lovit partea vătămată cu un cuţit în zona abdominală, gradul de pericol social concret al faptelor comise, disp. art. 3201 alin. (1)-(4) şi (7) C. proc. pen., precum şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale, stabilind o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 lit. a), b) şi f) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege ca pedeapsă complementară, cu executare în regim privativ de libertate, apreciindu-se că este necesară pentru asigurarea scopului sancţiunii penale.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) şi e) cu excepţia dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale,făcându-se referire la decizia nr. 74/2007 a instanţei supreme,precum şi la practica constată CEDO în materie (cauza Hirst contra Marii Britanii)
În raport de gradul de pericol social deosebit al faptelor comise, de rezonanţa socială în rândul comunităţii din care provine inculpatul, s-a apreciat că subzistă în continuare pericolul concret pentru ordinea publică, astfel că s-a menţinut starea de arest preventiv a acesteia, conform art. 350 C. proc. pen. şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din perioada reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2012 la zi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în condiţiile prevăzute de această lege, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.
Totodată, în baza disp. art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat corpul delict folosit la comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat,respectiv briceagul cu lamă metalică de 9,5 cm, cu mâner de metal, ridicat şi depus la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Prahova.
La rezolvarea laturii civile, instanţa luând act că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză,în baza art. art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la disp. art. 14-15 C. proc. pen. şi art. 161 alin. (3) C. proc. pen., cu aplic. disp. art. 1357 C. civ.,1385 alin. (1) C. civ., 1386 C. civ. şi 1391 C. civ. a admis pretenţiile formulate şi a obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 RON cu titlu de despăgubiri civile, aceasta fiind compusă din 5.000 RON daune materiale şi 3.000 RON daune morale, cu care inculpatul a fost de acord, conform declaraţiei. De asemenea, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la disp. art. 14-15 C. proc. pen. cu aplicarea disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi art. 1357 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.954,9 RON cu titlu de despăgubiri civile reprezentând c/val cheltuielilor de spitalizare către Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, acordate părţii vătămate H.A.M., precum şi la dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la plata integrală a debitului datorat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
În principal, apelantul a invocat greşita încadrarea juridică a faptei, susţinând că acţiunea sa de a lovi victima H.A.M. a fost greşit calificată de instanţa de fond în tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat, deoarece nu a avut nici un moment intenţia de a ucide ci numai de a-i provoca leziuni corporale. Mai arată că, folosirea briceagului nu este o dovadă că ar fi urmărit moartea victimei, acest obiect îl avea asupra sa pentru a tăia alimente, întrucât are probleme stomatologice. S-a mai criticat hotărârea şi cu privire la individualizarea pedepsei, susţinând că aceasta este prea mare raportat la conduita sinceră adoptată în cursul procesului penal, instanţa de fond neţinând seama de disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. precum şi de situaţia familială deosebită, soţia sa fiind o persoană cu nevoi speciale.
S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, reţinerea circumstanţelor atenuante şi reducerea pedepsei sub limita minimă. Apelantul nu a consimţit să fie audiat de instanţa de control judiciar, precizând că îşi menţine declaraţiile date în cauză.
Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate şi din oficiu, sub toate aspectele conform art. 371 alin. (1) şi art. 378 C. proc. pen., a constatat că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Situaţia de fapt, împrejurările şi modalităţile concrete de săvârşirea a infracţiunilor au fost corect reţinute de instanţa de fond, aşa cum s-a arătat mai sus, fiind susţinute de întregul material probator administrat în cauză, respectiv: plângerea şi declaraţia părţii vătămată H.A.M., proces-verbal de cercetare a locului săvârşirii infracţiunii, declaraţiile martorilor F.N.C., I.C., H.I., H.C., P.I., raportul de expertiză medico-legală din 01 octombrie 2012 al Serviciului de Medicină Legală Ploieşti, care au fost însuşite în totalitate de inculpat şi se coroborează cu declaraţia inculpatului de recunoaştere a faptelor comise în modalitatea descrisă în actul de acuzare.
Mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale au fost în mod judicios analizate şi interpretate şi au dovedit, fără nici un dubiu, atât existenţa faptelor comise cât şi vinovăţia inculpatului în sensul că la data de 29 septembrie 2012, în jurul orelor 20.30, în timp ce se aflau pe strada, în faţa scării blocului din comuna B., sat P., jud. Prahova, pe fondul unui conflict verbal anterior, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate H.A.M. o lovitură cu briceagul cu lama în lungime de 9,5 cm şi lăţime de 1 cm, în zona abdominală cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie, conform certificatului Raportului de expertiză-medico legală din 01 octombrie 2012 emis de Serviciul de Medicină Legală Ploieşti.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, nu a contestat situaţia de fapt, beneficiind de judecată în procedură simplificată conform art. 3201 C. proc. pen. şi în prezentul apel a invocat greşita încadrare juridică a faptei, care a fost susţinută în apărare şi la instanţa de fond, în sensul că nu a avut intenţia să suprime viaţa victimei ci doar de a lovi şi de a o face să sufere, respectiv de a-i cauza leziuni corporale. Analizând elementele ce diferenţiază infracţiunea de tentativă la omor calificat de infracţiunea de vătămare corporală gravă, Curtea a constatat că în mod justificat instanţa de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, reţinând corect că acţiunea inculpatului constând în lovirea victimei cu intensitate, în zona abdominală, folosind un instrument apt de a ucide, un briceag cu lungimea de 9,5 cm., provocându-i acestuia grave leziuni, care i-au pus viaţa în primejdie, şi au impus intervenţie chirurgicală de urgenţă pentru salvarea victimei,întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat.
Potrivit raportului medico-legală întocmit de Serviciul de medicină Legală Ploieşti,(dosar urmărire penală), partea vătămată a fost internată cu diagnosticul plagă prin înjunghiere flancul stâng penetrantă cu interesarea arterelor sigmoidiene, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor înţepător, posibil briceag şi prin gravitatea leziunii cauzate, viaţa victimei a fost pusă în primejdie. Elementul principal în calificarea faptei ca tentativă la omor este latura subiectivă a infractorului,atitudinea psihică în momentul săvârşirii faptei, zona vizată, instrumentul folosit şi intensitatea loviturii.
În speţă,din coroborarea probatoriilor administrate în cauză, respectiv plângerea şi declaraţia părţii vătămate H.A.M. şi depoziţia martorului F.N.C., care a perceput în mod direct momentul când victima a fost lovită în zona abdominală, a rezultat că inculpatul a fost conştienta prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu a urmărit, aşa cum a declarat, a acceptat posibilitatea producerii lui, folosind un obiect apt să producă moartea, ceea ce demonstrează intenţia indirectă din partea inculpatului, în sensul că acesta putut să prevadă rezultatul socialmente periculos al faptei sale. Edificatoare în acest sens s-a apreciat că este depoziţia martorului F.N.C., care a arătat că după prima lovitură inculpatul a încercat să mai aplice o altă lovitură, cu acelaşi obiect, însă, a fost oprit de martor, astfel că acţiunea sa a fost corect calificat în infracţiunea de tentativă la omor calificat.
Ca atare, vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., a fost corect reţinută, aşa încât, critica inculpatului vizând nelegalitatea încadrării juridice a faptei s-a aprerciat că este lipsită de temei. În ceea ce priveşte infracţiunea de port fără drept de cuţit, Curtea a reţinut că infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 ce priveşte „portul fără drept, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului(...)"
Din analiza textului incriminator a rezultat că într-adevăr nu orice port de cuţit poate fi încadrată în infracţiunea prevăzută de Legea nr. 61/1991. Astfel, portul de cuţit nu trebuie să se realizeze în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea public. Ori, în speţă folosirea acestuia (a briceagului) în locuri publice şi vătămarea corporală a unei persoane, cauzându-i leziuni grave,care i-au pus viaţa în primejdie,atrage pe lângă reţinerea infracţiunii de tentativă la omor calificat şi a infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, şi prin urmare, apărarea inculpatului că folosea acel cuţit pentru tăierea alimentelor nu înlătură vinovăţia sa pentru această infracţiune.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei,Curtea a constatat că pedeapsa aplicată de 6 ani şi 6 luni închisoare este corect stabilită în raport de criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reducându-se limitele prevăzute de textul incriminator cu 1/3, prima instanţă a realizat o justă evaluare atât a circumstanţelor reale în care s-au săvârşit faptele, cât şi cele personalejn sensul că inculpatul nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă şi anterior a avut o bună conduită în societate. Însă, raportat la gravitatea faptei comise, consecinţele produse, respectiv lezarea celei mai importante valori sociale ocrotită de legea penală, viaţa persoanei,atitudinea violentă de care a dat dovadă inculpatul, prin folosirea briceagului pentru a rezolva o problemă personală, ţinând seama că infracţiunile de violenţă au cunoscut o amploare deosebită, Curtea a apreciat că nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante, aşa cum a solicitat apelantul şi reducerea pedepseijntrucât sancţiunea penală ar fi lipsită de eficienţă şi s-ar încuraja atât inculpatul cât şi alte persoane să comită fapte asemănătoare,
Conduita sinceră a inculpatului a fost valorificată prin reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3, nefiind admis acordarea unei duble valenţe aceloraşi împrejurări, astfel că pedeapsa aplicată este justă şi necesară pentru realizarea funcţiunilor preventiv-educative şi de constrângere prev. de art. 52 C. pen. Concluzionând, în raport de aspectele învederate,criticile inculpatului s-a reţinut că sunt neîntemeiate, astfel că hotărârea atacată fiind legală şi temeinică sub toate aspectele,Curtea a respins apelul, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.; lnculpatul F.G. a fost judecat în stare de arest preventiv şi faţă de natura şi gravitatea faptei comise s-a apreciat că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza arestării preventive, lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică, astfel că în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive şi conform art. 383 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat detenţia preventivă la zi, începând cu data de 30 septembrie 2012.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.G..
Inculpatul F.G. a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului,casarea hotărârilor recurate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat dar şi din oficiu Înalta Curte, reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Cu privire la unica critica a recurentului inculpat vizând reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte reţine că, aceasta este nefondată întrucât, prin Legea nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, art. 3859 alin. (1), pct. 14 C. proc. pen., s-a modificat având următorul cuprins: "14. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege";
Ori în speţa de faţă, inculpatul a criticat decizia care a fost pronunţată după intrarea în vigoare a textului de lege evocat anterior, respectiv, decizia penală nr. 49 din 07 martie 2013, prin care s-a menţinut condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la disp. art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea disp. art. 21 alin. (2) teza I, C. pen. art. 175 alin. (2) C. pen. Limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru aceste infracţiuni, fiind de la 15-25 ani, iar rap. la art. 20 C. pen., între 7,5 ani şi 12,5 ani şi prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., limitele sunt între 5 şi 8,5 ani, astfel că pedeapsa de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatului F.G., este legală, situându-se între limitele prevăzute în partea specială a C. pen.
Aşadar Înalta Curte reţine că pedepsele stabilite de instanţe sunt legale dispoziţiile art. 3859 pct. 14 neavând incidenţă în cauză.
Faţă de aceste considerente Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 49 din 07 martie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului F.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2012 la 05 iunie 2013.
Va obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 49 din 07 martie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului F.G., durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2012 la 05 iunie 2013.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1926/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1924/2013. Penal → |
|---|
