ICCJ. Decizia nr. 1923/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1923/2013

Dosar nr.71181/3/2011

Şedinţa publică din 05 iunie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 809 din data de 25 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 71181/3/2011 s-a dispus respingerea cererii formulată de inculpatul M.M. privind schimbarea încadrării juridice a faptelor ca neîntemeiată.

În baza art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul M.M. la 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 89 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului acesta executând pedeapsa cea mai grea respectiv 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe care sporit-o cu 6 luni, inculpatul având de executat 18 ani şi 6 luni închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

S-a făcut aplic, art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat prevenţia inculpatului de la 17 mai 2011 până la 25 septembrie 2012.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. anterior a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C.F. suma totală de 56.689,63 RON (din care 6.689,63 RON reprezintă daune materiale, iar 50.000 RON daune morale) cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat pe inculpat să plătească părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf. P." - Bucureşti suma totală de 616,29 RON cu dobânda legală aferentă acestei sume (calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la achitarea integrală a debitului) cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpat să plătească suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpat să plătească părţii civile C.F. suma de 2.850 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti înregistrat la data de 07 noiembrie 2011 cu nr. 2646/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere şi părăsirea locului accidentului, în stare de recidivă, prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. şi art. 86 alin. (1) şi respectiv art. 89 din O.U.G nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

În actul de sesizare, în esenţă, s-a reţinut că, în data de 14 mai 2011, inculpatul, a lovit-o intenţionat pe victima C.L.N. cu autovehiculul pe care îl conducea, pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, după care a părăsit în cel mai scurt timp locul accidentului. Ca urmare a leziunilor suferite, victima a decedat la data de 15 mai 2011.

Actul de inculpare a fost probat cu: procesul-verbal de cercetare a locului faptei, schiţă şi planşă foto întocmite de Brigada Poliţiei Rutiere; procesul-verbal proces-verbal de cercetare a locului faptei şi planşe foto; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 2011; procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice;raportul de expertiză criminalistică din 04 noiembrie 2011; raportul medico-legal de necropsie din 2011; acte medicale privind asistenţa medicală acordată victimei; procesele-verbale de constatare şi planşă foto; procesul-verbal de conducere în teren şi planşe foto; declaraţiile părţii civile; declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpatului.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost ascultat inculpatul care şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul marca D. pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere şi a susţinut că atunci când a ajuns a doua oară la fabrica M. a aflat că la faţa locului au venit organele de poliţie şi lucrători ai B.G.S., context în care, pentru că nu avea voie să ia fier vechi din acea zonă a luat hotărârea să se întoarcă acasă circulând cu autoturismul pe un câmp pentru a nu fi prins că nu are permis de conducere.

Inculpatul a mai susţinut că în timp deplasării a ajuns într-o zonă de drum betonat şi după ce o persoană i-a aruncat o piatră în parbriz a frânat autoturismul, s-a dat jos şi a constatat că lovise o persoană cu partea laterală a autoturismului, persoană care era căzută şi se văita, după care s-a urcat înapoi în autoturism şi a părăsit zona întrucât la faţa locului au apărut nişte persoane care l-au lovit cu pietre. Inculpatul a mai susţinut de asemenea că, ulterior a dezasamblat autoturismul pe care îl condusese pentru ca B.G.S.-ul să nu îl găsească. S-au luat declaraţii, părţii vătămate C.F. şi martorilor M.S., V.Ş.A., N.C., N.S.M., M.I., D.M., N.M., N.Ş., S.N.C., S.V.D., D.C.A., D.M.D., B.M.A., C.R.C., B.A., C.E.G., Ş.D., D.A., I.Ş., G.V., S.G., B.M., care şi-au menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale. Au fost audiaţi, sub aspectul situaţiei de fapt, martorul I.M. (care a arătat că nu cunoaşte nimic în legătură cu acuzaţiile aduse inculpatului), iar în dovedirea laturii civile a cauzei martorii T.A.M. şi C.M..

Martora T.A.M. a arătat că partea civilă C.F. după decesul soţului acesteia conduita sa profesională s-a schimbat fiind retrogradată din funcţie, aceasta modificându-şi temperamentul nemaifiind calmă şi sociabilă ca înainte şi confruntându-se cu pierderi de memorie.

Martora a mai arătat câ partea civilă după decesul soţului său a efectuat cheltuieli dar nu cunoaşte cuantumul acestora. Martorul C.M. a arătat că partea civilă a suferit mult după decesul soţului său, devenind mai puţin comunicativa ca înainte. Martorul a mai arătat că partea civilă a cheltuit o sumă considerabilă cu înmormântarea soţului său şi cu pomenirile ulterioare. S-a administrat proba cu acte.

Examinând şi coroborând materialul probator administrat atât în faza de cercetare penală cât şi în faza de cercetare judecătorească tribunalul a reţinut următoarele: Inculpatul M.M., la fel ca multe alte persoane din com. G. jud. Ilfov se ocupa cu recuperarea de materiale refolosibile, pe care le preda centrelor specializate. În data de 14 mai 2011 inculpatul împreună cu alte persoane, ca de altfel şi alte persoane, care formau grupuri distincte, recuperau deşeuri metalice rezultate din dezafectarea unor clădiri ale fostei Fabrici M. Bucureşti. Grupul inculpatului adunase deja o anumită cantitate de metal pe care acesta urma să o transporte la unul din centrele din apropiere. Pe strada X., fără a avea cunoştinţă de grupurile care căutau metale refolosibile, a venit martorul S.V.D. împreună cu prietena sa C.E.G., utilizând autoturismul acesteia marca „F.". Mai multe persoane dintre cele care recuperau fier vechi, având asupra lor fragmente de metal, au avut o altercaţie verbală cu martorii S.V.D. şi C.E.G., atitudinea ameninţătoare a acestora determinându-i pe cei doi să părăsească foarte repede zona. Martorul S.V.D., având în vedere că acest conflict nu s-a terminat dar şi că numărul persoanelor care încercau să recupereze deşeuri şi materiale metalice este mult mai mic, a apelat telefonic pe unii dintre prietenii săi, solicitându-le ajutorul. Ulterior martorul S.V.D. s-a întâlnit cu prietenii săi, respectiv martorii D.C.A., D.M.D., C.R.C. şi victima C.L.N., şi împreună s-au deplasat pe str. X., situată în Municipiul Bucureşti, sector 3, cu autoturismele marca F., marca W. şi marca D.L. cu intenţia vădită de a-i identifica pe cei cu care acesta şi prietena sa se certaseră mai devreme, şi atunci când au ajuns în aproprierea zonei unde a avut loc altercaţia despre care s-a făcut referire au tăiat anvelopele unui autoturism D.S. aparţinând martorului N.C. care colecta de asemenea fier vechi. Apoi au coborât din autoturisme şi au pătruns în incinta fabricii dezafectate, unde persoanele din grupul celor care colectau deşeuri metalice au aruncat cu pietre în direcţia acestora, fără a putea fi observate, în mod direct, deoarece stăteau ascunse după vegetaţia din aria respectivă.în aceste împrejurări, persoanele din ambele grupuri au aruncat cu pietre, niciuna dintre acestea nefiind vătămate, producându-se doar mici avarii ale autoturismului „F." aparţinând martorei C.E.G.

În condiţiile în care numărul persoanelor care făceau parte din grupul celor care colectau deşeuri metalice era mai mare, cei din grupul din care făcea parte şi victima C.L.N. au intenţionat să se refugieze în incinta SC C.G. SA, martorul S.V.D. urcându-se în maşina prietenei sale, iar martorul C.R.C. în autoturismul martorului D.C.A.. În timpul deplasării, pe strada X. - intrarea SC C.G. SA, la o distanţă de aproximativ 100 metri de poarta de acces în societate, martorul D.C.A. a observat că victima C.L.N. se deplasa pe jos şi în acest context, după ce autoturismul a fost oprit, a coborât continuându-şi deplasarea pe jos, în fugă, alături de victimă, pe partea dreaptă a drumului. La un moment dat în urma celor doi a apărut autoturismul marca D. condus de inculpatul M.M. (inculpatul nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule) care s-a îndreptat în mod vizibil spre aceştia, printr-o manevră de modificare a direcţiei de rulare spre dreapta direcţiei de mers. În aceste împrejurări, victima C.L.N. a fost lovită în plin de autoturismul menţionat, fiind proiectat în aer, proiectare care a determinat căderea acesteia şi lovirea de planuri dure denivelate. După impact inculpatul a oprit autoturismul, a coborât şi a observat victima căzută la pământ, care se văieta, şi după ce martorul D.M.D., care venise la faţa locului i-a spus „băi l-ai omorât pe acesta", s-a urcat în autoturism şi a părăsit locul săvârşirii faptei. Apoi, martorul D.C.A. a sunat la numărul de urgenţe 112, victima fiind transportată la Spitalul de Urgenţă „Sf. P." unde i s-a stabilit următorul diagnostic: „politraumatism prin accident rutier, traumatism cranio-cerebral grav şi contuzie hemoragică parenchimatoasă". Ca urmare a leziunilor suferite, în pofida tratamentului acordat în regim de urgenţă, victima C.L.N. a decedat la data de 15 mai 2011.

După săvârşirea faptei, inculpatul s-a deplasat la locuinţa situată în comuna G., judeţul Ilfov, iar a doua zi a dezmembrat autoturismul, aruncând plăcuţele de înmatriculare în WC-ul aflat în curtea imobilului său şi ascunzând părţile componente ale autoturismului în vegetaţia de pe un teren viran, situat în aproprierea satului B.. Potrivit concluziilor raportului de necropsie din 2011 moartea numitului C.L.N. a fost violentă şi s-a datorat contuziei cerebrale, hemoragiei meningeale cu hematom subdural de emisfer stâng şi drept consecinţa unui traumatism cranio-cerebral soldat cu fractura cominutivă cu înfundare de boltă craniană iradiată cominutiv la baza craniului.

S-a stabilit că, între leziunile cranio-cerebrale şi deces există legătură de cauzalitate directă necondiţionată. La autopsie s-au constatat următoarele leziuni traumatice:- echimoze şi excoriaţii faciale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur fără legătură de cauzalitate cu tanatogeneza,- leziunile traumatice obiectivate prin excoriaţii şi plagă contuză picior stâng, fractură bimaleolară închisă picior stâng; excoriaţii şi plagă contuză gamba stângă prin lovire cu corp dur urmată de lovire şi proiectarea de plan dur a victimei cu producerea excoriaţiilor şi plăgilor de la nivelul ambelor antebraţe 1/3 superioară şi marginea posterioară a cotului, a excoriaţiilor scapular stângi, a plăgilor contuze şi a excoriaţiilor fesier stâng şi lombar precum şi a leziunilor complexe cranio-cerebrale.

S-a concluzionat că aceste leziuni traumatice consemnate la pct. 2 pot avea ca mecanism de producere lovirea cu corp dur-proiectarea şi lovirea victimei de plan dur în condiţiile unui accident rutier şi că leziunile traumatice în totalitate pot data din 14 mai 2011. S-a stabilit, de asemenea că sângele recoltat aparţine grupei „A", alcoolemie zero şi că moartea victimei poate data din 15 mai 2011.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică (auto) întocmit în cauză viteza de deplasare a autoutilitarei marca D. - urmărire penală în momentul impactului a fost de 44 km/h, iar direcţia de deplasare a fost spre gardul incintei societăţii comerciale SC C.G. SA. Locul impactului s-a situat cu cea. 2 m înainte de debutul urmelor de frânare şi la cea. 9 m de la marginea din stânga a drumului. în momentul impactului autoturismul avea o poziţie aproximativ paralelă cu direcţia drumului, fiind orientat cu frontala către gardul SC C.G. SA, victima fiind orientată cu spatele spre autoturism. Victima a fost lovită cu partea frontală a autoturismului D., la o distanţă de circa 0,35 m de limita de gabarit din dreapta acestuia. Expertul a apreciat ca foarte probabil caracterul intenţionat al acţiunii de lovire, cu autovehiculul, a victimei, întreprinsă de inculpat, iar în condiţiile în care această acţiune nu a fost precedată de generarea unei stări de pericol determinată de acţiunile întreprinse de victimă, a concluzionat că nu pot fi analizate posibilităţile de evitare a evenimentului.Tribunalul a reţinut această situaţie de fapt având în vedere mijloacele de probă la care s-a făcut referire mai sus din care rezultă cu certitudine vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptelor. Tribunalul a înlăturat, ca nesincere, atât susţinerile inculpatului cât şi cele ale martorilor N.Ş. şi N.M. în sensul că asupra autoturismului s-a aruncat cu o piatră în parbriz - de către victimă după susţinerile martorului N.Ş., care a arătat că acest lucru i l-a spus inculpatul - şi din acest motiv inculpatul a oprit autoturismul, nesesizând la timp prezenţa unei persoane pe carosabil, în condiţiile în care, în raport cu probatoriul administrat s-a dovedit că, persoane din ambele grupuri au aruncat cu pietre unele spre altele - fără ca vreuna din ele să fie lovită, fiind avariat doar autoturismul aparţinând martorului C.E.G. - atunci când persoanele din grupul victimei C.L.N. se aflau în incinta fabricii dezafectate, iar persoanele din celor care colectau deşeuri metalice se aflau ascunse după vegetaţia din aria respectivă, deci mai înainte ca inculpatul să apară cu autoturismul în spatele victimei şi a martorului D.C.A. şi că, aşa cum s-a arătat viteza de deplasare a autoturismului, condus de inculpat, în momentul impactului a fost de 44 km/h.

De asemenea, tribunalul a înlăturat şi susţinerea inculpatului, în sensul că victima i-a apărut brusc, din partea dreaptă, în faţa autoturismului fără a o putea evita, aceasta fiind infirmată de concluziile expertizei criminalistice auto şi declaraţiile martorilor D.M.D., B.M.A., C.R.C. şi D.C.A., din coroborarea cărora a rezultat că inculpatul conducea, cu viteză, autoturismul în direcţia de deplasare către gardul incintei SC C.G. SA, aflându-se în spatele victimei şi a martorului D.C.A., acţiunea de lovire a victimei cu autoturismul nefiind precedată de generarea unei stări de pericol determinată de acţiunea întreprinsă de aceasta şi realizându-se printr-o manevră de modificare a direcţiei de rulare spre dreapta direcţiei de mers cu îndreptarea autoturismului în mod vizibil spre victimă.în sfârşit, tribunalul a înlăturat şi susţinerea inculpatului, în sensul că a părăsit locul accidentului de teama de a nu fi agresat de persoanele din grupul victimei, în condiţiile în care, pe de o parte, mai înainte de lovirea victimei cu autoturismul, acesta şi persoanele din grupul celor care colectau deşeuri metalice şi au aruncat cu pietre către persoanele din celălalt grup - din care făcea parte şi victima - se aflau în urmărirea acestora din urmă care încercau să se refugieze în incinta SC C.G. SA, iar pe de altă parte, în momentul în care inculpatul a coborât din autoturism, după lovirea victimei şi a observat-o pe aceasta căzută la pământ, la faţa locului se aflau doar martorii D.C.A. şi D.M.D., inculpatul urcându-se înapoi în autoturism şi părăsind locul accidentului după ce martorul D.M.D. i-a spus acestuia că a „omorât-o" pe victimă, împrejurări ce rezultă din coroborarea declaraţiilor martorilor D.C.A., D.M.D., C.R.C., B.M.A. şi S.V.D..în lumina considerentelor expuse mai sus, vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii faptei de părăsirea locului accidentului este dovedită cu certitudine, solicitarea acestuia de achitare, în temeiul ari. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., fiind neîntemeiată, susţinerile safe, fa care s-a făcut referire, având drept scop înlăturarea răspunderii penale.

Fapta săvârşită de inculpat aşa cum a fost descrisă mai sus (constând în aceea că, în data de 14 mai 2011 a condus un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.Fapta săvârşită de acelaşi inculpat, aşa cum a fost descrisă mai sus (constând în aceea că, în data de 14 mai 2011, după ce a condus pe drumurile publice autoutilitara marca D. şi a lovit-o intenţionat, cu acest autovehicul, pe victima C.L.N. - care în urma leziunilor suferite a decedat la data de 15 mai 2011- a părăsit locul accidentului) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de părăsire a locului accidentului prev. art. 89 din O.U.G nr. 195/2002.Fapta săvârşită de inculpat aşa cum a fost descrisă mai sus (constând în aceea că, în data de 14 mai 2011, în timp ce conducea pe drumurile publice autoutilitara marca D., a lovit-o intenţionat, cu acest autovehicul, pe victima C.L.N. care în urma leziunilor suferite a decedat la data de 15 mai 2011) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen. Pe plan subiectiv în raport cu probatoriul administrat a rezultat în mod indubitabil că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide victima. Astfel, în condiţiile în care inculpatul, nu a avut permis de conducere pentru nici o categofie de autovehicule şi a condus autoutilitara pe drumurile publice, care avea o stare tehnică precară şi un grad de uzură avansat, nefiind verificată periodic din punct de vedere tehnic, îndreptând-o în mod vizibil spre victimă printr-o manevră de modificare a direcţiei de rulare spre dreapta direcţiei de mers în contextul în care lăţimea drumului pe care circula (proiectat iniţial pentru transporturi uzinale/agabaritice) îi permitea efectuarea oricărei manevre de evitare, acesta a avut în mod clar reprezentarea consecinţelor faptei sale şi a realizat urmările unei astfel de acfiuni ilicite, chiar dacă inculpatul este o persoană de instruire. Pe acelaşi plan al laturii subiective sunt semnificative, faptul că după ce inculpatul a lovit victima cu autoturismul a coborât şi după ce a observat victima căzută la pământ şi l-a auzit pe martorul D.M.D. spunând „băi l-ai omorât", s-a urcat în autovehicul şi a fugit de la faţa locului, precum şi împrejurarea că a doua zi după comiterea faptei inculpatul a dezmembrat autoutilitara şi a ascuns componentele acesteia, încercând să distrugă una din principalele probe materiale incriminatoare, ceea ce conduce la concluzia că acesta a realizat posibil al faptei sale, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit l-a acceptat, consecinţele faptei sale. Tribunalul, concluzionând, a reţinut că inculpatul a prevăzut rezultatul situaţie în care nu poate fi primită susţinerea inculpatului, în sensul că fapta pe care comis-o, constând în lovirea victimei cu autoturismul, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.

În consecinţă, tribunalul a respins cererea formulată de inculpat, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul învederat mai sus.

Din fişa de cazier a rezultat că prin sentinţa penală nr. 1181 din 28 iulie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea rămasă definitivă prin decizia penală nr. 78/2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de complicitate la furt calificat. Inculpatul a fost arestat la data de 19 februarie 2004 şi liberat condiţionat la data de 03 februarie 2006 având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 380 de zile. În raport cu această condamnare inculpatul a săvârşit faptele deduse judecăţii în stare de recidivă postexecutorie, tribunalul a făcut aplicarea disp. art. 37 lit. b)C. pen.

La individualizarea pedepselor tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social şi modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, precum şi persoana inculpatului care are un grad de instruire redus şi este cunoscut cu antecedente penale, manifestând perseverenţă infracţională, având un comportament relativ sincer pe parcursul procesului penal.

În raport cu criteriile arătate mai sus, tribunalul s-a orientat la o pedeapsă de 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere şi 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului. Având în vedere că faptele comise de inculpat se află în concurs real, tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi 35 lit. a) C. pen. şi a procedat la contopirea pedepselor, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, respectiv 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe care, faţă de perseverenţa infracţională a inculpatiritri a sporit-o cu 6 luni, apreciind că această pedeapsă este de natură a asigura atingerea scopului preventiv prevăzut de art. 52 C. pen. În baza art. 71 C. pen., tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.în baza art. 67 alin. (2) C. pen., tribunalul a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) tribunalul a computat prevenţia inculpatului, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a acestuia apreciind că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei tribunalul a constatat că partea vătămată C.F. (soţia victimei C.L.N.) s-a constituit parte civilă în cauză cu echivalentul în RON al sumei de 100.000 euro la cursul Băncii Naţionale a României de la data efectuării plăţii, din care 30% reprezentând daune materiale, iar 70% reprezentând daune morale. De asemenea partea civilă a solicitat obligarea inculpatului şi la plata cheltuielilor judiciare pe care Ie-a avansat pe parcursul judecării cauzei. La data de 09 aprilie 2012 partea civilă C.F. a depus la dosar un înscris prin care a precizat că totalul cheltuielilor cu titlu de daune materiale este în cuantum de 9.539,63 RON.

Tribunalul a mai constatat că Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 616,29 RON cu dobânda legală aferentă sumei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea victimei C.L.N.

În ceea ce priveşte daunele materiale solicitate de partea civilă C.F. tribunalul ţinând cont de declaraţiile martorilor T.A.M. şi C.M., precum şi de înscrisurile depuse la dosar a apreciat că acestea au fost probate în parte doar până la cuantumul echivalentului în RON a sumei de 6.689,63 RON. Sub aspectul învederat mai sus tribunalul a avut în vedere că din totalul de 9.539,63 RON, menţionat de partea civilă ca fiind cuantumul daunelor materiale în raport cu înscrisurile la care s-a făcut referire, suma de 2850 RON reprezintă cheltuielile judiciare avansate de această parte. În ceea ce priveşte daunele morale, solicitate de aceeaşi parte civilă, tribunalul s-a orientat la suma de 50.000 RON apreciind că această sumă este rezonabilă şi de natură a asigura o justă reparaţie a prejudiciului moral suferit.în ceea ce priveşte despăgubirile civile solicitate de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Sf. P., tribunalul ţinând cont de înscrisurile aflate la dosar, Ie-a apreciat ca fiind întemeiate în integralitatea lor, urmând ca la suma solicitată de această parte să fie adăugată şi dobânda aferentă calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţei şi până la achitarea integrală a debitului.

În consecinţă, constatând că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale a inculpatului, tribunalul în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. anterior l-a obligat pe inculpat la plata sumelor la care s-a făcut referire mai sus de către părţile civile cu titlu de despăgubiri civile. în baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 193 C. proc. pen. tribunalul ţinând cont de înscrisurile depuse la dosar l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile C.F. suma de 2.850 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că nu a avut intenţia să ucidă victima, fapta săvârşind-o din culpă. În faţa Curţii, prin apărător, inculpatul a mai solicitat, reducerea daunelor morale acordate părţii vătămate, precum şi, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, dar şi sub toate aspectele de drept şi de fapt, Curtea a constatat următoarele:

I. SITUAŢIA DE FAPT

a)în fapt, inculpatul M.M. se ocupa cu recuperarea de materiale refolosibile, pe care le preda centrelor specializate.

În data de 14 mai 2011 inculpatul împreună cu alte persoane, ca de altfel şi alte persoane, care formau grupuri distincte, recuperau deşeuri metalice rezultate din dezafectarea unor clădiri ale fostei Fabrici M. Bucureşti. Grupul inculpatului adunase deja o anumită cantitate de metal pe care acesta urma să o transporte la unul din centrele din apropiere. Pe strada X., fără a avea cunoştinţă de grupurile care căutau metale refolosibile, a venit martorul S.V.D. împreună cu prietena sa C.E.G., utilizând autoturismul acesteia marca „F.". Mai multe persoane dintre cele care recuperau fier vechi, având asupra lor fragmente de metal, au avut o altercaţie verbală cu martorii S.V.D. şi C.E.G., atitudinea ameninţătoare a acestora determinându-i pe cei doi să părăsească foarte repede zona. Martorul S.V.D., având în vedere că acest conflict nu s-a terminat dar şi că numărul persoanelor care încercau să recupereze deşeuri şi materiale metalice este mult mai mic, a apelat telefonic pe unii dintre prietenii săi, solicitându-le ajutorul. Ulterior martorul S.V.D. s-a întâlnit cu prietenii săi, respectiv martorii D.C.A., D.M.D., C.R.C. şi victima C.L.N., şi împreună s-au deplasat pe str. X., situată în Municipiul Bucureşti, sector 3, cu autoturismele marca F., marca W. şi marca D.L. cu intenţia vădită de a-i identifica pe cei cu care acesta şi prietena sa se certaseră mai devreme, şi atunci când au ajuns în aproprierea zonei unde a avut loc altercaţia despre care s-a făcut referire au tăiat anvelopele unui autoturism D.S. aparţinând martorului N.C. care colecta de asemenea fier vechi. Apoi au coborât din autoturisme şi au pătruns în incinta fabricii dezafectate, unde persoanele din grupul celor care colectau deşeuri metalice au aruncat cu pietre în direcţia acestora, fără a putea fi observate, în mod direct, deoarece stăteau ascunse după vegetaţia din aria respectivă.

În aceste împrejurări, persoanele din ambele grupuri au aruncat cu pietre, niciuna dintre acestea nefiind vătămate, producându-se doar mici avarii ale autoturismului „F." aparţinând martorei C.E.G.

În aceste împrejurări, victima C.L.N. a fost lovită în plin de autoturismul menţionat, fiind proiectat în aer, proiectare care a determinat căderea acesteia şi lovirea de planuri dure denivelate. După impact inculpatul a oprit autoturismul, a coborât şi a observat victima căzută la pământ, care se văieta, şi după ce martorul D.M.D., care venise la faţa locului i-a spus „băi l-ai omorât pe acesta", s-a urcat în autoturism şi a părăsit locul săvârşirii faptei. Apoi, martorul D.C.A. a sunat la numărul de urgenţe 112, victima fiind transportată la Spitalul de Urgenţă„Sf. P." unde i s-a stabilit următorul diagnostic: „politraumatism prin accident rutier, traumatism cranio-cerebral grav şi contuzie hemoragică parenchimatoasă". Ca urmare a leziunilor suferite, în pofida tratamentului acordat în regim de urgenţă, victima C.L.N. a decedat la data de 15 mai 2011. După săvârşirea faptei, inculpatul s-a deplasat la locuinţa situată în comuna G., sat B., judeţul Ilfov, iar a doua zi a dezmembrat autoturismul, aruncând plăcuţele de înmatriculare în WC-ul aflat în curtea imobilului său şi ascunzând părţile componente ale autoturismului în vegetaţia de pe un teren viran, situat în aproprierea satului B. Potrivit concluziilor raportului de necropsie din 2011 moartea numitului C.L.N. a fost violentă şi s-a datorat contuziei cerebrale, hemoragiei meningeale cu hematom subdural de emisfer stâng şi drept, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral soldat cu fractura cominutivă cu înfundare de boltă craniană iradiată cominutiv la baza craniului. S-a stabilit că, între leziunile cranio-cerebrale şi deces există legătură de cauzalitate directă necondiţionată. La autopsie s-au constatat următoarele leziuni traumatice:- echimoze şi excoriaţii faciale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur fără legătură de cauzalitate cu tanatogeneza,- leziunile traumatice obiectivate prin excoriaţii şi plagă contuză picior stâng, fractură bimaleolară închisă picior stâng; excoriaţii şi plagă contuză gamba stângă prin lovire cu corp dur urmată de lovire şi proiectarea de plan dur a victimei cu producerea excoriaţiilor şi plăgilor de la nivelul ambelor antebraţe 1/3 superioară şi marginea posterioară a cotului, a excoriaţiilor scapular stângi, a plăgilor contuze şi a excoriaţiilor fesier stâng şi lombar precum şi a leziunilor complexe cranio-cerebrale. S-a concluzionat că aceste leziuni traumatice consemnate la pct. 2 pot avea ca mecanism de producere lovirea cu corp dur-proiectarea şi lovirea victimei de plan dur în condiţiile unui accident rutier şi că leziunile traumatice în totalitate pot data din 14 mai 2011.

S-a stabilit, de asemenea că sângele recoltat aparţine grupei „A", alcoolemie zero şi că moartea victimei poate data din 15 mai 2011.

b) Analiza mijloacelor de probă: Fiind audiat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, inculpatul a susţinut constant că nu a avut intenţia să ucidă victima, nefiind vinovat sub acest aspect. Inculpatul a mai arătat că a părăsit locul săvârşirii faptei întrucât i-a fost teamă de persoanele din grupul victimei, care au început să arunce cu pietre către autoturismul său, admiţând că a condus pe drumurile publice un autoturism fără a poseda permis de conducere. În faţa Curţii, inculpatul a declarat că în timp ce conducea în zona respectivă, o piatră a lovit parbrizul autoturismului în partea dreaptă, motiv pentru care s-a speriat, a frânat, a simţit că a lovit ceva, a coborât şi a observat victima, după care observând 6-7 persoane care se deplasau către el a urcat la volan şi a plecat. Curtea a apreciat că declaraţiile inculpatului nu exprimă adevărul, deoarece nu se coroborează cu nicio împrejurare ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, pentru a reţine situaţia de fapt sus-menţionată, Curtea a avut în vedere mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii,respectiv procesul-verbal de cercetare a locului faptei, schiţă şi planşă foto întocmite de Brigada Poliţiei Rutiere; procesul-verbal proces-verbal de cercetare a locului faptei şi planşe foto; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 2011; procesele-verbale de transcriere a unor convorbiri telefonice; raportul de expertiză criminalistică din 04 noiembrie 2011; raportul medico-legal de necropsie din 2011; acte medicale privind asistenţa medicală acordată victimei; procesele-verbale de constatare şi planşă foto; procesul-verbal de conducere în teren şi planşe foto, declaraţiile părţii vătămate C.F. şi martorilor M.S., V.Ş.A., N.C., N.S.M., M.I., D.M., N.M., N.Ş., S.N.C., S.V.D., D.C.A., D.M.D., B.M.A., C.R.C., B.A., C.E.G., Ş.D., D.A., I.Ş., G.V., S.G., B.M.

Astfel, din declaraţiile martorilor audiaţi a rezultat cu certitudine că la data respectivă s-a desfăşurat un conflict între două grupuri, unul din care făcea parte victima, altul din care făcea parte inculpatul. în cursul conflictului membrii grupurilor au aruncat cu pietre unii în alţii, fără să fie rănită vreo persoană.

După cum s-a menţionat mai sus, inculpatul a arătat că nu a intenţionat să lovească victima, întrucât aceasta a aruncat cu o piatră în parbriz, împrejurare în care s-a speriat şi, practic, nu a observat ce s-a întâmplat în continuare. Majoritate martorilor ce făceau parte din grupul inculpatului, audiaţi în cauză, nu au observat momentul săvârşirii faptei, astfel încât aceştia nu oferă detalii relevante cu privire la cele întâmplate. Singurii martori care susţin varianta inculpatului sunt martorii M.S. şi N.M., în condiţiile în care ambii au arătat că nu au observat momentul impactului, deoarece se uitau în altă parte. Ambii au arătat că victima C.L.N. ar fi aruncat cu o piatră în parbrizul autoturismului inculpatului. Martorul M.S. a detaliat această afirmaţie, arătând că victima ar fi ieşit din spatele unei grămezi de moloz, a lovit cu piatra parbrizul, iar în momentele imediat premergătoare impactului s-ar fi aflat cu faţa către autoturism. Curtea, pentru argumentele ce au fost expuse în continuare a apreciat că declaraţiile celor doi martori nu corespund adevărului, aceştia din considerente subiective, fiind apropiaţi ai inculpatului (M.S. este nepot al acestuia), declarând împrejurări neadevărate. Astfel, sub un prim aspect Curtea a constatat că declaraţiile martorilor sus-menţionaţi sunt vagi, aceştia neoferind multe detalii semnificative în legătură cu desfăşurarea evenimentelor. De asemenea, declaraţiiie acestora sunt contrazise de împrejurări ce rezultă cu claritate din administrarea celorlalte mijloace de probă. Martorul D.C.A., care s-a aflat chiar lângă victimă la momentul săvârşirii faptei, a arătat că în timp ce împreună cu victima a încercat să se refugieze în incinta fabricii, aflându-se pe partea dreaptă a drumului de acces, au observat un autoturism care se deplasa către ei, au încercat să fugă, însă victima a fost lovită din spate. Aspecte relevante sunt oferite şi de martorul D.M.D., care a arătat cu claritate că a observat că autoturismul a părăsit direcţia de mers, virând uşor dreapta, îndreptându-se direct către victimă şi D.C.A., lovind din spate victima. De asemenea, martorul C.R.C. a observat că victima şi martorul D.C.A., auzind zgomotul motorului, s-au deplasat spre dreapta drumului, iar autoturismul condus de inculpat a intrat direct în victimă, martorul nefiind atins. Toţi cei trei martori, cât şi martorul B.M.A. Au mai relatat un detaliu semnificativ.respectiv că aceştia împreună cu victima se îndreptau către incinta SC C.G. SA întrucât doreau să se refugieze din faţa grupului din care făcea parte şi inculpatul, persoanele respectiv urmărindu-i şi aruncând cu pietre, iar persoanele din grupul victimei nu mai aveau cale de a părăsi zona, pe care nu o cunoşteau.

Detaliul este relevant.având în vedere că inculpatul şi martorii M.S. şi N.M. au arătat că se aflau în zona respectivă deoarece ar fi aflat că în zonă ar fi apărut lucrători B.G.S., iar cei trei ar fi încercat sa fugă întrucât sustrăseseră fier vechi, iar inculpatul nu avea permis de conducere. Sub acest aspect, este evident că îndreptându-se către incinta SC C.G. SA cei trei nu doreau să părăsească zona, ci dimpotrivă se aflau în urmărirea victimei şi a persoanelor din grupul acesteia. întrucât strada X. (după cum se poate observa din fotografiile efectuate la locul săvârşirii faptei, precum şi din schiţele aflate la dosarul de urmărire penală), se termină în zona incintei SC C.G. SA, iar victima şi martorii din grupul acestuia nu cunoşteau zona şi nu au mai găsit altă cale de ieşire, este cert că la momentul săvârşirii faptei aceştia se refugiau din faţa grupului inculpatului, acesta din urmă urmărindu-i la volanul autoturismului.

Aceste aspecte au fost susţinute şi de concluziile raportului de expertiză criminalistică din 04 noiembrie 2011, din care rezultă mai multe aspecte relevante. Astfel, locul impactului s-a aflat la 2 m înainte de debutul urmelor de frânare, astfel încât este clar că autoturismul mai întâi a lovit victima, abia apoi inculpatul acţionând frâna. Relevant mai este şi faptul că s-a stabilit că, în momentele imediat premergătoare impactului, victima era orientată cu spatele spre autoturism, ceea ce contrazice declaraţiile inculpatului şi martorilor M.S. şi N.M.

Curtea a mai constatat din procesul verbal de cercetare la faţa locului, precum şi din planşele foto ataşate, că de la locul producerii accidentului până la vegetaţia la care s-a referit inculpatul este o distanţă suficient de mare, astfel încât nu afirmaţia acestuia că a fost surprins de apariţia intempestivă a victimei nu este susţinută; dacă victima ar fi ieşit într-adevăr din vegetaţia respectivă, inculpatul ar fi avut suficient timp s-o observe.

Curtea a apreciat că împrejurări relevante constituie şi acţiunile ulterioare ale inculpatului, care a fugit de la locul săvârşirii faptei, iar a doua zi a încercat să ascundă urmele săvârşirii faptei, autoturismul folosit la săvârşirea faptei fiind dezmembrat, iar componentele ascunse.

Faţă de toate aceste considerente, Curtea a reţinut situaţia de fapt expusă anterior, apreciind că inculpatul M.M. a acţionat cu intenţie indirectă, în sensul că, pe fondul unui conflict şi intenţionând să provoace leziuni fizice, deşi nu a urmărit să ucidă pe C.L.N., a prevăzut şi acceptat împrejurarea că lovind victima cu autoturismul ce avea o viteză suficient de ridicată pentru a provoca leziuni serioase unei persoane, acest rezultat se putea produce. Curtea constată că urmările pe care le poate produce impactul dintre un autoturism în viteză şi corpul uman sunt evidente, neavând relevanţă sub acest aspect împrejurarea că inculpatul nu poseda permis de conducere şi are un grad de instrucţie scăzut.Inculpatul a acţionat cu intenţie directă în privinţa săvârşirii celorlalte infracţiuni, respectiv de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis, precum şi părăsirea locului accidentului.

II.ÎNCADRARE JURIDICĂ:

în drept, fapta inculpatului M.M. care, la data de 14 mai 2011 a condus un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. Fapta săvârşită de acelaşi inculpat, constând în aceea că, în data de 14 mai 2011, după ce a condus pe drumurile publice autoutilitara marca D. şi a lovit-o intenţionat, cu acest autovehicul, pe victima C.L.N. - care în urma leziunilor suferite a decedat la data de 15 mai 2011- a părăsit locul accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de părăsire a locului accidentului prev. art. 89 din O.U.G. nr. 195/2002.

Fapta inculpatului M.M. constând în aceea că, în data de 14 mai 2011, în timp ce conducea pe drumurile publice autoutilitara marca D., a lovit-o intenţionat, cu acest autovehicul, pe victima C.L.N. care în urma leziunilor suferite a decedat la data de 15 mai 2011, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen.

Inculpatul a săvârşit fapta pe un drum public, ceea ce s-a apreciat că atrage incidenţa art. 175 lit. i) C. pen. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de omor constă în acţiunea inculpatului care a condus autoturismul, direcţionându-i intenţionat către victima ce încerca să fugă, prevăzând şi acceptând că acţionând în acest mod viaţa victimei poate fi suprimată. Practic, obiectul vulnerant folosit de inculpat în cauză l-a reprezentat autoturismul pe care îl conducea. Urmarea imediată o constituie rezultatul produs, decesul victimei, între acţiunea inculpatului şi urmarea imediată existând legătură de cauzalitate.

III.INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI Şl MODALITATEA DE EXECUTARE.

Curtea a apreciat că prima instanţă a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Astfel, infracţiunea de omor calificat săvârşită de către inculpat are un grad de pericol social extrem de ridicat, având în vedere şi modalitatea în care a acţionat, lovind cu intenţie cu un autoturism victima, aceasta pierzându-şi viaţa. Pericol social ridicat au şi celelalte două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului.

Curtea a mai constatat că inculpatul M.M. a săvârşit toate cele trei infracţiuni în stare de recidivă postexecutorie, faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de complicitate la furt calificat sentinţa penală nr. 1181 din 28 iulie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea rămasă definitivă prin decizia penală nr. 78/2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, din executarea căreia inculpatul a liberat condiţionat la data de 03 februarie 2006 având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 380 de zile.

Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul dă dovadă de perseverenţă infracţională, întrucât după executarea unei pedepse cu închisoare, acesta a săvârşit alte infracţiuni intenţionate, dintre care cea de omor este cu mult mai gravă.

De asemenea, s-a reţinut că inculpat a negat constant săvârşirea faptei de omor, în ciuda existenţei unor probe concludente de vinovăţie, oferind explicaţii neplauzibile, neasumându-şi în nici un mod săvârşirea faptei în urma căreia a decedat o persoană, dovedind dispreţ faţă de valoarea socială fundamentală care este viaţa omului, împrejurări de naturi să sublinieze o dată în plus periculozitatea acestuia. Mai mult, inculpatul a fugit de la locul faptei şi a distrus autoturismul folosit, în încercare de a scăpa de tragerea la răspundere penală.

Faţă de aceste aspecte, aplicarea faţă de inculpat a unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 18 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. timp de 8 ani, pentru infracţiunea de omor calificat, s-a apreciat că apare ca fiind pe deplin justificată. în aceiaşi sens, s-a apreciat că sunt pe deplin justificate şi pedepsele de 2 ani închisoare pentru art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum şi de 3 ani închisoare pentru art. 89 din O.U.G. nr. 195/2002.

Curtea a apreciat că în cauză se impune, atât cu referire la pedeapsa complementară, cât şi cu privire la pedeapsa accesorie, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. în acord cu prima instanţă, Curtea a apreciat că faţă de gravitatea infracţiunilor săvârşite, mai cu seamă cea de omor calificat, inculpatul a devenit nedemn de a-şi mai exercita dreptul de a alege, dând dovadă de lipsă de respect vădită faţă de valori sociale fundamentale, cum este viaţa omului.

În mod justificat prima instanţă, în aplicarea art. 33 lit. a) rap.la art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit cele trei pedepse, inculpatul M.M. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 18 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. timp de 8 ani, la pedeapsa principală aplicând un spor de 6 luni închisoare.

Sporul aplicat s-a apreciat că reflectă în mod just gravitatea întregii activităţi infracţionale a inculpatului, care a săvârşit trei infracţiuni în stare de recidivă postexecutorie, fiind nevoie de o perioadă mai mare de timp pentru a se asigura atingerea scopului pedepsei, respectiv prevenirea săvârşirii altor infracţiuni, dar şi pentru ca inculpatul să-şi formeze o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, în condiţiile în care acesta a încălcat reguli fundamentale, respectiv cele referitoare la protejarea vieţii omului.

Curtea a apreciat că se justifică în cauză şi aplicarea pedepsei complementare a degradării militare.

Cu privire la modalitatea de executare, Curtea a constatat că pedeapsa astfel aplicată nu poate fi decât cu executare efectivă.

IV.LATURA CIVILĂ:

Curtea a constatat că în mod justificat prima instanţă, în baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ. anterior a obligat inculpatul să plătească părţii civile C.F. suma totală de 56.689,63 RON (din care 6.689,63 RON reprezintă daune materiale, iar 50.000 RON daune morale) cu titlu de despăgubiri civile. Cu privire la daunele materiale, Curtea a constatat că acestea sunt dovedite prin înscrisurile depuse la dosar de partea civilă. Daunele morale au fost cuantificate în mod just de către prima instanţă, având în vedere suferinţele încercate de partea civilă, soţia victimei C.L.N., în urma decesului acesteia. Aspecte relevante au fost oferite şi de martora T.A.M., care a arătat că partea civilă C.F., după decesul soţului, şi-a modificat conduita profesională, fiind retrogradată din funcţie, aceasta modificându-şi temperamentul, nemaifiind calmă şi sociabilă ca înainte şi confruntându-se cu pierderi de memorie. Martorul C.M. a mai arătat că partea civilă a suferit mult după decesui soţului său, devenind mai puţin comunicativa ca înainte. Prin urmare, suma stabilită cu titlu de daune morale s-a apreciat că reprezintă o reparaţie justă a prejudiciului nepatrimonial suferit de partea vătămată, criticile inculpatului nefiind temeinice nici sub acest aspect. De asemenea, s-a apreciat că este justă obligarea inculpatului să plătească părţii civile C.F. suma de 2.850 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

V. ALTE ASPECTE:

Curtea a menţinut măsura arestării preventive luată anterior în cauză faţă de inculpat, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite în continuare condiţiile art. 143 C. proc. pen. şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Astfel, lăsarea în libertate a inculpatului s-a apreciat că prezintă pericol concret pentru ordinea publică, faţă de gravitatea deosebită a infracţiunii de omor calificat săvârşite, de natură să producă o intensă tulburare în cadrul comunităţii. De asemenea, în condiţiile în care inculpatul este recidivist, suferind anterior şi alte condamnări pentru săvârşire a unor infracţiuni de furt calificat ori chiar a unor infracţiuni violente, de tâlhărie, Curtea a apreciat ca fiind extrem de ridicat riscul ca inculpatul să reitereze comportamentul infracţional, măsura arestării fiind în acest caz proporţională cu scopul urmărit, acela al protejării comunităţii împotriva unor fapte violente grave. Mai mult, în speţă măsura s-a apreciat că este justificată şi de imperativul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal şi garantării executării pedepsei, în condiţiile în care inculpatul după săvârşirea infracţiunilor a încercat să scape de tragerea la răspundere penală, părăsind locul faptei şi distrugând autoturismul folosit la suprimarea vieţii victimei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), Curtea s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 17 mai 2011 la zi. Faţă de toate aceste considerente, Curtea a respins ca nefondat apelul inculpatului M.M., sentinţa atacată fiind legală şi temeinică sub toate aspectele.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.M. Inculpatul M.M. a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare prev.de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate, reducerea pedepsei,înlăturarea sporului de 6 luni închisoare şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatului în regim neprivativ de libertate.

Examinând recursul declarat prin prisma cazului de casare invocat dar şi din oficiu,Înalta Curte,reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Cu privire la unica critica a recurentului inculpat vizând reindividualizarea pedepsei, Înalta Curte reţine că, la individualizarea pedepselor aplicate faţă de inculpat au fost avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) care preved că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Cuantumul pedepselor principale aplicate inculpatului este rezuitatui procesului de individualizare judiciară în raport de limitele de pedeapsă prev. de art. 174 C. pen. şi art. 175 C. pen., respectiv de 15 la 25 ani, pedeapsa de 18 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului fiind orientată spre minimul special şi cuantumul acesteia reflectă circumstanţele concrete ale săvârşirii faptei.

În aceste condiţii pedeapsa principală rezultantă în cuantum de 18 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.M.,pentru infracţiunile cercetate în prezenta cauză, Înalta Curte reţine că este spre minimul special.

Înalta Curte adaugă aspectelor analizate şi reţinute de instanţele de fond şi apel, evidenţiate anterior pe aspectul individualizării pedepsei, circumstanţele personale referitoare la situaţia familială, pe împrejurarea că inculpatul a avut atitudine procesuală corectă,de recunoaştere şi regret, că este întreţinător al familiei, de starea medicală, atestată de înscrisurile aflate la dosar, dar şi starea de recidivă postexecutorie, faţă de pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de complicitate la furt calificat sentinţa penală nr. 1181 din 28 iulie 2003 pronunţată de Judecătoria Buftea rămasă definitivă prin decizia penală nr. 78/2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul dovedind perseverenţă infracţională, toate acestea fiind suficiente pentru a conduce la concluzia că, pedeapsa aplicată precum şi modalitatea de executare stabilită de prima instanţă şi menţinută în apel, corespunde scopului cerut de art. 52 C. pen.

Aşadar, Înalta Curte reţine că pedepsele stabilite şi modalitatea de executare sunt apte să atingă scopul preventiv şi educativ af sancţiunii şi nu se impune reindividualizarea judiciară a acestora.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 408/A din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală.

Va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 mai 2011 la 05 iunie 2013.

Va obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 408/A din 20 decembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M.M., durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 mai 2011 la 05 iunie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 1924/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1856/2013. Penal. Menţinere măsură de... →

ICCJ. Decizia nr. 1923/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1923/2013. Penal