ICCJ. Decizia nr. 2005/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2005/2013
Dosar nr. 31426/3/2012
Şedinţa publică din 10 iunie 2013
Deliberând asupra recursurilor de fată;
În baza aci clor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 548 din 23 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, a fost condamnat inculpatul G.B. la următoarele pedepse:
- în baza art. 26 rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea art. 65 şi alt.64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
- în baza art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul G.B. la 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
- în baza an.7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul G.B. la 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii.
S-a făcut aplicarea art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, inculpatul G.B. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale rezultante.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. l lit. a teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie pe perioada executării pedepsei principale.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei închisorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. nr. J5/D/P/2007 din 26 mai 2008 s-a „dispus trimiterea în judecară in stare de libertate a inculpatului G.B. pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, a complicităţii la infracţiunea de trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc şi a infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave (trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc), fapte prev. şi ped. de: art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000; art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000; art. 7 din Legea nr. 39/2003, totul cu aplic. an. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în esenţă că:
La data de 21 septembrie 2006, inculpatul G.B., l-a ajutat şi i-a înlesnit numitului O.O. să introducă şi să transporte pe teritoriul României cantitatea de 375,96 grame cocaina (droguri de mare risc), disimulată într-o geantă aflată în compartimentul de bagaje al autocarului marca S. aparţinând SC L. SRL;
Acelaşi inculpat, l-a ajutat şi i-a înlesnit numitului V.G. preluarea cantităţii ele droguri mai sus menţionată după ce aceasta a ajuns la destinaţie, în vederea deţinerii, transportării şi vânzării ei pe raza Municipiului Bucureşti, împrejurări în care a iniţiat şi constituit nr. grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave (trafic ilicit de droguri de mare risc şi trafic ilicit internaţional de droguri de mare risc).
Laptele s-au stabilit pe baza următoarelor mijloace de probă: proces verbal de prindere in flagrant la data de 22 septembrie 2006 a numiţilor V.G. şi O.O.; procese verbale de constituire planşe foto şi planşe foto; procese verbale de investigaţie încheiate de către lucrători de poliţie judiciară din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei de frontieră delegaţi în cauză; proces verbal de recunoaştere de pe planşă foto inculpat B.G. de către numitul V.G.; raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 26 septembrie 2006 al specialiştilor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Laboratorul Central de Analiză şi Profil Al Drogurilor, Precursori; declaraţiile numiţilor V.G., O.O.; K.O. (B.); declaraţii martori N.I., D.F., P.G.C., G.C., S.F., G.L.; procese verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza unor autorizaţii emise de către Tribunalul Bucureşti, copie rechizitoriu nr. 282/D/P/2006 din 09 februarie 2007 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism; copie sentinţa penală nr. 907/F/2007 din 25 iunie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală (Dosar nr. 4731/3/2007); acte procedurale comunicate de către autorităţile competente din Belgia în baza unor comisii rogatorii internaţionale de asistenţă juridica în materie penală formulate de parchet, inclusiv audierea inculpatului B.G. la data de 16 ianuarie 2008 de către Politia Judiciară federală din Antwerpen (Anvers), Belgia, în prezenţa procurorilor acestui parchet, înscrisuri şi procese verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza unor autorizaţii emise de către autorităţile competente din Belgia, comunicate în temeiul unor comisii rogatorii internaţionale de asistenţă juridică în materie penală formulate de către acest parchet.
In faza de cercetare judecătorească au fost audiaţi martorii V.G., O.O., K.O., G.L., N.I., S.F., D.F., fiind ataşată la dosar sentinţa penală nr. 907/ F din 25 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Inculpatul G.B. a fost citat în conformitate cu dispoziţiile procesual penale (art. 177 alin. 8 şi urm.), dar nu s-a prezentat la niciun termen de judecată.
Examinând ansamblul probator administrat în cauză atât în cursul urmărim penale cât si in taxa de cercei are judecătorească, instanţa de fond a reţinut ea la data de 22 septembrie 2006, în jurul orelor 00.30, în zona Pieţei Bucureşti din Bucureşti a sosit autocarul cu numărul de înmatriculare X, aparţinând SC K. SRL. din Belgia, iar din autovehicul au coborât mai mulţi călători, timp în care şoferii au început să distribuie bagajele aflate în compartimentul destinat transportării acestora. Printre călători se afla şi martorul O.O., care a coborât o dată eu ceilalţi pasageri.
Martorul S.F., şofer al autocarului respectiv, a scos din compartimentul de bagaje o sacoşă din rafie si a înmânat-o martorului V.G. Acesta a transportat-o la un taxi (autoturismul D. cu numărul de înmatriculare X) şi a aşezat-o pe bancheta din spate a autoturismului, iar apoi martorul V.G. s-a aşezat pe scaunul de lângă şofer, martora D.H.
În momentul în care taxi-ul intenţiona să părăsească zona, organele de urmărire penală au intervenit, blocând în trafic autoturismul, fiind oprit şi legitimat şi martorul O.O.
În continuare, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii corporale asupra martorului V.G. fund controlată şi sacoşa din rafie, preluată de martor din autocar. S-a constatat că pe sacoşa de rafie, se afla ataşat un bilet cu numărul de ordine X.
Totodată, asupra martorului V.G., in buzunarul hainei ce o purta a fost găsit, printre altele, un bilet de culoare roşie, pe care era înscris acelaşi număr (cu excepţia primei cifre), respectiv X.
Fiind audiat cu privire la acest aspect, V.G. a declarat că si-a notat acest număr pe biletul respectiv, arătând că a fost sunat din Belgia, de inculpatul B.G., la data ele 21 septembrie 2006, care i-a transmis că acesta era numărul sub cate era înregistrată în documentele de transport ale autocarului geanta (sacoşa) pe care urma să i-o aducă inculpatul O.O. zis O.
În urma percheziţiei, s-a constatat că sacoşa respectivă conţinea obiecte de îmbrăcăminte uzate, de diverse tipuri, iar în buzunarul unei jachete au fost descoperite trei pungi din material plastic transparent, în care se afla o substanţă de culoare alb gălbuie, sub formă de cristale, ce părea să facă parte din categoria drogurilor.
Potrivit raportului de constatare tehnico - ştiinţifică din 26 septembrie 2006, substanţa descoperită în bagajul ridicat de la V.G., este constituită din cantitatea de 375,92 grame cocaină, în amestec cu fenacetină, cocaina constituind drog de mare risc, ce face parte din Tabelul anexă nr. II, din Legea nr. 143/2000.
De asemenea, s-a mai reţinut că numiţii V.G., O.O., K.O., ş.a. au fost trimişi în judecată, separat, prin rechizitorul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie – D.I.I.C.O.T., nr. 282/D/P/2006 din 09 februarie 2007 pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, complicitate la trafic internaţional de droguri de mare risc, respectiv trafic internaţional de droguri de mare risc, aderare la un grup infracţional organizat, dispunându-se şi disjungerea cauzei faţă de inc. G.B. pentru aceleaşi infracţiuni.
Prin sentinţa penală nr. 907/ 1 din 25 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 4204 din 19 decembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpaţii V.G., O.O. şi K.O. au fost condamnaţi fiecare la pedepse cuprinse între 15 ani închisoare şi 8 am închisoare pentru infracţiunile peni ni care s-a dispus trimiterea acestora in judecată.
Revenind la cauza dedusă judecăţii, disjunsă din dosarul sus-menţionat, inculpatul V.G., martor în prezenta cauză, a declarat că l-a cunoscut pe inculpatul B.G., în urmă cu aproximativ trei ani, în Bucureşti, acesta fiind de naţionalitate turcă, ce locuieşte în Belgia şi frecvent călătoreşte pe ruta România - Belgia.
In luna septembrie 2006, arată martorul, inculpatul B.G. aflându-se în România, i-a propus să meargă la Autogara SC H. situată în Bucureşti, în zona Pieţei Buzeşti, de unde să ridice o geantă ce urma să 1-0 trimită, din Belgia in care intenţiona să ascundă o anumită cantitate de cocaină.
De asemenea, inculpatul B.G. i-a precizat că geanta urma să fie însoţiră de inculpatul O.O. zis O., pe toată durata transportării sale cu autocarul dm Belgia, până în România, O.O. având sarcina de a supraveghea geanta, pentru a nu fi luată de vreo altă persoană şi pentru ca acesta să-l anunţe in situaţia în care ar fi fost controlat de autorităţile vamale.
Totodată, mart o ml V.G. a relatat că, inculpatul B.G. i-a cerut să preia de la autocar geanta iar apoi să rezerve o cameră la hotel, apoi să se întâlnească cu inculpatul O.O., să-l cazeze şi pe acesta la hotelul respectiv şi să îi predea geanta cu droguri. Urma ca inculpatul O.O. să păstreze drogurile până la sosirea în România a inculpatului B.G.
Acelaşi martor, V.G. a mai declarat că, la data de 21 septembrie 2006, a fost sunat de către inculpatul B.G. din Belgia, care i-a precizat că geanta cu droguri pe care i-a trimis-o din Belgia urma să sosească în Bucureşti, cu un autocar, în jurul orelor 24:00, iar bagajul ce trebuia să îl ridice era înregistrat în documentele de transport cu numărul x.
S-a mai reţinut că din procesul-verbal de redare în scris a convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii B.G. şi V.G. din data de 20 septembrie 2006, orele 18:54:26, 18:55:45 şi respectiv 18:57:28, reiese că inculpatul B.G. i-a spus martorului V.G. că urma să îl trimită pe inculpatul O.O. în România.
Martorul V.G. a mai precizat că, urmare a instrucţiunilor primite de la inculpatul B.G., s-a deplasat la staţia Flrolinhs cu autoturismul său, marca M., ajungând la data de 21 septembrie 2006, în jurul orelor 22:30, fund sunat de mai multe ori de inculpatul B.G., care îi comunica periodic unde se afla autocarul în momentul respectiv, acesta din urmă fiind informat la rândul său de inculpatul O.O. cu privire la traseul autocarului.
Aşa cum îi ceruse inculpatului B.G., după sosirea autocarului, martorul V.G. s-a dus la şofer şi i-a spus că aştepta un colet, cu numărul x, primind de la acesta sacoşa din rafie menţionată mai sus. Deşi l-a observat pe inculpatul O.O., ce coborâse din autocar împreună cu alţi pasageri, nu a discutat cu acesta, aşa cum îi ceruse inculpatul B.G.
Totodată, martorul V.G. a relatat că, a oprit un taxi, s-a urcat în autoturism, punând sacoşa pe bancheta dm spate. Inculpatul O.O. s-a apropiat de taxi, moment în care amândoi au fost opriţi de organele de politie.
S-a mai reţinut că din procesul-verbal din 22 septembrie 2006 privind redarea în scris a convorbirii telefonice purtată la data de 20 septembrie 2006 între inculpatul V.G. şi inculpatul B.G., aflat în Belgia, interceptată şi înregistrată în baza autorizaţiei din 15 septembrie 2006 emisă de Tribunalul Bucureşti, a reieşit că inculpatul B.G. i-a indicat inculpatului V.G. numărul bagajului (x) în care urmau să-i fie trimise drogurile, respectiv sacoşa în care a fost descoperită cantitatea de cocaină menţionată, precum şi faptul că drogurile urmau să fie transportate din Belgia până în Bucureşti de inculpatul O.O.
Potrivit procesului verbal întocmit la data de 20 noiembrie 2006, inculpatul V.G. l-a recunoscut, de pe planşa foto întocmită conform procesului-verbal din 09 octombrie 2006, pe inculpatul G.B.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul O.O. a declarat că a fost condus la autogara din Antwerpen, Belgia de inculpatul B.G., care i-a spus că la Bucureşti va fi aşteptat de un „român G.” (inculpatul V.G. zis G.) şi care urma să îl cazeze la un hotel din Bucureşti.
De asemenea, inculpatul a mai precizat că, după ce a fost arestat de autorităţile române, a discutat de mai multe ori din arest cu inculpatul B.G. care se afla în Belgia, acesta comunicându-i „să nu-si facă griji”.
În cursul cercetării judecătoreşti, martorul V.G. a revenit asupra celor declarare la urmărire penală, precizând că nu a avut nicio discuţie telefonică cu inc. B.G., legată de cocaină, asemenea si martorul O.O., care a relatat că nu îl cunoaşte pe martorul V.G. şi nimic în legătură cu traficul de cocaină comis de inculpatul B.G.
K.O. a precizat că nu cunoaşte aspecte legate de cocaina trimisă din Belgia în România la data de 21 septembrie 2006.
Deşi martorii şi-au modificat substanţial depoziţiile date în faza de urmărire penală, nu au oferit în schimb nicio explicaţie rezonabilă care să justifice o asemenea schimbare.
Prima instanţă a înlăturat ca nesincere depoziţiile martorilor din cursul cercetăm judecătoreşti, reţinând că declaraţiile de la urmărire penală sunt cele care exprimă realitatea, motivat de faptul că au fost consemnate la scurt timp de la săvârşirea infracţiunii şi se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul procesului penal.
Totodată, prima instanţă a apreciat că probele strânse pe parcursul procesului penal, respectiv procesul verbal de prindere în flagrant la data de 22 septembrie 2006 a inculpaţii V.G. şi O.O., coroborate cu procesele verbale de recunoaştere de pe planşe foto, declaraţiile martorilor V.G., O.O., K.O., N.I., D.I., procesele verbale de redare in sens a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate în baza autorizaţiilor emise in conformitate cu dispoziţiile legale dovedesc pe deplin că la data de 21 septembrie 2006, inculpatul G.B., l-a ajutat si i-a înlesnit coinculpatului O.O. să introducă şi să transporte pe teritoriul Romanici cantitatea de 375,96 grame cocaină (droguri de mare risc), disimulată într-o geantă aflată în compartimentul de bagaje al autocarului marca S. cu nr. de înmatriculare x aparţinând SC E. SRL; de asemenea, acelaşi inculpat, l-a ajutat şi i-a înlesnit coinculpatului V.G. preluarea cantităţii de droguri după ce aceasta a ajuns la destinaţie, în vederea deţinerii, transportării şi vânzării ei pe raza Municipiului Bucureşti, împrejurări în care a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni grave (trafic ilicit de droguri de mare risc şi trahe ilicit internaţional de droguri de mare risc).
În considerentele hotărârii, instanţa de fond a mai apreciat că potrivit proceselor-verbale încheiate în conformitate cu dispoziţiile art. 91 C. proc. pen., de redare în scris a convorbirilor telefonice purtate între V.G. şi inc. B.G., care se coroborează cu ansamblul materialului probator administrat în proces, reiese că, inculpatul B.G. aflat în Belgia l-a recrutat şi trimis pe inculpatul O.O. pentru a transporta şi introduce pe teritoriul României cantitatea de 375,96 grame cocaină indisponibilizată conform procesului verbal de prindere în flagrant din 22 septembrie 2006, droguri de mare risc, ce urmau să fie preluate în Bucureşti iniţial de către inculpatul V.G., care la rândul său urma să le transporte şi să le distribuie altor membri ai grupului infracţional organizat implicat în trafic de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc, respectiv inculpaţii V.Ş., K.O., A.N. şi alţii.
De asemenea, s-a mar menţionat că în baza comisiei rogatorii internaţionale de asistenţă juridică în materie penală formulată, autorităţile competente din Belgia au dispus interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul B.G. aflat în Belgia, ulterior datei de 22 septembrie 2006.
Inculpatul B.G., audiat fiind în Belgia la data de 16 ianuarie 2008, în baza unei cereri de comisie rogatorie internaţională de asistenţă juridică în materie penală formulată de autorităţile române, nu a recunoscut implicarea sa în vreo activitate infracţională legată de traficul de droguri, depoziţia sa fiind contrazisă de probele administrate care dovedesc săvârşirea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Sa mai reţinut că din conţinutul interceptărilor telefonice purtate de inculpat cu Y.G. la data de 20 septembrie 2006, reiese că inculpatul B.G. îi comunică clin Belgia martorului V.G. că O.O. urmează să sosească a doua zi in Bucureşti, comunicându-i totodată şi numărul de înregistrare al bagajului. Aceste convorbiri telefonice, coroborate cu procesul verbal de depistare a inc. V.G. şi O.O. la data de 21 septembrie 2006, în sacoşa înregistrată sub numărul comunicat de inculpatul B.G., şi ridicată de V.G. de la şoferul autocarului fund găsită cantitatea de 375,96 grame cocaină dar şi cu depoziţiile martorului V.G. date în faza de urmărire penală, dovedesc vinovăţia inculpatului B.G. în săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii.
Prima instanţă a apreciat că forma de participaţie penală a inculpatului B.G. este a aceea a complicităţii la trafic de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc întrucât nu a săvârşit acte de executare ale infracţiunilor menţionate, ci a organizat, coordonat transportul de cocaină din Belgia în România la data de 21 septembrie 2006, ceea ce intră în sfera actelor de complicitate materială la săvârşirea infracţiunilor de cei doi autori, în sensul dispoziţiilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP)
În acest sens s-a reţinut că a fost evidenţiată latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 3 din Legea nr. 143/2000, în modalitatea normativă a introducerii în ţară a drogurilor de mare risc, dar şi latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, în modalitatea normativă a trimiterii drogurilor de mare risc, iar sub aspectul laturii subiective a acestor infracţiuni, Tribunalul a apreciat că este evidentă intenţia inculpatului, care şi-a dat seama că a realizat, fără drept traficul de stupefiante, prevăzând că prin acţiunea sa a pus în pericol sănătatea publică, rezultat pe care, de altfel, l-a urmărit sau, cel puţin a acceptat producerea lui.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) dm Legea nr. 39/2003, latura obiectivă a acestei infracţiuni se poate realiza prin una din următoarele acţiuni: iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup. Acţiunile prevăzute în textul de incriminare sunt alternative, astfel încât săvârşirea oricăreia dintre acestea realizează conţinutul infracţiunii. Prin acţiunea de iniţiere a unui grup infracţional organizat se înţelege efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea grupului, intrând în această noţiune toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului infracţional. Prin acţiunea de constituire se înţelege intrarea în grupul infracţional pentru realizarea unui scop infracţional comun.
În cauză, din probele administrate a rezultat că inculpatul B.G. a iniţiat grupul infracţional organizat pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi trafic internaţional de droguri de mare risc, iar în acest sens s-a deplasat în România în luna septembrie 2006, l-a recrutat pe inculpatul V.G. pentru a primi drogurile pe care urma să le trimită din Belgia; de asemenea, l-a trimis pe inculpatul O.O. pentru a transporta şi introduce pe teritoriul României droguri furnizate din Belgia, supraveghind transportul de cocaină, stabilind sarcinile fiecăruia, de însoţire, primire şi distribuire a cocainei, această din urmă activitate infracţională urmând a fi fost realizată în România de V.Ş., K.O., ş.a, astfel cum rezultă din înregistrările convorbirilor telefonice.
În aceste condiţii, în raport cu probele administrate, mai sus enumerate, a rezultat vinovăţia inculpatului B.G., fapta acestuia realizând elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului B.G., prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege, gradul de pericol social şi împrejurările comiterii faptelor, cantitatea de droguri de droguri traficată, circumstanţele reale in care au fost comise faptele, împrejurările care atenuează răspunderea penală şi datele care circumstanţială persoana inculpatului.
Împotriva sentinţei penale nr. 548 din 23 iunie 2011 a declarat apel inculpatul G.B. criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că soluţionarea cauzei s-a făcut cu lipsă de procedură.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că în momentul când instanţa de fond a soluţionat cauza sa, el era arestat în Belgia.
Inculpatul apelant a mai arătat că apelul său este un apel peste termen potrivit art. 365 C. proc. pen., deoarece a lipsit atât la toate termenele de judecată, cât şi la pronunţare şi nu a început executarea pedepsei.
Prin decizia penală nr. nr. 357/ A din 22 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul G.B. împotriva sentinţei penale nr. 548 din 23 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, pe care o desfiinţează în parte şi rejudecând:
Au fost repuse pedepsele aplicate inculpatului în individualitatea lor. A fost redusă pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 la 12 ani închisoare, făcând aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen.
În baza art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului G.B., urmând ca acesta .să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
Prin încheierea de şedinţă din data de 04 octombrie 2012 instanţa de apel a constatat că apelul declarat de inculpat se încadrează în dispoziţiile art. 365 C. proc. pen. şi l-a reţinut spre soluţionare ca un apel peste termen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele: Referitor la critica inculpatului că dosarul său a fost soluţionat cu lipsă de procedură, fiind încălcate dispoziţiile art. 314 C. proc. pen. privind prezenţa inculpatului la judecată, instanţa de apel a constatat de că nu este întemeiată această critică.
În acest sens s-a reţinut că soluţionarea dosarului s-a întins pe o durată destul de mare, de câţiva ani, inculpatul fund citat la adresa pe care a indicat-o la toate termenele, fiind acordate mai multe termene, peste 20 de termene, instanţa depunând toate diligentele pentru respectarea normelor legale.
De asemenea, s-a mai a vait in vedere că inculpatul avea cunoştinţă despre cauza sa, deoarece în faza de urmărire penală fusese audiat şi prin comisie rogatorie şi deşi ştia de dosarul în care este cercetat, acesta nu a depus nicio diligentă pentru a informa instanţa că şi-ar fi schimbat domiciliul sau că ar ir arestat.
S-a mai reţinut că din adeverinţa privind starea de detenţie a inculpatului, rezultă că acesta a fost privat de libertate începând cu data de 19 martie 2012, deci ulterior pronunţării sentinţei penale apelate.
Analizând din oficiu hotărârea apelată, instanţa de prim control judiciar a constatat că situaţia de fapt a fost bine reţinută, fund dovedită cu probele administrate în cauză, motivată pe larg atât în fapt cât şi în drept, iar instanţa de apel îşi însuşeşte în totalitate motivarea instanţei de fond.
Referitor la pedepsele aplicate inculpatului, instanţa a apreciat că deşi pedepsele stabilite pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, au fost individualizate, corespunzând criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv 15 ani închisoare este prea mare.
S-a mai reţinut ca această pedeapsă de 15 ani a fost orientată spre minimul prevăzut de lege, dar având în vedere împrejurările în care fapta a fost comisă şi cantitatea de droguri traficată, instanţa de apel a constatat că se impune aplicarea an.74 alin. (2) C. pen., prin reţinerea de circumstanţe atenuante doar cu privire la această faptă şi reducerea pedepsei la 12 ani închisoare.
Totodată, instanţa de apel a apreciat ca şi această pedeapsă ele 12 ani este suficient de mare pentru a atinge atât scopul de reeducare al inculpatului, dar şi pe cel de măsură de constrângere aşa cum prevede art. 52 C. pen. şi de descurajare pentru cei care ar mai încerca să comită asemenea fapte.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul G.B., criticând-o prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 38 pct. 21 C. proc. pen., în sensul că judecata cauzei în apel a avut loc fără citarea legală a inculpatului G.B., întrucât la data la care au avut loc dezbaterile acesta se afla încarcerat în Penitenciarul Leuven Central din Belgia.
Înalta Curte, verificând hotărârea pronunţată, în raport de motivele de casare menţionate şi de actele şi lucrările dosarului, constată că recursul formulat în cauză este fondal, pentru următoarele considerente:
Art. 385 pct. 21 din C. proc. pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării când judecata în primă instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi, sau care, legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa despre această imposibilitate.
Conform art. 291 alin. (1) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este îndeplinită, iar în alineatul 8 al aceluiaşi articol se stipulează că deţinuţii sunt citaţi la fiecare termen.
Din examinarea actelor dosarului se retine că în conţinutul sentinţei din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel din Anvers, Belgia este expusă situaţia executării pedepsei inculpatului G.B. dm care rezultă că acesta se află încarcerat în Penitenciarului Anvers (Belgia) începând din data de 29 iunie 2008 (fila 66 din dosarul instanţei de apel), iar din adeverinţa privind starea de detenţie a unei persoane, emisă de directorul Penitenciarului Central din localitatea Leuven (Belgia) (aflată la fila 11 dm dosarul instanţei de apel) rezultă că la data de 20 martie 2012, acesta se afla tot în stare de detenţie.
Totodată, se constată că prin memoriile trimise la dosarul cauzei la datele de 18 octombrie 2012 şi 19 octombrie 2012 de către inculpatul G.B. (filele 18-22 dosarul instanţei de apel), acesta a încunoştinţat instanţa de apel cu privire la împrejurarea că la acel moment se află într-un loc de detenţie, iar la data de 5 noiembrie 2012 nu poate să se prezinte personal la şedinţa de judecată. De asemenea, din datele înscrise pe plicurile cu care inculpatul a expediat corespondenţa, acesta a menţionat că se află în Penitenciarul Central din Leuven „Belgia”. Aşa fiind, se constată că la dosarul cauzei existau suficiente elemente pentru ca instanţa de prim control judiciar să aibă posibilitatea să aprecieze că pentru soluţionarea apelului cu respectarea dispoziţiilor procedural penale, se impunea citarea inculpatului G.B. la locul de detenţie pe care acesta l-a indicat în corespondenţă şi în înscrisurile ataşate, respectiv la Penitenciarului Central din localitatea Leuven (Belgia).
Or, în aceste condiţii, instanţa de apel avea obligaţia de a dispune citarea inculpatului la locul de detenţie. Procedând la judecarea apelului la data de 15 noiembrie 2012, fără ca inculpatul G.B. să fie citat, instanţa de control judiciar a încălcat dispoziţiile an.29l
C. proc. pen., situaţie care atrage nulitatea actului, în condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen., producându-se o vătămare a intereselor legale ale inculpatului, care nu a fost informat cu privire la procedurile în curs de desfăşurare şi nu a putut, în acest mod, să-şi facă apărările in raport de soluţia dispusă de instanţa de fond. Totodată, se apreciază ca în cauză se impunea cu atât mai mult citarea inculpatului, întrucât acesta a fost audiat numai în faza de urmărire penală prin comisie rogatorie, ocazie cu care a negat săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Convenţia Europeană din 29 mai 2000 de la Bruxelles, privind asistenţa juridică reciprocă în materie penală între Statele Membre ale Uniunii Europene (ratificată de România la 01 decembrie 2007) stipulează că „Dacă o persoană se află pe teritoriul unui Stat Membru şi dacă trebuie audiată în calitate de martor sau de expert de Autorităţile judiciare ale unui alt Stat membru, acesta din urmă, în cazul în care este recomandabil sau posibil ca acea persoană care urmează să fie audiată să se prezinte personal pe teritoriul său, poate solicita ca audierea să aibă loc prin videoconferinţă aşa cum se prevede la paragraful „2-8”; se mai menţionează că „Statele Membre pot, la discreţia lor, aplica, de asemenea, prevederile acestui articol, acolo unde este cazul şi cu acordul autorităţilor lor judiciare competente, la audierile care au loc prin videoconferinţă şi care implică un inculpat”.
Astfel, în situaţia în care obiectul apelului vizează situaţia de fapt ce trebuie stabilită în cauză, instanţa de prim control judiciar trebuie să depună diligenţe pentru a asigura prezenţa acuzatului în vederea audierii. Statul, are, aşadar, obligaţia de a-l cita pe acuzat pentru ca acesta să compară în faţa instanţei de apel (în acest sens, Hotărârea din 14 februarie 2008, în cauza Sidorova (Adukevich) contra Rusiei, paragraf 27-30; hotărârea din 7 iunie 2007, în cauza Liuţii contra Republicii Moldova, paragraf 52).
Faţă de cele expuse, Înalta Curte, în baza art. 3851 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi intimatul inculpat G.B. împotriva deciziei penale nr. 357/ A din 22 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, va casa decizia atacată şi va dispune rejudecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 548 din 23 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi intimatul inculpat G.B. împotriva Deciziei penale nr. 357/ A din 22 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, casează decizia atacată şi dispune rejudecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 548 din 23 iunie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, de Curtea de Apel Bucureşti.
Onorariul de avocat, în sumă de 50 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 iunie 2013
| ← ICCJ. Decizia nr. 2060/2013. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 1998/2013. Penal → |
|---|
