ICCJ. Decizia nr. 2739/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2739/2013

Dosar nr. 7363/86/2012

Şedinţa publică din 17 septembrie 2013

Deliberând asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentinţa penală nr. 210 din data de 05 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 7363/86/2012, s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrărilor juridice ale infracţiunilor de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi complicitate la viol (în formă agravată), prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracţiunile de tentativă la trafic de minori, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi complicitate la viol (în formă simplă), prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., după care:

A fost condamnat inculpatul B.C.A. la pedepsele de:

1. 10 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

2. 3 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 2 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

3. 5 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de complicitate la viol, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile de la punctele 1, 2 şi 3 sunt concurente, iar în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus stabilite, inculpatului B.C.A. aplicându-i-se pedeapsa principală cea mai grea, de 10 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 16 mai 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului B.C.A.

A fost condamnat inculpatul P.L. la pedepsele de:

1. 10 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

2. 3 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 2 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

3. 5 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de complicitate la viol, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile de la punctele 1, 2 şi 3 sunt concurente, iar în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus stabilite, inculpatului P.L. aplicându-i-se pedeapsa principală cea mai grea, de 10 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 16 mai 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.L..

A fost condamnat inculpatul P.M.C. la pedepsele de:

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

2. 5 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de complicitate la viol, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că infracţiunile de la punctele 1 şi 2 sunt concurente, iar în temeiul art. 34 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus stabilite, inculpatului P.M.C. aplicându-i-se pedeapsa principală cea mai grea, de 10 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 16 mai 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.M.C..

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata C.M.D., sub aspectul infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

A fost condamnată inculpata C.M.D. la 5 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 16 mai 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei C.M.D.

A fost condamnat inculpatul E.F. la 10 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală, şi 5 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane.

În temeiul art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii din data de 22 mai 2012 până în data de 23 mai 2012.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă constând în obligarea de a nu părăsi ţara, prev. de art. 145¹ C. proc. pen., astfel cum a fost dispusă prin încheierea de şedinţă din 18 iunie 2012, faţă de inculpatul E.F.

În temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., faţă de inculpatul P.L. s-a dispus măsura confiscării speciale a telefonului mobil marca H. cu cartela SIM O. şi cu card de memorie marca K. capacitate 2 GB.

În baza art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 1349, 1357, 1381 şi 1382 Noul C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată - parte civilă G.A., prin reprezentant legal C.D..

Au fost obligaţi inculpaţii B.C.A., P.M.C. şi E.F. la plata în solidar către partea vătămată a sumei de 9.000 RON (3.000 x 3), cu titlu de daune morale. - infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001.

A fost obligat inculpatul B.C.A. la plata către partea vătămată a sumei de 2.000 RON, cu titlu de daune morale - infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Au fost obligaţi inculpaţii B.C.A., P.M.C. şi C.M.D. la plata în solidar către partea vătămată a sumei de 6.000 RON (2.000 x 3), cu titlu de daune morale - infracţiunea de complicitate la viol, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., respectiv viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen.

S-a luat act că inculpatul P.L. a achitat părţii vătămate suma de 7.000 RON, cu titlu de daune morale (3.000 + 2.000 + 2.000) şi că aceasta nu mai are pretenţii civile faţă de inculpat.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava cu nr. 33 D/P/2012 întocmit la data de 11 iunie 2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor mai sus arătate, constând în aceea că, la data de 07 martie 2012 lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Suceava - Serviciul de Combatere a Criminalităţii Informatice s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că la data de 19 august 2011 numiţii B.C.A. şi P.L. au racolat-o pe minora G.A., în timp ce se afla pe raza mun. R., şi au cazat-o într-un imobil din aceeaşi localitate unde au obligat-o să practice prostituţia în folosul lor pentru o perioada de 4 zile. De asemenea, s-a reţinut că, în aceeaşi perioadă, numitul P.L. a determinat-o pe G.A. să întreţină relaţii sexuale cu numita C.M.R., înregistrând un material video cu ajutorul unui telefon mobil, iar la data de 09 octombrie 2011 numitul B.C.A. a încărcat şi pus la dispoziţie pe contul său, cu denumirea C., de pe site-ul X, materialul video menţionat mai sus, fiind denumit de către acesta „M.C.".

În fapt, în seara de 09 din 10 iulie 2011, partea vătămată minoră G.A., în vârstă de 14 ani, a fugit de la domiciliul său din sat L., comuna Z., judeţul Suceava unde locuieşte împreună cu mama sa C.D., cu tatăl său vitreg, pe nume C.F. şi cu cei 4 fraţi mai mici. Conform reclamaţiei şi declaraţiei date la data de 29 iulie 2011, la organele de poliţie, de mama minorei, C.D., partea vătămată G.A. în momentul în care a plecat de la domiciliu era îmbrăcată cu o pereche de blugi de culoare gri, un pulover roz din bumbac, o geacă de toamnă scurtă până în talie cu nasturi de culoare maro şi o pereche de ghete de iarnă de culoare neagră cu şnur. De asemenea aceasta a declarat că în ultimul timp fiica sa G.A. a fugit de mai multe ori de acasă, iar în acea noapte i-a luat de la domiciliu telefonul mobil şi suma de 60 RON.

După ce a fugit de la domiciliul său, pe data de 10 iulie 2011 s-a deplasat în oraşul Ş., mergând până acolo pe jos. în primele 2 nopţi a dormit la marginea unei păduri situată la ieşirea din oraşul Ş., iar a treia zi a vorbit pe telefonul mobil cu o cunoştinţă mai veche de-a sa, pe nume M., care locuieşte în Ş. Acestuia i-a spus că este în oraşul Ş. şi la cererea lui s-au întâlnit la un restaurant. Acesta i-a propus să locuiască la el întrucât părinţii săi erau plecaţi în Italia. A acceptat şi, aproximativ o săptămână jumătate, a locuit la el, până la sosirea părinţilor acestuia. Ulterior, a rămas tot pe raza oraşului Ş., înnoptând la marginea pădurii. A continuat să se întâlnească cu M., al cărui nume şi număr de telefon nu I-a putut preciza, iar pe data de 29 iulie 2011 spre seară, s-a certat cu acesta şi a decis să plece în municipiul R.

Aici a ajuns în dimineaţa de 30 iulie 2011, iar în timp ce se afla în zona parcului de lângă catedrală, în care este amplasată statuia lui B.V., au venit inculpaţii P.L., B.C.A. şi P.M.C. Aici a fost abordată de inculpatul B.C.A., care, în prezenţa celorlalţi doi inculpaţi, i-a cerut să meargă cu ei. Întrucât i-a refuzat, aceştia au lăsat-o în pace.

În ziua următoare, în jurul amiezii, cei trei inculpaţi au revenit, de această dată fiind însoţiţi de inculpatul E.F., acesta rămânând în autoturismul cu care s-a deplasat la faţa locului.

Inculpatul B.C.A. i-a cerut din nou să meargă cu ei şi, întrucât I-a refuzat, Ie-a cerut inculpaţilor P.L. şi P.M.C. să o ia cu forţa şi să o urce în autoturism. Cu privire la autoturismul în care a fost urcată, partea vătămată a declarat că acesta era de culoare închisă, de dimensiuni mai mici şi avea geamuri fumurii. A fost urcată pe bancheta din spate, lângă ea stând inculpaţii B.C.A. şi P.L., iar în faţă, pe scaunul din dreapta şoferului, inculpatul P.M.C., autoturismul fiind condus de inculpatul E.F.

S-au deplasat la casa inculpatului P.M.C., unde se afla şi numitul P.L.A. Cu toţii au intrat în imobil şi, în prezenţa celorlalţi inculpaţi, inculpatul P.M.C. i-a spus să nu spună nimănui despre ei, să îi asculte şi să nu îi reclame la poliţie după ce va pleca de acolo, ameninţând-o în acelaşi timp cu moartea.

După aproximativ o oră, inculpaţii B.C.A. şi P.L., precum şi inculpatul E.F. au plecat, aceştia revenind după jumătate de oră însoţiţi de trei tineri. După plecarea inculpatului E.F. şi în prezenţa tuturor celor menţionaţi anterior, inculpatul B.C.A. i-a cerut să întreţină relaţii sexuale cu cei trei tineri. Deşi i-a spus inculpatului B.C.A. că nu vrea să întreţină relaţii sexuale cu acei tineri, acesta a ameninţat-o spunându-i „atâta-ţi mai trebuie dacă nu vrei". Fiind speriată de ceea ce i se putea întâmpla a întreţinut relaţii sexuale, pe rând, cu cei trei tineri într-o cameră din imobil, aceştia protejându-se cu prezervativ.

Ulterior, după consumarea raporturilor sexuale, inculpatul B.C.A. l-a sunat pe inculpatul E.F. şi i-a cerut să vină pentru a-i lua pe cei trei. După ce i-a transportat pe cei trei, inculpatul E.F. a revenit la domiciliul inculpatului P.M.C., în jurul orelor 19:00. Acesta i-a spus inculpatului B.C.A. că vrea şi el să întreţină relaţii sexuale cu ea. După ce inculpatul B.C.A. i-a spus de cererea inculpatului E.F., partea vătămată minoră a întreţinut relaţii sexuale şi cu acesta.

În acea noapte ea a dormit într-o cameră din casa inculpatului P.M.C., iar fraţii P. şi inculpatul B.C.A. au stat în cealaltă cameră.

Partea vătămată minoră a declarat că în prima zi în care a fost dusă la locuinţa inculpatului P.M.C., împreună cu inculpatul B.C.A. şi cu şoferul E.F. s-au deplasat la casa inculpatului P.L. unde se afla inculpata C.M.D. şi o fată care avea grijă de casă. Motivul pentru care a fost dusă acolo era acela că inculpaţii trebuiau să mai plece prin oraş şi nu vroiau ca ea să fugă. Aici a stat jumătate de oră în camera având pe pereţi desenată „Alba ca Zăpada", fiind încuiată înăuntru. În acest interval de timp nu a discutat nimic nici cu inculpata C.M.D. şi nici cu cealaltă fată, la fel întâmplându-se şi a doua zi.

În cea de-a doua zi petrecută în locuinţa inculpatului P.M.C., au venit din nou inculpatul P.L. şi şoferul E.F. La un moment dat inculpaţii B.C.A., P.M.C. şi E.F. au plecat, iar ea a rămas în casă cu numitul P.L.A. şi cu inculpatul P.L. După un timp, cei care au plecat au revenit cu încă cinci tineri. La cererea inculpaţilor B.C.A. şi P.M.C., a întreţinut, pe rând, relaţii sexuale şi cu cei cinci tineri.

În cea de-a treia zi, în cursul după amiezii, s-au deplasat cu autoturismul inculpatului E.F. la casa inculpatului P.L. În autoturism, pe lângă şofer, se mai aflau inculpatul B.C.A., pe scaunul din dreapta şoferului, iar în spate se aflau inculpaţii P.M.C., P.L. şi numitul P.L.A., ea stând în braţele lui A.

A rămas la locuinţa inculpatului P.L. împreună cu acesta şi cu inculpata C.M.D., iar ceilalţi au plecat.

După două ore au revenit doar inculpaţii B.C.A. şi P.M.C. Inculpatul B.C.A. a băgat în foc un capac metalic de la o sticlă după care, fiind ţinută de mâini de inculpatul P.L. şi de picioare de inculpatul P.M.C., inculpatul B.C.A. i-a aplicat pe piciorul stâng, mai sus de gleznă, capacul înfierbântat în foc, creându-i o arsură pe picior a cărei cicatrice o are şi în prezent.

Partea vătămată a mai precizat că de faţă era şi inculpata C.M.D. şi în momentul în care a ţipat, inculpaţii i-au cerut acesteia să îi pună mâna la gură. Motivul pentru care au făcut acestea, conform celor spuse de inculpatul B.C.A., a fost de a o recunoaşte după ani de zile.

În seara respectivă, inculpaţii B.C.A., P.L., P.M.C. şi C.M.D. au consumat băuturi alcoolice şi ţigări pe care le-au confecţionat din tutun şi un praf alb necunoscut, iar în jurul orelor 22:00, inculpata C.M.D. s-a retras în camera ei.

Partea vătămată a mai declarat că la un moment dat a auzit când inculpatul B.C.A., vorbind la telefon cu inculpatul E.F., i-a cerut acestuia să meargă la cei trei tineri din R., cu care ea a întreţinut relaţii sexuale în prima zi la locuinţa inculpatului P.M.C., pentru a le lua banii, respectiv suma de 70 RON.

De asemenea a declarat că nu a purtat o rochiţă verde, nici şlapi în picioare şi nu a împrumutat haine de la fata care stătea în casa inculpatului P.L. pe care, de altfel, nu a văzut-o nici cu ocazia petrecerii anterior menţionate şi nici ulterior când a întreţinut relaţii sexuale cu inculpata C.M.D. În plus, a precizat că în acea seara a dormit singură în camera pictată pe pereţi cu personaje din desene animate.

În ceea ce priveşte materialele video în care apare parţial dezbrăcată sau în care inculpatul B.C.A. stă dezbrăcat lângă ea, precum şi cele în care este atinsă pe sâni de acesta, partea vătămată a declarat că au fost filmate în cea de-a doua seară în care ea a înnoptat la inculpatul P.M.C., acasă, prezenţi fiind inculpaţii B.C.A., P.L. şi P.M.C., ea dezbrăcându-se la cererea acestora.

În dimineaţa ce a urmat, inculpata C.M.D. a venit la ea şi i-a cerut să îi facă sex oral. Întrucât a refuzat, aceasta i-a spus că se duce în bucătărie şi aduce cuţitul. La cererea acesteia au asistat şi inculpaţii P.L., B.C.A. şi P.M.C., inculpatul B.C.A. spunându-i să termine odată că dacă nu inculpata o omoară. Văzând că nu reuşeşte să o convingă, inculpata C.M.D. i-a tras două palme peste faţă, după care partea vătămată a acceptat cererea acesteia şi a întreţinut relaţii sexuale orale cu ea, fiind filmată în acest timp de inculpatul P.L.

În aceeaşi zi, la domiciliul inculpatului P.L. a venit soţia inculpatului B.C.A., pe nume A., şi împreună cu aceasta şi cu C. s-au deplasat pe jos până la locuinţa acestora. Aici I-a cunoscut şi pe fratele A. poreclit S., inculpatul B.C.A. locuind împreună cu mama A. şi cu fraţii acesteia.

La un moment dat I-a auzit pe inculpatul B.C.A., care I-a sunat pe inculpatul E.F. şi i-a cerut să meargă la nişte clienţi din B. pentru a-i aduce la locuinţa sa, ceea ce s-a şi întâmplat. Astfel, au venit doi tineri cu o maşină de culoare verde închis, care iau cerut inculpatului B.C.A. să o lase să meargă cu ei.

Împreună cu aceştia s-au deplasat în sat B., com. B. la casa mătuşii unuia dintre ei. A întreţinut relaţii sexuale cu aceştia, iar după ce au adormit, în jurul orei 16:00-16:30 a fugit, deplasându-se pe jos până în D., de unde a luat o ocazie către R., cu intenţia de a ajunge în H. La ieşirea din mun. R., în timp ce se deplasa pe jos, a fost depistată de o patrulă de poliţie, fiind predată în seara datei de 02 august 2011 mamei sale C.D.

Pe telefonul mobil marca H. având cartela SIM O. şi card de memorie marca K. capacitate 2 GB aparţinând inculpatului P.L. au fost identificate un număr total de 196 fişiere tip imagine şi tip video, cu denumiri diferite şi extensii jpg, png şi mp4. Dintre aceste fişiere video, într-un număr de 5 fişiere video cu denumirile: V1., V2., V3., V4. şi V5. partea vătămată minoră G.A. este prezentată în imagini cu caracter sexual explicit.

În urma analizării fişierelor extrase de pe acest telefon mobil a rezultat că fişierul cu denumirea V5. a fost creat la data de 02 august 2011, ora 10:24. Acesta prezintă acelaşi material pornografic identificat şi pe site-ul X, unde a fost încărcat de utilizatorul C. Aici se observă partea vătămată minoră G.A. aşezată pe o canapea, iar la un moment dat, în cadrul apare inculpata C.M.D. care îi spune să se dea mai jos. Ulterior, partea vătămată G.A. începe să îi facă sex oral inculpatei C.M.D. Aceasta din urmă îi spune pe un ton imperativ să ia mâna de la ochi. Pe fondul sonor al materialului video se pot auzi mai multe solicitări ale inculpatei C.M.D. efectuate tot pe ton imperativ de a continua activitatea.

La un moment dat, inculpatul P.L., care efectuează filmarea, îi spune inculpatei C.M.D. să se aşeze ea pe pat pentru a-i fi făcut sex oral însă aceasta nu urmează îndrumarea. La un moment dat se observă cum partea vătămată întoarce capul într-o parte, însă inculpata C.M.D. îi spune să continue.

Partea vătămată minoră G.A. a fost supusă unei evaluări psihologice. Din fişa de evaluare psihologică din 18 mai 2012 emisă de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Suceava a rezultat că de la sechestrarea sa şi până în prezent minora suferă, conform spuselor acesteia, de insomnii frecvente, iar atunci când doarme are coşmaruri cu persoanele care au sechestrat-o. Manifestă un nivel crescut de agitaţie, iar atunci când este pe stradă este într-o permanentă stare de tensiune, alertă şi spaimă, mai ales atunci când observă o maşină oprind în apropierea ei. Totodată s-a relevat imaturitate, naivitate, impresionabilitate, lipsă de energie şi angoasă. Distribuirea materialului video în care aceasta este supusă unui raport sexual împotriva voinţei ei, este de natură să îi trezească trăirile negative faţă de cele întâmplate şi să retrăiască trauma, precum şi să atragă reacţii nefavorabile faţă de ea din partea potenţialilor vizitatori ai site-ului, generând dezaprobare, stigmatizare, discriminare, cu impact negativ considerabil în dezvoltarea pe termen lung a minorei, din punct de vedere familial, social, psihic. Concluzia formulată în urma evaluării psihologice a părţii vătămate minore G.A. a fost aceea că prezintă semne de abuz emoţional.

De asemenea, în cauză a fost dispusă efectuarea unei constatări medico-legale de către S.M.L. Suceava pentru a se stabili dacă dezvoltarea somatică a părţii vătămate minore G.A. corespunde vârstei cronologice pe care o are conform datelor de stare civilă. Din raportul de constatare medico-legală din data de 07 iunie 2012 emis de S.M.L. Suceava rezultă că în urma examinărilor clinice şi paraclinice efectuate, partea vătămată G.A. prezintă o dezvoltare psihosomatică corespunzătoare vârstei de 15-16 ani.

Din analiza probatoriului administrat în cauză a rezultat că inculpaţii, identificând o victimă vulnerabilă, susceptibila a opune o minimă rezistenţă având în vedere vârsta fragedă şi absenţa ocrotirii familiale, prin răpire au recrutat-o, transportat-o şi apoi găzduit-o pe partea vătămată minoră G.A. la domiciliul inculpatului P.M.C. şi apoi la domiciliul inculpatului P.L., obligând-o să practice prostituţia în folosul lor. Ulterior, aceasta a fost constrânsă să întreţină relaţii sexuale cu inculpata C.M.D. în prezenţa inculpaţilor P.L., P.M.C. şi B.C.A., primul dintre aceştia filmând cu telefonul mobil personal actul sexual.

Inculpaţii P.L., B.C.A. şi P.M.C., dat fiind că nu deţin nici permise de conducere şi nici autoturisme, după ce au identificat-o pe partea vătămată minoră în parcul în care este amplasată statuia lui B.V., din municipiul R., în apropierea căruia se află mănăstirea B., au apelat la inculpatul E.F., care deţine autoturismul marca F.F. cu număr de înmatriculare BX., pentru a o transporta la domiciliul inculpatului P.M.C.

S-a apreciat că apărarea inculpaţilor P.M.C., P.L. E.F. şi B.C.A., în sensul că nu au exploatat-o sexual pe partea vătămată minoră G.A., este contrazisă atât de declaraţiile inculpatei C.M.D. care a relatat că i-a auzit pe inculpaţi discutând că au dat-o la produs pe partea vătămată şi că au cumpărat băuturi alcoolice din banii obţinuţi din exploatarea sexuală a minorei, cât şi de declaraţiile părţii vătămate G.A. care, deşi cu unele inconsecvenţe, au fost constante pe întreg parcursul urmăririi penale cu privire la faptul că a fost obligată de inculpaţi să se prostitueze, clienţii fiind aduşi de inculpatul E.F. Agresivitatea de care au dat dovadă inculpaţii P.L., P.M.C. şi B.C.A. rezultă şi din leziunea creată părţii vătămate minore dat fiind că aceştia, pentru a o însemna, i-au creat o arsură pe gamba stângă cu un capac metalic înroşit în foc. De asemenea comportamentul agresiv şi autoritar al inculpaţilor P.L., P.M.C. şi B.C.A. este confirmat şi de declaraţia părţii vătămate coroborată cu evaluarea psihologică a acesteia şi cu fişierele video extrase de pe telefonul marca H. al inculpatului P.L.

Instanţa de fond a apreciat că declaraţiile inculpaţilor P.L., P.M.C. şi B.C.A. sunt nesincere şi datorită faptului că aceştia nu au explicat existenţa celorlalte filmări cu partea vătămată minoră în care apar şi inculpaţii P.M.C. şi B.C.A. Deşi inculpaţii P.L., P.M.C. şi B.C.A. susţin că nu au fost niciodată la locuinţa inculpatului P.M.C., unde să se fi aflat şi partea vătămată minoră G.A., aceste afirmaţii sunt contrazise de inculpatul E.F. care a declarat că, cu o zi - două înainte de a merge la locuinţa inculpatului P.L. unde se afla partea vătămată G.A., care era supărată, cei trei inculpaţi menţionaţi anterior adresându-i injurii, a fost la locuinţa inculpatului P.M.C., unde a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată. împrejurarea că faptele s-au petrecut astfel rezultă şi din declaraţia inculpatei C.M.D. În ceea ce o priveşte pe inculpata C.M.D., aceasta a recunoscut că partea vătămată G.A. s-a conformat să îi facă sex oral fiind constrânsă atât de ea, cât şi de cei prezenţi care îi cereau acelaşi lucru. Tot inculpata a recunoscut că a fost filmată de inculpatul P.L., care i-a spus că a filmat-o şi că o să o aibă la mână.

În opinia instanţei de fond, apărarea inculpaţilor în sensul că nu ştiau că partea vătămată este minoră este contrazisă de raportul de constatare medico - legală din data de 07 iunie 2012 emis de S.M.L. Suceava din care rezultă că în urma examinărilor clinice şi paraclinice efectuate a rezultat că partea vătămată G.A. prezintă o dezvoltare psihosomatică corespunzătoare vârstei de 15-16 ani.

În opinia instanţei de fond, este de notorietate faptul că, pentru a se reţine infracţiunea de trafic de minori nu este necesar ca scopul acesteia - exploatarea persoanei recrutate, transportate, transferate, găzduite sau cazate, să fie atins, ci doar trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei sub forma uneia dintre modalităţile obiective de incriminare, Astfel fiind, chiar şi numai din această perspectivă s-a apreciat ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru care inculpatul B.C.A. a fost trimis în judecată în infracţiunile de tentativă la trafic de minori, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 13 alin. (1), (2) şi (3) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru simplul motiv că exploatarea nu a avut loc, fiind lipsit de relevanţă acest aspect în ceea ce priveşte reţinerea infracţiunii în formă consumată. În plus, s-a dovedit în cauză că exploatarea a avut loc, deci, cu atât mai mult, netemeinicia cererii, motiv pentru care aceasta a fost respinsă.

A reţinut instanţa de fond că probatoriul analizat cu ocazia examinării infracţiunii de trafic de minori este relevant şi cu privire la reţinerea infracţiunii de viol în sarcina inculpatei C.M.D., respectiv complicitate la viol în sarcina inculpaţilor B.C.A., P.L. şi P.M.C., viol ce a avut loc în dimineaţa de 02 august 2011, în casa inculpatului P.L., constrângerea părţii vătămate în întreţinerea actului sexual, cât şi pe parcursul acestuia fiind evidentă - din filmările efectuate cu aceea ocazie, relevantă fiind în această privinţă şi imaginea părţii vătămate - timorată, speriată, fără posibilităţi reale de a se opune cerinţelor inculpaţilor, cu atât mai mult cu cât aceea zi reprezenta finalul perioadei de exploatare a acesteia de către inculpaţi. A opinat instanţa de fond că această agravantă se reţine şi în situaţia în care parte din aceştia au acţionat sub forma autoratului, iar parte au fost complici concomitenţi la săvârşirea faptei, astfel că, şi în acest caz, este neîntemeiată cererea inculpatului B.C.A., de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de complicitate la viol (în formă agravată), în complicitate la viol (în formă simplă).

S-a reţinut că apărarea inculpaţilor, în sensul că nu ştiau că partea vătămată este minoră, este contrazisă de raportul de constatare medico - legală din data de 07 iunie 2012 emis de S.M.L. Suceava din care rezultă că în urma examinărilor clinice şi paraclinice efectuate a rezultat că partea vătămată G.A. prezintă o dezvoltare psiho-somatică corespunzătoare vârstei de 15-16 ani, precum şi de unele declaraţii ale inculpaţilor, din faza de urmărire penală, unde arată că ştiau că partea vătămată G.A. este minoră. însă, în cauză, nu s-a putut stabili dincolo de orice dubiu faptul că inculpaţii P.M.C., P.L., B.C.A. şi C.M.D. cunoşteau că partea vătămată minoră G.A. nu avea împlinită vârsta de 15 ani (pe care a împlinit-o la data de 14 august 2011), astfel că în sarcina acestora nu a fost reţinută forma agravată a infracţiunii de viol.

Prin raportare la conţinutul expres al textului de lege care reglementează infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, instanţa de fond a reţinut că inculpaţii P.L. şi B.C.A. se fac vinovaţi de săvârşirea acestei infracţiuni, în sensul că inculpatul P.L. a deţinut, fără drept, în memoria telefonului mobil, filmuleţul video înregistrat de el însuşi, în data de 2 august 2011, privind actul sexual dintre partea vătămată minoră şi inculpata C.M.D., filmuleţ pe care ulterior, la solicitarea inculpatului B.C.A., l-a pus la dispoziţie acestuia pentru a fi postat pe internet, ceea ce s-a şi întâmplat la data de 09 octombrie 2011, filmuleţul fiind depistat pe internet şi „vizualizat de diferite persoane (declaraţii martori). În schimb, s-a apreciat că acţiunea inculpatei C.M.D. care a participat direct la efectuarea Mimării respective, în condiţiile în care în momentul filmării niciunul dintre inculpaţi nu avea intenţia de a pune respectivul film la dispoziţia publicului, prin postarea pe internet, această rezoluţie născându-se ulterior, din diferite alte motive, în mintea inculpatului B.C.A., nu se regăseşte în niciuna din variantele de incriminare a infracţiunii de pornografie infantilă prev. de art. 51 din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, motiv pentru care, sub aspectul acestei infracţiuni şi prin raportare la această inculpată, instanţa de fond a dispus achitarea ei.

Instanţa de fond a dispus condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor, la individualizarea pedepselor, pe lângă gravitatea majoră a faptelor, ţinând cont şi de persoana acestora, după cum urmează:

Inculpatul B.C.A., astfel cum rezultă din fişa sa de cazier, este cunoscut cu antecedente penale, săvârşind prezentele fapte în stare de recidivă postexecutorie - sentinţa penală nr. 76 din 13 februarie 2008 pronunţată de Judecătoria Suceava, definitivă la data de 17 iunie 2008, prin decizia penală nr. 169 din 26 mai 2008, prin care inculpatul B.C.A. a fost condamnat la 5 ani închisoare cu executare şi cu deducerile corespunzătoare, urmată de sentinţa penală nr. 2395 din 08 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria R., prin care au fost contopite mai multe pedepse, în final dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 5 ani închisoare, cu deducerile corespunzătoare.

Antecedenţă penală se regăseşte şi în comportamentul anterior al inculpatului P.L., condamnat prin sentinţa penală nr. 36 din 18 ianuarie 2011 a Judecătoriei Rădăuţi, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 251 din 21 martie 2011 a Curţii de Apel Suceava, la pedeapsa rezultantă de 4.000 RON amenda penală.

Inculpatul P.M.C. a fost condamnat anterior, săvârşind prezentele infracţiuni în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de condamnarea la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 125 din 15 decembrie 2006, pronunţată de Judecătoria Rădăuţi. În Dosar nr. 1822/285/2006, rămasă definitivă prin neapelare la data de 03 ianuarie 2007 [pentru infracţiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1) şi (2) C. pen.], cu suspendare condiţionată pe un termen de încercare de 5 ani, prezentele fapte fiind săvârşite în cursul termenului de încercare, ceea ce atrage recidiva, chiar dacă nu şi revocarea suspendării datorită lipsei celei de-a doua condiţii necesare în acest sens, ca fapta să fie descoperită tot înăuntrul termenului de încercare, în prezenta cauza sesizarea organelor competente având loc în martie 2012, deci după ce s-a împlinit termenul de 5 ani de suspendare (ianuarie 2012). Raportat la acesta nu a operat însă reabilitarea de drept specială, ce ar fi fost atrasă de împlinirea termenului de suspendare, pentru simplul motiv că a săvârşit faptele penale deduse judecăţii în prezenta cauză în cadrul termenului de încercare, astfel că în mod legal este reţinut ca fiind în stare de recidivă postcondamnatorie. Inculpatul E.F. a fost scos de sub urmărire penală pe art. 18¹ C. pen. şi sancţionat cu amendă administrativă în cuantum de 500 RON, pentru o faptă de proxenetism art. 329 alin. (1) C. pen., faptă ce se încadrează pe aceeaşi linie din perspectiva valorii sociale periclitate ca şi traficul de persoane/minori, ceea ce denotă persistenţă infracţională specializată.

În cazul inculpatei C.M.D., s-a reţinut o conduită aparent corectă adoptată anterior momentelor de referinţă, reliefată de lipsa antecedentelor penale. Chiar lipsită de antecedente penale, circumstanţele personale per ansamblu nu prezintă caracter favorabil punând în opoziţie natura faptei săvârşite - viol prin acte sexuale orale asupra unei minore, în camera desenată pe pereţi cu personaje din poveşti ale copilăriei (Albă ca Zăpada), cu persoana inculpatei - mamă a doi copii minori - fete, de 10 ani, respectiv 4 ani, aceasta din urmă dormind în camera alăturată în timp ce mama C.M.D. acţiona în maniera cunoscută.

Având în vedere şi pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunile imputate inculpaţilor, instanţa de fond a apreciat că minimul legal special de 10 ani închisoare - pentru trafic de minori, 5 ani închisoare - pentru infracţiunea de viol, complicitate la viol şi 3 ani închisoare - pentru infracţiunea de pornografie infantilă, drept suficient pentru atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de lege (de prevenţie individuală şi generală, de reeducare şi coerciţie), fără reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea lor, având în vedere, pe lângă cele mai sus reţinute în analiza persoanei condamnaţilor, complexul şi natura infracţiunilor săvârşite, valorile sociale periclitate şi efectiv lezate.

Instanţa de fond a reţinut că răspunderea civilă se angajează atât în situaţia existenţei unui prejudiciu material, cât şi moral. Instituţia daunelor morale constituie şi o reprobare morală a faptei ilicite faţă de care cel ce a săvârşit-o trebuie să răspundă atât pe plan social, prin executarea sancţiunii penale, cât şi pe plan individual, prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul părţii vătămate şi în domeniul vieţii sufleteşti. Scopul acordării daunelor morale constă în realizarea, în primul rând, a unei satisfacţii morale pentru suferinţe de acelaşi ordin, iar nu a unei satisfacţii patrimoniale. Aprecierea unor asemenea daune se realizează în echitate şi păstrând principiul proporţionalităţii şi justului echilibru între natura valorilor lezate şi sumele acordate. Faptul că reparaţia trebuie să fie una echitabilă presupune că nu se poate ignora natura valorilor nesocotite dar şi că ea nu se poate constitui în temei al îmbogăţirii întrucât, în caz contrar, s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune care, aşa cum s-a menţionat, trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv şi moral. Raportat aşadar la traumele psihice suferite de partea vătămată, inevitabile în cazul infracţiunii de trafic de minori, cu atât mai mult cu cât exploatarea victimei a şi avut loc, aceasta fiind obligată a întreţine relaţii sexuale cu diferiţi clienţi, în cazul infracţiunii de viol precum şi a infracţiunii de pornografie infantilă, cu atât mai mult cu cât acel material video difuzat pe internet a şi fost vizualizat de mai multe persoane, chiar mama părţii vătămate declarând că şi lumea a luat cunoştinţă de el, astfel că fiica sa a fost făcută de ruşine prin sat, instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată, dispunând obligarea inculpaţilor, cu excepţia lui P.L., la plata, către aceasta, de daune morale. A luat act că inculpatul P.L. a achitat părţii vătămate suma de 7.000 RON, cu titlu de daune morale (3.000 + 2.000 + 2.000 RON) şi că aceasta nu mai are pretenţii civile faţă de inculpat (declaraţie notarială şi declaraţia mamei părţii vătămate din faţa instanţei de judecată).

În ceea ce priveşte daunele materiale pretinse de partea vătămată, instanţa de fond a reţinut că acestea nu au fost dovedite cu nici un mijloc de probă, astfel că apar ca neîntemeiate.

Împotriva sentinţei au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, precum şi inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele pe larg expuse în încheierea de dezbateri din data de 08 aprilie 2013.

Prin decizia penală nr. 55 din 17 aprilie 2013, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, a dispus următoarele:

A admis apelurile declarate de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi de inculpaţii B.C.A., P.L., P.M.C., C.M.D. şi E.F. împotriva sentinţei penale nr. 210 din data de 05 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 7363/86/2012, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală şi, în rejudecare, a dispus următoarele:

A înlăturat, din sentinţa penală atacată, dispoziţia de aplicare a prevederilor art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), alin. (2) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen.

A condamnat pe inculpatul B.C.A., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Botoşani, pentru infracţiuni şi la pedepse după cum urmează:

- 1. 4 (patru) ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare), cu titlu de pedeapsă principală, şi 3 (trei) ani (în loc de 5 ani) interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen. [în loc de 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.], cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori, prev, de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

2. 2 (doi) ani închisoare (în loc de 3 ani închisoare), cu titlu de pedeapsă principală, şi 2 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen. [în loc de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.], sub aspectul infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

3. 3 (trei) ani închisoare (în loc de 5 ani închisoare), cu titlu de pedeapsă principală, şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen. [în loc de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.], cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de complicitate la viol, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

A condamnat pe inculpatul P.L. în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Botoşani, pentru infracţiuni şi la pedepse după cum urmează:

1. 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare (în loc de 10 ani închisoare), cu titlu de pedeapsă principală, şi 3 ani (în loc de 5 ani) interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen. [în loc de 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.], cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b), c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

2. 2 (doi) ani închisoare (în loc de 3 ani închisoare), cu titlu de pedeapsă principală, şi 2 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen. [în loc de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.], sub aspectul infracţiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prev. de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b), c), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen.

3. 3 (trei) ani închisoare (în loc de 5 ani închisoare), cu titlu de pedeapsă principală, şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) şi e) C. pen. [în loc de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.], cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de complicitate la viol, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. b), c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani şi 8 (opt) luni închisoare.

A condamnat pe inculpatul P.M.C., în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Botoşani, pentru infracţiuni şi la pedepse după cum urmează:

1. 4 (patru) ani închisoare (în loc de 10 ani închisoare), cu titlu de pedeapsă principală, şi 3 ani (în loc de 5 ani) interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, b), e) C. pen. [în loc de 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) C. pen.], cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

2. 3 (trei) ani închisoare (în loc de 5 ani închisoare), cu titlu de pedeapsă principală, şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen. [în loc de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.], cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de complicitate la viol, prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale mai sus stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare.

A condamnat pe inculpata C.M.D. fostă C., în prezent aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Botoşani, la 3 (trei) ani închisoare (în loc de 5 ani închisoare) cu titlu de pedeapsă principală şi 3 ani interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen. (în loc de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

A condamnat pe inculpatul E.F., cetăţenia română, studii medii, fără ocupaţie, fără loc de muncă, necăsătorit, la 3 (trei) ani şi 2 (două) luni închisoare (în loc de 10 ani închisoare) cu titlu de pedeapsă principală, şi 3 ani (în loc de 5 ani) interzicere a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b), e) C. pen. (în loc de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.), cu titlu de pedeapsă complementară, sub aspectul infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) coroborat cu art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii. În temeiul art. 381 alin. (1) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus în continuare, din pedeapsa de executat pentru inculpaţii B.C.A., P.L., P.M.C. şi C.M.D., durata de la data de 05 decembrie 2012 la zi.

În temeiul art. 383 alin. (1¹) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor B.C.A., P.L., P.M.C. şi C.M.D.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 800 RON reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat P.M.C. şi parte vătămată G.A. se va avansa din fondurile Ministerului Public către Baroul Suceava. Pentru a dispune în acest sens, instanţa de apel a reţinut următoarele: Apelanta - inculpată, prin apărător, a solicitat restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare a instanţei, care - în opinia sa - nu cuprinde elementele de identificare cerute de norma procesual-penală relativ la fapta de pornografie infantilă prin sisteme informatice. Or, această cerere - a arătat instanţa de apel - nu poate fi admisă. Astfel, atât în considerente, cât şi în dispozitivul rechizitoriului este descrisă modalitatea de comitere a acestei fapte, cu referire la persoanele implicate şi la forma lor concretă de acţiune.

Pe fondul cauzei, curtea de apel a apreciat că prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt şi încadrarea în drept a faptelor, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză. Inculpaţii apelanţi au comis faptele pentru care au fost condamnaţi în împrejurările constatate şi pe larg expuse în considerentele sentinţei penale atacate.

Astfel, la sfârşitul lunii iulie 2011 - începutul lunii august 2011, inculpatul P.L., împreună cu inculpaţii B.C.A. şi P.M.C., au abordat-o pe partea vătămată minoră G.A. în parcul din mun. R. şi i-au propus acesteia să îi însoţească. întrucât partea vătămată minoră i-a refuzat, aceştia au revenit a doua zi împreună cu inculpatul E.F., au luat-o cu forţa, transportând-o cu autoturismul celui din urmă la locuinţa inculpatului P.M.C., unde a fost sechestrată şi obligată să practice prostituţia în folosul lor pentru câteva zile, clienţii fiind aduşi de inculpatul E.F. După ce partea vătămată a fost transportată de inculpatul E.F. cu autoturismul marca F.F. la domiciliul său din mun. R., inculpatul B.C.A. a băgat în foc un capac metalic de la o sticlă după care, în timp ce inculpatul P.L. o ţinea de mâini iar inculpatul P.M.C. o ţinea de picioare, inculpatul B.C.A. i-a aplicat pe gamba stângă capacul înfierbântat în foc, creându-i o arsură, pentru a cărei vindecare au fost necesare 17-18 zile îngrijiri medicale. La data de 02 august 2011, în timp ce se aflau la locuinţa inculpatului P.L. împreună cu inculpaţii P.M.C. şi P.L., i-au pus-o la dispoziţia inculpatei C.M.D. pe partea vătămată G.A., care i-a solicitat acesteia să întreţină relaţii sexuale cu ea. În momentul în care ea a refuzat, a ameninţat-o cu acte de violenţă şi a agresat-o, minora fiind obligată să întreţină relaţii sexuale orale cu inculpata. La data de 09 octombrie 2011, inculpatul B.C.A., folosind numele de utilizator C., a postat pe site-ul X, un material pornografic video în care partea vătămată minoră G.A. întreţine relaţii sexuale cu inculpata C.M.D.

În ceea ce priveşte infracţiunea de pornografie infantilă, prev. de art. 51 din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, s-a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut că nu sunt realizate elementele ei constitutive. Chiar dacă aceasta a cunoscut că este filmată pe parcursul derulării actului sexual cu victima, niciunul dintre cei prezenţi nu i-au adus la cunoştinţă că scopul operaţiunii era cel de postare ulterioară pe internet a înregistrării. S-a reţinut că procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 18 din Legea nr. 678/2000 şi condamnarea inculpatei pentru comiterea ei. În opinia instanţei de apel, acest ultim text de lege, în alin. (1), incriminează pornografia infantilă ca fiind „Fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani", pedepsită „cu închisoare de la 3 la 10 ani". La alin. (2) se stipulează că „Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi importul ori predarea de obiecte dintre cele prevăzute la alin. (1) unui agent de transport sau de distribuire, în vederea comercializării ori distribuirii lor."

În opinia instanţei de apel, din analiza modalităţilor normative alternative ale elementului material al laturii obiective a infracţiunii de pornografie infantilă, în această reglementare legală, nu se poate reţine, în sarcina inculpatei, exercitarea, în mod concret şi efectiv, a vreuneia dintre activităţile aici impuse, pentru a fi dată latura ei obiectivă. Aşadar, o schimbare a încadrării juridice a faptei, având în vedere modul concret de comitere a ei, şi care ar putea atrage condamnarea inculpatei nu se justifică a fi dispusă.

Apelantul-inculpat B.C.A. a arătat că în mod eronat prima instanţă nu a făcut aplicarea, în favoarea sa, a prevederilor art. 320¹ C. proc. pen., în condiţiile în care a recunoscut comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată. A constatat instanţa de apel că această susţinere este combătută de chiar cele relatate de el în declaraţia dată în instanţă la data de 22 august 2012 (preşedintele completului de judecată fiind acelaşi judecător care a pronunţat sentinţa atacată). Astfel, a precizat inculpatul că „îmi însuşesc probatoriul administrat în faza de urmărire penală. (...) recunosc săvârşirea faptelor aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu, cu următoarele menţiuni: în vara anului trecut mă aflam cu numitul E.F. în parcul în care este amplasată statuia lui B.V. din R. şi nu cu P.L., respectiv P.M.C., aşa cum se menţionează în rechizitoriu.". În aceste împrejurări, întrucât prin precizările făcute a relevat o altă situaţie de fapt prin raportare la cea reţinută în actul de sesizare a instanţei, în mod corect prima instanţă a procedat la luarea unei declaraţii amănunţite acestuia, fără a se limita la consemnarea solicitării de aplicare a prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. Prin urmare, constatând că cerinţele alin. (2) ale acestui articol nu sunt îndeplinite în cauză, nefiind vorba despre o recunoaştere totală şi necondiţionată a situaţiei de fapt şi a contextului comiterii infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, s-a apreciat că legal instanţa de fond a procedat la judecarea cauzei potrivit dreptului comun, fără a aplica procedura derogatorie, astfel cum inculpatul solicitase.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori, reţinută în sarcina inculpaţilor B.C.A., P.L., P.M.C. şi E.F., curtea de apel a arătat că din probatoriul administrat rezultă participarea lor, în modalitatea arătată de către prima instanţă, la ansamblul ilicit care realizează elementul material al laturii ei obiective. Este adevărat că partea vătămată G.A., atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, a dat declaraţii oscilante asupra a ceea ce s-a întâmplat în perioada critică, în care au fost săvârşite faptele imputate inculpaţilor. Or, pe de o parte, se impun a se avea în vedere vârsta redusă şi nivelul de înţelegere al acesteia, starea în care se afla, fiind fugită de acasă şi lipsită de orice ocrotire, iar pe de altă parte, că stabilirea situaţiei de fapt a rezultat din coroborarea lor cu celelalte probe administrate în cauză, printre care şi declaraţiile inculpaţilor. Totodată, schimbarea atitudinii părţii vătămate în cadrul audierii ei în instanţă a fost constatată şi motivată, în mod expres, de către prima instanţă şi prin influenţele, de o natură sau alta, exercitate ulterior asupra sa de către unii dintre inculpaţi.

Astfel, în faza de urmărire penală, minora a arătat că în dimineaţa de 30 iulie 2011, în timp ce se afla în zona parcului de lângă catedrală, au venit inculpaţii B.C.A., P.L. şi P.M.C., ultimul cerându-i să meargă cu ei, dar ea a refuzat. în ziua următoare, în jurui amiezii, cei trei inculpaţi au revenit, de această dată fiind însoţiţi de inculpatul E.F., acesta rămânând în autoturismul cu care s-a deplasat la faţa locului. Inculpatul B.C.A. i-a cerut din nou să meargă cu ei şi, întrucât l-a refuzat, Ie-a cerut inculpaţilor P.L. şi P.M.C. să o ia cu forţa şi să o urce în autoturism (pe care l-a descris ca fiind de culoare închisă, de dimensiuni mai mici şi cu geamuri fumurii). A fost urcată împotriva propriei voinţe pe bancheta din spate, lângă ea stând inculpaţii B.C.A. şi P.L., iar în faţă, pe scaunul din dreapta şoferului, inculpatul P.M.C., autoturismul fiind condus de inculpatul E.F. S-au deplasat la casa inculpatului P.M.C., unde se afla şi numitul P.L.A. Cu toţii au intrat în imobil şi, în prezenţa celorlalţi inculpaţi şi a învinuitului, inculpatul P.M.C. i-a spus să nu spună nimănui despre ei, să îi asculte şi să nu îi reclame la poliţie după ce va pleca de acolo, ameninţând-o în acelaşi timp cu moartea. După aproximativ o oră, inculpaţii B.C.A. şi P.L., precum şi inculpatul E.F. au plecat, revenind după jumătate de oră însoţiţi de trei tineri. După plecarea inculpatului E.F. şi în prezenţa tuturor celor menţionaţi anterior, inculpatul B.C.A. i-a cerut să întreţină relaţii sexuale cu cei trei tineri. Deşi i-a spus inculpatului B.C.A. că nu vrea să întreţină relaţii sexuale cu acei tineri, acesta a ameninţat-o spunându-i „atâta-ţi mai trebuie dacă nu vrei". Fiind speriată de ceea ce i se putea întâmpla a întreţinut relaţii sexuale, pe rând, cu cei trei tineri într-o cameră din imobil, aceştia protejându-se cu prezervativ. în aceeaşi seară, la cererea inculpatului E.F., partea vătămată minoră a întreţinut relaţii sexuale şi cu acesta. În cea de-a doua zi petrecută în locuinţa inculpatului P.M.C., au venit din nou inculpatul P.L. şi şoferul E.F. La un moment dat inculpaţii B.C.A., P.M.C. şi inculpatul E.F. au plecat iar ea a rămas în casă cu numitul P.L.A. şi cu inculpatul P.L. După un timp cei care au plecat au revenit cu încă cinci tineri. La cererea inculpaţilor B.C.A. şi P.M.C., a întreţinut, pe rând, relaţii sexuale şi cu cei cinci tineri. În cea de-a treia zi în cursul după amiezii, a fost dusă cu autoturismul inculpatului E.F. la casa inculpatului P.L. unde a rămas, împreună cu acesta şi cu inculpata C.M.D. În seara respectivă, inculpaţii B.C.A., P.L., P.M.C. şi C.M.D. au consumat băuturi alcoolice, iar în jurul orelor 22:00, inculpata C.M.D. s-a retras în camera ei. Partea vătămată a mai declarat că, la un moment dat, a auzit când inculpatul B.C.A. vorbind la telefon cu inculpatul E.F., i-a cerut acestuia să meargă la cei trei tineri din R., cu care ea a întreţinut relaţii sexuale în prima zi la locuinţa inculpatului P.M.C., pentru a le lua banii, respectiv suma de 70 RON.

În declaraţia dată în faţa primei instanţe, partea vătămată l-a exclus pe inculpatul P.L. din rândul persoanelor care au racolat-o, precum şi din orice activitate infracţională ce a urmat racolării, cu excepţia filmării actului sexual dintre ea şi inculpata C.M.D. A mai susţinut că nu a întreţinut niciun act sexual cu vreunul dintre inculpaţi sau cu vreun client, cu menţiunea că nu i-au fost aduşi clienţi cu care să întreţină acte sexuale la niciuna din locuinţele celor trei inculpaţi - P.L.A., P.L., B.C.A., cu excepţia celor doi băieţi de la care a reuşit să fugă. Or, şi în opinia instanţei de apel, aceste afirmaţii contrazic celelalte probe aflate la dosar, astfel că în mod corect nu li s-a dat eficienţă la stabilirea derulării evenimentelor. Cu relevanţă în dovedirea situaţiei de fapt sunt şi aspectele relatate de către inculpată, care afirmă în declaraţia dată la urmărire penală că „La un moment dat a auzit o discuţie dintre inculpaţii P.L. şi B.C.A., cum că au dat-o la produs cu o zi înainte pe partea vătămată pe care au racolat-o din zona Gara M. - Parcul central din R. Aceştia spuneau că i-au adus clienţi părţii vătămate la casa inculpatului P.M.C. care a fost şi el implicat în această afacere. De asemenea, a auzit o discuţie dintre inculpaţii B.C.A. şi P.M.C., şi anume că din banii câştigaţi din exploatarea părţii vătămate au cumpărat băutura pentru petrecerea din seara anterioară."

Se reţine că, chiar şi dacă pe parcursul cercetării judecătoreşti aceasta şi-a schimbat poziţia procesuală, precizând că în realitate această discuţie nu ar fi avut loc, cu motivarea că respectivele afirmaţii s-ar datora existenţei unor relaţii de duşmănie faţă de inculpaţii P.L.A. şi P.L., cele menţionate anterior se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, astfel că în mod temeinic au fost avute în vedere de către prima instanţă ca probă în dovedirea situaţiei de fapt. În acelaşi sens sunt şi relatările inculpatului B.C.A. care, în declaraţia din faţa instanţei de judecată, a precizat însă că racolarea părţii vătămate G.A. a fost realizată de el exclusiv împreună cu inculpatul E.F., şi nu cu inculpaţii P.L. şi P.M.C., astfel cum se reţine în rechizitoriu; a recunoscut constrângerea părţii vătămate în momentul racolării - „întrucât aceasta m-a refuzat am băgat-o cu forţa în maşină precizez că partea vătămată nu a ţipat, s-a opus foarte puţin, totul durând doar câteva secunde, distanţa până la maşină fiind foarte mică" cât şi pe parcursul exploatării - „ne-am deplasat cu victima în camera pictată cu Albă ca Zăpada (din casa de pe toloacă a inculpatului P.L.) unde am încuiat-o pe aceasta. Precizez că după ce am încuiat-o pe victimă am plecat în oraş la băut, întâlnindu-mă cu P.L.A.şi P.M.C. unde, spre seară a venit şi inculpatul E.F., după care toţi împreună ne-am deplasat la casa de pe toloacă unde se afla victima. Arăt că am consumat toţi băuturi alcoolice în camera unde fusese încuiată minora"; a recunoscut exploatarea părţii vătămate: „A doua zi dimineaţă am plecat cu minora, împreună cu maşina, cu inculpatul E.F., la casa mea, ocazie cu care i-am adus minorei doi clienţi pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost. Pe clienţii respectivi i-am racolat împreună cu E.F. din zona centrală a municipiului R. fără să-i cunosc în prealabil. Nici la această dată nu ştiu cum îi cheamă". „Arăt că în ziua respectivă i-am luat pe cei trei băieţi din centrul municipiului R., i-am dus acasă la victimă, cu care fiecare a întreţinut relaţii sexuale contra sumei de 700 RON vechi de persoană, bani pe care i-am primit chiar atunci. A doua zi au venit alţi clienţi în număr de patru sau cinci, prieteni de-ai celor ce fuseseră cu o zi înainte şi cu care schimbaserăm numerele de telefon, clienţi care au întreţinut relaţii sexuale cu victima contra cost, fără a mai putea preciza cu exactitate suma primită. A treia zi au venit alţi doi clienţi cu maşina, clienţi pe care nu-i cunosc, sunând doar la telefon, întâlnindu-mă cu aceştia în apropierea casei unde locuiam, cărora le-am predat-o pe partea vătămată pentru a întreţine relaţii sexuale cu ei, deplasându-se cu toţii într-un sat alăturat municipiului R., cu menţiunea că nu mi-au adus fata înapoi şi nici suma de bani cuvenită.". „Ştiu că inculpatul E.F. a întreţinut şi el relaţii sexuale cu victima. (...) Eu am întreţinut într-o seară relaţii sexuale cu victima, însă inculpaţii P.M.C. şi P.L.A. nu".

Inculpatul E.F., în declaraţia dată în faţa primei instanţe, arată că „în vara anului trecut, la solicitarea telefonică a lui B.C.A., m-am dus şi i-am luat cu maşina pe inculpaţii B.C.A., P.L. şi P.L.A. pentru a mă deplasa împreună cu aceştia în centrul municipiului R., în parcul în care este amplasată statuia lui B.V., pentru a lua o fată despre care am aflat ulterior că se numeşte G.A., cu privire la care se zvonea că este o fată de moravuri uşoare. Ajunşi acolo cei trei inculpaţi au coborât din autoturism, inculpatul B.C.A. ducându-se şi aducând fata la maşină. Nu am văzut ca aceasta să se împotrivească, în maşină nu am văzut ca aceasta să încerce să fugă. Cu toţii ne-am deplasat la locuinţa lui P.L.A. pentru ca ulterior, în cameră (...) să întreţinem pe rând relaţii sexuale cu aceasta, atât eu cât şi B.C.A. şi P.L.A. În timp ce consumam băuturi alcoolice, personal am întrebat victima câţi ani are, aceasta spimându-mi că are 19 ani, eu neavând nici un dubiu asupra aspectului său fizic. La solicitarea lui B.C.A., a doua sau a treia zi, am dus victima la locuinţa lui P.L. unde, la solicitarea lui B.C.A., am transportat clienţi racolaţi de acesta din urmă pentru a întreţine relaţii sexuale cu victima contracost. Am participat şi eu la distracţiile ce au avut loc în casa lui P.L. în zilele următoare, de faţă fiind şi clienţii transportaţi de mine pentru victimă. Clienţi am dus atât la locuinţa lui P.L.A. cât şi la locuinţa lui P.L. Am auzit (...) discuţiile dintre inculpatul B.C.A. şi victimă despre ce aceasta din urmă trebuia să facă, respectiv să întreţină relaţii sexuale cu clienţi, lucru cu care ea a fost de acord. Atunci când mă aflam în locuinţa lui P.L. alături de inculpaţii din prezenta cauză, precum şi clienţii aduşi de mine pentru victimă la solicitarea lui B.C.A., se mai aflau şi alte persoane pe care nu le cunosc şi care au întreţinut relaţii sexuale cu victima, persoane care presupus că fac parte dintre cunoştinţele lui P.L. întrucât se aflau în casa acestuia. Arăt însă că eu nu am adus clienţi la solicitarea inculpatului P.L. De faţă era şi inculpatul P.L. ori de câte ori m-am dus la locuinţa sa. Astfel de vizite s-au petrecut aproximativ de 2 - 3 ori, în casele lui P.L. şi P.L.A. Ori de câte ori am dus clienţi la locuinţa lui P.L.A., la solicitarea lui B.C.A., inculpatul P.L.A. era de faţă. Presupun că acele persoane întreţineau relaţii contracost cu victima, am văzut personal cum în locuinţa lui P.L.A. şi cea a lui P.L. banii erau înmânaţi inculpatului B.C.A. Ştiu că activitatea de traficare se petrecea la inculpatul P.L. în casă, acesta fiind prezent."

A conchis instanţa de apel că din declaraţiile inculpaţilor, oscilante pe parcursul derulării procesului, au fost reţinute, la stabilirea derulării evenimentelor, acele aspecte care se coroborează între ele, dar şi cu celelalte mijloace de dovadă administrate. Cele anterior expuse, alături de ampla argumentare făcută de instanţa fondului, întemeiată atât pe declaraţii ale părţilor şi martorilor, dar şi, printre altele, pe procesele-verbale de conducere în teren, precum şi pe procesele-verbale de prezentare pentru recunoaştere după planşa fotografică (însuşite în totalitate de către instanţa de control judiciar) îndreptăţesc curtea să constate că cei patru inculpaţi mai sus menţionaţi au comis, fiecare, infracţiunea de trafic de minori.

În ceea ce priveşte susţinerile inculpaţilor - în sensul că nu cunoşteau la data derulării evenimentelor, că partea vătămată era minoră - s-a apreciat că sunt contrazise de afirmaţiile lui E.F., care a precizat că a cunoscut-o pe aceasta în vara anului trecut 2011, în cursul lunii august, când au mers împreună la o cafea. În aceste împrejurări, minora i-a spus că are 19 ani, însă el nu a crezut-o, întrucât părea mai mică. Ulterior, cu altă ocazie, partea vătămată i-a spus că ar avea 16 ani. Pe de altă parte, în conţinutul raportului de constatare medico - legală din data de 07 iunie 2012 emis de S.M.L. Suceava se precizează că în urma examinărilor clinice şi paraclinice efectuate a rezultat că partea vătămată G.A. prezintă o dezvoltare psiho-somatică corespunzătoare vârstei de 15-16 ani, aspect care dealtfel poate fi constatat şi printr-o examinare directă, cu o minimă diligentă, a acesteia de către orice persoană. Prin urmare, curtea de apel a conchis că fiecare dintre inculpaţii B.C.A., P.L., P.M.C. şi E.F. au comis, cu forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa ei ca infracţiune, fapta de trafic de minori, în încadrarea juridică dată ei de către prima instanţă.

Relativ la infracţiunile de viol, în forma autoratului, respectiv complicităţii, reţinute în sarcina inculpatei, respectiv inculpaţilor B.C.A., P.L. şi P.M.C., în opinia instanţei de apel şi comiterea lor a fost dovedită în cauză. În declaraţia dată în faza de urmărire penală, inculpatul B.C.A. a relatat, privitor la acest aspect, că inculpata C.M.D. Ie-a spus „vreţi să vedeţi ce-mi face mie?" (referindu-se la G.A.), după care s-a dezbrăcat de pantaloni şi de bikini, a lovit-o pe partea vătămată şi i-a cerut să-i facă sex oral. A mai precizat că a asistat la cele ce se petreceau atât el, cât şi inculpatul P.L., care a filmat actul sexual, iar despre inculpatul P.M.C., care se afla în cameră, a declarat că nu poate preciza dacă era treaz sau dormea. Acesta din urmă a relatat în faza de urmărire penală că, la un moment dat, inculpata C.M.D. a început să îi adreseze injurii părţii vătămate, făcând-o curvă şi împingând-o pe o canapea, după care a început să se dezbrace, dându-şi jos pantalonii şi bikinii. În prezenţa tuturor, inculpata i-a cerut părţii vătămate să îi facă sex oral, iar aceasta s-a conformat. Văzând ce se întâmplă, el a ieşit din încăpere, iar la scurt timp după ce a mai băut 2 pahare a plecat acasă. Audiată în instanţă, inculpata C.M.D. nu a recunoscut că ar fi exercitat acte de constrângere asupra părţii vătămate „nu mi-am dat seama, la aceea dată, că victima se opune în vreun fel a întreţine actul sexual cu mine, aşa sunt eu, o fire mai violentă în ceea ce presupune relaţiile sexuale (...) ulterior, când am fost arestată, am vizionat filmuleţul postat pe internet şi nici acum, după vizionarea acestuia, nu consider că victima a fost constrânsă. Nu am ameninţat-o în niciun fel pe victimă pentru a întreţine actul sexual, nu am bătut-o".

În opinia instanţei de apel, coroborând aceste relatări cu imaginile filmate în respectivele împrejurări, reiese, pe de o parte, că asupra părţii vătămate au fost exercitate, de către inculpată, acte de violenţă fizică (lovituri cu palma), totodată victima fiind supusă unei constrângeri psihice, generate de prezenţa în încăpere şi de atitudinea intimidantă a celorlalţi inculpaţi în sarcina cărora se reţine complicitatea la infracţiunea de viol, în măsură să înfrângă orice posibilă rezistenţă a părţii vătămate. Chiar dacă inculpatul P.M.C. nu a fost în cameră în momentul filmării actului sexual propriu-zis, prezenţa anterioară în acel loc (împrejurare în care a asistat la exercitarea actelor ce se circumscriu intimidării victimei) şi rămânerea sa ulterioară în imobil, dar şi neluarea niciunei măsuri atunci când a apreciat că lucrurile ar putea lua o turnură nepotrivită justifică reţinerea, în sarcina sa, a infracţiunii de complicitate la viol. Aşadar, aceste fapte există şi au fost comise cu vinovăţie de către inculpaţii anterior arătaţi.

Relativ la încadrarea juridică, s-a apreciat că aceasta a fost corect reţinută, cu referire la forma agravată prev. de alin. (2) lit. a) a art. 197 C. pen. Raţiunea agravantei constă în aceea că pluralitatea făptuitorilor dă acestora o mai mare încredere în reuşita acţiunilor, îi face să acţioneze cu mai multă îndrăzneală, să înfrângă mai uşor rezistenţa victimei. Nu este însă necesar ca toţi făptuitorii să aibă un/o raport/relaţie sexual/ă cu victima, fiind suficient ca raportul/relaţia sexual/ă să fie realizat numai de unul dintre ei, celălalt sau ceilalţi făptuitori desfăşurând activităţi simultane în calitate de complici anteriori şi/sau concomitenţi, cerinţă îndeplinită în speţă.

Prin urmare, s-a arătat că schimbarea încadrării juridice a faptei, prin înlăturarea formei agravate prev. de alin. (2) lit. a) a art. 197 C. pen., nu se justifică a fi dispusă. În raport de prezenta încadrare juridică, împăcarea între făptuitor şi victimă nu poate interveni. În ceea ce priveşte comiterea, de către inculpaţii P.L. şi B.C.A., a infracţiunii de pornografie infantilă, şi în opinia instanţei de apel aceasta este pe deplin dovedită în cauză, cu trimitere la precizările mai sus făcute referitor la cunoaşterea, de către aceştia, a vârstei reale a părţii vătămate. Aşa fiind, temeinic prima instanţă a dispus condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor anterior arătate, fiind date elementele lor constitutive, atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv.

Cu privire la pedepsele aplicate, instanţa de apel a apreciat însă că acestea pot fi diminuate, prin reţinerea în favoarea lor a circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Aceasta întrucât, deşi cu unele nuanţări şi variaţii în cele relatate la diverse date sau faze ale procesului penal, aceştia au recunoscut modul de derulare a evenimentelor, conştientizând consecinţele activităţii lor ilicite. De asemenea, cât priveşte inculpatul P.L., s-a dat eficienţă şi circumstanţei atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., avându-se în vedere că a depus diligente pentru repararea prejudiciului cauzat pârtii vătămate prin faptele sale culpabile.

În consecinţă, raportat la împrejurările care circumstanţiază faptele şi la persoana inculpaţilor, curtea de apel a apreciat că stabilirea/aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise, cu executarea sancţiunilor aplicate în regim privativ de libertate este în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prevăzute de art. 52 C. pen., ele fiind de natură a determina atingerea finalităţii pentru care au fost dispuse şi a produce o schimbare a comportamentului inculpaţilor, începând cu atitudinea lor faţă de valorile sociale şi morale pe care le negaseră prin săvârşirea infracţiunilor şi continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor de conduită ulterioare. În ceea ce priveşte pedepsele complementare, având în vedere natura infracţiunilor comise, s-a apreciat că este justificată aplicarea şi a celei prev. de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator. Totodată, date fiind circumstanţele concrete ale cauzei, se justifică reducerea celor cu o durată de 5 ani la o durată de 3 ani, suficientă atingerii scopului pentru care au fost dispuse.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate, curtea de apel a apreciat că reeducarea inculpaţilor nu poate fi atinsă decât prin executarea lor în regim privativ de libertate, suspendarea condiţionată/suspendarea sub supraveghere a executării nefăcând convingerea că, procedând astfel, inculpaţii îşi vor adopta conduita la normele sociale de conduită unanim acceptate. Dealtfel, cu excepţia inculpaţilor C.M.D. şi E.F., în cazul celorlalţi inculpaţi o astfel de individualizare judiciară a executării nu poate fi dispusă, având în vedere limitele de pedeapsă aplicate ori starea de recidivă sub incidenţa căreia faptele au fost comise (cazul inculpaţilor B.C.A. şi P.M.C.).

Cu privire latura civilă, instanţa de apel a apreciat-o temeinic soluţionată, prima instanţă constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie (prin activitatea lor ilicită cauzându-i părţii vătămate o traumă psihică, cu atât mai pregnantă cu cât la acel moment era minoră), fiind obligaţi inculpaţii (cu excepţia lui P.L., care a achitat despăgubirile solicitate lui de către victimă pe parcursul desfăşurării procesului) la plata de despăgubiri civile, reprezentând daune morale.

Cum, pe parcursul judecării apelurilor, inculpaţii B.C.A., P.L., P.M.C., C.M.D. s-au aflat în stare de arest preventiv, în conformitate cu disp. art. 381 alin. (1) rap. la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus în continuare, din pedeapsa de executat, durata măsurilor preventive de la data de 05 decembrie 2012 la zi. În temeiul, art. 383 alin. (1¹) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor anterior menţionaţi, apreciind că temeiurile ce au stat la baza luării, respectiv menţinerii acestei măsuri subzistă. În cauză există probe că aceştia au comis faptele pentru care au fost condamnaţi, iar prin atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de lege, respectiv dreptul oricărei persoane de a decide asupra vieţii sale intime, s-a creat o importantă tulburare în rândul membrilor comunităţii în care trăiesc, şi care persistă şi în prezent, astfel că lăsarea lor în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi intimaţii inculpaţi B.C.A., P.L., P.M.C., C.M.D. (fostă C.) şi E.F. împotriva deciziei penale nr. 55 din 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Motivele şi cazurile de recurs au fost menţionate în înscrisurile depuse la dosar, acesta fiind expuse şi în cursul dezbaterilor, astfel cum au fost menţionate în partea introductivă a prezentei decizii, cu menţiunea că, având în vedere modificarea cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, reprezentantul Ministerului Public a renunţat la susţinerea cazului prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. întrucât pedepsele aplicate de instanţa de apel, deşi au fost apreciate ca fiind prea reduse, se încadrează în limitele legale, în noua redactare a art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi de intimaţii inculpaţi B.C.A., P.L., P.M.C., C.M.D. (fostă C.) şi E.F. sunt nefondate pentru motivele ce se vor arăta:

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. procurorul a arătat că greşit ambele instanţe au dispus achitarea inculpatei C.M.D., susţinând că se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 51 din Legea nr. 161/2003 în infracţiunea prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, întrucât condiţia esenţială prevăzută de lege pentru infracţiunea prev. de art. 51 este intenţia de răspândire. Din probele administrate rezultă că inculpata a participat la realizarea materialului pornografic, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, dar sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Elementul material al laturii obiective al acestei ultime infracţiuni constă în producerea de materiale pornografice, iar din probele administrate rezultă că inculpata a săvârşit aceste fapte.

Critica nu este întemeiată pentru următoarele motive:

Potrivit art. 18 din Legea nr. 678/2001 „(1) Fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecţiona ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziţie ori de a deţine în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziţii ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani, constituie infracţiunea de pornografie infantilă şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi importul ori predarea de obiecte dintre cele prevăzute la alin. (1) unui agent de transport sau de distribuire, în vederea comercializării ori distribuirii lor".

Or, Înalta Curte - în acord cu ambele instanţe - apreciază că fapta inculpatei, încadrată juridic potrivit rechizitoriului în infracţiunea prevăzută de art. 51 din Legea nr. 161/2003, nu realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de art. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. În concret, fapta inculpatei C.M.D. a constat în aceea că, la data de 02 august 2011, în timp ce se afla în locuinţa inculpatului P.L., prin ameninţare cu acte de violenţă şi agresiuni fizice, a obligat-o pe partea vătămată minoră G.A. să întreţină relaţii sexuale orale cu ea, în prezenţa inculpaţilor P.L., P.M.C. şi B.C.A., în acelaşi timp, făcându-se o înregistrare prin mijloace video; din probele administrate nu rezultă că, în momentul filmării, inculpata avea intenţia de a realiza „un material cu caracter pornografic" ori de a pune respectiva înregistrare video la dispoziţia altor persoane, prin postarea pe internet, această rezoluţie infracţională apărând ulterior, din diferite alte motive, în mintea inculpatului B.C.A.

Recursurile inculpaţilor, cu referire la cuantumul pedepselor şi modalitatea de individualizare - în raport cu modificările legislative - sunt neîntemeiate, acestea fiind stabilite în acord cu limitele de pedepse prevăzute de lege, criticarea hotărârilor prin intermediul cazului prevăzut de art. 385⁹ pct. 17/2 C. proc. pen. nefiind în măsură să justifice incidenţa acestuia. Nu sunt incidente nici cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen. invocate de recurenuţi-incuipaţi pentru solicitarea achitării în temeiul art. 10 lit. a) ori art. 10 lit. d) C. proc. pen. deoarece, în realitate, criticile acestora tind la punerea în discuţie a situaţiei de fapt (în prezent fiind abrogat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. care se referea la grava eroare de fapt comisă de instanţe). Cu privire la aceste critici ale recurenţilor inculpaţi, Înalta Curte constată că sunt identice cu cele expuse în cursul soluţionării apelurilor, susţinute şi ca apărări la instanţa de fond, neexistând argumente juridice ori probatorii, altele decât cele deja examinate - şi amplu motivate ca fiind neîntemeiate - de către ambele instanţe competente să devolueze situaţia de fapt în prezenta cauză. În consecinţă, Înalta Curte - însuşindu-şi integral argumentele expuse în cele două hotărâri atacate - apreciază că nu este necesară reluarea şi nici suplimentarea acestora (argumente juridice şi probatorii referitoare la pretinsa necunoaştere a vârstei părţii vătămate, la pretinsa neîntrunire a elementelor constitutive ale infracţiunilor); în opinia Înaltei Curţi, critica vizând pretinsa lipsă a însuşi elementului material - existenţa sau inexistenţa acţiunii/inacţiunii incriminată - nu poate fi examinată prin intermediului cazului de casare prevăzut de pct. 12 ori pct. 17², constituind o critică ce vizează reţinerea situaţiei de fapt, respectiv existenţa/inexistenţa faptelor în materialitatea lor).

În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. şi, respectiv, ale art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava şi de intimaţii inculpaţi B.C.A., P.L., P.M.C., C.M.D. (fostă C.) şi E.F. împotriva deciziei penale nr. 55 din 17 aprilie 2013 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurenţilor intimaţi inculpaţi B.C.A., P.L., P.M.C., C.M.D. durata prevenţiei de la 16 mai 2012 la 17 septembrie 2013.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi B.C.A. şi P.M.C. la plata sumelor de câte 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 500 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi P.L., C.M.D. (fostă C.) şi E.F. la plata sumelor de câte 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 septembrie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 2714/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2743/2013. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 2739/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2739/2013. Penal