ICCJ. Decizia nr. 327/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 327/2013

Dosar nr. 7818/99/2010

Şedinţa publică din 31 ianuarie 2013

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 502 din 4 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul laşi în Dosarul nr. 7818/99/2010, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de inculpatul S.I. în sensul schimbării încadrării juridice dată faptei în rechizitoriu, din infracţiunea de „tentativă la omor calificat", prevăzută de art. 20 C. pen. coroborat cu art. 174 C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului S.I., născut la data de 22 iunie 1955, în localitatea P.l., judeţul laşi, cetăţenie română, domiciliat în P.l., judeţul laşi, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de „tentativă la omor calificat", prevăzută de art. 20 C. pen. coroborat cu art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi cu art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa închisorii de 5 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pentru o durată de 3 ani.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (1)-(3) C. pen.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă D.G., domiciliat în cornuna P.l., judeţul laşi, şi în consecinţă, a fost obligat inculpatul S.I. să plătească acesteia cu titlu de daune materiale suma de 16.507 RON şi suma de 25.000 RON cu titlu de daune morale.

Au fost respinse celelalte pretenţii materiale formulate, ca neîntemeiate.

În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile D.G. cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 1.596 RON.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic „Prof. Dr. N.O." laşi suma de 6.188,99 RON, reprezentând cheltuieli efectuate de aceasta pentru asistenţa medicală acordată victimei D.G.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 1.500 RON din care suma de 200 RON reprezintă onorariu avocat oficiu (delegaţia din 9 noiembrie 2010, avocat C.V.) ce va fi avansată Baroului laşi din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

În motivarea sentinţei s-a subliniat că prin rechizitoriul din 30 septembrie 2010 întocmit în Dosarul nr. 362/P/2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că, în după-amiaza zilei de 9 septembrie 2009, în jurul orelor 16:00, în timp ce partea vătămată D.G. se deplasa pe un drum public din localitatea P.l., trecând prin faţa locuinţei inculpatului S.I. pentru a ajunge la un magazin, acesta din urmă, aflat în faţa porţii şi angajat într-o discuţie cu fiul şi cu ginerele său, pe fondul unor relaţii conflictuale mai vechi, dintre el şi partea vătămată i-a aplicat o lovitură de cuţit, din spate, în zona capului, provocându-i un traumatism cranio-cerebral cu contuzie hemoragică frontală stângă, fractură cu înfundare frontală stângă - leziuni care, potrivit actelor medico-legale au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, potrivit aprecierii procurorului de caz, a fost probată cu: plângerea penală a părţii vătămate şi declaraţia acesteia, declaraţia inculpatului, certificatul medico-legal şi raportul de expertiză medico-legală din 20 ianuarie 2010 întocmit de I.M.L. laşi, ce atestă că la data examinării şi pe baza documentaţiei medicale, s-a constatat că victima D.G. a prezentat un traumatism cranio-cerebral acut deschis obiectivat prin plagă craniană cerebrală, contuzie hemoragică, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral şi hemipareză dreaptă predominant senzitivă, precum şi că prezintă lipsă de substanţă apoasă şi pareză cubitală senzitivă dreaptă, că leziunile constatate au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare şi au fost de natură să-i pună victimei viaţa în primejdie, şi declaraţiile martorilor S.S.M., M.P., S.G., S.E., S.G.G., D.V., C.D., P.P.L., S.A.E.

Audiat în ambele faze procesuale, inculpatul a negat săvârşirea faptei, invocând că martorii ce susţin că l-ar fi văzut lovind pe partea vătămată cu cuţitul sunt în relaţii conflictuale cu fiii săi, dar şi rude de gradul unu cu partea vătămată.

Partea vătămată D.G. s-a constituit parte civilă în cauză, precizând în acţiunea civilă că solicită obligarea inculpatului la desdăunarea sa cu sumele de 20.000 RON daune materiale şi 50.000 RON daune morale.

Referitor la pretenţiile materiale formulate a susţinut că acestea reprezintă cuantumul cheltuielilor efectuate pentru refacerea sănătăţii (medicamente, cheltuieli de transport pentru deplasările efectuate din localitatea P.l. la unităţile sanitare de specialitate din laşi, salariul plătit unei persoane angajate pentru a-l ajuta în perioada imobilizării sale la pat şi ulterior acesteia, pentru a efectua menajul casei şi treburile zilnice din gospodăria personală), precum şi veniturile pe care le-ar fi realizat, dacă ar fi efectuat activităţile de muzicant instrumentist, plus prestaţie periodică lunară ca urmare a infirmităţii fizice şi capacităţii adaptative de 20% cu deficienţă de manipulaţie.

În cursul judecăţii, ulterior verificării regularităţii actului de sesizare în condiţiile art. 300 alin. (1) C. proc. pen., pentru aflarea adevărului în cauză şi justa soluţionare a acesteia s-a procedat la ascultarea inculpatului, ascultarea părţii vătămate şi a martorilor S.S.M., M.P., S.G., D.V., C.D., S.A.E., P.P.L., S.E., S.G., C.P. (pentru latura civilă a cauzei), şi la reaudierea martorului S.S.M. De asemenea, spre a se verifica temeinicia acţiunii civile, astfel cum a fost formulată, s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de către I.M.L. laşi având ca obiectiv evaluarea capacităţii părţii civile de a conduce autovehicule, precum şi pe aceea de a presta activităţi de muzicant instrumentist, în raport de infirmitatea fizică şi alte sechele ce au fost constatate cu prilejul unei expertize anterioare din faza urmăririi penale.

S-a făcut precizarea că, iniţial, urmărirea penală a fost declanşată faţă de inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., potrivit rezoluţiei procurorului de caz din 27 octombrie 2009 dată în Dosar nr. 13104/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria laşi.

Ulterior, pe baza concluziilor exprimate de I.M.L. laşi în raportul de expertiză medico-legală ordonată de organul de urmărire penală (expertiza din 20 ianuarie 2010) dar şi de celelalte probe ale dosarului ce ilustrează elementele de fapt legate de activitatea infracţională (intensitatea loviturii aplicate victimei, gravitatea leziunilor produse, zona corporală vizată, tipul obiectului folosit pentru aplicarea loviturii, modul de desfăşurare a faptei -urmărirea victimei şi atacarea acesteia pe la spate) şi care pun în lumină atitudinea subiectivă a făptuitorului faţă de rezultatul faptei comise, apreciindu-se că în cauză se conturează elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 şi art. 174-175 lit. i) C. pen., Parchetul de pe lângă Judecătoria laşi a dispus declinarea competenţei după materie şi trimiterea Dosarului nr. 13104/P/2010 Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi (ordonanţa procurorului din 15 februarie 2010).

Prin ordonanţa din 10 martie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul laşi a dispus, în considerarea aceloraşi elemente de fapt enunţate în ordonanţa de declinare a competenţei după materie dată în Dosarul nr. 13.104/P/2010 schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de „vătămare corporală" prevăzută de art. 181 C. pen. în infracţiunea de „tentativă de omor calificat" prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

În faza urmăririi penale s-a constituit parte civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „Prof. Dr. N.O." din laşi cu suma de 6.188,99 RON reprezentând cheltuielile efectuate de aceasta pentru asistenţa medicală acordată părţii vătămate D.G.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză în ambele faze procesuale, instanţa a reţinut, sub aspectul situaţiei de fapt, următoarele aspecte:

Inculpatul S.I. şi partea vătămată locuiesc pe aceeaşi stradă din oraşul P.l., judeţul laşi.

Anterior datei de 9 septembrie 2009, aceştia se aflau în relaţii de duşmănie, aspect susţinut în declaraţia sa de partea vătămată, atât în faza urmăririi penale cât şi în faza judecăţii, dar contestat de inculpat în faţa instanţei, generate de împrejurarea că, în urmă cu circa doi ani de zile, aflându-se la lucru în Italia, inculpatul o suspecta pe partea vătămată, aflată la lucru în oraşul Napoli de dispariţia/furtul unui bagaj cu haine, solicitând prin intermediul fiului său (aflat tot în Italia) ca aceasta din urmă să-i restituie bunurile furate.

Din acest moment, apreciind că este învinuită pe nedrept în legătură cu dispariţia „bagajului cu haine" în timp ce ambii se aflau în Italia, partea vătămată a întrerupt totalmente relaţiile de comunicare cu inculpatul care îi adresare ameninţări, prin intermediul fiului său, în sensul că îi va trimite „marochinii" peste el, dacă nu îi va restitui bagajul.

În după-amiaza zilei de 9 septembrie 2011, în jurul orelor 16:00, partea vătămată, dorind să-şi cumpere ţigări, a plecat din locuinţa sa spre magazinul de pe aceeaşi stradă (str. S.).

Inculpatul se afla în stradă, în faţa porţii locuinţei sale, discutând cu fiul său, zis „C." şi cu ginerele, martorul P.P.L..

Trecând pe lângă locuinţa inculpatului, partea vătămată a auzit când acesta i s-a adresat cu cuvintele „când voi avea bani o să-mi iau maşină ca să dau cu ea în stâlp", dar şi cu înjurături. După ce a parcurs câţiva metri, partea vătămată a cerut explicaţii inculpatului în legătură cu această afirmaţie şi cu înjurăturile primite, însă, acesta din urmă s-a deplasat spre ea, lovind-o cu pumnii peste faţă şi cu piciorul în abdomen iar la intervenţia fiului său şi a ginerelui, P.P.L. a încetat agresiunea.

Partea vătămată a fugit spre magazinul lui C.D. fiind observat de martora S.E. care se afla în stradă, în faţa magazinului numitului M.G., împreună cu martorii S.M. şi S.A.M. discutând cu acesta, după care s-a deplasat în întâmpinarea socrilor săi S.G. şi Margareta ce veneau spre locul incidentului deoarece auziseră gălăgie în stradă.

Cât timp partea vătămată s-a îndreptat spre socrii săi pentru a le relata incidentul avut cu inculpatul S.I., acesta din urmă, având un cuţit asupra sa, a ajuns-o şi pe la spate i-a aplicat o lovitură în zona capului. Urmare loviturii primite, partea vătămată a căzut în stradă, iar după ce şi-a revenit s-a deplasat cu autoturismul său la spitalul din localitatea P.l., ulterior fiind transportat la Spitalul Clinic de Urgenţe „Prof. dr. N.O." din laşi şi internat în perioada 22 septembrie-5 octombrie 2009 cu diagnosticul de „Contuzie hemorgică frontală stânga, agresiune, fractură cominutivă cu denivelare, înfundare frontală stânga, hemipareză stânga senzitivă.”

Examenul medico-legal din 6 octombrie 2009 efectuat de I.M.L. laşi asupra victimei şi în raport de documentaţia medicală întocmită de unitatea spitalicească menţionată a concluzionat în sensul că aceasta prezintă un traumatism cranio-cerebral cu contuzie hemoragică frontală stânga, fractură cu înfundare frontală stânga, (leziuni tratate chirurgical) şi hemipareză stânga senzitivă. Actul medico-legal emis din 6 octombrie 2009 a concluzionat şi în sensul că leziunile constatate cu prilejul examinării victimei s-au putut produce prin lovire cu corp contondent şi pot data din 9 septembrie 2009, precum şi că necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, eventualele sechele urmând a fi apreciate la minim un an de la data traumatismului.

Expertiza medico-legală din faza urmăririi penale nr. 29 din 20 ianuarie 2010 efectuată de I.M.L. laşi, pe baza examinării victimei D.G. şi a actelor medicale prezentate de aceasta, confirmă, în parte, concluziile consemnate în certificatul medico-legal menţionat, dar relevă, în plus, că urmare traumatismului cranio-cerebral acut deschis suferit de victimă, aceasta prezintă „lipsă de substanţă osoasă şi pareză cubitală senzitivă dreaptă", că leziunile prezentate de aceasta necesită 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii lor, că acestea au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa, precum şi că leziunile constatate îi conferă victimei infirmitate fizică permanentă şi incapacitate adaptativă de 20% cu deficienţă de manipulaţie uşoară.

Situaţia de fapt expusă mai sus rezultă din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în ambele faze procesuale.

Astfel, în declaraţiile sale, partea vătămată D.G. a susţinut că cu în urmă cu câţiva ani, plecând împreună la muncă în Italia, a aflat de la fiul inculpatului că acesta din urmă îl suspecta de furtul unui „bagaj cu haine", comunicându-i, prin acelaşi intermediar, că, dacă nu îi va restitui bagajul, va trimite marochinii peste ele, afirmând, deci, existenţa unei relaţii de duşmănie pe fondul căreia s-a produs şi conflictul din 9 septembrie 2009.

Referitor la contextul faptic în care s-a derulat acest conflict, partea vătămată a susţinut că, trecând prin faţa locuinţei inculpatului şi cerând explicaţii acestuia în legătură cu afirmaţia făcută „când o să am bani o să-mi iau o maşină şi o să dau cu ea în stâlp", a fost lovită mai întâi cu pumnul în zona feţei şi cu piciorul în zona organelor genitale. A mai susţinut că i-a cerut explicaţii inculpatului, pe care I-a înjurat, în legătură cu conduita violentă a acestuia, însă, la scurt timp, în stradă, în timp ce încerca să ia contact cu socrii săi S.G. şi S.M., a fost ajunsă din urmă şi lovită din nou de inculpat, cu cuţitul în partea stângă a capului.

Martorul S.S.M. (la care face referire şi partea vătămată în declaraţiile sale) confirmă integral declaraţiile victimei. Astfel, acesta a relatat că, în timp ce victima, cumnatul său, se deplasa pe stradă, în dreptul locuinţei inculpatului, a auzit o discuţie între cei doi.

În faza urmăririi penale martorul a declarat că, după ce victima a trecut de inculpat, îndreptându-se spre magazin, acesta din urmă, ajungându-l din urmă, i-a aplicat „doi pumni în zona gâtului şi un picior în stomac". Martorul a declarat şi că, în timp ce victima se îndrepta spre socrii săi, S.G. şi S.M., pe care îi observase venind spre magazin, l-a văzut pe inculpat fugind după victimă, având în mâna dreaptă un cuţit cu care a lovit-o încap.

Se impune precizarea că în faza cercetării judecătoreşti martorul S.S.M., deşi a declarat că îşi menţine declaraţiile din prima fază procesuală, a încercat să ascundă faptul că a văzut cum inculpatul a alergat după victimă, lovind-o cu cuţitul în cap. Însă, cu prilejul reaudierii din 31 octombrie 2011, martorul a confirmat că se afla în zona conflictului dintre părţi, la circa 15 m faţă e acestea, că l-a văzut pe inculpat lovind pe victimă în cap, cu un cuţit de bucătărie.

Martorul S.G. confirmă integral declaraţia victimei, relatând că în ziua de 9 septembrie 2011, după-amiază, aflat în curtea fiicei sale D.M., pe str. G., auzind gălăgie în stradă şi ieşind cu soţia sa să vadă ce se întâmplă, a văzut cum ginerele său, D.G., a fost lovit de inculpatul, care ieşise din curtea sa, cu un cuţit pe care-l avea în mână, în zona capului.

Martora S.E. confirmă, de asemenea, declaraţiile părţii vătămate. Astfel, aceasta a declarat că, în timp ce se afla în faţa magazinului „M.G.", discutând cu martora S.A.E. şi cu numita S.M., a observat-o pe partea vătămată ieşind din curte, singur, îndreptându-se tot spre magazin. în momentul în care partea vătămată a ajuns în dreptul locuinţei inculpatului, acesta din urmă, văzând-o, a început să-i adreseze injurii şi să afirme că „o să-mi iau maşina şi o să mă bag în stâlp". A relatat că a văzut pe inculpat lovind pe victimă cu pumnii şi cu piciorul în abdomen, fiind oprit de S.C. şi de ginere, martorul P.P.L. care l-au tras spre casă. Partea vătămată şi-a continuat deplasarea spre magazinul lui „C.D.", a discutat ceva cu acesta, iar la scurt timp, a văzut-o pe aceasta mergând în întâmpinarea martorilor S.G. şi S.M., socrii săi, dar şi pe inculpat care s-a apropiat de victimă, înjurând-o şi lovind-o „cu ceva" în cap. A relatat şi că, în urma inculpatului alerga fiul şi ginerele acestuia, oprindu-l să lovească victima, trăgându-l apoi în curte. Martora a relatat şi că a văzut pe inculpat, în timp ce era tras şi condus spre curtea sa având în mâna dreaptă un cuţit, pe care cei doi, fiul şi ginerele, nu i l-au putut lua.

Martora S.D., audiată în faza urmăririi penale, confirmă declaraţiile părţii vătămate, dar şi pe cele ale martorei S.E., însă, în etapa cercetării judecătoreşti, a retractat nemotivat declaraţiile făcute.

Martorii C.D., D.V. şi M.P. au văzut doar primul incident dintre părţi, confirmând faptul că inculpatul a lovit victima cu pumnul şi piciorul, însă, în legătură cu cel de-al doilea episod al conflictului au precizat că nu s-au aflat în zona locului faptei, auzind, din zvon public, că victima ar fi fost agresată cu cuţitul de către inculpatul S.I.

Martorul P.P.L., ginerele inculpatului, audiat în faza urmăririi penale a declarat că în ziua de 9 septembrie 2009, se afla în stradă, în faţa locuinţei inculpatului S.I., împreună cu acesta din urmă şi cu fiul său U.I. şi purta o discuţie despre achiziţionarea unei maşini pentru a face „comerţ".

În timp ce inculpatul afirma că îşi va cumpăra maşină şi va intra cu ea într-un stâlp, partea vătămată D.G., aflată în trecere pe stradă, a început să-i facă reproşuri legate de această afirmaţie, deşi nu o viza pe ea, continuând apoi cu înjurături. În acest context, inculpatul a mers către partea vătămată, lovind-o cu pumnul şi cu palma. Martorul a mai susţinut că la locul faptei s-au adunat mai multe persoane, inclusiv socrii părţii vătămate, iar la scurt timp auzind ţipete, s-a uitat la partea vătămată pe care a văzut-o sîngerând în zona capului, iar lângă aceasta se afla inculpatul şi numitul U.I. De asemenea, martorul a relatat că după plecarea părţii vătămate a auzit pe inculpat spunând că „s-a răcorit" şi că „s-a liniştit", iar mai târziu, a auzit de la mai multe persoane că socrull său, inculpatul, l-ar fi tăiat pe D.G.

În cursul judecăţii, acelaşi martor a declarat că inculpatul doar a împins-o cu mâna pe partea vătămată, care le adresase cuvinte vulgare şi înjurături, după care s-au întors în stradă, a văzut-o pe partea vătămată cu un bandaj pe cap, la volanul autoturismului, iar de la vecinii săi a aflat că inculpatul ar fi tăiat-o pe aceasta.

Audiat în ambele faze procesuale, inculpatul S.I. a negat săvârşirea faptei, precizând că, după ce a afirmat că îşi va cumpăra maşină şi va da cu maşina într-un stâlp, a primit reproşuri de la partea vătămată, dar nu a lovit-o cu pumnul şi nici cu cuţitul în cap.

Apărările inculpatului făcute pe parcursul procesului penal nu vor fi primite de instanţă, din moment ce declaraţiile martorilor ascultaţi în ambele faze procesuale, inclusiv declaraţiile martorului P.P.L., coroborate cu declaraţiile părţii vătămate, demonstrează indubitabil săvârşirea faptei reţinută în sarcina sa în contextul descris de actul de trimitere în judecată.

Astfel, declaraţiile părţii vătămate privind circumstanţele în care a fost agresată fizic de inculpat, mai întâi cu pumnul şi piciorul, iar la scurt timp cu un cuţit de bucătărie, într-o zonă vitală a corpului, sunt concordante cu declaraţiile martorilor oculari S.S.M., S.G., S.E., toate acestea corelându-şi cu declaraţiile date în faza urmăririi penale de martorii S.D. şi P.P.L.

Declaraţiile date de aceştia din urmă (S.D. şi P.P.L.) în etapa cercetării judecătoreşti, sunt discordante în raport cu cele date în faza urmăririi penale, dar şi în raport cu toate celelalte declaraţii ale martorilor oculari menţionaţi, astfel că urmează a fi înlăturate din probatoriu în condiţiile art. 69 C. proc. pen.

În considerarea elementelor de fapt relevate de probele coroborate şi menţionate anterior, instanţa a constatat că vinovăţia inculpatului S.I. este pe deplin demonstrată şi, ca atare, a fost antrenată răspunderea sa penală.

În drept, instanţa a constatat că, fapta săvârşită de inculpat, constând în aceea că la data de 9 septembrie 2009, în timp ce victima D.G. se afla într-un loc public, pe stradă, i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuţitul, într-o zonă vitală a corpului, respectiv în partea stângă a capului, provocându-i leziuni, un traumatism cranio-cerebral acut deschis de o gravitate deosebită obiectivat prin plagă craniocerebrală, contuzie hemoragică, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral şi hemipareză dreaptă predominant senzitivă, ce au impus 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii, şi care au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa, potrivit raportului de expertiză medico-legală din 20 ianuarie 2010 emis de I.M.L. laşi, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a constatat că, fapta săvârşită de inculpat constituie tentativă la infracţiunea de omor, fiind relevată intenţia de ucidere a victimei, în contextul elementelor de fapt reţinute anterior referitoare la zona anatomică vitală vizată de lovitura aplicată de inculpat, capul victimei, obiectul folosit pentru aplicarea loviturii, un cuţit de bucătărie, intensitate deosebită cu care inculpatul a aplicat lovitura ce este obiectivată de consecinţele deosebit de grave produse asupra sănătăţii şi integrităţii corporale a victimei ce au fost constatate şi înserate în actele medico-legale depuse la dosar.

Referitor la cererea inculpatului formulată în sensul schimbării încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., raportat la concluziile raportului de noua expertiză medico-legală efectuat în cursul judecăţii de I.M.L. laşi, din 25 august 2011, care reţine că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată nu au fost de natură să-i pună viaţa în primejdie, şi că acestea au necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii lor, instanţa a constatat că aceasta nu poate fi primită, urmând a fi respinsă, ca nefondată.

Astfel, ţinând seama de modalitatea în care a acţionat inculpatul, aplicând victimei, mai întâi, lovituri cu pumnul şi piciorul, urmărind-o apoi pe stradă şi lovind-o cu cuţitul într-o zonă anatomică vitală, în cap, şi cu o intensitate deosebită obiectivată de gravitatea leziunilor cauzate, traumatism cranio-cerebral acut deschis obiectivat prin plagă craniocerebrală, contuzie hemoragică, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiana, edem cerebral şi hemipareză dreaptă predominant senzitivă, victima prezentând şi „lipsă de subastanţă osoară şi pareză cubitală senzitivă dreaptă", nu se poate reţine decât concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei şi nu doar de a-i cauza vătămări corporale de natură a-l expune unor suferinţe fizice.

Este adevărat că expertiza medico-legală efectuată de I.M.L. laşi în cursul judecăţii, dispusă din oficiu de instanţă (utilitatea acesteia fiind apreciată strict pentru justa soluţionare a acţiunii civile, respectiv spre a se stabili dacă infirmitatea fizică permenentă şi celelalte sechele pe care le prezintă partea vătămată evidenţiate în expertiza medico legală anterioară, din 6 ianuarie 2010, şi care nu a fost contestată de loc de inculpat) au afectat integral sau parţial capacitatea de muncă a victimei, precum şi spre a se stabili proporţia privind afectarea capacităţii acesteia de a presta activitatea de muzicant instrumentist şi pe aceea de conducător auto), avizată de Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.M.L laşi (fără a se solicita controlul şi avizarea) concluzionează, între altele, în sensul că numărul de zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate victimei este de 45-50 zile, precum şi în sensul că legiunile traumatice produse victimei nu au fost de natură să-i pună viaţa în primejdie, însă, aceste concluzii nu pot determina încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de „vătămare corporală" prevăzută de art. 181 C. pen., fiind lipsite de semnificaţie în stabilirea intenţiei de a ucide.

Trebuie evidenţiat că, în doctrină şi jurisprudenţa penală s-a statuat în mod unanim că determinante în caracterizarea unei faptei ca tentativă de omor sau vătămare corporală, sub aspectul laturii subiective, sunt împrejurările în care a fost săvârşită agresiunea, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, şi aptitudinea acestuia de a ucide, intensitatea loviturilor aplicate, regiunea corpului vizată şi consecinţele efectiv produse s-au care s-ar fi putut produce, fiind lipsit de semnificaţie, în ce priveşte încadrarea juridică a faptei, aspectul că leziunile produse părţii vătămate nu i-au pus în primejdie viaţa, sau acela referitor la numărul de zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor corporale.

Acceptând chiar şi concluziile expertizei medico-legale invocate de inculpat, ce opinează într-un mod diferit decât expertiza anterioară, sub aspectul numărului de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate şi în sensul că acestea nu i-au pus în primejdie viaţa victimei, deşi, cum s-a arătat anterior, inculpatul nu a contestat deloc concluziile expertizei din 6 ianuarie 2010, instanţa, pentru considerentele arătate, a constatat că, în speţă, toate elementele de fapt relevate de întreg material probator conduc la concluzia certă că fapta comisă de inculpat realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de „tentativă de omor calificat", şi nu al infracţiunii de „vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., cum pretinde inculpatul, cererea acestuia în sensul schimbării încadrării juridice fiind, în mod vădit, nefondată.

Fiind stabilită în mod indubitabil vinovăţia inculpatului, sub forma intenţiei indirecte, potrivit art. 19 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost antrenată răspunderea penală a acestuia.

Astfel, s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. pentru infracţiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1)-175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa închisorii şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., tratamentul sancţionator fiind stabilit în raport de criteriile de individualizare judiciară a pedepselor înserate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: natura infracţiunii şi gravitatea deosebită a acesteia relevată de importanţa relaţiilor sociale referitoare la dreptul la viaţă, drept recunoscut şi ocrotit prin norma penală de incriminare (art. 174 C. pen.) oricărei persoane, lezate în mod grav prin conduita ilicită a inculpatului, de urmările efectiv produse sau care s-ar fi putut produce în contextul faptic şi juridic reţinut mai sus.

Totodată, au fost avute în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv vârsta avansată la care se află acesta, faptul că este infractor primar, ceea ce denotă că anterior săvârşirii faptei, din 9 septembrie 2009, ce formează obiectul prezentei judecăţi a avut o comportare bună conformă exigenţelor normelor penale şi celor de convieţuire socială în comunitatea locală din care provine, astfel cum rezultă şi din caracterizarea depusă la dosar.

Prin urmare, respectând exigenţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi reţinând în favoarea inculpatului, ca circumstanţe atenuante, elementele ce caracterizează în sens pozitiv persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară bună în societate, prezenţa sa la fiecare termen de judecată), instanţa, dând eficienţă juridică dispoziţiilor din art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. raportat la art. 74 lit. a) C. pen., a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare al cărei cuantum a fost stabilit sub limita minimului special prevăzut de textul sancţionator, cu respectarea şi aplicarea art. 21 alin. (1) şi (2) C. pen., dar şi a art. 76 alin. (2) din acelaşi Cod, respectiv pedeapsa de 5 ani închisoare, apreciind că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, reducerea şi reintegrarea în comunitate a inculpatului.

În considerarea aceloraşi criterii prescrise de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, aceasta urmând a fi executată în condiţiile art. 66 C. pen.

De asemenea, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ce urmează a fi executată în condiţiile art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. În latura civilă a cauzei, instanţa, analizând cererea de daune materiale a părţii vătămate constituită parte civilă în faza judecăţii a constatat că aceasta este, în parte întemeiată.

Astfel, declaraţiile din cursul judecăţii date în calitate de parte civilă (din 21 februarie 2011 şi din 26 septembrie 2011) relevă că anterior agresiunii fizice la care a fost expusă la data de 9 septembrie 2009, victima presta activitate de muzicant instrumentist, realizând circa 4.000 RON lunar în cadrul formaţiei muzicale cu care participa lunar la nunţi (cam 4 nunţi pe lună) dar şi activitate de conducător auto, transportând zilnic persoane sau bunuri, la solicitarea clienţilor, cu autoturismul proprietate personală, realizând un câştig zilnic de 50 RON, respectiv circa 1.500 RON lunar, în total venitul lunar efectiv obţinut din cele două activităţi prestate în condiţiile arătate fiind de circa 5.500 RON.

Martorul ascultat în cauză, C.P., şeful formaţiei muzicale, a confirmat susţinerile părţii civile, relatând şi că în perioada septembrie, 15 noiembrie 2009 formaţia sa a participat la vreo 15 nunţi, câştigul mediu pe fiecare membru instrumentist fiind de 8-10 milioane ROL la fiecare nuntă, iar din septembrie 2009 partea vătămată nu a mai prestat activitatea de instrumentist în formaţia sa, nici pe aceea de conducător auto, respectiv transportul de persoane şi mărfuri, ca urmare a sechelelor pe care le prezintă după agresiunea fizică suferită.

În declaraţia din 26 septembrie 2011 partea civiiă a precizat că a reluat activitatea de conducător auto, dar şi pe aceea de instrumentist de circa 1 an de zile, din august 2010, deşi prezintă în continuare sechelele relevate de expertiza medico-legală din cursul judecăţii.

Raportat la elementele de fapt relevate de declaraţiile părţii civile, de declaraţia martorului menţionat, de concluziile expertizei medico-legale (din 25 august 2011), din care rezultă că „starea actuală a victimei constituie infirmitate fizică permanentă şi-i conferă o deficienţă globală uşoară, neîncadrabilă în grad de invaliditate, şi fără a-i afecta capacitatea de a exercita activitatea de instrumentist muzical, instanţa a respins, ca nefondată, cererea părţii civile, privind acordarea unei despăgubiri materiale lunare, iar în ce priveşte despăgubirile reprezentând veniturile lunare nerealizate în perioada septembrie 2009-august 2010, acestea sunt întemeiate doar în limita sumei de 12.000 RON pentru perioada septembrie 2009-1 ianuarie 2010 în care a fost lipsit de sumele de bani pe care le-ar fi realizat dacă ar fi fost apt de muncă şi ar fi participat la activităţile formaţiei muzicale în care era membru (fără contract de muncă), iar pentru perioada ianuarie 2010-august 2010 acestea vor fi determinate în raport de venitul minim pe economie (603 RON brut şi 421 RON net; 421 RON x 7 luni = 2.947 RON), suma totală fiind de 14.947 RON.

În ce priveşte tratamentul medicamentos efectuat, daunele pretinse cu acest titlu nu sunt întemeiate, lipsind dovezile necesare (chitanţe) care să ateste cheltuielile făcute în acest sens), fiind dovedite însă sumele cheltuite pentru deplasările efectuate de aceasta (din localitatea P.l. la unităţile sanitare de specialitate din laşi) pentru control medical şi tratamentul de recuperare funcţională. Astfel, costul tratamentului de recuperare funcţională este în sumă de 60 RON, potrivit chitanţei din dosar, iar costul total al deplasărilor făcute cu autoturismul condus de martorul menţionat este de 1.500 RON (25 deplasări x 60 RON/1 deplasare = 1.500 RON).

În concluzie, instanţa a reţinut că daunele materiale solicitate de victimă sunt întemeiate în limita sumei totale de 16.507 RON, fiind neîntemeiate, în lipsa unor dovezi certe şi clare, celelalte sume pretinse cu titlu de daune materiale.

În ce priveşte cererea de daune morale formulată de partea civilă, instanţa a apreciat asupra prejudiciului nepatrimonial cauzat victimei, prin fapta săvârşită de inculpat, în raport de consecinţele negative suferite de victimă în plan fizic şi psihic social, edificatoare fiind, sub acest aspect actele medico-legale aflate la dosar, de importanţa valorilor sociale lezate şi de măsura în care au fost lezate aceste valori, de intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, dar şi de măsura şi durata îndelungată de timp în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

În considerarea tuturor acestor criterii, instanţa a apreciat că partea civilă este îndreptăţită la despăgubirea sa de către inculpat în limita sumei de 25.000 RON, cuantumul stabilit fiind proporţional, adecvat şi suficient, în raport cu întinderea şi gravitatea prejudiciului moral suferit de aceasta.

Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite în speţa de faţă, în mod cumulativ, cerinţele legale de existenţă a răspunderii civile delictuale înserate în art. 998 C. civ., în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., instanţa va dispune obligarea inculpatului la dezdăunarea părţii civile cu suma de 16.507 RON, reprezentând daune materiale, precum şi cu suma de 25.000 RON, reprezentând daune morale.

Instanţa a constatat că este întemeiată şi cererea privind acordarea cheltuielilor judiciare suportate de partea civilă, ocazionate de soluţionarea cauzei în primă instanţă, respectiv pentru plata onorariului apărătorului ales 1.200 RON, taxe pentru examinările medico-legale efectuate de I.M.L laşi pe parcursul procesului penal 396 RON, astfel că, în baza art. 193 C. proc. pen., a fost admisă cererea acesteia în sensul că a fost obligat inculpatul să restituie acesteia suma totală de 1.596 RON (1.200 RON + 396 RON).

Potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.188,99 RON reprezentând cheltuielile efectuate de Spitalul Clinic „Prof. Dr. N.O." laşi pentru asistenţa medicală acordată victimei în perioada internărilor repetate pentru tratarea leziunilor corporale produse prin infracţiune.

Văzând şi dispoziţiile din art. 191 C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1.500 RON.

În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost apelată de inculpatul S.I., fiind criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului promovat, inculpatul S.I. a susţinut, prin apărătorul ales,că instanţa de fond nu a manifestat rol activ şi nu a stabilit cu ce parte a cuţitului ar fi aplicat inculpatul lovitura.

A mai precizat apărătorul ales că în ultima expertiză medico-legală întocmită de I.M.L. laşi din 25 august 2011, care poartă şi Avizul Comisiei de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale, aflată la dosar instanţă fond, se concluzionează că leziunile traumatice prezentate de partea vătămată D.G. au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile îngrijiri medicale, că aceste leziuni traumatice nu au fost de natură să-i pună viaţa în primejdie şi pe cale de consecinţă a solicitat a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este judecat inculpatul din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C. pen. în vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

A mai arătat apărătorul ales al inculpatului că la termenul de astăzi acesta a solicitat instanţei să fie audiat, context în care a recunoscut incidentul consumat între el şi partea vătămată, a relatat împrejurările săvârşirii faptei, aşa încât se poate aprecia că se poate realiza reeducarea inculpatului şi prin aplicarea unei pedepse mai reduse ca durată, urmare reţinerii circumstanţelor atenuante în favoarea acestuia.

S-a solicitat admiterea apelului promovat, desfiinţarea sentinţei pronunţate, schimbarea încadrării juridice a situaţiei de fapt în sensul prezentat mai sus şi aplicarea unei pedepse mai reduse ca durată şi cu suspendarea condiţionată a executării.

În subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei principale aplicate.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a solicitat ca, raportat la concluziile ultimei expertize medico-legale efectuate în cauză, să fie redus atât cuantumul daunelor materiale acordate părţii civile, cât şi al celor morale. Prin decizia penală nr. 59 din 22 martie 2013 pronunţată de Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul S.I.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă apreciind amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi reconfirmat în faza cercetării judecătoreşti a reţinut corect vinovăţia inculpatului S.I. făcând o justă încadrare în drept a faptei comise de acesta.

Probele administrate în cauză, relevă că în după amiaza zilei de 9 septembrie 2009, în jurul orelor 16:00, partea vătămată D.G. se deplasa pe str. S. din oraşul P.l., judeţul laşi, spre un magazin pentru a-şi cumpăra ţigări.

Traseul trecea prin faţa locuinţei inculpatului S.I. care se afla în stradă împreună cu fiul său U.I. şi cu ginerele P.P.L.

Între inculpat şi partea vătămată exista o stare de duşmănie generată de împrejurarea că în urmă cu aproximativ doi ani, în timp ce se aflau la muncă în Italia, inculpatul a bănuit partea vătămată că i-ar fi sustras un bagaj cu haine; de atunci cei doi nu-şi mai vorbeau şi îşi transmiteau mesaje de ameninţare; în special inculpatul avea această iniţiativă.

La data sus-menţionată, inculpatul constatând că partea vătămată D.G. trece pe lângă poarta sa a afirmat către fiul şi ginerele său: „când voi avea bani o să-mi cumpăr o maşină ca să dau cu ea într-un stâlp". Inculpatul a făcut această afirmaţie întrucât, cu puţin timp în urmă, partea vătămată suferise un accident de circulaţie, în timp ce îşi conducea autoturismul proprietate.

Partea vătămată a mai făcut câţiva paşi, după care i-a cerut explicaţii inculpatului pentru afirmaţiile făcute; în loc de răspuns inculpatul a înjurat partea vătămată şi i-a aplicat lovituri cu pumnii peste faţă şi cu piciorul în abdomen.

Inculpatul a încetat agresiunea ca urmare a intervenţiei ginerelui şi a fiului său.

Partea vătămată s-a îndreptat spre socrii săi, S.G. şi S.M., pentru a le relata ce i s-a întâmplat, timp în care inculpatul I-a urmărit şi, pe la spate, i-a aplicat o lovitură puternică de cuţit în zona capului.

Că aşa s-au petrecut lucrurile rezultă din declaraţiile martorilor S.G., S.M., S.D., C.D., D.V., M.P. şi P.P.L.

Din raportul de primă expertiză medico-legală întocmit de I.M.L. laşi şi aflat la dosar urmărire penală rezultă că partea vătămată D.G. a fost victima unei agresiuni, fiind lovit de o persoană cu un cuţit la data de 9 septembrie 2009; a fost internat la Spitalul Clinic nr. 3 laşi în perioada 9 septembrie 2009-22 septembrie 2009 şi apoi reintemat în perioada 22 septembrie 2009-5 octombrie 2009 şi a suferit două intervenţii chirurgicale.

S-a concluzionat că partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral acut, deschis, obiectivat prin: plagă craniocerebrala, contuzie hemoragică, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral şi hemipareză dreapta predominant senzitivă; s-a mai consemnat că prezintă lipsă de substanţă osoasă şi pareză cubitala senzitivă dreaptă; leziunile prezentate de partea vătămată au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător (probabil cuţit) şi pot data din 9 septembrie 2009.

În acest raport de expertiză medico-legală s-a mai consemnat că leziunile prezentate de victimă au necesitat 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, din momentul producerii şi că acestea îi conferă o infirmitate fizică şi incapacitate adaptativă de 20%, cu deficienţă de manipulaţie uşoară.

În cursul cercetării judecătoreşti, prima instanţă a dispus sin oficiu completarea expertizei medico-legale efectuate în faza de urmărire penală.

Raportul de expertiză medico-legală din 25 august 2011 întocmit de I.M.L. Iaşi şi care a fost avizat de Comisia de Avizare şi Control al Actelor Medico-Legale a menţinut diagnosticul consemnat de primul raport, menţiunea că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire activă cu obiect înţepător-tăietor (posibil cuţit) şi pot data din 9 septembrie 2009.

În ceea ce priveşte numărul de zile îngrijire medicală necesar pentru vindecarea leziunilor traumatice prezentate de numitul D.G. s-a consemnat 45-50 zile, precum şi faptul că acestea nu au fost de natură să îi pună viaţa în primejdie.

La examenul efectuat de Comisie la data de 6 iunie 2011, partea vătămată a mai prezentat lipsă de substanţă osoasă după craniectomie, zonă hipodensă sechelară parietal inferior stâng, frust deficit senzitivo motor mână dreaptă, ce necesită continuarea tratamentului de recuperare, controale neurologice periodice (examen clinic, traseu EEG).

S-a mai consemnat în ultimul raport de expertiză medico-legală că starea actuală a sus-numitului constituie infirmitate fizică permanentă şi-i conferă o deficienţă globală uşoară, neîncadrabilă în grad de invaliditate.

Faţă de concluziile celor două expertize medico-legale efectuată în cauză, apare ca nefondată critica susţinută de apărătorul ales al inculpatului potrivit căreia nu s-ar fi stabilit cu ce parte a cuţitului a lovit inculpatul; ambele expertize au concluzionat că leziunile traumatice prezentate de numitul D.G. s-au putut produce prin lovire activă cu obiect înţepător-tăietor (posibil cuţit) şi pot data din data de 9 septembrie 2009.

Mai mult, în declaraţia dată de inculpat la termenul din 22 martie 2012,în faţa instanţei de apel acesta a susţinut că la data de 9 septembrie 2009 partea vătămată ar fi declanşat conflictul, aplicându-i lovituri cu picioarele, iar el a scos din buzunar un cleşte şi l-a lovit în partea laterală a capului.

Inculpatul nu a recunoscut niciodată că ar fi avut asupra lui un cuţit cu care să aplice lovituri părţii vătămate D.G., în ziua de 9 septembrie 2009.

Nici critica formulată de apărătorul ales al inculpatului vizând greşita încadrare juridică a situaţiei de fapt în tentativă la infracţiunea de omor calificat, nu este întemeiată.

De fapt această solicitare a fost făcută şi în faţa instanţei de fond, atunci când apărătorul ales a cerut recalificarea situaţiei de fapt în infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., susţinând că pentru vindecarea leziunilor suferite de partea vătămată au fost necesare 45-50 zile îngrijire medicală.

Prima instanţă a apreciat în mod corect că situaţia de fapt reţinută în baza unui amplu material probator administrat în cauză în mod nemijlocit, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat şi a motivat amplu respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.

Diferenţa între infracţiunea de tentativă la omor calificat şi vătămare corporală se face având în vedere următoarele criterii: împrejurările în care a fost comisă fapta, natura instrumentului cu care a fost lovită partea vătămată, intensitatea loviturii, regiunea corpului în care a fost aplicată aceasta şi consecinţele cauzate fiind mai puţin semnificative timpul de spitalizare sau numărul zilelor de concediu medical; în cauza de faţă este evident că aplicând o lovitură foarte puternică, într-o regiune vitală a corpului, zona craniană, cu un cuţit cauzând multiple leziuni foarte grave, ce au impus efectuarea a două intervenţii chirurgicale, inculpatul nu a urmărit doar vătămarea corporală a părţii vătămate, ci uciderea acesteia.

Împrejurarea că partea vătămată a fost operată de urgenţă şi a fost salvată având nevoie de un timp de numai 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare nu este relevantă sub aspectul încadrării juridice a faptei care constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat, aşa cum dealtfel a reţinut şi instanţa de fond.

Există tentativă la infracţiunea de omor şi nu infracţiunea de vătămare corporală în cazul în care inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, chiar dacă leziunile produse de acesta nu au pus în primejdie viaţa persoanei vătămate, ca în cauza de faţă; inculpatul S.I. a aplicat părţii vătămate o lovitură puternică de cuţit în zona capului, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral acut deschis obiectivat prin plagă cranio-cerebrală, contuzie hemoragică, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral şi hemipareză dreapta predominant senzitivă, leziuni care au necesitat două intervenţii chirurgicale şi care, deşi nu au pus în primejdie viaţa părţii vătămate (potrivit concluziilor celei de-a doua expertize medico-legale) datorită intensităţii sale, a regiunii vitale în care a fost aplicată şi a instrumentului folosit de inculpat, relevă intenţia de a ucide.

Aşa fiind, instanţa de apel a constatat că şi acest motiv de apel invocat de inculpat vizând greşita încadrare juridică a situaţiei de fapt este neîntemeiat.

Apărătorul ales al inculpatului a mai susţinut că acesta regretă mult incidentul pe care l-a avut cu partea vătămată, a consimţit să dea declaraţie în apel, nu are antecedente penale şi s-a solicitat reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea lui, reducerea cuantumului pedepsei aplicate şi suspendarea condiţionată a executării acesteia.

Solicitarea inculpatului este neîntemeiată; prin fapta comisă inculpatul a produs părţii vătămate leziuni foarte grave, i-a cauza intense şi prelungite suferinţe, fiind nevoit să suporte două intervenţii chirurgicale şi o perioadă îndelungată de convalescenţă.

Deşi a fost de acord să dea declaraţie în apel, inculpatul nu a recunoscut că ar fi aplicat acea lovitură părţii vătămate cu un cuţit, cu toate că această împrejurare rezultă atât din declaraţiile martorilor audiaţi,cât şi din concluziile celor două expertize medico-legale.

Prima instanţă a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate atât lipsa antecedentelor penale, cât şi regretul manifestat de inculpat faţă de prezenta implicaţie judiciară şi a apreciat în mod corect că pentru reeducarea inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi fapte, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea dozate la nivelul minimului special.

Faţă de cuantumul pedepsei aplicate, executarea acesteia în regim de detenţie este singura modalitate spre care inculpatul are vocaţie.

Aşa fiind, solicitarea acestuia de a se dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Din analiza aceluiaşi material probator administrat în cauză rezultă că urmare a vătămării cauzate de inculpat, partea vătămată nu a mai putut să lucreze, în calitate de membru al unei formaţii muzicale locale în perioada septembrie 2009-august 2010, suferind astfel un prejudiciu total de 14.947 RON.

În stabilirea acestei sume, instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile părţii vătămate D.G., declaraţiile martorului C.P. şi concluziile ultimei expertize medico-legale efectuate victimei.

La această sumă a fost adăugată şi suma de 1.560 RON reprezentând contravaloarea tratamentului de recuperare funcţională şi a transportului efectuat la laşi la şedinţele de tratament recuperator,precum şi la controalele medicale.

Faţă de cele expuse, instanţa de apel a constatat că suma de 16.507 RON acordată părţii civile cu titlu de daune materiale a fost corect calculată şi nu se justifică reducerea acesteia.

Şi daunele morale, în cuantum de 25.000 RON au fost corect apreciate; la stabilirea lor, instanţa de fond a avut în vedere urmările în plan psihic ale faptei comise de inculpat, asupra părţii vătămate, durerile fizice încercate pe parcursul spitalizării, a operaţiilor suportate, precum şi pe perioada convalescenţei.

Aceste suferinţe psihice şi fizice au fost intense şi de durată şi au fost de natură a împiedica partea vătămată să mai ducă o viaţă de familie şi socială normală şi în acord cu aspiraţiile şi preocupările sale.

Toate aceste împrejurări îndreptăţesc partea vătămată a primi un echivalent al daunelor morale care a fost corect cuantificat de instanţa de fond la suma de 25.000 RON.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul R.I., solicitând, potrivit motivelor de recurs depuse în scruis la dosar, admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi pe latură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de „tentativă la omor calificat", prevăzută de art. 20 C. pen. coroborat cu art. 174 C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., iar pe latură civilă reducerea cuantumului daunelor materiale şi morale;

În subsidiar, s-a solicitat reducerera cuantumului pedepsei aplicate, avându-se în vedere circumstanţele persoanale ale inculpatului, iar ca modalitate de executare aplicarea dispoziţiilor art. 861 sau 81 C. pen.

S-au invocat temeiurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul S.I. este nefondat, pentru următoarele considerente:

I. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte a constatat că instanţele au stabilit în mod corect vinovăţia inculpatului S.I. în săvârşirea faptei în raport de situaţia de fapt reţinută, analizând toate probele administrate atât în faza de cercetare penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească.

Fapta inculpatului S.I., constând în aceea că, la data de 9 septembrie 2009, în timp ce victima D.G. se afla într-un loc public, pe stradă, i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuţitul, într-o zonă vitală a corpului, respectiv în partea stângă a capului, provocându-i leziuni, un traumatism cranio-cerebral acut deschis de o gravitate deosebită obiectivat prin plagă craniocerebrală, contuzie hemoragică, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral şi hemipareză dreaptă predominant senzitivă, ce au impus 65-70 zile îngrijiri medicale pentru vindecare din momentul producerii, şi care au fost de natură să-i pună în primejdie viaţa, potrivit raportului de expertiză medico-legală din 20 ianuarie 2010 emis de I.M.L. laşi, întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, în mod corect, ambele instanţe au constatat că, fapta săvârşită de inculpat constituie tentativă la infracţiunea de omor, fiind relevată intenţia de ucidere a victimei, în contextul elementelor de fapt reţinute anterior referitoare la zona anatomică vitală vizată de lovitura aplicată de inculpat, capul victimei, obiectul folosit pentru aplicarea loviturii, un cuţit de bucătărie, intensitate deosebită cu care inculpatul a aplicat lovitura ce este obiectivată de consecinţele deosebit de grave produse asupra sănătăţii şi integrităţii corporale a victimei ce au fost constatate şi înserate în actele medico-legale depuse la dosar.

Astfel, ţinând seama de modalitatea în care a acţionat inculpatul, aplicând victimei, mai întâi, lovituri cu pumnul şi piciorul, urmărind-o apoi pe stradă şi lovind-o cu cuţitul într-o zonă anatomică vitală, în cap, şi cu o intensitate deosebită obiectivată de gravitatea leziunilor cauzate, traumatism cranio-cerebral acut deschis obiectivat prin plagă craniocerebrală, contuzie hemoragică, hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, edem cerebral şi hemipareză dreaptă predominant senzitivă, victima prezentând şi „lipsă de subastanţă osoară şi pareză cubitală senzitivă dreaptă", nu se poate reţine decât concluzia că inculpatul a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa victimei şi nu doar de a-i cauza vătămări corporale de natură a-l expune unor suferinţe fizice.

Deşi expertiza medico-legală efectuată de I.M.L. laşi în cursul judecăţii, dispusă din oficiu de instanţă (utilitatea acesteia fiind apreciată strict pentru justa soluţionare a acţiunii civile) concluzionează, între altele, în sensul că numărul de zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cauzate victimei este de 45-50 zile, precum şi în sensul că legiunile traumatice produse victimei nu au fost de natură să-i pună viaţa în primejdie, însă, aceste concluzii nu pot determina încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de „vătămare corporală" prevăzută de art. 181 C. pen., fiind lipsite de semnificaţie în stabilirea intenţiei de a ucide.

Prin urmare, încadrarea juridică dată faptei este corectă, iar hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.

II. În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului, în sensul de a se reduce cuantmul daunelor materiale şi morale la care a fost obligat, Înalta Curte constată că suma de 16.507 RON acordată părţii civile cu titlu de daune materiale a fost corect calculată şi nu se justifică reducerea acesteia, iar daunele morale, în cuantum de 25.000 RON au fost corect apreciate, la stabilirea lor, instanţa de fond având în vedere urmările în plan psihic ale faptei comise de inculpat, asupra părţii vătămate, durerile fizice încercate pe parcursul spitalizării, a operaţiilor suportate, precum şi pe perioada convalescenţei.

III. În ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost just şi corect individualizată, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârşite, atât gradul de pericol generic cât şi cel concret, dar şi persoana inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a se aplica inculpatului au fost avute în vedere toate criteriile impuse de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi îndeplinirea scopului acesteia, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Cu privire la pericolul social al faptei săvârşite de inculpat, instanţa de apel a apreciat că acesta este extrem de ridicat, faţă de valoarea socială ocrotită de lege prin incriminarea unei astfel de infracţiuni şi anume viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei, atribute esenţiale ale fiinţei umane, apoi degradarea stării de sănătate a persoanei, cum este cazul în speţă, integritatea corporală a acesteia fiind grav afectată, partea vătămată pentru desfăşurarea unei activităţi fiind nevoită să evite un efort intens.

Pe lângă pericolul social al faptei comise de inculpat, instanţele, în mod corect, au avut în vedere, ca circumstanţe atenuante, elementele ce caracterizează în sens pozitiv persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară bună în societate, prezenţa sa la fiecare termen de judecată, astfel încât solicitarea formulată de apărătorul desemnat din oficiu, în sensul de a se reţine aceste circumstanţe, apare ca inutilă în acest context.

Aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 5 ani, este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancţiunea având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât şi al unui mijloc de reeducare a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispoziţiile legale mai sus arătate, iar instanţele au aplicat cumulat criteriile de individualizare şi au acordat semnificaţia cuvenită acestora.

În cauză, pedeapsa a fost just individualizată şi nu se constată existenţa unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Referitor la solicitarea inculpatului, din punct de vedere al modalităţii de executare a pedepsei, de a i se aplica dispoziţiile art. 861 sau art. 81 C. pen., Înalta Curte nu o va mai analiza având în vedere cuantumul pedepsei ce urmează a fi executată de inculpat, cuantum apreciat ca fiind corect şi just individualizat.

Ca atare, hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Faţă de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate şi nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi Cod urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului S.I.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 59 din 22 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 328/2013. Penal  ICCJ. Decizia nr. 326/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 327/2013. Penal