ICCJ. Decizia nr. 360/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 360/2013

Dosar nr. 10400/3/2009

Şedinţa publică din 1 februarie 2013

Deliberând, constată că prin sentinţa penală nr. 454 din 23 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală s-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului Z.A.I. de schimbare a încadrării juridice data faptei prin rechizitoriu, din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.-art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.-art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.A.I. la o pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 174-175 lit. i) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi 74 alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsa de 2 luni închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. a aplicat inculpatului doua pedepse a câte 2 luni închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 136 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul la o pedeapsa de 7 luni închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 321 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat inculpatul la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen.-art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului Z.A.I. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul dispoziţiilor art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicata inculpatului sub supraveghere pe o durata de 7 ani, ce constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie sa se supună următoarelor masuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune a Victimelor şi Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti, însărcinat cu supravegherea condamnatului pe durata termenului de încercare;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fî controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat din durata pedepsei pronunţate reţinerea şi arestarea preventivă de la 16 octombrie 2008 la 13 decembrie 2008.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii şi executarea acestei pedepse.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv a art. 86⁴, art. 83 şi art. 84 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 111, art. 112, art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a dispus confiscarea armei folosite de inculpat la săvârşirea infracţiunilor, ridicata de la acesta şi predata Serviciului Arme, Exploziv şi Substanţe Toxice.

În temeiul dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgenţă şi a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor de 230 RON şi 210 RON cu titlu de despăgubiri civile către aceasta unitate spitalicească, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimelor infracţiunii săvârşite de inculpat, respectiv E.A.M. şi S.S. A constatat ca cele doua părţi vătămate, E.A.M. şi S.S. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 980 RON reprezintă cheltuieli judiciare ocazionate de desfăşurarea urmăririi penale în cauză.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara de 5 septembrie 2008, în jurul orei 21:48, inculpatul Z.A.I. (la acea data şofer la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), aflat sub influenta băuturilor alcoolice (0,70 mg/l în aerul expirat), fiind înarmat cu o puşca de vânătoare, pe care o încărcase cu un cartuş de calibre 12 (destinat vânatului mare), s-a deplasat în încinta benzinăriei M. sector 6, Bucureşti (aflata la o mica distanta de blocul unde inculpatul locuieşte) unde a adresat ameninţări părţilor vătămate E.A.M. şi S.S. (prin folosirea acestei arme, pe care a îndreptat-o în direcţia celor doua părţi vătămate, lipind-o chiar pe gatul pârtii vătămate E.A.M.), împrejurare în care l-a şi lovit pe partea vătămată cu capul ţevii puştii în spate, cauzându-i o leziune la nivelul omoplatului drept.

Apoi, în momentul în care a sesizat ca partea vătămata E.A.M. a încercat să fugă inculpatul Z.A.I. a tras un foc cu aceasta armă în direcţia capului acesteia, un element de muniţie rezultat în urma tragerii (bura cartuşului) lovind lobul urechii drepte a pârtii vătămate, proiectilul, care a trecut la foarte mică distanţă de capul părţii vătămate, a lovit un perete exterior al clădirii benzinăriei, continuându-şi apoi traiectoria, străpungând un perete interior şi oprindu-se apoi într-un element metalic dintr-un al doilea perete interior.

Imediat după executarea acestui foc, inculpatul Z.A.I. l-a lovit pe partea vătămata S.S. cu patul puştii în cap, în regiunea frontală.

După săvârşirea infracţiunilor, inculpatul a scos din armă şi a aruncat tubul cartuşului (singurul element de muniţie în baza căruia se putea proba ca proiectilul a fost tras cu arma inculpatului, în condiţiile în care ţevile armei sunt lise şi nu lasă urme care pot fi exploatate traseologic pe proiectil, ci doar pe tub).

De la faţa locului cele doua părţi vătămate au fost transportate cu ambulanta la Spitalul Universitar de Urgenta B., unde li s-au acordat îngrijiri medicale.

Din raportul de expertiză medico-legală al Institutului Naţional de Medicina Legala "Prof. Dr. M.M.” a rezultat ca partea vătămata E.A.M. a prezentata leziuni traumatice superficiale la nivelul pavilionului auricular drept care s-au putut produce, cel mai probabil prin lovire cu corp dur, posibil prin lovire razantă a lobului urechii de către fragment de bura al unui cartuş.

S-a mai stabilit faptul că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice superficiale toracic posterior care pot fi consecinţa unei loviri cu capătul (gura) ţevii unei arme de foc.

Aceste leziuni traumatice au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale. Din certificatul medico-legal al Institutului Naţional de Medicina Legala "Prof. Dr. M.M.” a rezultat faptul că partea vătămată S.S. a suferit leziuni care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.

În drept, faptele inculpatului Z.A.I. au fost încadrate în dispoziţiile art. 174-art. 175 lit. i) C. pen., art. 180 alin. (2) C. pen., art. 193 alin. (1) C. pen., art. 136 din Legea nr. 295/2004 şi art. 321 alin. (2) C. pen.

Individualizarea judiciară a pedepselor s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se că scopul educativ şi preventiv al acestora poate fi atins chiar şi fără executarea acestora, motiv pentru care s-a făcut aplicaţia dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpatul Z.A.I. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Parchetul a criticat soluţia pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, pe care le consideră prea blânde în raport de gravitatea faptelor.

S-a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante şi schimbarea modalităţii de executare a pedepselor, dat fiind faptul că o pedeapsă pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere nu îndeplineşte scopul procesului penal.

Inculpatul Z.A.I. a criticat sentinţa fondului pentru greşita încadrate juridică, considerând că în speţă încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 180 C. pen., iar nu tentativă la omor.

Susţine inculpatul că nu a existat intenţia directă de a ucide partea vătămată, ci doar că în momentul în care s-a aflat în benzinărie, arma fiind îndreptată în sus, s-a descărcat, glonţul având o traiectorie asupra clădirii.

În faţa instanţei de apel au fost audiaţi martorii C.C.M., S.R., C.R., P.B., M.A., P.C.M.

Examinându-se hotărârea atacată în conformitate cu dispoziţiile art. 371, art. 372 şi art. 378 C. proc. pen., s-a constatat că apelurile sunt nefondate.

Prima instanţă a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt, făcând şi o încadrare juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de inculpat precum şi un regim sancţionator adecvat.

Împotriva acestei decizii nr. 47 din 22 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti în termen legal s-au exercitat recursuri de către procuror şi inculpat.

Parchetul a criticat soluţia în planul încadrării juridice, în sensul reţinerii formelor calificate de la art. 175 lit. a), e) şi i) C. pen. cât şi pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, pe care le consideră prea blânde în raport de gravitatea faptelor.

Într-o largă dezvoltare în scris s-a specificat că se impune a se reţine în sarcina inculpatului premeditarea în comiterea faptei de omor. Totodată, în susţinerea concluziilor orale s-a invocat împrejurarea că omorul s-a săvârşit prin mijloace ce au pus în pericol viaţa mai multor persoane, în funcţie de contextul faptic comis.

Inculpatul Z.A.I. a reiterat critica din apel pentru greşita încadrate juridică, considerând că în speţă încadrarea juridică corectă este cea prevăzută de art. 180 C. pen., iar nu tentativă la omor.

A mai arătat că pedeapsa este exagerată şi că se impune reducerea acesteia.

Instanţa de recurs faţă de motivele de casare invocate, precizările aduse, persoanele recurente, cu abordarea şi a cazurilor de casare tratabile din oficiu, reţine următoarele:

Rezultă din probele dosarului că la data de 5 septembrie 2008 în jurul orei 20:50, inculpatul Z.A.I., care la acea dată era şofer la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obişnuind să vină cu maşina la domiciliu cu maşina de serviciu (marca D. model N.) pe care o parca în incinta benzinăriei M., s-a deplasat în incinta acestei benzinării pentru a-şi cumpăra ţigări, conform declaraţiilor sale.

Instanţa de fond a reţinut că anterior acesta consumase băuturii alcoolice, starea de ebrietate în care se afla fiind afirmată şi de declaraţiile martorilor audiaţii în cauza precum şi de rezultatele testării inculpatului cu aparatul etilotest.

În acelaşi timp, pe spaţiul verde situat în imediata vecinătate a clădirii benzinăriei se afla un grup de tineri (între care martorii I.M.A., C.C.M., M.A., P.C.M., P.B., P.S.M., S.R., C.F.N. şi P.G.) care jucau barbut şi consumau bere.

Intrând în incinta clădirii benzinăriei, inculpatul Z.A.I. i-a întrebat pe angajaţii acesteia dacă îi cunosc pe tinerii aflaţi afară şi dacă ştiu cine ar fi zgâriat maşina de serviciu a inculpatului; angajaţii benzinăriei (martorii D.D.F., D.R.C. şi N.A.I.) i-au răspuns inculpatului că nu cunosc aceste aspecte.

Apoi inculpatul s-a deplasat la grupul de tineri menţionat mai sus, cărora le-a reproşat faptul că joacă barbut şi că ei ar fi cei care i-ar fi zgâriat maşina de serviciu.

Tinerii menţionaţi au negat faptul că ar fi zgâriat maşina inculpatului, reproşându-i acestuia faptul că îi acuză pe nedrept.

În acest context, între inculpat şi acest grup de tineri s-a iscat o dispută verbală.

La ieşirea din clădirea benzinăriei inculpatul l-a întâlnit pe martorul M.A., pe care l-a agresat fizic, lovindu-l în mod repetat cu piciorul; acest incident a avut loc în faţa uşilor de acces în benzinărie. În acest moment tinerii care se aflau împreună cu martorul M.A. au intervenit în favoarea acestuia, împrejurare în care a avut loc un ou conflict verbal între inculpat şi grupul de tineri.

Aşa cum a rezultat din imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale benzinăriei, incidentele descrise mai sus au avut loc în intervalul orar 20:49-20:55.

Urmare a disputei cu inculpatul, tinerii au părăsit incinta benzinăriei; astfel, aceştia au urcat în autoturismele cu care veniseră şi s-au deplasat iniţial la o vulcanizare situată în apropiere, tot pe str. L., iar apoi în zona liniilor ferate situate în apropiere (lângă complexul comercial P.R.).

Văzând faptul că tinerii cu care avusese disputa părăsesc incinta benzinăriei, inculpatul Z.A.I. a apelat de pe telefonul său mobil numărul unic de urgenţă 112 (potrivit declaraţiilor inculpatului, acesta a sunat în prealabil un cunoscut de al său, ofiţer de poliţie în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, căruia i-a povestit incidentul în care fusese implicat şi care i-a recomandat inculpatului să sune la 112). Apelul inculpatului Z.A.I. către 112 a fost iniţiat la ora 21:00.

Inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a relatat operatorului Serviciului 112 faptul că se numeşte Z.A.I., că este „de la Parchetul General”, că nişte „ţigani” joacă barbut, s-au luat de el şi că i-au zgâriat maşina. în continuare, inculpatul a relatat că aceşti „ţigani” au părăsit incinta benzinăriei, reproducând numărul de înmatriculare al unui autoturism; inculpatul a fost invitat să formuleze, dacă doreşte, o sesizare scrisă cu privire la acest incident; totodată, s-a luat legătura cu Poliţia Rutieră, autoturismul al cărui număr de înmatriculare fusese comunicat de către inculpat fiind dat în atenţia organelor poliţiei rutiere, în vederea identificării ocupanţilor acestuia.

După efectuarea acestui apel telefonic, inculpatul a revenit la locuinţa sa (situată la etajul 7 al blocului amplasat în imediata apropiere a benzinăriei, de cealaltă parte a str. L.).

Inculpatul a rămas în locuinţa sa până în jurul orei 21:45; în acest moment, inculpatul a luat din locuinţa sa arma sa de vânătoare şi un cartuş model B. (cartuş destinat vânatului mare, care are drept proiectil o sferă din plumb, singurul cartuş pe care îl avea în locuinţă, potrivit declaraţiilor inculpatului), după care a părăsit locuinţa.

Potrivit declaraţiilor inculpatului, la ieşirea din locuinţă acesta s-a întâlnit cu soţia sa, numita Z.O.C., care tocmai se întorcea acasă şi care a încercat să-l calmeze pe inculpat şi să-l determine să nu plece de acasă cu arma asupra sa.

Cu privire la momentul în care a introdus cartuşul în armă, inculpatul a arătat că acest lucru l-a făcut după ce a părăsit locuinţa, în momentul în care a ajuns în faţa blocului său (înainte de a traversa strada şi de a pătrunde în incinta benzinăriei); inculpatul a introdus cartuşul în lăcaşul aferent ţevii superioare, ţeava pentru care tragerea se face prin acţionarea trăgaciului anterior (arma este prevăzută cu două trăgace, aferente celor două ţevi).

Cu arma astfel încărcată şi pregătită pentru efectuarea tragerii inculpatul a pătruns în incinta benzinăriei, îndreptându-se către locul unde avusese loc incidentul descris mai sus (aşa cum rezultă din imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale benzinăriei, inculpatul a pătruns din nou în incinta benzinăriei la ora 21:48).

În apropierea acestui loc se aflau în acest moment părţile vătămate E.A.M. (în vârstă de 28 de ani) şi S.S. (în vârstă de 17 ani); aceştia se aflau lângă autoturismul marca A., aparţinând părţii vătămate E.A.M.; cei doi cumpăraseră de la benzinărie antigel şi aşteptau răcirea motorului autoturismului pentru a completa antigelul acestuia; cele două părţi vătămate veniseră în incinta benzinăriei de puţin timp şi nu aveau cunoştinţă despre incidentele descrise mai sus, în care fuseseră implicaţi inculpatul şi grupul de tineri.

Inculpatul Z.A.I. s-a apropiat de cele două părţi vătămate, având îndreptată arma de vânătoare cu ţevile către acestea, împrejurare în care inculpatul le-a adresat celor două părţi vătămate ameninţări şi cuvinte obscene, solicitându-le acestora, în mod repetat, în condiţiile ameninţării realizate prin îndreptarea armei către aceştia, să se culce la pământ.

Partea vătămată S.S., în faţa acestei ameninţări, s-a retras către spaţiul verde alăturat, în timp ce partea vătămată E.A.A. a început să se retragă, cu spatele, pe lângă autoturismul său.

Inculpatul Z.A.I. a început să se deplaseze în urma părţii vătămate E.A.M., practic urmărind-o pe aceasta, pas cu pas, în timp ce partea vătămată se retrăgea cu spatele.

În acest timp, inculpatul Z.A.I. ţinea arma îndreptată cu ţevile către capul părţii vătămate E.A.M., la foarte mică distanţă de acesta; la un moment dat, inculpatul chiar a lipit capătul ţevilor armei de gâtul părţii vătămate.

Partea vătămată, în încercarea de a găsi un loc prin care ar putea fugi, s-a întors un moment către partea sa stângă, întorcând astfel spatele către inculpat; în acest moment, inculpatul l-a lovit pe partea vătămată cu capătul armei în zona omoplatului drept, cauzându-i astfel o leziune cu forma specifică a capătului unei ţevi de armă, leziune constatată medico-legal.

Partea vătămată s-a reîntors cu faţa către inculpat, iar acesta a continuat să ţină arma îndreptată către capul părţii vătămate, continuându-şi ameninţările.

Văzând faptul că nu-l poate determina pe inculpat să renunţe la iminenţa folosirii armei de foc, partea vătămată E.A.M., intenţionând să fugă către intrarea în clădirea benzinăriei, a schiţat un gest brusc, de eschivă, înspre partea sa stângă, pentru a ieşi astfel din raza ţevii armei inculpatului şi pentru a putea fugi.

Inculpatul Z.A.I., sesizând intenţia părţii vătămate de a fugi, a tras în acest moment un foc de armă înspre capul părţii vătămate E.A.M., însă proiectilul, deşi a trecut la foarte mică distanţă de partea dreaptă a capului părţii vătămate, nu a atins-o pe aceasta.

În schimb, lobul urechii drepte a părţii vătămate E.A.M. a fost lovit de bura cartuşului tras de inculpat; bura este elementul de muniţie din compunerea cartuşului care separă proiectilul de materialul exploziv şi care este proiectată odată cu proiectilul, pe aceiaşi direcţie cu acesta.

În urma lovirii urechii părţii vătămate, aceasta a suferit o leziune sângerândă (pentru tratarea căreia a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Universitar de Urgenţă B. şi i s-au acordat îngrijiri medicale); şi această leziune a fost constatată medico-legal.

Partea vătămată E.A.M. şi-a continuat apoi fuga către intrarea în benzinărie, inculpatul rămânând pe loc.

În acest moment, partea vătămată S.S., aflată în partea stângă a inculpatului, a început să fugă şi el către intrarea în benzinărie; în momentul în care acesta a trecut prin dreptul inculpatului, acesta din urmă i-a aplicat părţii vătămate S.S. o lovitură cu patul puştii în partea dreaptă a frunţii, cauzându-i o leziune sângerândă (pentru tratarea căreia a fost, de asemenea, transportat cu ambulanţa la Spitalul Universitar de Urgenţă B.); şi această leziune a fost constatată medico-legal.

Infracţiunile descrise mai sus au avut loc în intervalul orar 21:48-21:49 (aşa cum rezultă din imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale benzinăriei, imagini care nu surprind însă comiterea infracţiunilor, ci doar pe inculpat îndreptându-se către locul săvârşirii acestora şi, ulterior, de la locul comiterii infracţiunilor către autoturismul său de serviciu).

Cele două părţi vătămate au fugit în incinta clădirii benzinăriei, în timp ce inculpatul s-a deplasat la autoturismul său de serviciu (parcat în incinta benzinăriei).

La ora 21:52, partea vătămată E.A.M. a apelat Serviciul pentru Apeluri de Urgenţă 112, sesizând aspectele descrise mai sus.

Inculpatul, până la sosirea organelor de poliţie, a scos din armă tubul cartuşului tras, acesta nemaifiind găsit.

În cauză a fost efectuat un raport de expertiză criminalistică din 10 octombrie 2008 a Serviciului Criminalitate din cadrul Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, care a concluzionat că traiectoria proiectilului a fost una uşor ascendentă, formând cu planul solului un unghi de 8°. Concluzia raportului de expertiză este în concordanţă cu declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorului ocular, potrivit cărora inculpatul ţinea în momentul executării focului puşca cu ţeava îndreptată către capul părţii vătămate E.A.M.

În consecinţă, susţinerea inculpatului, inclusiv din recurs, în sensul că la momentul declanşării focului, acesta ar fi ţinut puşca cu ţevile îndreptate în plan vertical nu poate fi primită întrucât nu se coroborează cu niciuna din probele mai sus arătate.

Se mai arată în raportul de expertiză sus menţionat că în funcţie de modalitatea de ţinere a armei (şold sau umăr), distanţa dintre acest loc şi punctul de reper (orificiul creat în peretele exterior al magazinului benzinăriei) este una cuprinsă între 7,49 metri şi 10,92 metri şi această concluzie confirmă declaraţiile părţilor vătămate.

Astfel, locul identificat de partea vătămată E.A.M. (cu prilejul conducerii în teren), ca fiind cel în care se afla inculpatul la momentul tragerii se află la o distanţă de 11,6 metri faţă de punctul de reper, iar locul indicat de partea vătămată S.S. ca fiind cel din care inculpatul a tras se află la o distanţă de 9,5 metri faţă de punctul de reper.

Totodată, raportul de expertiză infirmă susţinerea inculpatului în sensul că arma sa, deşi era asigurată, s-ar fi declanşat în mod accidental.

Astfel, expertiza arată că arma suspusă examinării nu se poate declanşa accidental, decât în urma dezasigurării şi acţionării trăgaciului, precum şi faptul că nu se exclude posibilitatea ca arma să percuteze în urma lovirii accidentale a patului acesteia, însă numai în situaţia dezasigurării armei şi poziţionării degetului pe trăgaci.

Mai concluzionează raportul de expertiză că arma suspusă examinării se blochează după fiecare armare în mod automat, pentru percutare fiind necesară efectuarea a două mişcări diametral opuse, respectiv pentru deasigurarea armei, acţionarea înainte a butonului de siguranţă, iar pentru percutare, acţionarea înapoi a trăgaciului, precum şi faptul că arma inculpatului face parte din categoria armelor de foc letale, iar cartuşul folosit a fost de calibru 12 (acest gen de cartuşe este folosit, în general, la vânat mare-mistreţi, urşi, etc).

În cauză au fost efectuate şi două rapoarte de expertiză fizico-chimică.

Raportul de expertiză fizico-chimică confirmă că tragerea s-a făcut din imediata apropiere a părţii vătămate E.A.M. (care s-a aflat în raza de acţiune a factorilor suplimentari ai împuşcăturii), precum şi faptul că inculpatul Z.A.I. este cel care a executat tragerea.

Din raportul de expertiză fîzico-chimică din 15 decembrie 2008 al Institutului Criminalistic din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române a rezultat faptul că s-au pus în evidenţă microparticule care intră în compoziţia urmelor secundare ale împuşcăturii şi pe una din probele picate de la nivelul urechii drepte a părţii vătămate E.A.A. (această probă a fost ridicată la Institutul Naţional de Medicină egală „Prof. Dr. M.M.", cu prilejul examinării medico-legale a părţii vătămate).

Cu privire la leziunile suferite de cele două părţi vătămate, raportul de expertiză medico-legală certificatele medico-legale, actele medicale eliberate de Spitalul Universitar de Urgenţă B. şi fişele de solicitare a Serviciului de Ambulanţă confirmă întrutotul situaţia de fapt, atât cu privire la natura şi localizarea leziunilor, cât şi cu privire la modalitatea de producere a acestora. Cu privire la aceleaşi aspecte, a fost constituită şi planşa fotografică, în care sunt evidenţiate leziunile celor două părţi vătămate.

În raport de toate cele arătate mai sus, este de reţinut că probele administrate în cauză, fac dovada asupra faptului că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor.

Criticile recurentului privind schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovire, aşadar nu pot fi reţinute.

Nu se poate ignora zona în care s-a tras focul de armă, respectiv zona capului părţii vătămate E.A.M. Din moment ce a fost atinsă urechea părţii vătămate, este evident că doar întâmplarea a făcut ca partea vătămată să nu fie lovită în cap, condiţii în care deznodământul ar fi putut fi altul.

Privitor la recursul procurorului, o primă agravantă solicitată vizează comiterea omorului prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane.

Fără putinţă de tăgadă că, folosirea unei arme de foc, cu atât mai mult cu cât evenimentul faptic s-a derulat în incinta unei benzinării, poate reprezenta un astfel de mijloc.

Însă, caracterul mijlocului care pune în pericol viaţa mai multor persoane nu se analizează din punct de vedere tehnic-absolut, ci personal-concret.

Ori, în concret, în funcţie de cele derulate, explicitate mai sus, este cert că arma a fost folosită de către inculpat exclusiv cu intenţia de a agresa partea vătămată, zona în care s-a tras focul de armă a vizat capul părţii vătămate E.A.M., fiind exercitată de aproape.

Locul unde a avut loc incidentul descris mai sus se plasează înspre exteriorul benzinăriei, aşa cum rezultă din imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale benzinăriei, imagini care nu surprind comiterea infracţiunilor, ci doar pe inculpat îndreptându-se către locul săvârşirii acestora şi, ulterior, de la locul comiterii infracţiunilor către autoturismul său de serviciu, iar singurul foc tras a avut o destinaţie unică, bine precizată.

De altfel, argumentaţia reţinerii acestei agravante contrazice într-o oarecare măsură susţinerile scrise în sprijinul consemnării premeditării, din recursul procurorului, „cu toate că arma este proiectată pentru un glonţ cu alice, inculpatul alege să o încarce cu unul pentru „vânat mare". Alegerea este motivată de faptul că inculpatul fiind posesor de permis armă cunoaşte trăsăturile ambelor, respectiv că un glonţ cu alice împrăştie în aer un număr foarte mare de proiectile şi astfel din cauza dispersării este posibil ca într-un loc public, să rezulte victime colaterale. Pe de altă parte realizarea unui foc de armă într-o benzinărie cu un cartuş cu alice presupunea şi asumarea riscului producerii unei explozii în cazul în care majoritatea proiectilelor aruncate ar fi atins una din pompe, aspect de care inculpatul era perfect conştient.

Aceste aspecte negative ale unui glonţ cu alice au fost eliminate prin folosirea unui proiectil utilizat la vânatul unor urşi".

În ceea ce priveşte agravanta premeditării, practicienii dreptului penal au nevoie de elemente concrete pentru a putea decide dacă există sau nu această circumstanţă subiectivă, iar actul preparator trebuie să fie un element concret, uşor de identificat.

Ori în motivele de recurs procurorul înşiruie o serie de supoziţii şi atitudini apreciate în mod subiectiv, că răspunsul grupului la atitudinea provocatoare a inculpatului a fost unul calm; că nevoia depunerii unei plângeri la secţia de poliţie i-a creat inculpatului experienţa unui sentiment de frustrare extremă; că din cauza caracterului numeros al grupului inculpatul a renunţat pentru un prim moment la răzbunare, luând astfel decizia de a comite ulterior un omor; că imediat ce a ajuns în apartament, fără ezitare a scos arma din husă şi a pregătit-o pentru tragere; că în fapt nimeni nu-l putea împiedica să revină de câte ori voia în incinta benzinăriei pentru a verifica integritatea autoturismului său dacă vroia; că soţia l-a rugat să se întoarcă acasă; că ar fi aşteptat instalarea totală a nopţii; că nu a alertat în prealabil membrii grupului; sau, că după eveniment inculpatul ar fi părut relaxat.

Este însă de refuzat reţinerea premeditării în contextul în care nu există acte materiale concrete şi efective de pregătire, în afara celor ce ţin de derularea logică şi naturală a unei trageri cu o armă de către o persoană aflată sub influenţa alcoolului şi surescitată. Afirmăm acesta în contextul cunoaşterii şi explicitării tuturor detaliilor speţei, fără a ne concentra neapărat doar pe existenţa unui eventual act de pregătire.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanţa de recurs reţine că s-a dat eficienţa cuvenită tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost comise şi limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare.

De asemenea, au fost avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate şi datele personale ale inculpatului, referitoare la conduita bună pe care a avut-o în familie şi societate, anterior săvârşirii faptelor, caracterizările pozitive de la locul de muncă şi lipsa antecedentelor penale.

Datele referitoare la profilul psihologic al inculpatului sunt de natură să conducă instanţa la ideea că cele întâmplate sunt un accident în viaţa inculpatului şi nu îi caracterizează comportamentul, context în care aprecierea că sunt mari şansele sale de încadrare într-o viaţă corectă justifică într-adevăr aplicarea unor pedepse blânde, cu suspendarea executării acestora.

Aşadar, având în vedere toate aceste elemente menţionate şi în considerarea conduitei anterioare, a vârstei, a pregătirii, a experienţei de viaţă, în mod judicios a apreciat instanţa de fond, iar ulterior instanţa de apel a întărit afirmaţia, că inculpatul are aptitudinea să se îndrepte fără executarea pedepselor aplicate.

De asemenea durata termenului de încercare stabilit de prima instanţă este echilibrat aleasă.

Având în vedere cele ce preced, se apreciază că nu este nicio justificare nici pentru înlăturarea circumstanţelor atenuante, majorarea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare a acestora aşa cum a solicitat parchetul dar nici pentru reducerea acestora, în funcţie de recursul inculpatului.

În consecinţă, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se vor respinge ambele recursuri, ca nefondate.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul Z.A.I. împotriva deciziei penale nr. 47 din 22 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 362/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 358/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 360/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 360/2013. Penal