ICCJ. Decizia nr. 416/2013. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 416/2013
Dosar nr. 8020/1/2012
Şedinţa publică din 17 aprilie 2013
Deliberând asupra plângerii de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
La 18 aprilie 2012, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, plângerea penală formulată de O.L.R.U.I., prin guvernator M.I., plângere prin care solicita efectuarea de cercetări faţă de numitul B.D., ministrul finanţelor publice, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 2481 C. pen.
În sesizare se arată, referitor la B.D. şi „complicii săi" (fără nici o altă precizare), următoarele: prin abuz de putere, aceştia, sub diverse maşinaţiuni, ne blochează proiectele financiare ce le avem înregistrate la Ministerul Finanţelor Publice, în loc să se creeze cadrul legislativ eventual de care au nevoie aceştia (M.F.P.), instituţia noastră este blocată financiar ignorându-se Convenţiile Internaţionale ONU şi UE, măsurile aplicate de angajaţii Ministerului Finanţelor Publice sunt deosebit de periculoase în calea dezvoltării economico-financiare a unităţii noastre şi a României precum şi a Uniunii Europene".
În finalul sesizării se menţionează că „în susţinerea plângerii se depun:
- ultimul răspuns din partea Comisiei Europene, Directoratul General Pentru Afaceri Economic şi Financiar, care prevede că măsurile luate de noi contribuie la ieşirea din actuala criză din Europa;
- cele 2 documente emise în mod abuziv de Ministerul Finanţelor Publice, Cabinet Secretar de Stat, nr. 605220 din 13 ianuarie 2012 şi 611894 din 8 august 2011.
Prin rezoluţia nr. 264/P/2012 din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.B.- ministrul finanţelor publice - sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 2481 C. pen.
Pentru a se adopta această rezoluţie s-a reţinut că autorul plângerii formulate în numele O.L.R.U.I. este nemulţumit de refuzul care i-a fost comunicat de către M.F.P. sub semnătura secretarului de stat B.D., prin adresa din 13 ianuarie 2012, la solicitarea de implementare a unui proiect de investiţii cu capital privat în valoare de 100 miliarde euro pentru romii din Europa, precum şi deschiderea unei finanţări pentru realizarea proiectelor Romani Union International cu decontare ulterioară prin intermediul Comisie Europene.
Prin adresa respectivă se comunică faptul că "în conformitate cu legislaţia privind datoria publică, Guvernul este autorizat să angajeze în numele şi contul statului obligaţii de natura datoriei publice guvernamentale numai prin Ministerul Finanţelor Publice în scopul finanţării deficitului bugetului de stat, finanţări temporare a deficitelor din anii precedenţi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, finanţării deficitelor temporare ale bugetului de stat şi bugetului asigurările sociale de stat din exerciţiul curent, refinanţări şi rambursări anticipate a datoriei publice guvernamentale, menţinerii în permanenţă a unui sold corespunzător în contul curent general al Trezoreriei Statului, sau finanţării pe bază de lege, a unor programe / proiecte sau a altor necesităţi prioritare pentru economia românească"".
În raport cu toate cele arătate, în adresa de răspuns s-a concluzionat că „Având în vedere cele mai sus menţionate, solicitarea dumneavoastră nu se încadrează în niciunul din scopurile pentru care Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să se angajeze în operaţiuni de natura datoriei publice şi, în concluzie, nu există posibilitatea realizării proiectului la care faceţi referire".
În esenţă, acelaşi răspuns a fost comunicat şi prin adresa din 08 august 2011 a M.F.P. - Cabinetul Secretar de Stat. Printre altele, în respectiva adresă se arată: Instituţia noastră a reanalizat oferta dumneavoastră însă aşa cum am menţionat şi în scrisorile noastre anterioare acest montaj financiar nu se încadrează în prevederile legislaţiei în vigoare privind datoria publică .. Având în vedere aspectele sus menţionate, propunerea legislativă nu se încadrează în niciunul dintre scopurile pentru care Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să se angajeze în operaţiuni de natura datoriei publice, prin emiterea de titluri de stat, această propunere legislativă adresându-se unui proiect iniţiat de o organizaţie neguvernamentală, precum R.U.I.".
Din analizarea „ultimului răspuns din partea Comisiei Europene, Directoratul General pentru Afaceri, Economic şi Financiar, care prevede că măsurile luate de noi contribuie la ieşirea din actuala criză din Europa", depus în susţinerea plângerii formulate de „O.L.R.U.I.", prin „guvernator M.I.", rezultă doar un răspuns convenţional, după cum urmează: „Vă mulţumim pentru scrisoarea adresată Comisiei Europene din data de 28 noiembrie 2011. Am transmis mesajul dumneavoastră serviciilor competente din Directoratul nostru general şi credem că acesta va contribui la reflecţia în curs asupra crizei actuale. Pentru mai multe informaţii privind activităţile Direcţiei Generale pentru Afaceri Economice şi Financiare vă rugăm să consultaţi site-ul nostru".
Împotriva sus-arătatei rezoluţii petenta s-a adresat cu plângere instanţei de judecată.
Prin sentinţa penală nr. 1363 din 10 octombrie 2012, pronunţată în dosarul nr. 4709/1/2012, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia Penală a trimis plângerea formulată de petenta R.U.I. împotriva rezoluţiei nr. 264/P/2012 din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vedere îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 278 C. proc. pen.
Prin Rezoluţia nr. 3951/11/2/2012 din 29 noiembrie 2012 a procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta R.U.I. împotriva rezoluţiei nr. 264/P/2012 din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Pentru a se adopta această soluţie s-a reţinut că rezoluţia este legală şi temeinică şi că în sarcina numitului B.D., sub semnătura căruia au fost comunicate de către Ministerul Finanţelor Publice datele respective petentei, nu se poate reţine săvârşirea nici unei fapte de natură penală.
Împotriva sus-arătatelor rezoluţii petenta R.U.I., în termen legal, a formulat plângerea de faţă.
La termenul de judecată din 17 aprilie 2013, deşi a fost legal citată, petenta nu s-a prezentat pentru a-şi susţine plângerea.
În motivarea scrisă a plângerii, petenta R.U.I., prin guvernator M.I., a afirmat că rezoluţiile adoptate de procurori sunt nelegale şi netemeinice „ datorită faptului că Parchetul este părtinitor cu Statul Român dar şi cu B.D., fără să ţină cont de blocajul financiar creat şi de Procesul Verbal de Angajament înregistrat sub nr. 40665 din 3 septembrie 2002 între unitatea noastră şi Ministerul Finanţelor Publice „
Analizând plângerea formulată, potrivit motivelor invocate de petentă, a actelor şi lucrărilor de la dosar, înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Într-adevăr, prin dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Totodată potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Aşa fiind, aspectele referitoare la blocajul financiar creat şi la procesul verbal de angajament din 3 septembrie 2002 între unitatea petentei şi Ministerul Finanţelor Publice, precum şi faptul că „ţiganii trăiesc sub pragul sărăciei în barăci în Franţa, fără ajutor financiar" ( plângere fila 4 dosar instanţă), exceda cadrului procesual dedus judecăţii, înalta Curte, potrivit textul de lege mai sus menţionat fiind investită să verifice rezoluţia atacată pe baza materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
Din actele existente la dosar, şi care constituie acte premergătoare începerii urmăririi penale, nu a rezultat existenţa unor acte sau fapte săvârşite de către intimatul B.D. cărora să le poată fi conferită semnificaţia juridică a infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 2481 C. pen.
Infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 2481 C. pen., se referă la situaţia în care faptele de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ( art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) ), abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi ( art. 247 C. pen. ) şi abuz în serviciu contra intereselor publice au avut consecinţe deosebit de grave.
Ca atare, pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca funcţionarul public să îşi exercite abuziv atribuţiile de serviciu, fie printr-o inacţiune neîndeplinirea unui act, fie printr-o acţiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act, ce trebuie să aibă ca urmare vătămarea intereselor legale ale unei persoane sau îngrădirea folosinţei sau a exerciţiului drepturilor unei persoane, ori crearea pentru acesta a unei situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, apartenenţă politică sau să cauzeze o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unui instituţii de stat ori al unei alte unităţi dintre cele la care se referă art. 145 sau o pagubă în patrimoniul acesteia.
Or, pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiţii: prima constă în existenţa acelui minim de date care să permită organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, iar cea de-a doua condiţie este înscrisă în art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen.
În cauză, actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate de procuror nu au confirmat acuzaţiile din plângerea penală formulate de petentă, nefiind relevate indicii în sensul că numitul B.D. ar fi săvârşit vreo faptă de natură penală.
Faptul că intimatul B.D. - secretar de stat la Ministerul Finanţelor Publice a semnat cele două adrese din 13 ianuarie 2012 şi din 8 august 2011, ( filele 14 - 15 dosar parchet ) - prin care Ministerul Finanţelor Publice a comunicat petentei că solicitările sale nu se încadrează în scopurile pentru care acest minister este autorizat să se angajeze în operaţiuni de natura datoriei publice şi că, în concluzie, nu există posibilitatea realizării proiectului respectiv, nu poate conduce la ideea că s-a săvârşit de către intimat o faptă de natură penală.
Intimatul D.B., semnând aceste adrese în calitate de ministru secretar de stat, adrese care, întâmplător, nu conţineau un răspuns mulţumitor pentru petentă, nu a făcut altceva decât să îndeplinească activităţi şi acte date în competenţa sa prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în speţele respective, motiv pentru care în sarcina lui nu se poate reţine săvârşirea vreunei fapte penale.
Prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată petentă R.U.I. împotriva rezoluţiei nr. 264/P/2012 din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică se va respinge ca nefondată, cu consecinţa menţinerii, ca fiind legală şi temeinică, a soluţiei adoptate de procuror.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta R.U.I. împotriva rezoluţiei nr. 264/P/2012 din 27 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 42/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... | ICCJ. Decizia nr. 41/2013. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
