ICCJ. Decizia nr. 498/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 498/2013

Dosar nr. 1775/110/2011

Şedinţa publică din 12 februarie 2013

Deliberând asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penala nr. 237/D din 26 octombrie 2011, pronunţata de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 1775/110/2011, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. B.F. - fiul lui V. şi V.A., născut la data de 22 martie 1971 în corn. Asău, jud. Bacău, cetăţean român, studii 10 clase + şcoala profesională, fără antecedente penale, pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

- trafic de persoane prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (parte vătămată B.G.), la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II a C. pen.;

- trafic de minori prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, (parte vătămată D.I. - minoră la data săvârşirii faptei), la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II a C. pen.

- proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II a C. pen.

În baza art. 33 lit. a) coroborat cu art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II a C. pen. sporită, cu un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II a C. pen.

2. S.L. - fiica lui V. şi M., născută la data de 22 martie 1985 în Bacău, domiciliată în Bacău, jud. Bacău, necăsătorită, doi copii minori, studii 8 clase, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor:

- prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare;

- trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, (parte vătămată D.I. - minoră la data săvârşirii faptei) la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II a C. pen.

3. S.I. - fiica lui V. şi M., născută la data de 06 ianuarie 1988 în Bacău, domiciliată în corn. Sănduleni, jud. Bacău, necăsătorită, fără antecedente penale, 10 clase, fără ocupaţie, pentru săvârşirea infracţiunilor:

- prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare ;

- trafic de minori, prevăzută şi pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001 modificată, (parte vătămată D.I. - minoră la data săvârşirii faptei) la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II a C. pen.

În baza art. 33 lit. a) coroborat cu art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II a C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C pen s-au interzis inculpaţilor drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll a şi b C. pen. pe durata executării principale.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. s-a luat act că victimele S.E., B.G. şi D.I. nu au solicitat despăgubiri civile în cauză.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 106.600 euro, bani obţinuţi de inculpatul B.F. din săvârşirea infracţiunilor (respectiv 2000 euro - B.G., 3600 euro - S.L.; 100.000 euro -S.I.; 1.000 euro - D.I.).

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 2.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus şi onorariul avocatului desemnat din oficiu.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 27 septembrie 2007, organele de poliţie din cadrul B.C.C.O. Bacău s-au sesizat cu privire la faptul că numitul B.F. a racolat în perioada 2006 -2007 mai multe tinere, de pe raza jud. Bacău, pe care, prin promisiuni mincinoase în legătură cu găsirea unui loc de muncă decent sau prin promisiuni de căsătorie, Ie-a transportat în Spania, unde le-a cazat şi Ie-a supus exploatării sexuale, prin ameninţare, în scopul obţinerii de beneficii materiale.

În cauză au fost identificate şi audiate în calitate de părţi vătămate: S.L., S.I., D.I., B.G. şi S.E., care au indicat modul în care au fost racolate de inculpatul B.F., aspecte în legătură cu transferarea în localitatea Elce, Provincia Alicante, Spania, de către susnumitul sau de către complici ai acestuia, precum şi modalităţile de exploatare sexuală

Cercetările efectuate în cauză au arătat că inculpatul B.F. a pus bazele unei „afaceri” de exploatare sexuală în Spania, racolând victime din medii cu grave probleme sociale şi financiare, cu nivel mediu de pregătire şcolară, prin înşelăciune, respectiv prin promisiuni de facilitare a obţinerii unui loc de muncă decent, dar şi prin exploatarea sentimentală a victimelor. Este de precizat că de racolarea victimelor s-a ocupat în principal inculpatul B.F., acesta fiind cel care a contactat iniţial victimele şi Ie-a făcut promisiuni mincinoase legate de facilitarea obţinerii unui loc de muncă decent în Spania, uneori le crea aparenţa unei relaţii apropiate, pentru ca victimele să capete încredere în el.

După racolare, inculpatul B.F. transporta victimele în Spania, în oraşul Elce, Provincia Alicante, şi le caza într-o casă închiriată împreună cu concubina sa, C. fostă V.E., unde inculpatul le constrângea, de multe ori prin violenţe fizice, la practicarea prostituţiei la stradă în beneficiul său.

Din declaraţiile părţilor vătămate B.G. şi D.I., coroborate cu restul probatoriului administrat în cauză, rezultă că acestea au fost racolate prin înşelăciune, cea de-a doua fiind minoră, şi au fost constrânse la practicarea prostituţiei, fiind victime clasice ale traficului de persoane.

Situaţia particulară a părţilor vătămate S.L. şi S.I. dovedeşte aspecte pe care jurisprudenţa în materia traficului de persoane le-au recunoscut de nenumărate ori - şi anume faptul că victimele traficului de persoane se transformă, de multe ori, în traficanţi. Cele două surori S.L. şi S.I. au fost recrutate de inculpatul B.F. prin promisiuni mincinoase în legătură cu locul de muncă (prima acceptând propunerea acestuia de supraveghea alte fete care practicau prostituţia) însă, odată ajunse în Spania, au acceptat propunerea inculpatului de a practica prostituţia la stradă, sub protecţia acestuia, în schimbul obţinerii a jumătate din câştigurile realizate. Ca urmare a practicării prostituţiei de către cele două - S.L. şi S.I. – inculpatul B.F. a beneficiat de jumătate din veniturile realizate de acestea. în vara anului 2006, inculpatul B.F. a cunoscut-o pe partea vătămată B.G., din mun. Bacău, la locul de muncă al acesteia - B.A. din mun. Bacău - şi a intrat într-o relaţie cu ea, deşi se afla într-o relaţie de concubinaj cu numita C.E.

Profitând de încrederea pe care partea vătămată a căpătat-o în virtutea relaţiei, inculpatul B.F. i-a propus să plece împreună în Spania, spunându-i că el lucrează de 2 ani acolo, are o casă închiriată şi are foarte mulţi prieteni care au baruri, restaurante şi îi va găsi un loc de muncă într-un bar.

Înainte de a pleca în Spania, inculpatul B.F. i-a adus la cunoştinţă părţii vătămate că vor pleca împreună cu o verişoară de-a sa, prezentându-i-o în acest sens pe concubina sa C.E.

Partea vătămată a fost condusă de inculpatul B.F. cu autoturismul său, împreună cu C.E. până la Bistriţa Năsăud, iar din această localitate cei trei au luat un autocar până în Spania, în localitatea Alicante.

Transportul părţii vătămate, din România în Spania, a fost achitat de inculpat întrucât partea vătămată i-a adus la cunoştinţă că nu are bani de transport dat fiind că a renunţat la serviciu în momentul propunerii acestuia de a pleca împreună în Spania.

În localitatea Alicante din Spania, cei trei au fost cazaţi, într-o seară, de nişte prieteni de-ai inculpatului, iar a doua zi, la propunerea acestuia, cu justificarea că vor găsi mai uşor locuri de muncă, au plecat împreună spre Barcelona, cu autocarul, transportul fiind achitat tot de inculpatul B.F.

Ajunşi la Barcelona, inculpatul B.F. a închiriat o cameră la o pensiune, unde s-au cazat toţi trei, şi în 2-3 zile, în timp ce erau toţi în autoturismul unui prieten de-al inculpatului, acesta i-a spus părţii vătămate că nu mai are cu ce plăti chiria şi că „trebuie să facă neapărat rost de bani şi că trebuie să se apuce de treabă”, explicându-i că le va duce pe amândouă fetele la un club de noapte, unde I. (C.E.) îi va explica ce trebuie să facă.

Forţată de împrejurări, de faptul că nu avea niciun ban şi nici la cine să apeleze, partea vătămată B.G. a fost nevoită să practice prostituţia la dispoziţia inculpatului B.F., aproximativ două luni şi jumătate. Este de precizat că, la interval de câteva zile, inculpatul Ie-a condus pe cele două din Barcelona în localitatea Alicante, întrucât în clubul pe care acesta îl frecventa nu erau clienţi interesaţi de servicii sexuale.

În această perioadă partea vătămată a practicat prostituţia la stradă, fiind condusă de inculpat, împreună cu concubina acestuia, C.E., într-o zonă în care se practica prostituţia, în localitatea Alicante.

Inculpatul le supraveghea, atât pe partea vătămată, cât şi pe concubina sa, dintr-un parc aflat în imediata apropiere a străzii pe care acestea practicau prostituţia, contabilizând câţi clienţi avea fiecare, după care le conducea înapoi la apartamentul închiriat. Banii realizaţi de partea vătămată şi concubina inculpatului B.F. ca urmare a practicării prostituţiei erau înmânaţi inculpatului, care îi utiliza pentru plata chiriei, alimente şi uz personal.

La împlinirea perioadei de trei luni (în care expira viza de şedere, în acea perioadă), partea vătămată B.G. a solicitat inculpatului să plece acasă, promiţându-i că se va întoarce, însă după ce a ajuns în ţară, partea vătămată a refuzat să mai ia legătura cu învinuitul, solicitându-i la un apel telefonic de-al acestuia să nu o mai caute.

Partea vătămată a apreciat că a remis inculpatului aproximativ 2000 euro, ca urmare a practicării prostituţiei, în acea perioadă, însă a precizat că nu are pretenţii civile de la acesta.

Tot în vara anului 2006, inculpatul B.F. Ie-a cunoscut pe surorile S.L. şi S.I., la discoteca din com. Sănduleni, jud. Bacău şi Ie-a propus şi acestora să îl însoţească în Spania, motivând că le poate găsi un loc de muncă şi le poate oferi sprijin pentru cheltuielile de transport şi cazarea în Spania. Persoana vătămată - inculpata S.L. a precizat că inculpatul B.F. - după ce a luat cunoştinţă de faptul că ea practicase prostituţia în Spania la dispoziţia fraţilor Geamănă din com. Sănduleni - i-a propus să-l însoţească în Spania pentru a supraveghea 6 fete care practicau prostituţia la stradă, în beneficiul său.

Acceptând propunerea inculpatului, persoana vătămată - inculpata S.L. a ţinut legătura cu acesta şi în cursul lunii noiembrie 2006 a plecat în Spania, fiind cazată de inculpatul B.F. în casa închiriată în oraşul Elce, în care erau cazate, la acel moment, partea vătămată B.G. şi concubina inculpatului, numita C.E.

În momentul în care a ajuns în Spania, inculpatul B.F. i-a spus inculpatei S.L. faptul că nu are decât două fete şi i-a propus acesteia să practice prostituţia la stradă, alături de cele două, promiţându-i asigurarea protecţiei şi faptul că vor împărţi câştigurile în jumătate.

În deplină cunoştinţă de cauză - întrucât mai practicase anterior prostituţia şi la dispoziţia altor persoane şi cunoştea preocupările inculpatului B.F. încă din vara anului 2006, când acesta îi propusese să îl însoţească în Spania pentru a supraveghea alte fete care practicau prostituţia la stradă - inculpata S.L. a acceptat practicarea prostituţiei la dispoziţia inculpatului B.F.

În acest fel, inculpata S.L. a desfăşurat acest gen de activităţi, în localitatea Elce, o perioadă de aproximativ un an de zile, împărţind câştigurile realizate cu inculpatul B.F..

Aceasta nu a putut preciza un total al câştigurilor înmânate inculpatului B.F., făcând precizări doar asupra tarifelor percepute şi asupra unui minim (80 euro) şi maxim (500 euro) al încasărilor zilnice.

Ulterior, inculpata S.L. şi-a dat concursul, ajutându-l pe inculpatul B.F. la recrutarea altor fete în vederea practicării prostituţiei.

Astfel, la aproximativ 2 săptămâni după ce a ajuns în Spania şi a început să practice prostituţia, fiind cazată şi ajutată de inculpatul B.F., datorită faptului că partea vătămată B.G. plecase în ţară, inculpata S.L. a acceptat propunerea acestuia de a o chema pe sora sa S.I. - aflată în Italia în acel moment.

Pentru a fi siguri că S.I. acceptă să vină în Spania, de comun acord cu inculpatul B.F., inculpata S.L. a precizat surorii sale, la telefon, că lucrează la un bar şi că realizează venituri mulţumitoare.

După ce S.I. a ajuns în Spania, inculpata S.L. şi inculpatul B.F. i-au propus acesteia să practice prostituţia la stradă, alături de sora sa şi în aceleaşi condiţii.

Cunoscându-I pe inculpatul B.F. din vara anului 2006 şi aflând despre preocupările acestuia de la sora sa, inculpata S.L., inculpata S.I. a acceptat practicarea prostituţiei la dispoziţia inculpatului B.F., cu condiţia de a primi jumătate din câştigurile obţinute.

În acest fel, inculpata S.I. a desfăşurat acest gen de activităţi, în localitatea Elce, o perioadă de aproximativ un an de zile, împărţind câştigurile realizate cu inculpatul B.F..

Aceasta a precizat că a pus la dispoziţia inculpatului B.F., suma de 100.000 euro, ca urmare a practicării prostituţiei, formulând pretenţii civile în sumă de 20.000 euro, reprezentând daune morale.

Ulterior, inculpata S.I. şi-a dat concursul, alături de sora sa inculpata S.L. - ajutându-l pe inculpatul B.F. la recrutarea părţii vătămate D.I. în vederea practicării prostituţiei.

Astfel, cele două inculpate, în deplină cunoştinţă de cauză au acceptat propunerea inculpatului B.F. de a o recruta pe verişoara lor minoră, în vârstă de 17 ani - D.I. - despre care ştiau că are un copil minor şi nu are posibilităţi materiale pentru a-l întreţine.

La începutul anului 2007, cele două inculpate l-au contactat pe telefonul mobil pe fratele lor S.R.V., aflat în ţară în corn. Sănduleni, şi i-au solicitat să vorbească cu aceasta. Martorul S.R.V. şi-a pus telefonul la dispoziţie şi a intermediat convorbirea între partea vătămată D.I. şi inculpata S.L. în cadrul convorbirii inculpata i-a promis părţii vătămate că îi va găsi un loc de muncă într-un bar în Spania, şi că o va ajuta cu bani pentru cheltuielile legate de plecare şi transport.

Ulterior primei discuţii, cele două inculpate au mai transmis părţii vătămate - prin intermediul martorului S.R.V. diverse detalii în legătură cu data plecării, rezervarea biletului, numele persoanei pentru care părinţii părţii vătămate să întocmească procura având în vedere că aceasta era minoră la acea dată.

Având în vedere situaţia expusă de cele două inculpate, întărită şi de convingerea martorului S.R.V. că surorile sale lucrează în Spania într-un bar şi câştigă bine deoarece au trimis bani şi pachet acasă, partea vătămată D.I. a dat curs propunerii acestora, având inclusiv acceptul părinţilor (fiind minoră), datorită situaţiei financiare precare a familiei.

În perioada imediat următoare, inculpatul B.F. a pus la dispoziţia celor două inculpate suma de 100 euro, ce a fost expediată martorului S.R.V., care a fost rugat de acestea să o însoţească pe partea vătămată D.I. la Bistriţa Năsăud pentru a lua autocarul cu destinaţia Elce - Spania.

Conform înţelegerii cu cele două inculpate, părinţii părţii vătămate D.I. au întocmit o procură în care au înscris numele persoanei desemnate de inculpatul B.F. pentru a o însoţi pe aceasta în afara graniţelor ţării - respectiv B.L.N. - şoferul mijlocului de transport ce urma să ajungă în Spania.

De asemenea, conform înţelegerii cu cele două inculpate, martorul S.R.V. a condus partea vătămată la Bistriţa Năsăud la data de 28 februarie 2007, unde a fost preluată de şoferul autocarului B.L.N., care a condus-o în Spania.

După ce a ajuns în Spania, partea vătămată D.I. a fost cazată în aceeaşi locuinţă în care stăteau verişoarele ei, prietenii (concubinii acestora) L.D. şi B.C. şi inculpatul B.F. împreună cu concubina sa.

Imediat ce a ajuns în Spania, partea vătămată D.I. a fost constrânsă de inculpatul B.F. - prin intermediul verişoarelor sale - la practicarea prostituţiei.

Acestea i-au prezentat părţii vătămate o situaţie nereală - precizându-i că au fost constrânse de inculpatul B.F. să practice prostituţia, că acesta este violent şi le supraveghează permanent şi că Ie-a cerut să o determine prin promisiuni mincinoase, în legătură cu locul de muncă, să vină în Spania pentru practicarea prostituţiei în beneficiul său. Tot acestea i-au spus părţii vătămate că trebuie să practice prostituţia pentru a-şi plăti datoriile către inculpatul B.F., având în vedere cheltuielile pe care acesta Ie-a făcut cu venirea ei în Spania.

În urma discuţiei purtate cu cele două inculpate, partea vătămata D.I. (minoră la acea dată) s-a conformat solicitării celor două, fiindu-i teamă să mai iniţieze vreo discuţie cu inculpatul B.F. şi Ie-a însoţit pe cele două inculpate la stradă, unde a practicat prostituţia încă din prima seară. Este de precizat că fetele au fost conduse la stradă şi supravegheate de concubinii acestora L.D. şi B.C.

A doua zi, în momentul în care inculpatul B.F. i-a luat părţii vătămate D.I. câştigurile realizate în seara precedentă, aceasta a încercat să îi spună că îşi va plăti datoria după care va strânge bani de transport şi va pleca acasă.

În aceste condiţii inculpatul B.F. a lovit partea vătămată cu pumnii şi picioarele, peste tot corpul şi a ameninţat-o că în cazul în care pleacă, le va amenda pe verişoarele ei cu câte 5000 euro.

Ulterior, inculpatul B.F. a abuzat sexual de partea vătămată D.I., de nenumărate ori, şi a determinat-o să consume băuturi alcoolice şi droguri pentru a o determina la practicarea prostituţiei cu diverşi clienţi.

Îndemnul inculpatului la consumul de alcool şi de droguri este confirmat inclusiv de inculpatele S.I. şi S.L., precum şi de concubinii acestora - martorii L.D. şi B.C.

De asemenea, situaţia particulară a părţii vătămate D.I. şi diferenţa de tratament aplicat de inculpatul B.F. acesteia faţă de verişoarele sale sunt confirmate de declaraţiile inculpatelor S.I., S.L. care precizează că nu erau în relaţii bune cu verişoara lor, motiv pentru care nici nu au anunţat-o despre intenţia lor de a se întoarce în ţară, lăsând-o singură cu inculpatul B.F.

Aceleaşi aspecte rezultă şi din declaraţiile concubinilor acestora - L.D. şi B.C. - care arată că exista o diferenţă clară de tratament între inculpate şi partea vătămată, pornind de la împărţirea câştigurilor obţinute ca urmare a practicării prostituţiei (inculpate lor le reveneau jumătate din câştiguri, pe când părţii vătămate nu), la libertatea de mişcare (inculpate le aveau voie să iasă însoţite de concubini, partea vătămată trebuia supravegheată), etc.

În aceste condiţii, partea vătămată D.I. a fost constrânsă să practice prostituţia la dispoziţia inculpatului B.F. timp de aproximativ 7 luni, până în cursul lunii septembrie 2007. După plecarea inculpatelor împreună cu concubinii lor din casa, văzând că inculpatul B.F. o conduce şi o supraveghează la stradă în fiecare seară, partea vătămată a fugit cu ajutorul unui client şi a depus plângere la poliţia din oraşul Alicante.

Comisia rogatorie efectuată cu autorităţile spaniole confirmă faptul că partea vătămată D.I. a formulat în cursul lunii octombrie 2007 o plângere penală împotriva numitului B.F. la autorităţile judiciare din localitatea Alicante, Spania, care a format obiectul dosarului cu nr. ED/108/07/01. Ca urmare a răspunsului autorităţilor spaniole, solicitat prin comisie rogatorie internaţională, cu privire la susţinerile părţii vătămate D.I. s-a constatat că acestea se confirmă, în cauză neexistând însă o hotărâre definitivă pronunţată de către autorităţile spaniole în privinţa inculpatului B.F.

Partea vătămată nu a putut estima un total al câştigurilor puse la dispoziţia inculpatului B.F. şi a precizat că nu formulează pretenţii civile solicitând doar tragerea la răspundere penală a acestuia.

În vara anului 2007, cu ocazia unei vizite în ţară, inculpatul B.F. a cunoscut-o şi pe persoana vătămata S.E. - sora martorului B.C. - care a precizat că nu doreşte să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată, dând declaraţie în calitate de martoră.

Inculpatul i-a propus martorei S.E., atât în cadrul unor convorbiri telefonice, cât şi personal, în vara anului 2007, să îl însoţească în Spania spunându-i că îi va găsi un loc de muncă şi că este imposibil să nu câştige bani pentru că este foarte frumoasă. Acesta a căutat-o la locul de muncă din mun. Oneşti şi a încercat inclusiv să îi înmâneze personal martorei o sumă de bani (100 euro), pretextând că sunt trimişi de fratele ei B.C., însă martora a refuzat primirea banilor şi oferta acestuia de a-l însoţi în Spania, întrucât bănuia cu ce se ocupă - fiind însoţit cu acea ocazie de mai multe fete despre care i-a precizat martorei că urmează să îl însoţească în Spania.

Instanţa de fond a menţionat că situaţia de fapt reţinută şi expusă anterior rezultă din următoarele mijloace de probă:

- sesizare din oficiu a B.C.C.O. Bacău nr. 1536046/MN/04 octombrie 2007 - fi. urmărire penală 1-2

- procese verbale de identificare - fi. 3 - 5, 13-17

- proces verbal de sesizare - fi. 6

- procese verbale de aducere la cunoştinţă a drepturilor victimelor traficului de persoane - fi. urmărire penală 20, 34, 59, 281, 285

- declaraţii parte vătămată - B.G.

- declaraţii parte vătămată - D.I.

- fişă de evaluare psihologică - D.I. - fi. urmărire penală 44 - 45

- proces verbal de confruntare dintre B.F. şi D.I. - fi. urmărire penală 46 -53

- declaraţie martor/parte vătămată S.E. — declaraţie martor - S.F.L. - declaraţie martor/parte vătămată - S.E. - comisie rogatorie – Spania, urmărire penală 74-121

- procese verbale de prezentare pentru recunoaştere după planşe foto - fi. urmărire penală 122-125, 131 -134, 140-143-143, 147-150, 154-157, 161-164

- planşe foto - 126 - 129, 135 -138, 144 -146, 151 -153, 158 - 160, 165 - 167

- declaraţie martor - B.A.G. — adresa OTP Bank nr. 25366 din 29 octombrie 2008-fi. urmărire penală 168

- declaraţii martori Ţ.E., B.I.; B.C., L.C.D.; l.A.; S.R.V.; B.C.; L.D., Ţ.C.

- proces verbal de căutare la domiciliu Leonte V. - fi. urmărire penală 170

- bilete de călătorie - SC T.P. SRL- fi. urmărire penală 175-178

- copie de pe paşaport - Ţ.C. - fi. urmărire penală 208 - 210

- procese verbale de căutare la domiciliu/de identificare - fi. urmărire penală 242 - 252

- tabel cu intrări/ieşiri din ţară B.F. - fi. urmărire penală 253 - 255

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 244779 - fi. urmărire penală 261 - 269

- declaraţie parte vătămată S.I.

- copie de pe paşaport - S.I. - fi. urmărire penală 279 - 280

- înregistrare la A.C.H. LTD pe numele S.I. - fi. urmărire penală 282

- declaraţie parte vătămată S.L. - fi. urmărire penală 283- 292

- declaraţie inculpată - S.L. - proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală - S.L. - fi. urmărire penală 300

- fişă cazier S.L. - fi. urmărire penală 301

- declaraţie făptuitor B.F. - memoriul formulat de inc. B.F. - fi. 341 -366

- proces verbal din care rezultă imposibilitatea executării mandatului de aducere - fi. urmărire penală 381-382

- fişă de cazier S.I. - fi. urmărire penală 383

- citaţie S.I.-fi. urmărire penală 384

- proces verbal din care rezultă imposibilitatea audierii şi prezentării materialului de urmărire penală inc. S.I.-fi. urmărire penală 385

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor instanţa de fond a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, prin traficarea mai multor tinere, din care unele minore, poziţia nesinceră a inculpaţilor privitor la faptele comise, datele personale ale acestora.

Astfel, a reţinut instanţa de fond că inculpatul B.F. este căsătorit, are un copil minor, fără ocupaţie şi nu are antecedente penale. Inculpatul a adopt o poziţie total nesinceră negând comiterea faptelor şi încercând să dovedească faptul că a muncit în construcţii şi nu a avut nici o legătură cu activităţile de trafic de persoane şi proxenetism. Susţinerile acestuia, şi ale martorilor propuşi în apărare, nu fac dovada lipsei de vinovăţie a acestuia şi nu pot înlătura restul probatoriului administrat în cauză, atâta vreme cât cei doi martori (din care unul este cumnat) afirmă că locuiau în localităţi diferite în Spania, se vizitau foarte rar şi lucrau împreună la câte o lucrare în construcţii, o dată la câteva luni. Aceleaşi aspecte ale nesincerităţii inculpatului rezultă şi din raportul de constatare tehnico ştiinţifică privind detecţia comportamentului simulat din care rezultă că în evoluţia diagramelor poligraf corespunzătoare răspunsurilor inculpatului la întrebările critice (relevante) privind obţinerea unui beneficiu material ca urmare a practicării prostituţiei de către S.L. şi S.I. au fost evidenţiate modificări ale stresului emoţional, semnificativ caracteristice indicilor comportamentului simulat.

Inculpata S.L. este necăsătorită, are doi copii minori, fără ocupaţie, nu are antecedente penale. Deşi aceasta a fost audiată iniţial în cauză în calitate de parte vătămată - victimă a traficului de persoane, în momentul aducerii la cunoştinţă a calităţii de învinuit pentru comiterea infracţiunilor de prostituţie şi trafic de persoane, raportat la recrutarea părţii vătămate D.I., a recunoscut comiterea acestor fapte, precizând că a fost convinsă de sora sa S.I. să facă acele declaraţii iniţiale în calitate de victimă a traficului de persoane. în instanţă inculpata a revenit asupra declaraţiilor, nu mai recunoscut faptele imputate, arătând că a fost doar la muncă în Spania.

Inculpata S.I. este necăsătorită, fără ocupaţie, nu are antecedente penale. Aceasta a fost audiată în cauză doar în calitate de parte vătămată şi, deşi a fost legal citată, nu s-a prezentat fiind plecată la muncă, în străinătate.

Instanţa de fond a luat act că victimele traficului de persoane nu au pretenţii civile în cauză.

Având în vedere declaraţiile date de părţile vătămate, din care rezultă sumele de bani obţinute zilnic în favoarea inculpatului B.F., cât şi a perioadelor cât au practicat prostituţia, instanţa de fond a dispus confiscarea în temeiul art. 118 lit. b) C. pen. a sumei de 106.600 euro, bani obţinuţi de inculpatul B.F. din săvârşirea infracţiunilor în cauză. Astfel, rezultă suma de 2000 euro primită de la B.G., câte 80-500 euro zilnic de la S.L. (300 x 12) respectiv, în total suma de 3600 euro; suma de 100.000 euro de la S.I., şi cam 100 euro pe zi de la D.I., pe o perioadă de 9 luni x100 euro, în total suma de 1.000 euro, aceste sume rezultă din declaraţiile acestora de la urmărirea penală.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii B.F., S.L. şi S.I.

Pentru inculpatul B.F. s-a solicitat achitarea întrucât, în opinia apărării, fapta nu există, din probele administrate nereieşind că a săvârşit vreo infracţiune. Consideră că martorul S.F. are interes în cauză şi a „învăţat” pe inculpata S.I. şi pe martorul B.C. ce să declare. De asemenea, în concluziile scrise, se susţine că apelantul B.F. nu a obţinut niciun folos de pe urma practicării prostituţiei. Partea vătămată B.G. nu a fost audiată în cursul judecăţii, astfel că nu i-au putut fi adresate întrebări. Totodată, nici o altă probă nu susţine această acuzaţie, iar faptul că aceasta ar fi practicat prostituţia în Spania, unde a ajuns singură, nu are nici o legătură cu el. Nici în ceea ce priveşte partea vătămată D.I. nu sunt probe că aceasta ar fi fost chemată de inculpat, ci de cele două verişoare ale sale, iar toate trei au dorit să se răzbune pe el întrucât Ie-a solicitat să părăsească imobilul. în subsidiar, s-a solicitat aplicarea art. 74 C. pen., în condiţiile în care nu are antecedente penale, este căsătorit şi are un copil minor în întreţinere.

Pentru inculpatele S.I. şi S.L. s-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât ele au fost obligate să practice prostituţia de către inculpatul B.F., prin ameninţări la adresa lor, dar şi a familiei, în special a părinţilor lui S.L.. Totodată, discuţiile telefonice avute cu partea vătămată D.I. au fost purtate la îndemnul şi sub acţiunea presiunilor exercitate de B.F.. S-a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen.

Prin decizia penala nr. 60 din 3 mai 2012, Curtea de Apel Bacău, secţia penala, a dispus următoarele:

I. În baza art. 379, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat B.F. iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul la plata a 200 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

II. În baza art. 379, pct. 2, lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de apelantele-inculpate S.L. şi S.I., numai cu privire la greşita nereţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74, lit. a) C. pen., a fost desfiinţată sentinţa cu privire la aceste aspect, a fost reţinută cauza spre rejudecare în fond, după care:

- În baza art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) C. pen. şi art. 76, lit. e) C. pen. a fost condamnă inculpata S.L. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie.

- În baza art. 13, alin. (1), (2) şi (3), raportat la art. 12, alin. (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplicarea art. 74, lit. a) C. pen. şi art. 76, lit. a) C. pen. a fost condamnată aceiaşi inculpată la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) teza a II a C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori (parte vătămată D.I.).

- În baza art. 33. lit. a) şi art. 34, lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite şi a fost aplicată pedeapsa cea mai grea 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) teza a II a C. pen., pedeapsă complementară.

- În baza art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) C. pen. şi art. 76, lit. e) C. pen. a fost condamnată inculpata S.I. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie.

- În baza art. 33. lit. a) şi art. 34, lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite fiind aplicată pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) teza a II a C. pen., pedeapsă complementară.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate. în baza art. 192, alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluţionarea apelurilor inculpatelor rămân în sarcina acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciare a reţinut următoarele:

Prima instanţă a evaluat în mod corect probele administrate legal în cauză, în baza cărora s-a reţinut situaţia de fapt redată în considerentele sentinţei penale apelate, precum şi vinovăţia inculpaţilor.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.F., principala sa apărare se referă la faptul că el doar a găzduit pe coinculpatele S., precum şi pe victimele B.G. şi D.I., că a încasat chirie de la acestea, însă nu Ie-a obligat şi nu a obţinut foloase de pe urma practicării prostituţiei de către acestea.

Curtea de Apel, a constatat că, cu excepţia declaraţiilor coinculpatelor S.L. şi S.I., care au un interes procesual major de a se erija în victimele inculpatului B.F., toate celelalte probe administrate de organele judiciare confirmă activitatea de exploatare sexuală a victimei B.G., a victimei minore D.I., precum şi înlesnirea practicării prostituţiei şi tragerea de foloase de pe urma acestei activităţi exercitate de celelalte două inculpate. Astfel, partea vătămată D.I. descrie destul de amănunţit modul în care a fost chemată în Spania, prin promisiuni mincinoase făcute de inculpatele S., că va lucra într-o cofetărie, nu i-a fost adus la cunoştinţă că, în fapt, urma să practice prostituţia, fiind convinsă să se supună ca urmare a violenţelor exercitate de inculpatul B.F. asupra ei (f.50,51 dosar urmărire penală). Chiar şi aceasta din urmă neagă doar aspectul obligării la practicarea prostituţiei, admite că a locuit la el, că a adus-o de la aeroport, că a fost cu ea la Madrid pentru a-i scoate acte, însă toate acestea „dezinteresat”. Partea vătămată B.G. nu a putut fi audiată în faţa instanţei, fiind plecată din ţară, însă declaraţiile sale date în cursul urmăririi penale sunt cât se poate de elocvente şi se coroborează cu celelalte mijloace de probă, cu relevanţă, în ceea ce o priveşte. Deşi inculpatul admite că a adus-o în Spania, fiind concubini, în continuare arată că timp de o lună şi jumătate aceasta nu a făcut decât să stea în casă (f:53 dosar urmărire penală). Curtea de Apel reţine că, pe lângă susţinerile acestei victime, declaraţiile date de inculpata S.L. (f.283 şi 288 dosar urmărire penală) o plasează pe B.G. în locuinţa lui B.F. şi practicând prostituţia la stradă, pentru acesta. După o săptămână de la venirea lui S.L. în Spania, B.G. s-a întors în România întrucât îi expira viza de şedere. în sfârşit, în cazul celor două surori S., deşi nu recunosc împrejurarea că ştiau scopul pentru care s-au deplasat în Spania, motivând că au fost induse în eroare şi, ulterior, obligate să practice prostituţia, instanţa de apel nu a acceptat o asemenea variantă, în primul rând motivat de faptul că cele două au fost victime ale exploatării sexuale într-o perioadă anterioară şi sub constrângerea altor traficanţi, tot în Spania, ceea ce nu le mai poate oferi scuza inocenţei. Pe de altă parte, inculpatul B.F. a fost în România în aceiaşi perioadă, timp de circa două săptămâni, iar cele două surori aveau posibilitatea de a scăpa dacă erau într-adevăr obligate să se prostitueze. Adevărul este că ele beneficiau de cazare şi protecţia inculpatului B.F., motiv pentru care îi remiteau jumătate din câştigurile obţinute. împrejurarea că inculpatul a exercitat uneori violenţe fizice asupra lor nu a fost de natură a le îndepărta, acestea beneficiind în continuare de locuinţă şi siguranţă. Mai mult, aceste întâmplări trebuie privite şi prin prisma gradului redus de educaţie a inculpatelor. în aceiaşi notă, a colaborării infracţionale dintre cei trei inculpaţi, trebuie evaluate şi celelalte aspecte invocate de surorile S. în legătură cu racolarea părţii vătămate minore D.I., prin discuţiile telefonice purtate la îndemnul inculpatului B.F.. Mama victimei, martora l.A. (f. 105 dosar urmărire penală), confirmă aceste discuţii prealabile plecării fiicei sale în Spania, la cele două nepoate.

Din cele arătate, rezultă că prima instanţă a dispus în mod corect condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, iar motivele de apel legate de vinovăţia lor nu sunt fondate. Dat fiind specificul de clandestinitate în care se săvârşesc genul acesta de infracţiuni de exploatare a persoanelor, aduse în situaţii de vulnerabilitate ridicată, existenţa unor probe obiective directe se dovedeşte, de cele mai multe ori, greu de realizat. De aceea, în asemenea cauze, declaraţiile victimelor dobândesc o importanţă suficient de mare pentru ca, în coroborare cu elemente probatorii indirecte, să răstoarne prezumţia de nevinovăţie a celor acuzaţi.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, curtea de apel a remarcat, în primul rând, omisiunea reţinerii stării de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul B.F. la data comiterii infracţiunilor, acesta fiind liberat condiţionat din penitenciar cu puţin timp înainte, la data de 10 august 2006, din executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 321 din 15 februarie 2001 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare, cu un rest de pedeapsă de 616 zile (f. 299 dosar urmărire penală). Dat fiind că nici procurorul, nici părţile vătămate nu au declarat apel, instanţa de prim control judiciar a menţionat că nu poate înrăutăţi situaţia inculpatului B.F. în propria cale de atac, însă nici nu va reduce din pedepsele stabilite de instanţa de fond, care se încadrează în limitele prevăzute de lege, corespund gradului de pericol social al infracţiunilor săvârşite şi atitudinii procesuale de nerecunoaştere adoptate de acesta.

În opinia instanţei de apel, nu acelaşi lucru se poate spune despre inculpatele S.I. şi L. care au primit pedepse în aceleaşi cuantum cu inculpatul B.F., deşi activitatea lor infracţională de traficare este mai redusă, doar în privinţa victimei D.I., şi nu au antecedente penale. Instanţa de apel a menţionat, încă o dată, că inculpatele au fost anterior, la rândul lor, victime ale traficului de persoane, sunt la prima abatere de natură penală, ceea ce justifică reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74, lit. a) C. pen. în favoarea lor, având ca efect reducerea pedepselor stabilite de prima instanţă.

Împotriva deciziei, au declarat recurs inculpaţii B.F., S.I. şi S.L., motivele şi cazurile de casare invocate fiind menţionate în încheierea de dezbateri şi amânare a pronunţării deciziei, din data de 29 ianuarie 2013.

Prealabil examinării pe fond a recursurilor, Înalta Curte, constată următoarele:

- în recurs, la primul termen de judecata, prin fax, inculpatul B.F. a transmis o cerere de amânare pentru angajarea unui apărător, cerere încuviinţată de instanţă. La al doilea termen de judecata, inculpatul B.F. a transmis, prin fax, o cerere de amânare cu motivarea că este bolnav, cerere admisă de instanţă. La al treilea termen de judecata, şi ultimul, s-a constatat că nu s-a prezentat niciun apărător ales al inculpatului B.F., şi nici inculpatul personal, şi că dovada de citare a fost semnată de soţia acestuia. La dosar a fost depusă o delegaţie de apărător ales (fila 61) numai pentru „fotocopiere dosar", însoţită de o cerere de fotocopiere a înscrisurilor din dosar (fila 62), cerere încuviinţată şi, în final, au fost depuse motive scrise de recurs pentru inculpatul B.F. (fila 64-71, reluate fila 72-79) cu anexe - înscrisuri (fila 81-91), precum şi cerere adresată instanţei de recurs în sensul că inculpatul nu se prezintă la instanţă (fila 80);

- în recurs, inculpatele S.L. şi S.I. au fost prezente la al doilea termen de judecată când - cu acordul lor şi în prezenţa avocatului - au fost ascultate;

- la toate etapele judecăţii (fond, apel şi recurs), inculpaţii au avut asigurata asistenţa juridica;

- pe parcursul judecăţii, fiecare inculpat - cu acordul sau - a fost ascultat (la fond - inculpaţii B.F. şi S.L., în apel - inculpatele S.I. şi S.L., iar în recurs - inculpatele S.L. şi S.I.);

- în recurs nu au fost solicitate ori administrate probe noi pe situaţia de fapt.

Examinând pe fond recursurile declarate de inculpaţi, Înalta Curte reţine următoarele:

I. asupra recursurilor declarate de inculpatele S.L. şi S.I.:

Motivele de recurs expuse în cursul dezbaterilor, au fost menţionate în încheierea de şedinţă din data de 29 ianuarie 2013, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385⁹ pct. 18, 4, 15, 12, 9 şi 14 C. proc. pen., în sinteză hotărârile atacate fiind criticate pentru greşita condamnare (solicitându-se achitarea în temeiul ari. 10 lit. c) ori art. 10 lit. e) C. proc. pen. - pe temeiul constrângerii fizice şi morale), greşita judecare a cauzei în şedinţă publică, iar nu în şedinţă nepublică astfel cum se prevede în Legea nr. 678/2001, greşita individualizare a pedepsei (cuantum şi modalitate de executare).

Cu excepţia criticii referitoare la individualizarea pedepsei (cuantum şi modalitate de executate), toate celelalte critici ale inculpatelor S.I. şi S.L. sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:

Ambele inculpate, audiate şi de instanţa de recurs, şi-au menţinut, în esenţă, declaraţiile anterioare în care au recunoscut săvârşirea infracţiunii de prostituţie, menţionând durata activităţii infracţionale, numărul de persoane cu care, aproape zilnic, au întreţinut relaţii sexuale, precum şi sumele primite de la aceste persoane; de asemenea, conform declaraţiilor inculpatelor, această activitate infracţională a permis obţinerea veniturilor necesare subzistenţei (hrană, cazare etc.), precizând că o parte importantă din aceste sume de bani au revenit coinculpatului B.F.

Inculpatele nu au recunoscut şi săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, cu referire la partea vătămată D.I., însă - fără a nega faptele descrise în rechizitoriu - au susţinut că au apelat-o telefonic pe aceasta şi i-au cerut să vină în Spania fiind obligate de coinculpatul B.F.

Apărarea inculpatelor este însă neîntemeiată deoarece acestea, în deplină cunoştinţă de cauză, au acceptat propunerea coinculpatului B.F. de a o recruta pe verişoara lor minoră, în vârstă de 17 ani - D.I. - despre care ştiau că nu are posibilităţi materiale. Astfel, aşa cum au reţinut ambele instanţe în urma coroborării probelor administrate, la începutul anului 2007, cele două inculpate l-au contactat pe telefonul mobil pe fratele lor S.R.V., aflat în ţară, şi i-au solicitat să vorbească cu aceasta. Martorul şi-a pus telefonul la dispoziţie şi a intermediat convorbirea între partea vătămată D.I. şi inculpata S.L. în cadrul convorbirii, inculpata i-a promis părţii vătămate că îi va găsi un loc de muncă într-un bar în Spania şi că o va ajuta cu bani pentru cheltuielile legate de plecare şi transport. Ulterior primei discuţii, cele două inculpate au mai transmis părţii vătămate - prin intermediul aceluiaşi martor - detaliile legate de data plecării, rezervarea biletului, numele persoanei pentru care părinţii părţii vătămate să întocmească procura (având în vedere că aceasta era minoră la acea dată). Având în vedere situaţia expusă de cele două inculpate, întărită şi de convingerea martorului că surorile sale lucrează în Spania într-un bar şi câştigă bine deoarece au trimis bani şi pachet acasă, partea vătămată D.I. a dat curs propunerii acestora, având acceptul părinţilor (fiind minoră), datorită situaţiei financiare precare a familiei. în perioada imediat următoare, inculpatul B.F. a pus la dispoziţia celor două inculpate suma de 100 euro, ce a fost expediată martorului, care a fost rugat de acestea să o însoţească pe partea vătămată D.I. la Bistriţa Năsăud pentru a lua autocarul cu destinaţia Elce - Spania. Conform înţelegerii cu cele două inculpate, părinţii părţii vătămate D.I. au întocmit o procură în care au înscris numele persoanei desemnate de inculpatul B.F. pentru a o însoţi pe aceasta în afara graniţelor ţării - respectiv B.L.N. - şoferul mijlocului de transport ce urma să ajungă în Spania. De asemenea, conform înţelegerii cu cele două inculpate, martorul a condus partea vătămată la Bistriţa Năsăud la data de 28 februarie 2007, unde a fost preluată de şoferul autocarului B.L.N., care a condus-o în Spania. După ce a ajuns în Spania, partea vătămată D.I. a fost cazată în aceeaşi locuinţă în care stăteau verişoarele ei, prietenii (concubinii) acestora L.D. şi B.C. şi inculpatul B.F. împreună cu concubina sa. Imediat ce a ajuns în Spania, partea vătămată D.I. a fost constrânsă de inculpatul B.F. - prin intermediul verişoarelor sale, care i-au „dat indicaţii ce trebuie să facă şi unde trebuie să meargă” - la practicarea prostituţiei.

Neîntemeiată este şi apărarea inculpatelor vizând achitarea pe temeiul constrângerii fizice sau morale, în acest sens fiind suficient argumentul care reiese din chiar conţinutul textului de lege. Astfel, potrivit art. 46 C. pen. „Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista. De asemenea, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care nu putea fi înlăturat în alt mod”. Probatoriul administrat nu relevă gravitatea constrângerii fizice sau a constrângerii morale în sensul cerut de lege pentru a justifica înlăturarea caracterului penal al faptei (cu referire la ambele infracţiuni pentru care inculpatele au fost trimise în judecată şi condamnate).

De asemenea, neîntemeiată este şi critica referitoare la nulitatea hotărârilor ca urmare a judecării cauzei în şedinţă publică, iar nu în şedinţă nepublică astfel cum se prevede în Legea nr. 678/2001. Nulitatea absolută, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., se referă la încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează publicitatea şedinţei de judecată; încălcarea dispoziţiilor legale care prevăd judecarea cauzei în şedinţă nepublică este sancţionată cu nulitate relativă în condiţiile art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. Or, se constată, pe de o parte, că nepublicitatea şedinţei de judecată cauzelor penale având ca obiect unele dintre infracţiunile prevăzute de Legea nr. 678/2001 are ca scop protejarea vieţii intime, personale a părţilor vătămate-minore (art. 24 din Legea nr. 678/2001), numai acestea fiind în drept să invoce nerespectarea respectivelor dispoziţii legale, iar pe de altă parte, inculpatele nu au arătat şi justificat care este vătămarea procesuală provocată prin nerespectarea dispoziţiilor legale care prevăd nepublicitatea şedinţei de judecată. Din examinarea corelată a dispoziţiilor art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 678/2001 rezultă motivul nepublicităţii şedinţei de judecată (protejarea vieţii personale şi intime a părţilor vătămate, după caz minore sau majore, iar nu a inculpaţilor).

Cu privire la invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., în lipsa unei argumentări a apărării, Înalta Curte, constată - examinând din oficiu hotărârile atacate - că acestea cuprind motivele pe care se întemeiază soluţia, că motivarea soluţiei este în acord cu dispozitivul hotărârii şi că acesta din urmă se înţelege, neavând dispoziţii neclare.

În consecinţă, Înalta Curte, apreciază ca neîntemeiate criticile inculpatelor cu privire la condamnarea acestora pentru săvârşirea infracţiunilor de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen. şi de trafic de persoane, în varianta agravată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, nefiind incidente cazurile de casare invocate, faptele cu care a fost sesizată instanţa existând în materialitatea lor, fiind săvârşite cu vinovăţie de către acestea şi întrunind toate elementele constitutive ale infracţiunilor arătate anterior.

Însă, în raport cu gradul concret de pericol social al faptelor, astfel cum au fost menţionate anterior, dar şi cu datele personale ale acestora, Înalta Curte, apreciază că decizia atacată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, în varianta agravată prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, precum şi cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.

În consecinţă, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte, va admite recursurile inculpatelor S.I. şi S.L. va casa în parte decizia atacată şi, după descontopirea pedepsei rezultante, va reduce pedepsele de la câte 5 ani închisoare la câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 - 34 C. pen. va contopi pedepsele stabilite şi va aplica fiecărei inculpate pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86¹ C. pen. va dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de câte de 3 ani închisoare aplicată inculpatelor pe o durată de 8 ani, care constituie termen de încercare, pe durata acestuia urmând să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Se va atrage atenţia asupra dispoziţiilor referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere a pedepselor, iar potrivit art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se va suspenda şi executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate. Sunt neîntemeiate celelalte critici ale inculpatelor cu privire la, asupra recursului declarat de inculpatul B.F.: Inculpatul, care nu s-a prezentat la instanţa de recurs, a transmis - prin compartimentul arhivă - motive scrise de recurs (fila 72-79), anexând şi înscrisuri.

În sinteză, s-a solicitat, în principal, achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) ori art. 10 lit. c) din C. proc. pen. (conform dezbaterilor) sau încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit. j) C. proc. pen. (autoritatea de lucru judecat), iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de „proxenetism” prevăzută de art. 329 C. pen. într-un alt subsidiar, s-a solicitat rejudecarea cauzei cu motivarea că şedinţele au fost publice, deşi legea specială (Legea nr. 678/2001) prevedea să fie nepublice, dar şi cu motivarea că nu a fost încuviinţată o comise rogatorie în Spania. în final, s-a solicitat şi reindividualizarea pedepsei, apreciată ca fiind prea severă de către inculpat.

În motivele scrise de recurs, dar şi cu ocazia dezbaterilor au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18, 10, 15, 17², 17 şi 14 C. proc. pen.

Recursul inculpatului B.F. va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Toate probele administrate relevă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele pentru care inculpatul B.F. a fost trimis în judecată există în materialitatea lor, au fost săvârşite de acesta şi întrunesc toate elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat. Având în vedere că în recurs nu au fost administrate probe noi, de natură să justifice modificarea situaţiei de fapt reţinută de instanţa de fond şi, respectiv, confirmată de instanţa de apel, Înalta Curte, îşi însuşeşte integral argumentele de natură probatorie şi juridice expuse în cele două hotărâri atacate (pag.3-12 sentinţă, pag. 10-11 decizie) apreciind că nu este necesară reluarea acestora.

Examinând actele şi lucrările dosarului se constatată neîntemeiată critica inculpatului cu privire la comisia rogatorie, dar şi cu privire la pretinsa autoritate de lucru judecat. încă din cursul urmării penale a fost efectuată comisia rogatorie în Spania (fila74-121 dosar urmărire penală.), instanţa de fond examinând apărarea inculpatului cu privire la pretinsa „autoritate de lucru judecat” în raport cu partea vătămată D.I. (pag.9 sentinţă). Cererea inculpatului şi înscrisurile depuse la dosar (fil.34-37, 48-52, 63-64, 88-89 d.a.), au fost avute în vedere şi de instanţa de apel la soluţionarea cauzei penale. în recurs, inculpatul a depus la dosar, în copie (fila 81-91), înscrisuri emise de autorităţile spaniole pentru susţinerea aceleiaşi apărări cu privire la pretinsa „autoritate de lucru judecat” în raport cu partea vătămată D.I. Din examinarea tuturor înscrisurilor se constată, pe de o parte, că nu există o hotărâre judecătorească pe fondul cauzei penale, ci pe considerentul intervenirii prescripţiei potrivit legii Regatului Spaniei, iar pe de altă parte, că nu rezultă - concret - la ce fapte se referă, menţionându-se numai că sunt fapte comise în data de 12 octombrie 2007 şi sunt „delicte relaţionate cu prostituţia şi vătămarea”.

Critica referitoare la judecarea cauzei penale în şedinţă publică, iar nu în şedinţă nepublică conform art. 24-25 din Legea nr. 678/2001, a fost deja examinată la secţiunea privind recursurile inculpatelor S.L. şi S.I.

Neîntemeiată este şi critica cu privire la „eroarea gravă de fapt” care, în opinia apărării, ar fi avut drept consecinţă condamnarea inculpatului. Potrivit art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării atunci când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Prin „eroare de fapt” se înţelege o greşită examinare a probelor administrate în cauză, în ideea că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există, sau atunci când un anumit act, un anumit raport de expertiză ar demonstra existenţa unei împrejurări, când în realitate din aceste mijloace de probă reiese contrariul. în ce priveşte cerinţa ca eroarea de fapt să fie „gravă” trebuie înţeles că nu orice eroare asupra faptelor atrage aplicarea acestui caz de casare, ci numai acele erori care au influenţat soluţia procesului.

Având în vedere, pe de o parte, că în recurs nu au fost administrate alte probe noi pe situaţia de fapt, iar pe de altă parte, că motivele recursului şi argumentele pentru susţinerea acestora sunt aceleaşi cu motivele de apel, care dealtfel - au fost expuse ca apărări şi cu ocazia judecării la fond a cauzei, Înalta Curte, îşi însuşeşte toate argumentele de natură probatorie şi juridice expuse în cele două hotărâri atacate, apreciind că nu se impune reluarea acestora, ci numai completarea lor, în sensul celor ce urmează:

Apărarea nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, şi confirmată de instanţa de apel. Argumentele apărării, astfel cum se arată în motivele scrise de recurs (pag.4-5 motive scrise de recurs, referitoare la incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen.), sugerează ipoteza că instanţele ar fi interpretat greşit probele administrate ori că ar fi ignorat probele administrate în cursul judecăţii, situaţie care nu este, prin ea însăşi, suficientă şi de natură să justifice incidenţa cazului de casare invocat.

Astfel, potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă, precum şi cea de apel, astfel cum s-a arătat anterior, au motivat convingător situaţia de fapt reţinută şi vinovăţia inculpatului B.F. prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal, înlăturând motivat toate apărările acestuia (pag.3-12 sentinţă, pag.10-11 decizie).

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie”, nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia (art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. în înţelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie”, este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă. în măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie a acuzatului este răsturnată, această prezumţie având caracter relativ, iar nu absolut.

De asemenea, în cazul în care inculpatul, după ce i se aduc la cunoştinţă dispoziţiile art. 70 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., este de acord să facă declaraţii, acestea pot fi folosite şi împotriva sa. Potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile inculpatului (deci şi declaraţiile coinculpatelor S.L. şi S.I.) au valoare probatorie condiţionată (în măsura în care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză) şi au caracter divizibil (dintre faptele şi împrejurările declarate urmând a fi avute în vedere numai cele care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză). Cu privire la declaraţiile martorilor, potrivit art. 78 şi următoarele din C. proc. pen., nu rezultă că acestea au valoare condiţionată, evaluarea lor fiind supusă regulii generale a liberei aprecieri a probelor. Doctrina şi jurisprudenţa au statuat, ca şi în cazul declaraţiilor inculpaţilor, că mărturia este divizibilă.

Aşa cum s-a menţionat, Înalta Curte, constată că ambele instanţe, mai ales cea de fond, au argumentat laborios reţinerea situaţiei de fapt prin examinarea şi coroborarea tuturor probelor administrate arătând, de fiecare dată, faptele şi împrejurările care au fost confirmate sau infirmate, cu motivarea judicioasă a înlăturării apărărilor expuse de inculpatul B.F.

În sinteză, apărarea susţine, pe de o parte, că declaraţiile date de persoanele din prezenta cauză penală sunt „simple afirmaţii ale unor persoane aflate în duşmănie”, iar pe de altă parte, ar trebui să se dea eficienţă juridică numai declaraţiilor date în cursul judecăţii.

Criticile sunt neîntemeiate deoarece, pe de o parte, nu există suficiente date şi informaţii care să certifice ca reală susţinerea inculpatului potrivit căreia persoanele ascultate sunt în relaţii de duşmănie cu el (nefiind precizat care ar fi, eventual, motivul duşmăniei), iar pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor procedurale (art. 62-67 C. proc. pen.) nu există stabilită o ordine de preferinţă între probele strânse în cursul urmării penale şi cele administrate în cursul judecăţii. Din examinarea dispoziţiilor art. 325 alin. (1), art. 326 alin. (2) şi art. 327 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. rezultă că eventualele contraziceri între declaraţiile date în cursul urmării penale şi cele date în cursul judecăţii de către inculpaţi, părţile vătămate şi martori, trebuie justificate de o manieră rezonabilă - de către fiecare persoană ascultată. în măsura în care persoana ascultată nu justifică de o manieră rezonabilă revenirea totală sau parţială asupra celor declarate în cursul urmării penale, instanţa poate avea în vedere primele declaraţii ca fiind corespunzătoare adevărului, în măsura în care se coroborează cu celelalte mijloace de probă. De altfel, se reţine că, în cea mai mare parte, persoanele ascultate în cursul urmării penale şi-au menţinut declaraţiile iniţiale (afirmaţia „menţin declaraţiile date la urmărirea penală” fiind inserată încă la începutul declaraţiilor date în instanţă), în cazul altora contrazicerile ulterioare fiind nesemnificative şi generate de teama părţilor vătămate ori a coinculpatelor S.L. şi S.I. de eventuale acte de răzbunare ale inculpatului B.F. (cum se sugerează în declaraţiile date în faţa instanţei de recurs de către coinculpate - fil.49, 50 d.r.).

O altă critică a vizat încadrarea juridică a faptelor (art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001), inculpatul B.F. susţinând că „.poate fi reţinută cel mult fapta prevăzută de dispoziţiile art. 329 alin. (1) sau (5) C. pen.”

Nici această critică nu este întemeiată, probatoriul administrat relevând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul B.F. a racolat părţile vătămate prin promisiuni nereale cu privire la găsirea unui loc de muncă în Spania, Ie-a transferat şi Ie-a cazat pe teritoriul acestui stat, după care Ie-a exploatat obligându-le să practice prostituţia în scopul obţinerii de beneficii materiale, acte care realizează elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute în legea specială (art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001), iar nu cele ale infracţiunii de drept comun prevăzută de C. pen. (art. 329 alin. (1) sau (5) C. pen.).

În sfârşit, este neîntemeiată şi critica inculpatului cu privire la individualizarea pedepsei.

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 din C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În raport cu aceste criterii, reţinând pericolul social concret al faptelor săvârşite, modul de realizare a rezoluţiei infracţionale, dar şi conduita inculpatului faţă de părţile vătămate pe parcursul duratei în care au fost acestea exploatate sexual, precum şi datele care caracterizează persoana acestuia, Înalta Curte - în acord cu cele două instanţe - apreciază că aplicarea unor pedepse în cuantumul arătat (acestea fiind egale sau semnificativ orientate spre minimul special al textului incriminator al faptelor), dar şi sporul de 1 an închisoare adăugat în condiţiile art. 33-34 C. pen., sunt de natură a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. şi, totodată, a asigura respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor şi pedeapsa ce se va executa de către făptuitor.

Faţă de cele arătate, potrivit art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) şi, respectiv, art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursului inculpatului B.F. care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursurile declarate de inculpatele S.I. şi S.L. împotriva deciziei penale nr. 60 din 03 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Casează, în parte, decizia atacată, după cum urmează:

Descontopeşte pedepsele rezultante de câte 5 ani închisoare în pedepsele componente:

- 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de prostituţie prevăzută de art. 328 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., în dauna părţii vătămate D.I. - minoră la data săvârşirii faptei.

Reduce pedepsele de la câte 5 ani închisoare la câte 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. în baza art. 33 - 34 C. pen. contopeşte pedepsele stabilite şi aplică fiecărei inculpate pedeapsa principală cea mai grea de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 861 C. pen. suspendă executarea sub supraveghere a pedepselor de câte de 3 ani închisoare aplicată inculpatelor pe o durată de 8 ani, care constituie termen de încercare.

Încredinţează supravegherea inculpatelor Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău.

În temeiul art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatele trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere.

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. şi art. 865 C. pen.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare se suspendă executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.

II. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F. împotriva deciziei penale nr. 60 din 03 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Obligă recurentul inculpat B.F. la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată S.L., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată S.I., în sumă de 75 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 12 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 711/2013. Penal		ICCJ. Decizia nr. 493/2013. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 498/2013. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 498/2013. Penal