ICCJ. Decizia nr. 544/2013. Penal

Decizii penale ICCJ 2013

Prin sentința nr. 14 din data de 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul R.S.R. vizând sentința penală nr. 262 din 19 decembrie 2006 pronunțată în dosar al Tribunalului Sibiu, definitivă la data de 20 martie 2007 prin nerecurarea deciziei penale nr. 34/ A din 01 martie 2007 a Curții de Apel Alba lulia, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. fiind obligat condamnatul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat următoarele:

La data de 20 martie 2012 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, cererea de revizuire formulată de condamnatul R.S.R., condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 6 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., prin sentința penală nr. 262 din 19 decembrie 2006 pronunțată în dosar al Tribunalului Sibiu, definitivă la data de 20 martie 2007 prin nerecurarea deciziei penale nr. 34/ A din 01 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia.

După efectuarea cercetărilor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a înaintat instanței, în baza art. 399 alin. (5) C. proc. pen., întregul material, cu concluziile de respingere a cererii de revizuire introdusă de revizuent.

La data de 18 mai 2012, s-a înregistrat dosarul pe rolul Tribunalului Sibiu, referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din data de 17 mai 2012, privind cererea de revizuire formulată de condamnatul R.S.R., condamnat de Tribunalul Sibiu prin sentința penală nr. 262 din 19 decembrie 2006 pronunțată în dosar, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 34/Adin 01 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 6 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Din referat și din cererea condamnatului, tribunalul a reținut că acesta a formulat cererea de revizuire, solicitând "rejudecarea", invocând că a fost condamnat în baza unei expertize tehnice care nu reflectă adevărul, nefiind verificate și susținerile sale și de asemenea, că actele medico-legale aflate la dosar au fost interpretate în mod greșit.

Totodată, prin apărătorul ales, revizuentul condamnat R.S.R. a precizat cererea de revizuire, pe lângă motivele invocate în cererea inițială, pe cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen., invocând faptul că procurorul care a dispus trimiterea lui în judecată prin rechizitoriu, a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 76 din 19 iulie 2004 a Curții de Apel Pitești, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită, constând în faptul că a pretins de la denunțătorul R.S.R. (revizuentul din prezenta cauză), suma de 2.000 euro pentru a interveni pe lângă judecătorii de la Judecătoria Bălcești să pronunțe o soluție favorabilă în cauza pentru care fusese trimis în judecată.

De asemenea, s-a invocat în precizarea cererii că instanța a făcut o greșită încadrare juridică a faptei în urma unei interpretări eronate a faptelor și împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea.

în acest sens, revizuentul a susținut că din raportul de expertiză rezultă o altă stare de fapt decât cea reținută de către instanță, fiind vorba de un accident pentru care încadrarea juridică este cea de vătămare corporală, și nu de un act intenționat a cărei încadrare să fie cea reținută de către instanță, adică cea de tentativă la infracțiunea de omor calificat.

Concluziile referatului procurorului au fost de respingere ca neîntemeiată a cererii, în baza art. 397 și art. 399 C. proc. pen.

Prima instanță, potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (1) și (3) C. proc. pen., așa cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010 a examinat admisibilitatea în principiu a prezentei cereri în Camera de Consiliu.

A fost acvirat la dosarul cauzei, dosarul aflat pe rolul Tribunalului Sibiu în care s-a pronunțat sentința penală nr. 262 din 19 decembrie 2006 a cărei revizuire se solicită de către condamnatul R.S.R..

Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:

Revizuentul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălcești emis la data de 13 septembrie 2002 de procurorul C.P. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen..

S-a reținut în fapt, că în seara de 31 august 2001, datorită stării conflictuale existente între familia inculpatului R.S.R. și partea vătămată S.N., generată de faptul că acesta din urmă a legat-o pe sora inculpatului de un copac din pădure și a dat foc frunzișului din apropiere cauzând acesteia leziuni corporale vindecabile în 200 de zile de îngrijiri medicale, aflat și într-o puternică stare de tulburare, determinată de faptul că partea vătămată a intenționat să le accidenteze cu autoturismul pe mama și pe a sora inculpatului în timp ce acestea se plimbau pe stradă, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală până în satul Gorunești, unde partea vătămată observând autoturismul inculpatului s-a pus în drum în fața acestuia, iar inculpatul, speriat, a accelerat motorul autoturismului și a lovit partea vătămată cu partea dreaptă față a mașinii.

Urmare impactului partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 55 de zile de îngrijiri medicale, prelungite ulterior la 110 zile de îngrijiri medicale.

Prin sentința penală nr. 517 din 19 noiembrie 2003 a Judecătoriei Bălcești inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., fiind grațiată în baza art. 1 Legea nr. 543/2002 infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) Decretul nr. 328/1966, sentință desființată de Tribunalul Vâlcea prin decizia penală nr. 38 din 03 martie 2004, urmare admiterii apelurilor Parchetului, părții vătămate și inculpatului, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de fond.

în rejudecare, la cererea revizuentului R.S.R., prin încheierea nr. 5109 din 08 octombrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea judecării cauzei la Judecătoria Sibiu, unde la termenul de judecată din data de 19 iulie 2005 din oficiu instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de vătămare corporală gravă în tentativă la infracțiunea de omor calificat, procedând la această schimbare de încadrare juridică și în consecință prin sentința penală nr. 1095 din 19 iulie 2005 s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

Urmare a probelor administrate, prin sentința penală nr. 262 din data de 19 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar, în baza art. 38 alin. (1) Decretul nr. 328/1966 R cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul R.S.R., administrator la SC R. SRL Bălcești, domiciliat în B., jud. Vâlcea, la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului.

în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art 73 lit. b) și, art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.

în baza art. 65 alin. (2) C. pen. i-au fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 1 an ca și pedeapsă complementară.

în baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente.

în baza art. 1 Legea nr. 543/2002, s-a constatat ca fiind grațiată pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 38 alin. (1) Decretul 328/1966.

I-au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 Legea nr 543/2002 privind cauzele care atrag revocarea beneficiului grațierii.

în baza art. 71 C. pen. i-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen..

în baza art. 86, 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate pe o durată de 6 ani și 6 luni.

în baza art. 86 C. pen. pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte ia datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele de existență.

- să comunice și să justifice orice schimbare a locului de muncă.

în baza art. 86 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de încercare i s-a pus în vedere inculpatului să nu intre în legătură cu partea vătămată S.N. domiciliat în R.V., jud. Vâlcea.

S-a dispus ca datele prevăzute la alin. (1) și supravegherea obligației de la alin. 3 ale art. 863s fie comunicate, și respectiv să fie făcut de serviciul indicat mai sus.

în baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 863alin. (4), 864 alin. (1) cu raportare la art. 83 C. pen. și art. 864alin. (2) C. proc. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

în baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii. A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile Spitalul Județean de Urgență Craiova suma de 22,8 RON, plus dobânzi și penalități de întârziere până la data stingerii debitului reprezentând cheltuieli de spitalizare parțiale.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile S.N. domiciliat în R.V., jud. Vâlcea suma de 9 RON cu titlu de daune materiale. Au fost respinse restul pretențiilor civile solicitate de partea civilă S.N..

S-a constatat că Spitalul Județean de Urgență Vâlcea și Spitalul Județean Pitești nu s-au constituit părți civile în cauză.

în baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 1.000 RON cu titlu cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală.

Prin decizia penală nr. 34/ A din 01 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost admis apelul declarat de inculpatul R.S.R. împotriva sentinței penale nr. 262 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar.

A fost desființată sentința atacată numai sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 38 alin. (1) Decretul nr. 328/1966 cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), și, procedând la o nouă judecare în aceste limite.

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul R.S.R. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 38 alin. (1) Decretul nr. 328/1966 în condițiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Au fost menținute în rest toate celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.

în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Decizia penală nr. 34/A din 01 martie 2007 a rămas definitivă la data de 20 martie 2007 prin nerecurare, inculpatul prezentându-se la data de 06 aprilie 2007 la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Vâlcea în vederea începerii executării măsurilor de supraveghere stabilite de către instanță.

Rezultă așadar că inculpatul nu a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel și a început executarea pedepsei aplicate de către instanță după rămânerea definitivă a hotărârii, formulând prezenta cerere de revizuire după 5 ani deoarece în cursul termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei inculpatul a săvârșit alte infracțiuni intenționate, fiind arestat preventiv și ulterior condamnat, în prezent revizuentul fiind deținut în Penitenciarul Târgu Jiu în vederea executării pedepsei, conform datelor consemnate în procesul-verbal întocmit la data de 09 mai 2012.

Procedând la analizarea cererii de revizuire formulată în cauza de față, tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art. 394-395 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi solicitată doar în anumite ipoteze strict determinate, indicate expres de legiuitor.

Consecința admiterii unei cereri de revizuire este aceea a anulării unei hotărâri definitive care conține erori de fapt, erori puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări necunoscute de către instanță, deci inexistente în materialul probator de la dosar, și care trebuie să ducă la o soluție diametral opusă, cazurile de revizuire fiind punctuale și limitativ prevăzute de legiuitor.

în practică s-a statuat în mod constant că nu poate fi admisă o cerere de revizuire prin care s-ar tinde la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina revizuentului, ori o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza (înalta Curte de Casație și Justiție, decizia penală nr. 3050/2000, decizia penală nr. 853/2002).

Din conținutul dosarului rezultă că aspectele invocate de către revizuent în cuprinsul cererii au fost analizate și verificate de către instanțele de judecată atât în fond cât și în apel, primind o rezolvare din partea instanței, pe care revizuentul nu a mai contestat-o, nedeclarând recurs împotriva deciziei Curții de Apel Alba Iulia.

Al doilea motiv de revizuire invocat (respectiv condamnarea definitivă a procurorului care 1-a trimis în judecată) este de asemenea neîntemeiat, potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (3) C. proc. pen. "cazul de la lit. d) constituie motiv de revizuire dacă a dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice", acest caz bazându-se pe o fraudă procesuală rezultată din comiterea unei infracțiuni de către procurorul care a efectuat acte de cercetare penală în cauza în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire, infracțiunea săvârșită să fi privit corectitudinea urmăririi sau a judecății, ducând la soluționarea eronată a cauzei, fie sub aspectul aflării adevărului, fie sub aspectul respectării legii, dându-se o hotărâre nelegală și netemeinică.

S-a arătat că simpla constatare a săvârșirii unei infracțiuni de către procuror și condamnarea lui, fără repercusiuni asupra legalității și temeiniciei hotărârii pronunțate în cauză, nu constituie motiv de revizuire.

După cum se poate constata din conținutul hotărârilor judecătorești prin care procurorul P.C. a fost condamnat pentru fapte de corupție, acesta a săvârșit faptele după trimiterea în judecată a revizuentului, așa încât condamnarea procurorului pentru fapte de corupție nu poate fi considerată că a dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale și netemeinice în defavoarea revizuentului, care să poată fi anulată pe calea revizuirii.

Totodată s-a mai arătat că motivele invocate de revizuent în cererea sa nu se încadrează la nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen. și în această situație sunt incidente prevederile deciziei nr. LX/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată tot într-un recurs în interesul legii, potrivit cărora, cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cele prevăzute e art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă.

în aceste condiții, față de dispozițiile art. 403 alin. (11), alin. (3) C. proc. pen., tribunalul a respins cererea de revizuire formulată în cauza de față.

Consecință a respingerii cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. condamnatul a fost obligat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul, solicitând, reiterând motivele de revizuire din fața primei instanțe.

în dosarul de apel, revizuentul a depus și o rezoluție de neâncepere a urmăririi penale față de numitul P.C.

Prin decizia penală nr. 121/ A din 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către revizuentul R.S.R. împotriva sentinței penale nr. 14 din data de 20 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul R.S.R. să plătească suma de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel .

Onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 50 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

în procedura reglementată de art. 403 C. proc. pen. cu privire la verificării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, tribunalul, în mod just a desprins concluzia de inadmisibilitate, analizând atât referatul procurorului cât și cererea revizuentului.

S-a arătat că tribunalul a realizat o justă aplicare la speță a deciziei nr. LX/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cele prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă.

Prima instanță în mod corect a apreciat că nu orice motiv poate da loc la admiterea în principiu a unei cererii de revizuire ci doar acele motive expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și că, motivul legat de greșita încadrare juridică sau cel legat de greșita interpretare a unei probe (în speță expertiza tehnică auto) nu se regăsesc printre cele amintite.

Cât privește condamnarea procurorului, care a dispus trimiterea în judecată a revizuentului, pentru luare de mită săvârșită în timpul judecății, Curtea apreciază că nu poate da loc la admiterea în principiu a cererii deoarece, deși motivul poate fi, formal, încadrat în dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. d) C. proc. pen., acestui motiv îi lipsește condiția esențială prevăzută de art. 394 alin. (3) C. proc. pen., faptele pentru care a fost condamnat procurorul neducând la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

Această concluzie rămâne valabilă și în cazul în care revizuentul reclamă săvârșirea de către același procuror a unei infracțiuni de abuz în serviciu în activitatea de instrumentare a dosarului penal în care a fost trimis în judecată și ulterior condamnat prin sentința a cărei revizuire se cere, concluzia neputând fi răsturnată prin depunerea la dosar a rezoluției nr. 43/P/2012 din 13 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin care s-a dispus, pe temeiul art. 10 lit. g) (împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale) neînceperea urmăririi penale față de fostul procuror P.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în dosarul în care s-a dispus trimiterea în judecată a revizuentului.

Deși, în cazul în care presupusa infracțiune săvârșită de procuror în legătură cu cauza și care ar fi putut duce la darea unei hotărâri nelegale și netemeinice ar fi prescrisă, o constatare a acestei infracțiuni s-ar putea realiza, conform art. 395 alin. (2) C. proc. pen., în procedura de revizuire, în prezenta speță, din aceeași rezoluție arătată mai sus reiese că plângerea penală a revizuentului, care a format obiectul dosarului în care a fost adoptată rezoluția nr. 43/P/2012 din 13 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, cuprinde acuzații generale în sensul că procurorul P.C., prin administrarea probelor în mod subiectiv, ar fi săvârșit un abuz în serviciu în activitatea de instrumentare a dosarului penal în care a fost trimis în judecată și ulterior condamnat prin sentința a cărei revizuire se cere, aspectele relevate de revizuent în plângerea de mai sus (administrarea probelor în mod subiectiv de către procuror) sunt vădit neîntemeiate deoarece, în faza de judecată, pronunțând sentința a cărei revizuire se cere, instanța a analizat tocmai probele administrate la urmărire penală, readministrându-le în mod nemijlocit.

Pentru toate acestea, Curtea a reiterat concluzia că în speță, nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. nici pentru faptele proxim mai sus analizate, deoarece nu este îndeplinită condiția esențială prev. de art. 394 alin. (3) C. proc. pen..

Simplele afirmații ale inculpatului (făcute, de altfel, pro causa, aspect subiectiv ce rezultă din faptul că sentința a cărei revizuire se cere nu a fost atacată de inculpat cu toate căile ordinare pe care le avea la dispoziție, interesul revizuirii născându-se în persoana revizuentului doar în momentul în care a fost condamnat pentru o infracțiune săvârșită în termenul de încercare a suspendării sub supraveghere, stabilite prin aceeași sentință a cărei revizuire se cere) cu referire la săvârșirea de către procuror a unei infracțiuni de abuz în serviciu în activitatea de urmărire penală, chiar și atunci când afirmațiile îmbracă forma unei plângeri penale, nu sunt în măsură să repună în discuție aspectele reținute într-o hotărâre penală definitivă.

împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs revizuientul, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, înalta Curte constată că recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că revizuientul R.S.R. a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței penale nr. 262 din 19 decembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. 34/ A din 01 martie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 6 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.

Prin cererea de revizuire, condamnatul a solicitat rejudecarea cauzei, susținând că a fost condamnat în baza unei expertize tehnice care nu reflectă adevărul, nefiind verificate și susținerile sale și de asemenea, că actele medico-legale aflate la dosar au fost interpretate în mod greșit.

Totodată, revizuientul condamnat R.S.R. a precizat cererea de revizuire, pe lângă motivele invocate în cererea inițială, pe cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen., invocând faptul că procurorul care a dispus trimiterea lui în judecată prin rechizitoriu, a fost condamnat definitiv prin sentința penală nr. 76 din 19 iulie 2004 a Curții de Apel Pitești, pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită. De asemenea, s-a invocat în precizarea cererii că instanța a făcut o greșită încadrare juridică a faptei în urma unei interpretări eronate a faptelor și împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea.

Revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare împotriva sentințelor penale definitive și poate deveni admisibila doar în condițiile existentei unuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

Art. 394 C. proc. pen. prevede cinci cazuri de revizuire, printre ele neregăsindu-se niciunul din motivele invocate de revizuent, motiv pentru care, în mod corect, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, soluție menținută de instanța de apel.

Extinderea posibilității de a cere revizuirea și la alte cauze este inadmisibilă, fiind în contradicție nu numai cu conținutul art. 394 C. proc. pen., ci și cu principiile autorității lucrului judecat și stabilității raporturilor juridice.

în același sens, prin Decizia nr. LX/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în M. Of. nr. 574/30.07.2008, decizie obligatorie potrivit art. 4145alin. (4) C. proc. pen., s-a stabilit că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă.

Motivele invocate în cauza de față referitor la existența unui raport de expertiză tehnică despre care susține că nu reflectă adevărul sau că actele medico-legale aflate la dosar au fost interpretate în mod greșit, nu se regăsesc printre motivele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen..

în ce privește afirmațiile revizuientului cu referire la săvârșirea de către procuror a unei infracțiuni de luare mită și apoi a unei infracțiuni de abuz în serviciu în activitatea de urmărire penală, chiar și atunci când afirmațiile îmbracă forma unei plângeri penale, în mod corect a reținut instanța de apel că nu sunt în măsură să repună în discuție aspectele reținute într-o hotărâre penală definitivă.

Faptele pentru care a fost condamnat procurorul nu au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice, iar împrejurarea că revizuientul a formulat plîngere împotriva procurorului care a dispus trimiterea sa în judecată, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, nu constituie motiv de revizuire prev. de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 394 alin. (3) C. proc. pen., ci așa cum s-a reținut în analiza făcută de instanța de apel, probele administrate la urmărire penală au fost readministrate în mod nemijlocit de instanța care a pronunțat soluția de condamnare.

Așa fiind, înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de recurentul revizuient este nefondat, urmând ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respins.

în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 546/2013. Penal  ICCJ. Decizia nr. 543/2013. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 544/2013. Penal