ICCJ. Decizia nr. 55/2013. Penal
| Comentarii |
|
Petentul R.M. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție împotriva procurorului B.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, solicitând efectuarea de cercetări față de acesta sub aspectul săvârșirii mai multor fapte cu caracter penal, pretins a fi fost comise cu prilejul instrumentării dosarului al aceleiași unități de parchet.
Prin rezoluția nr. 120/P/2012 din 24 aprilie 2012 s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de B.M., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Călărași, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta nu există.
Procurorul a constatat că, prin rechizitoriul nr. 113/P/2008 din 21 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași (întocmit de procurorul B.M.) s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului R.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen.
în fapt s-a reținut că în ziua de 12 iulie 2008, inculpatul a aplicat mamei sale, S.A. (care se afla imobilizată la pat), mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, producându-i traumatisme și leziuni care au condus la decesul acesteia.
Prin sentința penală nr. 66 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în dosar, în baza art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., inculpatul R.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Ulterior, prin decizia penală nr. 179/ A din 20 august 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul formulat de inculpatul R.M. împotriva sentinței penale nr. 66/2009 a Tribunalului Călărași, aceasta fiind desființată în parte, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
La data de 25 noiembrie 2009, prin decizia nr. 3920 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală în dosar (definitivă), recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 179/ A din 20 august 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie au fost respinse, ca nefondate.
Pentru a se verifica dacă într-o cauză s-a săvârșit sau nu vreo faptă penală, trebuie avută în vedere împrejurarea că magistrații nu pot avea calitatea de subiecți activi ai unei infracțiuni exclusiv pe considerentul că au adoptat o soluție sau alta.
Soluțiile dispuse de procurori pot fi nelegale sau netemeinice însă, pentru reformarea lor sunt prevăzute căi de atac specifice.
Așadar, s-a apreciat că nemulțumirea unei părți referitoare la modul în care a fost instrumentat un dosar, precum și soluția dispusă nu justifică cercetarea magistratului pentru săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală.
Prin rezoluția nr. 16233/11/2/2012 din 28 mai 2012 a procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de R.M. împotriva rezoluției nr. 120/P/2012 din 24 aprilie 2012.
Fiind nemulțumit de aceste soluții, petentul a formulat plângere la instanța competentă - Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 2781C. proc. pen.
Prin Sentința penale nr. 355/ F din 14 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.M. împotriva rezoluției nr. 120/P/2012 din 20 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
Petentul a fost obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a adopta acesta soluție instanța a apreciat că soluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este temeinică și legală, în mod corect procurorul constatând că, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că magistratul procuror B.M. a săvârșit fapte care să întrunească anumite trăsături caracteristice infracțiunilor reclamate de petent, aspectele invocate în plângere, referitoare la actele întocmite și probele administrate de procuror cu prilejul instrumentării dosarului aflat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași fiind analizate de instanțele învestite cu judecarea cauzei, intrând în puterea lucrului judecat, nemaiputând face obiectul unei noi verificări.
împotriva acestei din urmă sentințe, petentul R.M. a formulat recursul de față.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Potrivit art. 2781alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 2781alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.
Așa fiind, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul R.M.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar a fost obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 57/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 51/2013. Penal → |
|---|
