ICCJ. Decizia nr. 691/2013. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 691/2013
Dosar nr. 1620/91/2011
Şedinţa publică din 26 februarie 2013
Asupra recursului de faţă:
Prin sentinţa penală nr. 77 din 7 martie 2012 a Tribunalului Vrancea pronunţată în Dosarul nr. 1620/91/2011 a fost condamnat inculpatul L.C.D., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen..
A condamnat pe inculpatul T.G., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen..
Au fost interzise inculpaţilor L.C.D. şi T.G. exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen..
A fost suspendată condiţionat executarea pedepselor aplicate inculpatului L.C.D. şi s-a atras atenţia acestuia cu privire la consecinţele săvârşirii unei alte infracţiuni în termenul de încercare de 4 ani stabilit potrivit art. 82 C. pen. (pedeapsa principală şi pedepsele accesorii).
A fost confiscată de la inculpatul T.G. suma de 300 euro, în temeiul art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C. pen..
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 RON, fiecare, către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 557/P/2011, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea au fost trimişi în judecată inculpaţii T.G. şi L.C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev.de art. 257 alin. (1) C. pen..
În sarcina inculpaţilor T.G. şi L.C.D. s-a reţinut în esenţă, că au primit de la C.I. suma de 350 euro, lăsând să se creadă că au influenţă pe lângă lucrătorii de poliţie, pentru a-i asigura acestuia promovarea la proba practică a examenului pentru obţinerea permisului de conducere.
Analizând actele şi lucrările cauzei, precum şi susţinerile orale ale părţilor prin prisma dispoziţiilor legale relevante în cauză, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul L.C.D. se cunoştea cu martorul C.I.; acesta l-a întrebat dacă cunoaşte vreo persoană care-i poate facilita promovarea examenului pentru obţinerea permisului de conducere auto.
Inculpatul L.C.D. l-a contactat pe inculpatul T.G.- unchiul său, care a confirmat că poate interveni la funcţionarii de la S.E.I.P.- examinatori, pentru a-i facilita promovarea examenului martorului C.I., în schimbul sumei de 300 euro.
Martorul C.I. a fost de acord cu suma solicitată pe care a remis-o inc. L.C.D. şi T.G.; ulterior fiindu-i solicitată suplimentar suma de 50 euro, procedând în acelaşi mod.
Toate acestea rezultă din depoziţiile martorilor C.I. şi C.A. coroborate cu depoziţia inculpatului L.C.D. la care se adaugă conţinutul convorbirilor înregistrate de organele de urmărire penală.
Apărarea inculpatului T.G. în sensul că a fost sunat de martorul C.I. în 7 martie 2011 să îi „ceară o carte de circulaţie pentru a învăţa pentru şcoala de şoferi „ nu a fost reţinută, întrucât nu se coroborează cu probele administrate în cauză şi anume declaraţiile inculpatului L.C.D. şi este infirmată de conţinutul convorbirilor telefonice înregistrate.
Mai mult, inculpatul T.G. a depus la dosar copie a coperţii cărţii în discuţie pe care a prezentat-o la termenul din 29 februarie 2012, element care nu schimbă datele cauzei, întrucât respectiva carte nici nu putea fi folosită de martorul C.I. pentru a învăţa în vederea examenului pentru obţinerea permisului de conducere, câtă vreme este editată ţinându-se seama de cadrul normativ fixat de Decizia nr. 328/1966, privind circulaţia pe drumurile publice, în prezent abrogat prin O.U.G. nr. 195/2002 la data de 28 decembrie 2002.
În aceste condiţii apărarea inculpatului T.G. este irelevantă. S-a reţinut în fapt că inculpaţii L.C.D. şi T.G. au primit de la martorul C.I. suma de 350 euro, după ce i-au creat convingerea că pot intervenii pe lângă funcţionarii examinatori în vederea promovării probei practice a examenului pentru obţinerea permisului de conducere auto.
Raportând cele reţinute în sarcina inc. L.C.D. şi T.G. la dispoziţiile normative prev.de art. 257 alin. (1) C. pen., instanţa a constatat că sub aspect obiectiv este realizată acţiunea incriminată sub forma primirii de bani, inculpatul L.C.D. în mod direct, iar inculpatul T.G. indirect prin intermediul primului inculpat.
În cauză martorul C.I., cumpărătorul de influenţă a avut iniţiativa, context în care se realizează obiectiv fapta mcriminată prin aceea că inculpatul L.C.D. şi T.G. au primit suma de 350 euro.
Urmarea imediată este realizată prin crearea stării de pericol pentru buna desfăşurare a activităţii de serviciu în cadrul S.E.I.P.- Vrancea.
Prin faptul că martorul C.I. nu a promovat examenul de conducere, coroborat cu depoziţiile inculpatului, a reieşit că aceştia nu au transferat suma de bani spre vreun funcţionar din cadrul S.E.I.P. ceea ce pune în evidenţă amăgirea „cumpărătorului de influenţă" faptă cu relevanţă penală care excede sesizării instanţei.
Sub aspect subiectiv cei doi inculpaţi L.C.D. şi T.G. au acţionat cu intenţie directă, în sensul art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen., la dosar nefiind dovezi care să releve contrariul.
În consecinţă, instanţa reţinând în cauză comiterea de către inculpaţi a faptei ce constituie acuzarea şi care realizează elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev.de art. 257 C. pen., a condamnat pe fiecare dintre inculpaţi.
În privinţa inculpatului L.C.D. care a solicitat a i se aplica procedura prev.de art. 3201 C. proc. pen., Tribunalul a constatat că acesta nu poate uza de prevederile legale întrucât cererea sa s-a realizat după începerea cercetării judecătoreşti. Cercetarea judecătorească a început la 21 septembrie 2011, iar inculpatul L.C.D. a solicitat aplicarea art. 3201 C. proc. pen. la termenul din 14 decembrie 2012, astfel că nu mai erau realizate cerinţele alin. (1) al art. menţionat.
Individualizarea judiciară a pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpaţi s-a făcut prin raportare la criteriile prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP). Astfel în privinţa inculpatului L.C.D. instanţa a reţinut conduita sinceră pe durata procesului, ceea ce a determinat aplicarea unei pedepse îndreptată spre minimul special prev.de art. 257 C. pen..
În privinţa inculpatului T.G., s-a reţinut, pe lângă gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, persoana acestuia care a avut o contribuţie determinantă la comiterea infracţiunii.
S-a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse majorate inculpatului T.G. cată vreme contribuţia sa a fost mai mare în comiterea infracţiunii.
Cu privire la inculpatul L.C.D., instanţa, observând vârsta acestuia, poziţia din cursul procesului, a considerat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea sa de libertate.
Coroborând cele reţinute cu faptul că sunt realizate în privinţa inculpatului L.C.D. condiţiile art. 81 C. pen. în privinţa pedepsei aplicată şi a persoanei inculpatului, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Cât priveşte pe inculpatul T.G. s-a considerat că scopurile pedepsei prev.de art. 52 C. pen. nu pot fi atinse decât prin privarea de libertate a acestuia.
În privinţa sumei de 30 euro folosiţi la săvârşirea infracţiunii s-a propus de procuror aplicarea art. 6 alin. (6) din Legea nr. 78/2000, solicitare pe care instanţa nu a primit-o câtă vreme nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 78/2000.
Împotriva sentinţei penale nr. 77 din 7 martie 2012 a Tribunalului Vrancea a declarat apel T.G., fără a-l motiva în scris şi nici oral în ziua judecăţii.
Prin decizia penală nr. 181/A din 10 septembrie 2012, Curtea de Apel Galaţi, a respins ca nefondat apelul declarat.
În motivare, s-a reţinut că vinovăţia inculpatului T.G. a fost corect reţinută de către instanţa de fond şi amplu motivată, rezultând în principal din coroborarea declaraţiilor martorului denunţător C.I. cu declaraţia martorului C.A., inculpatului L.C.D., procesele-verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice, proces -verbal de constatare a infracţiunii flagrante.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată raportat la împrejurările comiterii faptei, cât şi la contribuţia fiecărui inculpat, a atitudinii sale nesincere şi circumstanţelor sale personale.
Analizând din oficiu sentinţa penală apelată, Curtea a apreciat că nu subzistă alte temeiuri de desfiinţare a acesteia.
Împotriva deciziei penale nr. 181/A din 10 septembrie 2012 a declarat recurs inculpatul T.G., invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 punctul 18 şi 14 C. proc. pen..
În motivare, a susţinut că instanţa a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, întrucât nu există probe că a săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă, solicitând achitarea în temeiul dispoziţiile art. ll pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen..
De asemenea, a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi schimbarea modalităţii de executarea prin aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. sau 861 C. pen., urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile.
Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul inculpatului T.G. este fondat.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului T.G. pentru fapta săvârşită - trafic de influenţă, au fost avute în vedere corect criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul lege (2-10 ani închisoare), natura şi gravitatea faptei comise, infracţiunea în legătură cu serviciul, de natură a perturba normala desfăşurare a activităţii de serviciu şi de a-i ştirbi prestigiul, împrejurările comiterii faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Fiind stabilită pedeapsa într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale) cât şi pericolul social concret al faptei, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat
În raport cu circumstanţele personale ale inculpatului T.G. -necunoscut cu antecedente penale, în vârstă de 46 ani, căsătorit, cu afecţiuni medicale, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar - se apreciază că schimbarea modalităţii de executare a pedepsei de 3 ani închisoare din detenţie în suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 8 ani, se justifică în acest caz. în acest caz, condamnarea, constituie un avertisment pentru inculpat şi chiar fără executarea pedepsei inculpatul T.G. nu va mai săvârşi infracţiuni.
Referitor la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare - invocat de apărare, nu ne aflăm în ipoteza unei situaţii de fapt stabilită contrar probelor dosarului.
În urma analizării materialului probator administrat, s-a reţinut o corectă situaţie de fapt, o justă încadrare a faptei inculpatului, constatând că vinovăţia acestuia a fost dovedită şi întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului T.G. pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen..
Acţiunea infracţională a inculpatului a fost dovedită cu probe certe de vinovăţie, în acest sens fiind avute în vedere depoziţiile martorilor C.I., C.A., coroborate cu procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, inclusiv cu relatările inculpatului L.C.D..
Se reţine că la data de 8 februarie 2011, inculpaţii T.G. şi L.C.D. au pretins şi primit de la martorul C.D. suma de 350 euro, lăsând să se creadă că au influenţă pe lângă lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Autovehicule Vrancea pentru a-l promova la proba practică a examenului pentru obţinerea permisului de conducere.
În acest sens, martorul C.I. a declarat că inculpatul L.C.D. i-a pretins 300 de euro, precizându-i că unchiul său -inculpatul T.G. are influenţă pe lângă lucrătorii de poliţie şi îl poate ajuta să promoveze examenul pentru permis de conducere-proba practică. La 8 februarie 2011, fratele său C.A. s-a întâlnit cu inculpatul L.C.D. şi i-a dat suma pretinsă de 300 euro. întrucât martorul nu a promovat examenul, s-a întâlnit cu cei doi inculpaţi, inculpatul T.G. solicitându-i în plus 50 euro pentru a-l ajuta să promoveze proba practică la următorul examen de conducere.
La data de 15 martie 2011, C.I. i-a remis suma de 50 euro inculpatului L.C.D., pretinsă de inculpatul T.G., fiind depistat de organele de urmărire penală, conform procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante.
Inculpatul L.C.D. a confirmat susţinerile martorului C.I. şi a precizat că suma de 300 euro i-a remis-o inculpatului T.G., iar la cererea acestuia i-a solicitat în plus denunţătorului 50 euro pentru ca inculpatul T.G. să intervină pe lângă poliţişti pentru promovarea examenului de conducere.
De asemenea, martorul C.A. a atestat că a dat 300 euro inculpatului L.C.D., acesta precizându-i că banii vor fi remişi inculpatului T.G..
Infracţiunea de trafic de influenţă constă în primirea sau pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.
În speţă, inculpatul T.G., prin intermediul inculpatului L.C.D. a pretins şi primit suma de 350 euro lăsând să se creadă că are influenţă asupra lucrătorilor de poliţie pentru a-i determina să-l promoveze pe martorul C.I. la proba practică a examenului pentru obţinerea permisului de conducere.
Depoziţiile martorilor C.I., C.A. constante în proces se coroborează cu cele ale inculpatului L.C.D. (expuse anterior) şi înregistrările convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi denunţător şi constituie probe ce infirmă apărarea inculpatului T.G. ce a negat implicarea sa în acţiunea infracţională.
Concluzionând, a fost dovedită vinovăţia inculpatului T.G., ce a acţionat cu intenţie directă, în sensul dispoziţiilor art. 19 punctul 1 lit. a) C. pen., a prevăzut rezultatul faptei sale urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 181/A din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Va casa decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 77 din 7 martie 2012 a Tribunalului Vrancea, secţia penală, în parte, numai sub aspectul modalităţii de executare.
În temeiul art. 861 C. pen. va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 8 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 863 C. pen., va obliga condamnatul să respecte, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;
-să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele acestuia de existentă.
În baza art. 359 C. proc. pen., va atrage atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, va suspenda şi executarea pedepsei accesorii.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei penale nr. 181/A din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 77 din 7 martie 2012 a Tribunalului Vrancea, secţia penală, în parte, numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei.
În temeiul art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 8 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 863 C. pen., obligă condamnatul să respecte, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Vrancea;
-să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
-să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; -să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele acestuia de existentă;
În baza art. 359 C. proc. pen., atrage atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina starului, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 205/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 69/2013. Penal. Infractiuni la legea privind... → |
|---|
