ICCJ. Decizia nr. 699/2013. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 699/2013
Dosar nr. 7269/3/2012
Şedinţa publică din 26 februarie 2013
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 252/F din 29 martie 2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia l-a Penală în baza art. 4082 C. proc. pen., a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul P.N.M.
A fost obligat revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia l-a Penală, la data de 09 martie 2012, sub nr. 7269/3/2012, condamnatul P.N.M. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 792/F din 15 octombrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia l-a Penală, în dosarul nr. 28731/30/2010, rămasă definitivă prin respingerea recursului, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat, în esenţă, că pe parcursul desfăşurării procesului penal a intervenit Legea nr. 202/2010 prin care a fost introdus art. 3201 C. proc. pen. şi potrivit deciziei nr. 1470/2011 Curţii Constituţionale solicită reducerea pedepsei aplicate.
S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 4082 alin. (1) C. proc. pen. „Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare".
S-a constatat că, potrivit dispoziţiilor menţionate, pentru ca o astfel de cerere de revizuire să fie admisibilă, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii:
- în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere să se fi invocat o excepţie de neconstituţionalitate, art. 4082 alin. (1) C. proc. pen.;
- dispoziţiile criticate să fi fost declarate neconstituţionale;
- soluţia dată în cauză să se fi întemeiat pe dispoziţiile declarate neconstituţionale sau pe alte dispoziţii legate în mod necesar şi evident de acestea.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că prin decizia nr. 1470/2011, publicată în M. Of. nr. 853 din 02 decembrie 2011, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată şi a constatat că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile, în cuprinsul motivării deciziei Curţii Constituţionale arătându-se că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Din analiza actelor dosarului, în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, s-a constatat că această cauză era definitivă la momentul publicării deciziei Curţii Constituţionale, iar pe parcursul soluţionării sale, nu a fost invocată niciodată o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., nefiind astfel îndeplinită prima condiţie prevăzută de dispoziţiile menţionate.
Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, a declarat apel revizuientul - condamnat P.N.M., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi admiterea revizuierii sentinţei penale nr. 792/F din 15 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti - Secţia l-a Penală şi aplicarea art. 3201 C. proc. pen., cu consecinţa reducerii proporţionale a pedepsei de 11 ani închisoare care i-a fost aplicată prin această sentinţă penală.
Prin decizia penală nr. 168 din 7 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia l-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul P.N.M. împotriva sentinţei penale nr. 252/F din 29 martie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia l-a Penală, în dosarul nr. 7269/3/2012.
A fost obligat apelantul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar, examinând hotărârea atacată, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul este nefondat, întrucât la data publicării deciziei nr. 1470/2011 a Curţii Constituţionale, hotărârea de condamnare era definitivă, astfel că, în mod corect, prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.N.M.
Împotriva deciziei menţionate, în termen legal, a declarat recurs revizuientul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi pe fond admiterea cererii de revizuire, pentru a beneficia de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen.
Înalta Curte, examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul revizuient a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 792/F din 15 octombrie 2010 a Tribunalului Bucureşti - Secţia l-a Penală, la 11 ani închisoare în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen.
Hotărârea a rămas definitivă la 29 iunie 2011, prin decizia penală nr. 261 din 29 iunie 2011 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 4082 alin. (1) C. proc. pen., recurentul revizuient a solicitat revizuirea sentinţei de condamnare şi aplicarea art. 3201 C. proc. pen., invocând decizia nr. 1470/2011 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 853 din 02 decembrie 2012.
Conform dispoziţiilor art. 4082 alin. (1) C. proc. pen. „Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Constituţională a admis o excepţie de neconstituţionalitate pot fi supuse revizuirii, dacă soluţia pronunţată în cauză s-a întemeiat pe dispoziţia legală declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare".
Prin decizia nr. 1470/2011 a Curţii Constituţionale s-a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată şi s-a constatat că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale, în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În prezenta cauză, sentinţa de condamnare a revizuientului a rămas definitivă la 29 iunie 2011, iar decizia nr. 1470/2011 a Curţii Constituţionale a fost publicată în M. Of. la 02 decembrie 2011.
Întrucât, la data publicării deciziei Curţii Constituţionale, hotărârea de condamnare a revizuientului era definitivă, iar pe parcursul soluţionării cauzei revizuientului nu a fost invocată niciodată o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
Pentru considerentele expuse, halta Curte, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat P.N.M. împotriva deciziei penale nr. 168 din 7 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia l-a penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat P.N.M. împotriva deciziei penale nr. 168 din 7 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a l-a penală.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerul Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 70/2013. Penal | ICCJ. Decizia nr. 697/2013. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
